Forum Crestin Ortodox - CONVERTIRI de la EREZIE, la ORTODOXIE

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5028)

- - CONVERTIRI de la EREZIE, la ORTODOXIE (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17940)

Citat:

În prealabil postat de GMihai (Post 592225)

Emiliane, poţi să ne dai şi nouă un exemplu din Tradiţia Bisericii, care să-ţi susţină interpretarea asta aiuristică ?

Asta-i simplu. Numai să VREŢI să urmaţi toţi ereticii celor ce spune Sfânta Tradiţia a Sfinţilor Părinţi.

Că eu degeaba îţi spun, dacă tu voi toţi, tot în nebuniile ereziilor rămâi, frate cu demonii. (prefer Igor, nu Emilian, mulţumesc)

Deci urmează Sfinţilor, ca să nu mă ostenesc în zadar. Şi desigur, nu sunt aiureli, sunt cuvintele Duhului Sfânt Dumnezeu :

1. ------- "Plânge-i pe cei necredincioşi, plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au murit fără a fi luminaţi de Sfântul Botez, fără a fi pecetluiţi cu harul Sfântului Duh. Aceştia sunt cei cu adevărat vrednici de suspine şi plâns, pentru că se găsesc afară de Împărăţie, laolaltă cu cei condamnaţi la iad: "Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu" - Ioan 3, 5. Plânge-i pe aceia."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, Omilia IV, pagina 17. -------

2. ------- "Erezia, ca şi diavolul, tatăl ei, strică adevărul. Ea nu-l răstoarnă cu o lovitură, ca şi necredinţa, ea se mulţumeşte a amesteca cu el rătăcirile, aşa cum a fost amestecată neghina cu grâul curat. La fiecare învăţătură sobornicească, erezia a venit să-i amestece stricăciuni, care fără a o distruge deodată, o strică încet, o denaturează."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Bogăţiile oratorice, pagina 111-112. -------

3. ------- "Trebuie să-i vădesc din Sfintele Scripturi şi de peste tot, pe aceştia, ereticii, ca nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, care au fost numiţi astfel şi de către prooroci, sau lupi, numiţi de Domnul Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli, şi nu numai lupi s-au numit, dar şi stricători, şi păgâni, şi potrivnici, şi vrăjmaşi, şi vicleni, şi hulitori, şi făţarnici, şi furi, şi tâlhari, şi urâţi, şi prooroci mincinoşi, şi dascăli mincinoşi, şi povăţuitori orbi, şi înşelători şi vicleni, şi antihrişti, şi învrăjbitori, şi fiii celui viclean, şi nebuni, şi fără de Dumnezeu, şi luptători de Duh Sfânt, care au hulit Duhul Sfânt al darurilor, cărora nu li se va ierta, nici în veacul cel de acum, nici în cel viitor, pentru hula lor împotriva adevărului; fiii celui viclean, diavolul, se mai cheamă, fiii diavolului, precum a zis despre ei Domnul, că ei sunt de la tatăl lor, diavolul, iar Ioan Evanghelistul zice adesea că sunt copiii diavolului"
Sfântul Ioan Gură de Aur, volumul Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, pagina 173-174. -------

4. ------- "Cel care nu mărturiseşte mărturia Sfintei Cruci, este de la diavolul, iar cel care răstălmăceşte cuvintele Domnului spre poftele sale şi spune că nu-i nici Înviere, nici Judecată, acela este primul născut al lui Satana, (în acea familie)."
Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către Filipeni, capitolul VII, PSB 1, pagina 253. -------

5. ------- "Pavel îi numeşte "câini" pe cei ce amăgeau pe credincioşi, zicând: "Păziţi-vă de câini"(Filipeni 3, 2), iar în altă parte îi numeşte "Îngerii Satanei" şi "cu cunoştiinţa înfierată", vai lor."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuirea Epistolei I către Corinteni, Omilia XXVII, pagina 283. -------

