Capăptul urcuşului fără sfârşit şi un posibil răspuns pt. topicele gălăgioase !
 

Pentru un creştin, mântuirea incepe la un moment dat in cursul vieţii sale şi continuă in veşnicie. Ea nu este inţeleasă ca un eveniment static, ca o simplă decizie care survine la un moment dat şi care proclamă o stare de fapt pentru eternitate. A te mântui semnifică a fi impreună cu Dumnezeu in această viaţă şi a continua această existenţă in veşnicie, in bucuria apropierii lui Dumnezeu şi a semenilor. Părintele Stăniloae insistă in multe scrieri ale sale asupra aspectului dinamic şi fără sfârşit al mântuirii.
Viaţa creştinilor e văzută in acelaşi timp de Sfântul Apostol Pavel, in general, ca o alergare cu rânduială, spre cununa vieţii veşnice şi nesfârşite in Hristos. Iar alergarea este pe de o parte o stăpânire a patimilor, pe de alta, o lucrare din iubirea lui Hristos, o impartăşire de ea : "Nu ştiţi că cei ce aleargă in stadion, toţi aleargă , dar nu toţi iau cununa ? Alergaţi aşa, ca să o luaţi . . . Eu deci aşa alerg, nu ca neştind spre ce ; aşa lupt , nu ca bătând aerul ( fac o paranteză aici şi adaug eu: făcând mitinguri , gălăgie, hulind Biserica, Sf.Sinod sau mai ştiu eu ce ) , ci infrânez trupul meu şi_mi strunesc corpul, ca nu cumva altora vestind, eu insumi să mă fac necercat" (I Cor. 9, 24-27 ) , " ci ca să mă fac impreună părtaş " a lui Hristos (I Cor. 9, 23 ; vezi şi II Tim. 4, 6-8 ) .

Căci :
 

Această Biserică Ortodoxa in care suntem botezaţi şi care este acum hulită şi improşcată cu noroi de unii , ea Biserica "este mediul comunitar uman in care Hristos işi retrăieşte, acţiunea Sa mântuitoare, mediul in care fiecare mădular al Lui se află pe altă treaptă a urcuşului sau, dar in Acelaşi Hristos, coborât la nivelul fiecăruia. Fiind Unul şi Acelaşi , Hristos ii ţine pe toţi in unitate şi comuniune, dar fiecare il trăieşte la altă inălţime, deşi toate treptele sunt experimentate in aceleaşi cuvinte ale invăţăturii, in celeaşi acte sfinţitoare, in celeaşi fapte bune, in aceleaşi rugăciuni". Deci fraţii mei să avem mereu in gând : "Alergaţi aşa, . . . nu ca neştiind spre ce ; aşa lupt, nu ca bătând aerul. . . "

Cele de afară nu au insemnătate fără cele din lăuntru (Sf.Teofan Zăvorâtul)
 

Cel mai gros şi mai intunecat văl al orbirii este tocmai aparenta bună-cuviinţă a purtării din afară şi legăturilor cu cei din jur ! Să-ţi fie cât mai limpede că cele din afară nu au nici o insemnătate fără cele din lăuntru. Buna purtare in afară e frunza, in vreme ce bunătatea din lăuntru e roadă. Frunzele smochinului făgăduiau roadă, dar Mântuitorul , neaflând nici una, l-a blestemat.
Acelaşi lucru se intâmplă şi cu orice om cu bună rânduială exterioară, dar care stă in faţa lui Dumnezeu fără o inimă cu adevărat bună şi temătoare de El ."Dă-mi fiule , mie inima ta" ( Pilde 23, 26 ) i-a spus Domnul celui inţelept ( lui Solomon ). Din inimă iese tot binele şi tot răul. După cum ţi-e inima, aşa eşti şi tu inaintea Domnului. Dacă inima ţi-e mândră, atunci oricât de smerit te-ai arăta in afară, Domnul tot mândru te va socoti. Aşa e şi cu orice altceva.

