Faceti confuzie de termeni.

Dragostea de Dumnezeu consta în împlinirea poruncilor Lui, nu în sentimente arzatoare: "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui".

Dragostea de semeni consta în bunatate: "Iubeste pe aproapele tau ca pe tine însuti".

Dragostea pentru tovarasul de viata consta în unirea cu el/ea: "Si vor fi amândoi un trup".

Deci sunt trei tipuri diferite de dragoste crestina.

Am impresia ca Jan propovaduieste un alt tip de dragoste, cel romantic, bazat pe sentimente euforice. Acest tip de sentimentalism nu are origine crestina. Dragostea elogiata de poeti, cântareti etc este un concept aparut în evul mediu occidental. El consta în exacerbarea sentimentului de euforie simtit la apropierea de alta persoana si transformarea acestui sentiment într-un idol.

Iar de la idolul dragostei romantice s-a ajuns sa se creada de catre unii ca dragostea de care vorbeste evangheliile ar fi de aceeasi natura sau ca toate tipurile de dragoste sunt identice.

eu,din pacate si din lipsa credintei ,mananc pana ma indestulez,dorm peste masura,etc.dar asta nu insemana ca este bine.
crezi tu ca Sfintii Parinti si pustnicii sunt prosti cand mananca si beau paine cu apa,cand dorm cateva ore pe noapte si cand prefera un pat de scanduri,in loc de un pat moale?sau Maria Egipteanca a fost proasta cand a refuzat mancarea calugarului Zosima si a ales 2 boabe de mazare?crezi ca in Imparatia lui Dumnezeu ajungi asa...stai pe un tron de rege eventual..cu tot felul de mancaruri alese,cu femei pe langa tine.bei,mananci si vai ce curat esti in fata lui Dumnezeu.Noroc ca Dumnezeu nu cere mult de la cei care nu pot da.Eu pe asta ma bazez in pacatele mele.Si pe neputinta mea.Dar n-as spune unui om care poate mai mult decat mine ca e nebun.

stiu ca el intelege altceva prin dragoste.tocmai de-asta vorbim de pe doua fronturi diferite si de-asta nu ne intelgem.Dragostea asta lumeasca este cea mai inselatoare.Am ajuns sa iubesc un om pentru simplul fapt ca este creatia lui Dumnezeu,pur si simplu sa ma uit la el si sa simt iubire.Acolo nu mai este loc de pofte trupesti si altele.

Citeste si tu Cantarea Cantarilor si ai sa vezi ca este aceeasi dragoste.Ce4i care au facut disocierea de care vorbesti tu sunt anumiti oameni care nu aveau decat experineta uneia,si o considerau pe cealalata pacat.

Eu nu ti-am spus ca esti nebuna,Doamne fereste.Apoi imi tot dai exemple de pustnici.Eu nu sunt pustnic,si peste 90% din oameni nu sunt.Problemele cu care te confrunti in lume necesita minte limpede pt a fii rezolvate,adica un creier cat de cat odihnit.Munca din lume necesita hrana adecvata.Daca te-as pune pe tine sa lucrezi in constructii(eu am lucrat) si ti-as da boabe de linte sa manaci,in 2 zile ai fii la cimitir.La fel in majoritatea activitatilor contempoprane,care sunt foarte solicitante si stersante,necesita un efor tfie intelactual fie fizic foarte mare.toate acestea necesita hrana pe masura,nu paine si apa,sualinte.Normal,daca as sta intr-o pestera sau in pustiu,rugandu-ma in contniunuu,nu as evea nevoie de prea multa hrana.Sa stii ca marii pustnici nicioadta nu au gandit ca tine.Asa gandeau fariseii "care puneau sarcini cu anevoie de legat pe umerii oamenilor,iar ei nici cu un dgete nu se atingeau de ele".Si esti si rautacioasa,imi spui de imparati care stau cu manacaruri si femei langa ei.eu sunt un om simplu,care muncesc toata ziua,alerg prin tot orasul meu,si nu am decat pe prietena mea.Cat depsre mancare,manac atat cat sa-mi pot desfasura activiattea mea.Esti foarte rautacioasa,esti exact ca fariseii din vechime.

mai achimovjan eu doar ti-am spus adevarul,care doare.tu vrei sa faci de toate si sa zici ca sunt placute lui Dumnezeu.uite eu nu mananc doua boabe de mazare pe zi,chiar sunt fana mancarurilor bune si restaurantelor,dar acest stil de viata nicidecum nu ma va apropia de Dumnezeu.E un mod de viata lumesc.In cele sufletesti am modele pe cei sfinti,pe Mantuitorul si pe Fecioara Maria.Fac dupa ei cat de mult pot eu.Ceea ce nu pot face,tine de neputintele mele.
iar mancarea influenteaza foarte mult starea sufleteasca.am mai spus si in alt topic,in timpul postului ma simt excelent sufleteste,in in prima zi de Paste,cum incep sa mananc toate bunatatile alea,tot ce am construit in cateva saptamani,se pierde intr-o zi.Pentru ca de la mancare,se nasc multe sentimente si ganduri.Citeste in Sfintii Parinti despre imbuibarea pantecului.
si drumul spre Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie unul anevoios ca de-asta e o cale ingusta pe care intra putini.

