Si atunci ce e de facut ?

Mai intai de facut - "un pic" - , un mic efort si apoi, de savurat gustul savarsirii, implinirii acestuia.

Un efort care sti ca poate sa-ti dea un sens, o speranta, o bucurie.

Poate fi doar un singur pas spre geam si privitul cerului.

Poate fi doar cautarea frumusetii in reflexiile amurgului.

Marile victorii nu sunt altceva decat un cumul de mici victorii launtrice.

Pentru cate ore?Si dupa orele de miere, cate zile, saptamani intregi de fiere?Cata ura autodistructiva?Asta nu e fericire.Mie mi-e frica de antidepresive numai cand aud de ele.Trebuie sa fie oribil sa plutesti pe un nor de fericire, si sa te trezesti brusc deaspra unei prapastii negre, fara fund.

Abstinenta totala de la tot ce e drog: pastile, alcool etc.Dar aici e o problema.Desi intelegi lucrurile astea cu mintea, nu le simti cu inima.Ai nevoie de prezenta unui duhovnic, de care sa asculti.Si de prezenta celor care au trecut prin experiente asemanatoare tie si le-au depasit cu bine.E nevoie de rabdare si perseverenta.

Cum sa ma ajute si pe mine Dzeu, cum sa ma rog ? sa urmez o cale buna, sa fiu fericit, sa-mi gasesc de lucru, sa fac ceva ?

Ce inseamna la tine "sa-mi gasesc de lucru " ? Sa te angajezi, la asta te referi?
Pai in primul rand ar trebui sa ne pazim mintea.
Pentru aceasta trebuie sa-i dam noi de lucru mintii caci altfel ii da de lucru ala negru si necurat.

Pt aceasta ne incepem ziua cu o scurta rugaciunea catre Ingerul pazitor:
Sfintele Ingere pazitor acopera-ma cu aripile tale si pazeste-ma de gandurile negre si de hula atat ale mele cat
si ale vrasmasului

Apoi citim pslamii 50, 142.(pe acesti doi psalmi pot sa-i spune orice om indiferent de pregatirea sa duhovniceasca).

Apoi rugaciunea Domneasca "Tatal Nostru", si Crezul.

Apoi putem citi:
acastisul Maicii Domnului-Bucuria celor necajiti
paraclisul Maicii Domnului.
acatistul Ingerului Pazitor.
Si apoi mergem la spovedanie si ne spovedim, ca sa vina Duhul Sfant si sa arda tot ce-i diavloesc sau are mestesug
demonic, ca sa ne simtim liberi ca pasarea cerului, liberi de orice patima care ne-a stapanit pana acum.
Apoi facem ce ne spune duhovnicul, prin canonul de pocainta pe care ni-l da.

Si cam atat pt inceput.

Stai linistita ca nu plutesti pe nici un nor de la antidepresive...( nici nu se doreste asta in terapie, ca asa s-ar da canabis sau extasy), doar esti putin mai rational si mai putin disperat....adica mai realist, te aduce cat de cat cu picioarele pe pamant, nu mai vezi totul atat de negru si fara iesire...desigur nu-tipoate reda din prima motivatia si pofta de viata, dar cum am spus nici nu se doreste asta, sa plutesti pe un nor cateva zile sau ore ( cum se mai intampla spontan in cazul celor privati de orice placere, sau in abstinenta indelungata, daca mai reusesc vreodata, cand si cand, sa retraiasca lucrurile care-i faceau candva placere, stiintific se produce o " stimulare dopaminergica"), ci se urmareste ca omul sa-si regaseasca singur, treptat, motivatia, scopul in viata si credinta...

Adica cea mai nenorocita dintre patimi, pt ca vine la pachet cu toate celelalte, si nici nu are o virtute anume care sa i se opuna, ca celelalte..vedeti ca avem aici pe site articole despre tamaduirea acestor patimi.,.

Inceara sa afli mai intai ceea ce te de-motiveaza.
Daca sunt diverse ganduri negre, renunta la ele, incearca sa le inlocuiesti cu altele pozitive.

Spui ca nu-ti gasesti de lucru, totusi nu traiesti in strada, nu?

Care este de fapt viata ta de zi cu zi?

Bineinteles ca au si ele rolul lor bun.Insa, din pacate, sunt si cazuri, in care fac mai mult rau decat bine.