6. ------- "Ereticul este cu adevărat viclean, are inima stricată şi necredincioasă în toate pirivinţele (mântuirii). Nu se ruşinează, ci ca fiara din miturile eline, HIDRĂ, după ce sunt ucişi şerpii de dinainte naşte alţi şerpi, duşmanii şi urâtorii de Dumnezeu, plângând sufleteşte pe argumentele ce le-au folosit, născocesc alte şi alte argumente prosteşti.
Căci după atâtea argumente şi dovezi împotriva lor, de care ruşinându-se fuge şi diavolul însuşi, tatăl lor, care le născoceşte, care le mormăie, unora şoptindu-le, altora bâzâindu-le ca nişte muşte"
Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al III-lea, LVIII-LIX, PSB 15, pag. 390. -------

7. ------- "...aceste otrăvuri vă vin din capetele înfierbântate de boala unor fantasme nenorocite ale vrăjmaşilor (diavoli)".
Sfântul Vasile cel Mare, Epistole 210, PSB 12, pag. 434. -------

8. ------- "Două sunt ispitirile demonilor: una care introduce plăcerile în trup şi alta care insuflă rătăcirile în suflet. Acestea din urmă, sunt greu de supus. Pe acestea le trimite Satana vrăjitorilor, rătăciţilor de la credinţă, ereticilor şi tuturor asemenea lor."
"Sfântul Macarie Egipteanul, PSB 34, pag. 48." -------

9. ------- "Unele duhuri insuflă oamnenilor mai ales obiceiul de a huli. Martori suntem chiar noi, auzind un demon spunând că prin Arius şi Eunomius a dat la iveală învăţături eretice. Citim la Cartea a IV-a a Regilor, duhurile lăudându-se: "Voi ieşi şi voi fi duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui". Evangheliile atestă că alţi demoni sunt surzi şi muţi, iar altele aţâţătoare ale poftelor şi desfrânărilor. Scripturile ne învaţă de asemenea că există demoni de noapte, de zi sau de amiază.
Avem nevoie de mult timp să percurgem Scripturile să arătăm demonii unul câte unul, ce sunt arătaţi mai ales de profeţi: onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufniţele (a se studia pe internet iluminaţii din bohemian groove) struţii, aricii, aspida, basiliscul, în Evanghelii leul, balaurul, scorpionul, sau demoni numiţi de Apostoli: principii ale lumii acesteia, conducători ai întunecimilor. Nu trebuie să ne închipuim că aceste nume sunt date la întâmplare, ci după asemănarea care o au (în ce fac).
(Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Prima Convorbire cu părintele Serenus, cap. XXXII, PSB 57, pag. 432-433) -------

10. ------- "...o viaţă stricată întotdeauna naşte credinţe rele."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuiriea Epistolei Întâi către Coloseni, Omilia XL, pag. 440. -------

11. ------- "Nu vă întristaţi, fraţii mei; cei care strică casele nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 9, 10)
Dacă sunt desfrânaţii sunt daţi morţii, (Ioan 8, 5; I Corinteni 6, 9-10) cu atât mai mult ereticul care strică printro rea învăţătură, credinţa lui Dumnezeu. Unul ca acesta, fiind întinat, va merge în focul cel nestins, la fel şi cel care-l ascultă (şi-l urmează)."
Sfântul Ignatie Teoforul, Epistole, către Efeseni, cap. XVI, 1-2, PSB 1, pag. 195. -------

12. ------- "Căci nu s-ar putea împăca cu Dumnezeu cel ce nu e în pace cu fratele său, ci în dezbinare şi ură. Ce pace promite duşmănia între fraţi? Ce sacrificii cred că pot aduce duşmanii preoţilor? Când s-au adunat laolaltă, mai cred ei că sunt cu Hristos, dacă se adună în afară Bisericii lui Hristos?"
Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre Unitatea Bisericii, XIII-XIV, PSB 3, pag. 434. -------

Ajung 12 expresii ale Sfântului Duh, nu ?