Sunt multe feluri de dragoste, unele bune, altele rele.

Este dragostea de lume, de placeri, care e rea. Este dragostea de Dumnezeu cu care nu ne nastem ci o dobândim prin împlinirea poruncilor. Cu cât renuntam mai mult la vointa noastra pentru împlinirea voii lui Dumnezeu, cu atât aceasta dragoste creste, dar nu este o stare de efuziune, asa cum aveau înselatii considerati sfinti de catre catolici (toti misticii lor sufera de închipuire de sine care în buna masura e înspirata tocmai de Cântarea Cântarilor, ei crezându-se amantii lui crist, vezi Teresa de Avila si atâtia altii) ci aceasta iubire consta într-o modificare a noastra, a vointei noastre care se întareste în bine. Efuziunea, euforia, sentimentalismul sunt stari înselatoare, proiectii ale închipuirii de sine.

Dragostea de semeni de asemeni se dobândeste prin lupta permanenta. Cu cât te lupti sa nu ai gânduri rele, sa nu ranesti, cu atât te transformi în acest sens. Iarasi, nu e vorba de sentimentalism.

În dragostea din cadrul cuplului intervine o tulburare erotica si romantica aîmpatimirii acumulate începând cu pubertatea si datorita, cum am mai zis, cultului pentru romantism din filme, muzica etc. Este vorba pur-si-simplu de egoism, de dorinta de placere. Nimeni nu se îndragosteste de o persoana care nu poate sa-i aduca satisfactii de vreun fel ci întotdeauna îndragostirea apare când este un interes. Din pricina intoxicarii îndelungate cu carti, filme etc are impresia ca sentimentele sale de euforie sunt ceva nobil. Acest cult al dragostei romantice ca sentiment nobil nu exista în antichitate, el a început sa fie cultivat de trubadurii si menestrelii medievali.


Cântarea Cântarilor descrie atractia erotico-sentimentala dintre doi tineri si probabil a contribuit la dezvoltarea acestui cult, la aparitia acestui idol al romantismului, dar pe vremea când a fost scrisa nu exista respectivul cult, nu exista în literatura antica ceva care sa lase impresia ca era vorba de ceva mai mult decât de erotism între doua persoane îndragostite. Am citit mai demult ca aceasta compozitie literara e de origine egipteana, exista în Egiptul faraonic o specie de poezie erotica si chiar exista o cântare care seamana foarte mult cu Cântarea Cântarilor si e considerata sursa de inspiratie.

CÂntarea Cântarilor a fost inclusa în Biblia evreiasca deoarece s-a considerat ca simbolizeaza legatura lui Dumnezeu cu Israel iar în Biblia crestina a fost inclusa doearece simbolizeaza legatura lui Hristos cu Biserica.

Dar ea nu trebuie sa fie un model de dedare la placerile trupesti si nici o pricina de cadere în închipuire de sine asa cum pateau "sfintii" catolici si alti înselati care se considerau logodnicii lui Dumnezeu.

Euforia, sentimentalismul, tulburarea constituie iesiri din sine ori noi trebuie sa fim permanent lucizi, în stare de trezvie, asa cum spun pildele Mântuitorului.


Deci nu poti spune ca e aceeasi dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni fiindca nu ni s-a poruncit sa iubim pe Dumnezeu ca pe noi însine si nici pe oameni din toata inima (despatimirea), tot cugetul (rugaciunea permanenta) si toate puterile (împlinirea faptica a voii divine). Nu poti nici sa spui ca iubesti pe Dumnezeu asa cum îti iubesti sotia sau ca iubesti sotia asa cum iubesti restul oamenilor.

Cum adica vreau sa fac de toate.Eu vreau sa muncesc,iar depre hrana si restul nevoilor fiziologice acestea sunt dupa masura efortului depus de fiecare.Daca ai urma pe Mantuitorul si pe Sfinti,ai avea dragostea lor de oameni,intelegerea lor pentru semeni.Cat despr efaptul ca pierzi in zi de Pasti ce ai castigat in intreg Postul,asta se doatorreaza conceptiei total gresite a roamnilr despre post si Praznuire.Se vede Postul doar ca refuz de hrana,pentru 40 de zile,dupa care gatesti 101 feluri de mancare si stai in casa si manaci pana nu mai poti.Asta este prostie curata.daca te-ai imparatsi in fiecare zi a Saptamanii luminate ,cum este de fapt randuaiala(citeste in Penticostar),ai praznuii cu adevar Pastele,ai traii in bucuria Invierii.Asa,cu friptura peste friptura,cu oua peste oua,cozonac peste cozonac,placinte peste placinte,cred si eu ca te simti rau.

ma refeream la o alta stare,nu la cea fizica.