Sfântul Inochentie al Moscovei despre : Duhul Sfânt +
 

Am găsit intr-o scriere a Sfântului Inochentie al Moscovei, câteva invăţături cu real folos despre Duhul Sfânt . Cine este Duhul Sfânt ? ; Cine şi când Il dobândeşte ? ; Cum putem să- L dobândim şi noi ?
"Duhul Sfânt este Dumnezeu , a treia Persoană a Sfintei Treimi, Atotputernic, precum Tatăl şi Fiul. Duhul Sfânt dă viaţă, insufleţeşte şi intăreşte făpturile. Acesta dă viaţă animalelor, minte oamenilor, iar creştinilor viaţă inaltă, duhovnicească. . . Duhul Sfânt , când Se sălăşuieşte inlăuntrul omului, ii dăruieşte credinţă şi iluminare. Fără Acesta , nimeni nu poate să aibă credinţă vie şi adevărată. . . Duhul Sfânt naşte in inima omului iubire adevărată. Acesta este ca un foc curat , ca un izvor fierbinte care incălzeşte inima. . . Credinţa şi iubirea pe care le dăruieşte omului Duhul Sfânt sunt arme atât de mari şi de puternice in mâinile lui, incât dacă le are, poate cu uşurinţă, cu bucurie şi pace , să păşească pe calea pe care a păşit Hristos. . . Duhul Sfânt ii dăruieşte omului puterea să se impotrivească ispitelor lumii. . . Duhul Sfânt dăruieşte adevărata bucurie, fericirea inimii şi pacea netulburată. Omul care nu- L are pe Duhul Sfânt nu va putea niciodată să se bucure cu adevărat, să fie mulţumit , să simtă pacea care indulceşte sufletul . . . Duhul Sfânt dăruieşte şi adevărata smerenie. Chiar şi cel mai cunoscător om nu poate să ştie despre sine ceea ce trebuie, dacă nu-L are pe Duhul Sfânt, pentru că fără ajutorul dumnezeiesc nu poate să vadă adevărata stare a sufletului său. . . Duhul Sfânt ne invaţă rugăciunea cea adevărată . Nimeni nu poate să facă rugăciune , cu adevărat plăcută lui Dumnezeu, inainte să primească Duhul Sfânt . << Va urma cu răspunsul la intrebarea : "Când şi cine dobândeşte Duhul Sfânt ? Si : "Cum putem să dobândim Duhul Sfânt ? " >>

Iisus Hristos a zis : "Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici unde se duce. Astfel este cu orice născut din Duhul" ( Ioan 3 , 8 ) . Aceste cuvinte inseamnă că putem să auzim prezenţa Duhului in inima noastră, s-o simţim şi s-o pipăim, dar nu putem niciodată să ghicim de dinainte imprejurarea şi ceasul in care ne va vizita.
Cele mai cunoscute şi mai eficiente mijloace pentru dobândirea Duhului Sfânt, conform cu invăţătura Sfintelor Scripturi şi cu experienţa marilor Sfinţi , sunt următoarele : Inimă curată şi trupul neintinat ; Smerenia ; Ascultarea de glasul lui Dumnezeu ; Rugăciunea ; Devotamentul de zi cu zi ; Citirea şi ascultarea Sfintelor Scripturi ; Tainele Bisericii noastre şi in mod special Sfânta Impărtăşanie. . . Dacă nu vrem să nu-L pierdem pe Duhul Sfânt, pe care L-am primit la Botez, sau dacă L-am pierdut, să-L dobândim din nou, suntem datori să avem inima curată şi trupul neântinat, adică curat de păcate. Dacă cineva se invredniceşte să-L primeasca pe Duhul Sfânt, şi in continuare cade in păcat, Il va alunga dinlăuntrul său. Şi nici atunci să nu deznădajduiască, să nu creadă că s-au pierdut toate. Cât poate mai repede să cadă la Dumnezeu cu rugăciune fierbinte şi cu pocăinţă . Şi Duhul Sfânt se va intoarce inlăuntrul său.

Sfântul Teofan Zăvorâtul
 

Conform cuvintelor Domnului , credinţa şi faptele au valoare egală. Niciuneia dintre ele nu i se dă prioritate. Pentru ca să fie credinţa dreaptă şi faptele sfinte, este neapărată nevoie de Harul Dumnezeiesc. Duhul Sfânt S-a pogorât asupra apostolilor şi in continuare, prin mijlocirea acestora asupra tuturor credincioşilor. Ceea ce au făcut apostolii fac astăzi urmaşii lor, conform cu rânduiala pe care le-a lăsat-o Duhul Sfânt. Astfel, Harul Dumnezeiesc rămâne continuu inlăuntrul Sfintei Noastre Biserici, inlăuntrul mulţimii credincioşilor. Pe toţi îi luminează, îi întăreşte, îi sfinţeşte. Credincioşii s-au mântuit şi se mântuiesc cu ajutorul harului divin " prin harul lui Dumnezeţ v-aţi mântuit" ( Efeseni 2, 8 ) scrie apostolul Pavel.