Mai sunt alte câteva sute.

Recomand tuturor, creştini sau eretici, cartea "Despre Credinţa Ortodoxă şi despre erezii - Florilegiu Patristic", Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti 2010.

http://www.librariaonline.ro/images/...a_ortodoxa.jpg

Preţul este de 21.81 de lei. O găsiţi de comandat aici:
http://www.libris.ro/despre-credinta...--p369018.html

Repet, cu tristeţe şi suspine şi cu adâncă suferinţă: ERETICII şi DEMONII, sunt FRAŢI (câtă vreme ereticii, stau în ascultare de demoni). ERETICII, sunt fiii demonilor, fiii diavolului, şi precum vedeţi, n-am spus eu asta.

Mântuieşte Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini, asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău.

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 592251)

Asta-i simplu. Numai să VREŢI să urmaţi toţi ereticii celor ce spune Sfânta Tradiţia a Sfinţilor Părinţi.

Că eu degeaba îţi spun, dacă tu voi toţi, tot în nebuniile ereziilor rămâi, frate cu demonii. (prefer Igor, nu Emilian, mulţumesc)

Deci urmează Sfinţilor, ca să nu mă ostenesc în zadar. Şi desigur, nu sunt aiureli, sunt cuvintele Duhului Sfânt Dumnezeu :

1. ------- "Plânge-i pe cei necredincioşi, plânge-i pe cei care prin nimic nu se deosebesc de ei, adică pe cei care au murit fără a fi luminaţi de Sfântul Botez, fără a fi pecetluiţi cu harul Sfântului Duh. Aceştia sunt cei cu adevărat vrednici de suspine şi plâns, pentru că se găsesc afară de Împărăţie, laolaltă cu cei condamnaţi la iad: "Adevărat, adevărat zic ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu" - Ioan 3, 5. Plânge-i pe aceia."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Filipeni, Omilia IV, pagina 17. -------

2. ------- "Erezia, ca şi diavolul, tatăl ei, strică adevărul. Ea nu-l răstoarnă cu o lovitură, ca şi necredinţa, ea se mulţumeşte a amesteca cu el rătăcirile, aşa cum a fost amestecată neghina cu grâul curat. La fiecare învăţătură sobornicească, erezia a venit să-i amestece stricăciuni, care fără a o distruge deodată, o strică încet, o denaturează."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Bogăţiile oratorice, pagina 111-112. -------

3. ------- "Trebuie să-i vădesc din Sfintele Scripturi şi de peste tot, pe aceştia, ereticii, ca nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, care au fost numiţi astfel şi de către prooroci, sau lupi, numiţi de Domnul Iisus Hristos şi Sfinţii Apostoli, şi nu numai lupi s-au numit, dar şi stricători, şi păgâni, şi potrivnici, şi vrăjmaşi, şi vicleni, şi hulitori, şi făţarnici, şi furi, şi tâlhari, şi urâţi, şi prooroci mincinoşi, şi dascăli mincinoşi, şi povăţuitori orbi, şi înşelători şi vicleni, şi antihrişti, şi învrăjbitori, şi fiii celui viclean, şi nebuni, şi fără de Dumnezeu, şi luptători de Duh Sfânt, care au hulit Duhul Sfânt al darurilor, cărora nu li se va ierta, nici în veacul cel de acum, nici în cel viitor, pentru hula lor împotriva adevărului; fiii celui viclean, diavolul, se mai cheamă, fiii diavolului, precum a zis despre ei Domnul, că ei sunt de la tatăl lor, diavolul, iar Ioan Evanghelistul zice adesea că sunt copiii diavolului"
Sfântul Ioan Gură de Aur, volumul Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, pagina 173-174. -------

4. ------- "Cel care nu mărturiseşte mărturia Sfintei Cruci, este de la diavolul, iar cel care răstălmăceşte cuvintele Domnului spre poftele sale şi spune că nu-i nici Înviere, nici Judecată, acela este primul născut al lui Satana, (în acea familie)."
Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către Filipeni, capitolul VII, PSB 1, pagina 253. -------

5. ------- "Pavel îi numeşte "câini" pe cei ce amăgeau pe credincioşi, zicând: "Păziţi-vă de câini"(Filipeni 3, 2), iar în altă parte îi numeşte "Îngerii Satanei" şi "cu cunoştiinţa înfierată", vai lor."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuirea Epistolei I către Corinteni, Omilia XXVII, pagina 283. -------

6. ------- "Ereticul este cu adevărat viclean, are inima stricată şi necredincioasă în toate pirivinţele (mântuirii). Nu se ruşinează, ci ca fiara din miturile eline, HIDRĂ, după ce sunt ucişi şerpii de dinainte naşte alţi şerpi, duşmanii şi urâtorii de Dumnezeu, plângând sufleteşte pe argumentele ce le-au folosit, născocesc alte şi alte argumente prosteşti.
Căci după atâtea argumente şi dovezi împotriva lor, de care ruşinându-se fuge şi diavolul însuşi, tatăl lor, care le născoceşte, care le mormăie, unora şoptindu-le, altora bâzâindu-le ca nişte muşte"
Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al III-lea, LVIII-LIX, PSB 15, pag. 390. -------

7. ------- "...aceste otrăvuri vă vin din capetele înfierbântate de boala unor fantasme nenorocite ale vrăjmaşilor (diavoli)".
Sfântul Vasile cel Mare, Epistole 210, PSB 12, pag. 434. -------

8. ------- "Două sunt ispitirile demonilor: una care introduce plăcerile în trup şi alta care insuflă rătăcirile în suflet. Acestea din urmă, sunt greu de supus. Pe acestea le trimite Satana vrăjitorilor, rătăciţilor de la credinţă, ereticilor şi tuturor asemenea lor."
"Sfântul Macarie Egipteanul, PSB 34, pag. 48." -------

9. ------- "Unele duhuri insuflă oamnenilor mai ales obiceiul de a huli. Martori suntem chiar noi, auzind un demon spunând că prin Arius şi Eunomius a dat la iveală învăţături eretice. Citim la Cartea a IV-a a Regilor, duhurile lăudându-se: "Voi ieşi şi voi fi duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui". Evangheliile atestă că alţi demoni sunt surzi şi muţi, iar altele aţâţătoare ale poftelor şi desfrânărilor. Scripturile ne învaţă de asemenea că există demoni de noapte, de zi sau de amiază.
Avem nevoie de mult timp să percurgem Scripturile să arătăm demonii unul câte unul, ce sunt arătaţi mai ales de profeţi: onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufniţele (a se studia pe internet iluminaţii din bohemian groove) struţii, aricii, aspida, basiliscul, în Evanghelii leul, balaurul, scorpionul, sau demoni numiţi de Apostoli: principii ale lumii acesteia, conducători ai întunecimilor. Nu trebuie să ne închipuim că aceste nume sunt date la întâmplare, ci după asemănarea care o au (în ce fac).
(Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Prima Convorbire cu părintele Serenus, cap. XXXII, PSB 57, pag. 432-433) -------

10. ------- "...o viaţă stricată întotdeauna naşte credinţe rele."
Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuiriea Epistolei Întâi către Coloseni, Omilia XL, pag. 440. -------

11. ------- "Nu vă întristaţi, fraţii mei; cei care strică casele nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 9, 10)
Dacă sunt desfrânaţii sunt daţi morţii, (Ioan 8, 5; I Corinteni 6, 9-10) cu atât mai mult ereticul care strică printro rea învăţătură, credinţa lui Dumnezeu. Unul ca acesta, fiind întinat, va merge în focul cel nestins, la fel şi cel care-l ascultă (şi-l urmează)."
Sfântul Ignatie Teoforul, Epistole, către Efeseni, cap. XVI, 1-2, PSB 1, pag. 195. -------

12. ------- "Căci nu s-ar putea împăca cu Dumnezeu cel ce nu e în pace cu fratele său, ci în dezbinare şi ură. Ce pace promite duşmănia între fraţi? Ce sacrificii cred că pot aduce duşmanii preoţilor? Când s-au adunat laolaltă, mai cred ei că sunt cu Hristos dacă se adună în afară Bisericii lui Hristos?"
Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre Unitatea Bisericii, XIII-XIV, PSB 3, pag. 434. -------

Ajung 12 expresii ale Sfântului Duh, nu ?