1.Psalmii alunga din suflet duhurile rele si sadesc in suflet Duhul Sfant
2.Din Sfanta Scriptura Dumnezeu cere de la om :sa se smereasca aproapelui in toate,sa-si lepede dorintele lui pacatoase,sa-L roage neincetat pe Dumnezeu sa-l miluiasca si El sa ii dea o mana de ajutor(Sf.Simeon Noul Teolog)
3.Exista cinci fapte cu ajutorul carora se dobandeste bunavointa lui Dumnezeu:rugaciunea curata,citirea Psaltirii,citirea Dumnezeiestilor Scripturi,pomenirea cu zdrobire de inima a pacatelor noastre si rucodelia(Monahul Evagrie)
4.Ii suntem bineplacuti lui Dumnezeu prin suferintele si lipsurile trupesti indurate pentru El si atragem iubirea lui de oameni prin lacrimi
5.Cel ce e inchis in inima e concentrat,iar cel ce e concentrat se afla in inima.
6.In jurul constiintei,in inima,trebuie sa se adune toate puterile:si mintea,si vointa si sentimentul.Concentrarea mintii in inima e atentia,concentrarea vointei in inima e voiciunea si concentrarea simtirii in inima e trezvia.Atentia,voiciunea si trezvia sunt cele trei lucrari launtrice prin care se savarseste concentrarea sinelui si lucreaza viata launtrica.(Sf.Teofan Zavoratul)
7.Lui Dumnezeu ii place purtarea blanda fata de oameni,alinarea celui suparat,apararea celui asuprit,intoarcerea ochilor de la lucrurile rele,impotrivirea fata de lucrurile rele,silirea spre rugaciune(Arh.Teofan Novoezerski)
8.Trebuie sa dobandim obiceiul de a starui in convingerea ca Dumnezeu este pretutindeni,si prin urmare,si in noi,si vede toate ascunzisurile noastre si in aceasta convingere ramanem cu evlavie inaintea lui Dumnezeu Celui Nevazut,fara ca noi sa ni-L inchipuim si trebuie sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne invete acest lucru(Sf.Teofan Zavoratul)
9.Smerita intelepciune a sufletului se dobandeste prin faptul ca te gandesti numai la rele si pacatele tale.
10.Cu frica sa primim milostenia deoarece la Infricosatoarea Judecata vom da raspuns pentru binele primit fara rasplata din partea noastra.
11.A fi surd inseamna a fi surd fata de tot ceea ce nu e de folos pentru suflet si nu zideste mantuirea.A fi mut inseamna a fi mut fata de vorbele rele,osandiri si insulte.A fo orb inseamna a nu acorda atentie la ceea ce se savarseste in jur si nu poate sluji la zidirea sufletului.
12.ca sa facem voia lui Dumnezeu trebuie sa evitam
a)mintea-de gandurile rele,urate,desarte
b)privirea-de incantatoarele lucruri lumesti
c)inima-de dorintele si pornirile rele
d)auzul-de discutiile desarte si comice,clevetitoare
e)limba-de osandire si cartire
f)stomacul-de patima imbuibarii
g)de trandavie


cartea :1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca
editura Cartea Ortodoxa
Galati2005

Arh. Petroniu Tănase,stareţul de la "Prodromu"- Muntele Athos
 

Mai ieri ne îngrijeam la vestea sosirii luptelor duhovniceşti, de la începutul postului. Mai întâi ne-am pregătit cu grijă, ca pentru orice lucru mare din viaţă şi ca să fim siguri că vom ajunge fără greş la ţinta dorită. Apoi , am declarat făţiş, cu îndrăzneală, război diavolului, cu rugăciune şi cu post ; cu rugăciune stăruitoare şi cu aspre nevoinţe, cu curăţire de păcate şi cu lucrarea virtuţii , călăuziţi necontenit de învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi de pilda vieţii lor desăvârşite şi întăriţi necontenit de harul Sfântului Duh. Sfintele Patimi ale Domnului ne-au arătat mai deplin rostul pregătirii noastre : de a ne împotrivi din răsputeri răului şi a ne lăsa scrişi cu degetul Tatălui ceresc. Căci mântuirea este marele dar pe care ni-l face Mântuitorul Hristos , prin Sfintele Sale Patimi, şi nu rod al ostenelilor noastre.
Nu există alte cale pentru a ajunge la marea bucurie a Învierii. Pe ea trebuie să călătorim toată viaţa, căci Paştile din acest an şi din fiecare an este numai o arvună, o repetiţie pentru Paştile cel veşnic. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur zice la Paşti : "A trecut vremea postului, dar n-a trecut şi rostul lui ". Va veni însă vremea când călătoria pe calea cea strâmtă se va sfârşi pentru totdeauna, când va fi trecut puţina osteneală şi vom fi ancorat în limanul odihnei veşnice. Cu ochii aţintiţi necontenit spre acest ţărâm, să ne ducem mai departe călătoria. Puţină este osteneala . . .

Frumos. Parintele Staniloae spunea ca daca prin post am brazdat pamantul si am smuls buruienile sa cautam sa punem samanta cea buna a virtutilor si sa nu ne intoarcem la patimile de care ne-am eliberat.

Iar dacă aici, în viaţa aceasta, am primit din mâna Domnului cea nevăzută lumină din lumina Învierii Lui , ne-am îmbrăcat apoi cu ea prin dreptatea faptelor bune şi prin mântuirea dreptei credinţe, credincios este Dumnezeu să ne deschidă dincolo cărarea de lumină pe care vom păşi, de îngeri prealuminaţi petrecuţi şi de strălucirea cea neânserată a Preasfintei Treimi purururea atraşi. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! +