Mai sunt alte câteva sute.

Recomand tuturor, creştini sau eretici, cartea "Despre Credinţa Ortodoxă şi despre erezii - Florilegiu Patristic", Editura Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti 2010.

http://www.librariaonline.ro/images/...a_ortodoxa.jpg

Preţul este de 21.81 de lei. O găsiţi de comandat aici:
http://www.libris.ro/despre-credinta...--p369018.html

Repet, cu tristeţe şi suspine şi cu adâncă suferinţă: ERETICII şi DEMONII, sunt FRAŢI (câtă vreme ereticii, stau în ascultare de demoni). ERETICII, sunt fiii demonilor, fiii diavolului, şi precum vedeţi, n-am spus eu asta.

Mântuieşte Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini, asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău.

Citatele sunt doar expresia vechii tehnici, născută odată cu societatea și organizațiile politice/religioase, de a țintui la stâlpul infamiei pe cei ce sunt în afara organizației respective, mai ales cei ce au plecat din "clubul infailibil Ltd.". :)
Mesajul mântuitor al unei credințe poate și trebuie căutat și găsit ignorând aceste fire de praf ale subiectivismului organizațional, rămășiță a vechiului instinct de apărare a teritoriului clanului (sau, în cazul "propovăduirii", de invadare a teritoriului altora). Inclusiv creștinismul are un foarte profund și frumos mesaj mântuitor.

Vitiate, el a vrut citate.

E greşit dacă dăm citate din Biblie şi din Sfinţii Părinţi ? Copil necăjit...

Dacă ai fi citit Noul Testament, ai fi văzut că Biserica nu poate să fie o organizaţie, e imposibil, fiindcă e trancedentală, a atemporală şi aspaţială. Şi da, e infailibilă, căci în ea locuieşte Sfânta Treime.

Mesajul "mântuitor" al "unei credinţe", e fals. O singură credinţă mântuieşte: creştinismul. Un singur creştinism nu are erezii: cel rămas după anul 1054 în partea de Răsărit a pământului.

Budismul nu mântuieşte, integrează în nirvana, adică nivelează.
Hinduismul nu mântuieşte, ci transformă oamenii în zei, inclusiv zei ai desfrânării trupeşti, cu "ştiinţa" kama sutra, cărora le închină temple hinduse, cu statui sculptate pe pereţii exteriori, având relaţii trupeşti în grup. Ce "mântuire" e aia?

Vitiate... Vitiate...

Ne amintim că diavolul vroia să fie zeu, sau dumnezeu, scris cu D mare, vroia el. Şi tot aşa la fiecare religie, creată de oamenii care se fac slujitorii demonilor. Credem că astea sunt glume. Nu sunt. Există demoni cu adevărat, cum există şi oameni ce slujesc demonilor cu adevărat. Sunt oameni, care da, din toată fiinţa lor, se străduiesc zi de zi, să slujească demonilor. Cum există şi Sfinţi, acei oameni minunaţi, care se străduiesc din întreaga fiinţa lor, zi de zi, să slujească lui Dumnezeu cu adevărat.

Da, credinţa trebuie căutată, şi în acelaşi timp cu căutarea, cerută de la Dumnezeu. "Caută şi vei găsi, cere şi ţi se va da". Aşa am făcut şi eu. Dar totuşi, ca să ai credinţă, trebuie să depăşeşti raţionalul, intelectul şi să cobori în inimă, ca să te înalţi în virtuţi.

Odată descoperit Adevărul, vei vedea că nu poate fi subiectivism organizaţional, e efectiv imposibil. Dar se descoperă doar inimilor sincere, ce nu caută ale sale, ci caută să fie parte dintrun întreg şi să înţeleagă acel întreg. Comuniunea.

Şi mai ales, clar şi categoric, Biserica nu are nevoie de teritoriu, fiindcă ea nu aparţine lumii acesteia, cum spune că nici Împărăţia lui Hristos, nu e din Împărăţia aceasta, El Însuşi spune.
Creştinii, nu sunt din lumea aceasta, de aceea ei nu apaţin nici unei ţări, nici unei politici, ci sunt cetăţeni ai Împărăţiei Cerului.
Zidurile bisericii ca clădire, Biserica lui Hristos, arată doar cinstea pe care omul o aduce lui Dumnezeu, cerută de Dumnezeu prima dată printrun singur templu evreiesc, unic pe pământ, dar apoi, răspândită pe tot glubul, prin creştinism. Dumnezeu merită cinstea cea mai de preţ, de aceea se împodobesc Sfintele Biserici atât de frumos, cu ornamente, cu simboluri ale mântuirii, virtuţii, despătimirii, cu picturi fără de seamăn de frumoase, cu vase de slujire rare şi unice. Pentru Dumnezeu, totul. Doar ale Lui sunt toate. "Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie îţi aducem şi pentru toate".
Şi este biblic, totul, asta face Ortodoxia, mai minunată faţă de orice gândire.

"... binecuvintează-i Doamne, pe cei ce iubesc frumuseţea Casei Tale, tu pe aceştia-i răsplăteşte, preamărindu-i cu Dumnezeiasca Ta putere ..."

Şi creştinismul (cel fără erezie) niciodată nu invadează teritoriul nimănui, cum au făcut cruciaţii şi inchizitorii. Şi cum fac musulmanii.

Îndumnezeirea, nu-l face pe om zeu, ci coboară prin har, Dumnezeirea în el. Coboară Sfânta Treime în om. Aceste trăiri, nu se pot exprima în niciun compediu şi tratat teologic. Se trăieşte. Şi atât. Şi nu aşa, că zici că închizi ochii şi ai o stare extatică, de euforie, de tremurături, sau de bucurie efervescentă, că stai şi mediezi în diferite poziţii ale corpului sau alte orientări egoiste. Nu. E lucidă. Se trăieşte cu ochii deschişi, e înafara timpului, e în comuniune cu Sfinţii, unde fiecare om rămâne unic şi irepetabil, şi fiecare om îşi adună comori în cer, alte comori mai mari sau altele mai mici, răsplătirea e diferită. Cerurile sunt multe, spune Pavel că a fost suit până la al 3-lea cer. E... fără cuvinte de exprimat.

Dar degeaba mă chinui eu şi-ţi explic, că inima ta, tot crede că ideile tale sunt cele corecte şi reale, dar e oarbă şi nu vede că demonii sunt cei care iau rodul cel bun al Cuvântului lui Dumnezeu şi seamănă propriile impresii şi idei, exact cum spun Sfinţii Părinţi în cuvintele lor, prin Duhul Sfânt, în cartea amintită mai sus.

Dumnezeu să-ţi ajute, altceva, nu ştiu ce să-ţi zic. Să aibe milă de tine.

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 592251)

Asta-i simplu.

Păi uite că nu e simplu de loc, pentru că n-ai dat niciun citat.

Eu ţi-am cerut să dai măcar un citat care să susţină invenţia ta că fratele cel mare din pericopa fiului risipitor îi reprezintă pe demoni şi pe eretici, pe păgâni şi pe atei.

Deocamdată, exemple = zero.

Frate Mihai, nu vreau să fac pe înţeleptul cu tine. Nici să îţi torn credinţă în cap cu polonicu, nu pot şi nu vreau. Hristos şi Sfinţii, Biserica, nu face asta. Cei ce vor crede, se vor mântui. Ceilalţi, nu.

Dacă nu crezi că din exemplele de mai sus, şi din exemplele ce le vei mai descoperi când vei citit cartea enunţată, nu reiese că fratele cel mare, este frate cu diavolul, cu păgânii şi cu ateii, dar în special cu ereticii, că mai ales despre ei e vorba, că ei şi fratele cel mare, sunt cei care sunt acasă, dar nu sunt acasă, în acelaşi timp, atunci, eu nu te mai pot ajuta cu efectiv nimic altceva, decât cu nevrednica mea rugăciune.

Te rog să mă ierţi dacă te-am smintit, dar îţi mărturisesc din inimă, că îţi vreau numai binele, nu urmăresc nici un scop, decât mântuirea noastră a tuturor, să o înţelegem, să o dorim şi să o dobândim. Îţi doresc să te ierte Dumnezeu şi să-ţi ajute să ieşi din neputinţele minţii şi inimii tale, spre mântuire.

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 592261)

Dacă nu crezi că din exemplele de mai sus, şi din exemplele ce le vei mai descoperi când vei citit cartea enunţată, nu reiese că fratele cel mare, este frate cu diavolul, cu păgânii şi cu ateii, dar în special cu ereticii,

Cum să cred, când în niciunul din exemple nu se face această alăturare, şi în niciuna din tălmăcirile pericopei evanghelice fratele cel mare nu este identificat cu diavolii sau păgânii ?

Sunt numai invenţiile tale. Spune aşa, şi n-o să fie supărare; fiecare are dreptul la propriile opinii; dar nu mai încerca să-ţi vinzi invenţiile drept învăţătură ortodoxă.

Ia uite aici un fragment din talmăcirea Părintelui Cleopa:

Parintele care avea doi fii este Tatal nostru cel ceresc. Fiul mai mare simbolizeaza pe crestinii buni si ascultatori de Dumnezeu, iar fiul mai mic, pe crestinii rai si neascultatori, asemenea lui.

Din ceata crestinilor ascultatori fac parte toti fiii Bisericii lui Hristos care împlinesc cu sfintenie poruncile Lui. Acestia merg regulat la slujbele Bisericii, se roaga ziua si noaptea, asculta de Dumnezeu si de pastorii rînduiti, nasc si cresc copii în frica Domnului, se spovedesc si se împartasesc cu Sfintele Taine regulat, duc viata smerita si fac milostenie la cei saraci. Toate le fac cu bucurie, cu binecuvîntare si cu rugaciune. De aceea Dumnezeu le ajuta în toate.

Ia uite un fragment din tălmăcirea Sf. Nicolae Velimirovici:

Prin "doi fii" se mai intelege firea dubla care se afla in fiecare om. O fire care inseteaza dupa Dumnezeu si alta care este aplecata spre pacat. O fire indeamna omul sa vietuiasca dupa poruncile lui Dumnezeu, dupa omul cel launtric, dupa cum spune Apostolul, si cealalta este dupa legea trupului (Romani 7:22-23).

Şi uite un alt fragment din tălmăcirea Sf. Nicolae Velimirovici:

"Si au inceput sa se veseleasca. Auzind toate cate se intamplasera, fratele mai mare s-a maniat si i-a spus tatalui sau: âIata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai junghiat pentru el vitelul cel ingrasat."

"Fiule", i-a spus tatal, "tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat."

Astfel, Dumnezeu linisteste pe omul cel drept, amintindu-i de bunatatile cele multe, pe care el le stapaneste si le imparte impreuna cu El. Toate ale Mele ale tale sunt. Odata cu intoarcerea fratelui tau celui pocait, partea ta nu se imputineaza, ci bucuria ta va trebui sa fie sporita, "caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat."

Foarte frumoase exemplele citate de tine de la Sfinţi. Frumoase şi reale. Dar ai cam ales ce îţi place ţie. Dar nu te condamn, fiindcă vrei să crezi că şi ereziile sunt bune.

Şi eu am spus acelaşi lucru, dar cu alte cuvinte. Hristos iubeşte pe toţi oamenii. Dumnezeu iubeşte şi pe demoni. În om, se dă acea luptă între cele două firi. În orice creatură a lui Dumnezeu, mai ales cunoscând binele şi lipsa binelui, răul, deci inclusiv şi în fratele cel mare şi cel mic. Fratele cel mic, încă decând "şi-a venit în fire" şi pleca din ţara aceea, de la roşcovele porcilor, era acasă ajuns. Şi fratele cel mare, era acasă, dar mintea, sufletul, inima, la el, toate erau departe, în patimi şi materialism. Lui îi şedea gândul la iedul pe care vroia să-l mpnânce cu prietenii lui, nu la întoarcerea fratelui său. Aşa sunt şi demonii, aşa sunt şi păgânii, atei şi mai ales ereticii. Forte frumoasă tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici. Exact ce spune şi Sfântul Apostol Pavel, că simte că se dă o luptă în el, între voia trupului şi voia duhului.

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 592264)

Şi eu am spus acelaşi lucru, dar cu alte cuvinte.

Ăaa.... Tu ai spus că fratele cel mare este dracul, Sf. Nicolae Velimirovici a spus că fratele cel mare este omul cel drept.

Tu ai spus că fratele cel mare este păgânul şi ereticul, Părintele Cleopa a spus că fratele cel mare este creştinul cel bun şi ascultător de Dumnezeu.

În concluzie, nu ai spus acelaşi lucru. Ai tălmăcit exact pe dos.

Nu :) Sfântul Nicolae Velimirovici nu a spus că fratele cel mare este omul drept, ai uitat deja aşa repede ce ai scris? Mergi şi mai citeşte odată. Of, greu să vezi limpede când eşti orbit de înşelare...

Dar, hai, uite, te ajut eu:

Citat:

În prealabil postat de GMihai (Post 592263)

Ia uite un fragment din tălmăcirea Sf. Nicolae Velimirovici:

Prin "doi fii" se mai intelege firea dubla care se afla in fiecare om. O fire care inseteaza dupa Dumnezeu si alta care este aplecata spre pacat. O fire indeamna omul sa vietuiasca dupa poruncile lui Dumnezeu, dupa omul cel launtric, dupa cum spune Apostolul, si cealalta este dupa legea trupului (Romani 7:22-23).

Astfel, Dumnezeu linisteste pe omul cel drept, amintindu-i de bunatatile cele multe, pe care el le stapaneste si le imparte impreuna cu El. Toate ale Mele ale tale sunt. Odata cu intoarcerea fratelui tau celui pocait, partea ta nu se imputineaza, ci bucuria ta va trebui sa fie sporita, "caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat."[/i]

Iar eu n-am spus că fratele cel mare este dracu, ci frate cu dracu, în atitudine, în simţiri, în voinţă, în practică. La fel fratele cel mare este frate în atitudine, simţiri, voinţă, cu păgânii, ateii şi mai ales ereticii. Eretici care ei cred că sunt acasă, dar defapt sunt foarte departe de casă, asemenea fratelui celui mare, şi asemenea celor două firi din om, care se luptă, duhovnicescul şi trupescul, cum spunea Sfântul Nicolae Velimirovici şi Sfântul Apostol Pavel.

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 592266)

Iar eu n-am spus că fratele cel mare este dracu, ci frate cu dracu, în atitudine, în simţiri, în voinţă, în practică.

E incredibil cum poţi să minţi despre ceea ce tot tu ai scris cu o pagină mai sus:

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik (Post 592266)

Categoria "fraţilor mari": aici intră toată creaţia căzută: demoni, eretici, păgâni,

În fine, cred că este clar pentru toţi cititorii cam care îţi este nivelul de cultură teologică. Cu cât insişti mai mult, cu atât te afunzi mai mult în ridicol.