As vrea sa va adresez o rugaminte, voua celor din tara. Dragii mei vorbim despre prieteni, noi cei de aici vem rude, frati, surori langa noi.Avem duhovnici, manastiri aproape , dar cei ce traiesc in tari majoritar catolice sau protestante, Cei care sunt departe de casa ( Anca, Cozia, Mirela, Elena, Maria..si mai sunt) sunt singuri in lume.. sunte pers care fac sute de km poate sa junga la spovedit sau la o liturghie. Asta e JERTFA!! Banuiesc ca le este foarte greu sa traiasca printre straini. Au ajuns aici pe forum, aici la noi, prietenii lor..si noi ce le dam? De multe ori, tristete, duritate, lacrimi. Va rog sa fim putini mai ingaduitori unii cu altii, oare banuim noi macar ce jertfa este sa reusesti sa iti mentii credinta intr-o tara neortodoxa? Este o Jertfa!! Ei au nevoie de ajutor, de sprijin de incurajare, de prieteni in tara! Tare imi place sa cred ca aceea suntem NOI, noi dragi forumisti..Sa fim mai buni, mai intelegatori, sa nu ne mai judecam unii pe altii cu atat usurinta. De multe ori scrii aici, draga frate/sora sub presinea oboselii, bolii, stresului.. sa nu ii indepartam pe fratii nostri de froum ci sa le usuram dorul de casa cu blandetea, iubirea noastra. Prietenii mei sunteti VOi! VOI toti dragii mei forumisti:)

Cel mai frumos gand de prietenie. Cel mai deschis, denota un suflet bland si plin de iubire.

E greu in ziua de azi sa nu ai prieteni. Probabil si din cauza firii tale singuratice. Pe net sunt diverse forumuri unde iti poti face prieteni. Eu cred ca din cauza ca nu ai prieteni esti si deprimat, dupe la biserica si vb cu duhovnicul sau la un psiholog in cazul in care nu o sa-ti convinga ce-ti va spune preotul. Din cate scrii tu , reiese ca esti si o fire timida, ar trebui sa iesi si cu vecinii de la blc , sa incerci sa discuti cu ei, trebuie sa faci si tu parte dintr-un grup.Nu cred ca e solutie sa te muti dar dc nu vezi alta optiune e si asta o solutie , sa incepi o viata noua dar sa fii sociabil.

Poate ca nu ai gasit persoane potrivite! Mai bine cu Hristos si fara prieteni decat cu desfranati!
Doamne ajuta!

Si asta nu e pura mandrie? Sa nu te apropii de un om pe care il placi doar de teama ca poate nu e credincios si te spurca? Cam multa poza pentru un credincios ar fi. Credinta, daca o ai, o tii pentru tine, tine de spiritualitate. Cine tine mortis sa o afiseze cu superioritate da dovada de ipocrizie si ignoranta. Si va ajunge complet singur. Credinta aceasta, mult amintita si prea profunda despre care vb toti, presupune in primul rand iubire...asta vine in contradictia cu realitatea: multi dintre cei ce scriu aici sunt insingurati, izolati, considerand poate ca sunt prea buni pentru cei din jur, oamenii
" de rand". Este trist, foarte trist sa treci prin liceu si sa nu ramai cu prieteni pe viata, sa nu ai o amintire despre o excursie la munte, mare, o aniversare, un moment frumos cu un prieten. Este trist sa cauti sfatul pe un forum despre cum sa iti faci prieteni. Este un lucru mult prea firesc pentru a fi exprimat in cuvinte, este oarecum instinctual, vine de la sine. Desigur, mai greu pastrezi legatura cand ai deja intemeiata o familie, dar parc ae frumos dupa o saptamana intreaga de munca, sau o data pe luna, sa iesi cu un prieten drag la o cafea sau un ceai.

Cand am facut liceul, am facut parte dintr-o clasa in care colegii erau foarte aroganti, crezandu-se fiecare mai smecher ca celalalt si de aceea nu am fost o clasa unita deloc, fiecare vorbea cu cine s-a inteles mai bine din prima zi de scoala, iar ceilalti am fost lasati fiecare pe cont propriu. Eu am apucat sa ma inteleg cu un coleg timp de 2 ani, dupa care s-a mutat la alt liceu, iar eu am ramas sa ma mut cu un alt coleg cu care mai vorbisem de prin clasa a 9-a, pana cand am devenit prieteni. Dar sa stiti ca uneori parca iti vine sa nu mai ai nici un prieten cand vezi cum se comporta in anumite situatii, de altfel cum sunt si eu fata de el, ca doar nu stau sa il critic, ca si eu am scaparile mele, dar totusi cand stau sa ma gandesc cate trebuie sa faci ca sa mentii o prietenie macar pe linia de plutire, Marine, trebuie sa iti spun de pe acum ca va trebui sa inghiti multe si sa inchizi ochii la altele, si nu in ultimul rand trebuie sa iti ierti prietenul cand face greseli mari si sa uiti de certurile care sunt intre tine si el, ca altfel nu ai cum. Cam asta te asteapta daca vei avea un prieten, spun asta pentru ca nu cred ca exista prietenia perfecta fara mici conflicte si impacari :)

sa inteleg ca nu exista prietenie adevarata?vad ca multi dintre voi prefera sa nu aiba prieteni pt ca sunt si esecuri,si eu am avut esecuri dar de curand am suferit un esec f mare din partea unei prietene f bune,pe care credeam ca e prietena pe viata,dar totusi continuu sa cred in prietenie.am mereu in fata exemple de prieteni duhovnicesti si cred in prietenie.e greu sa cred ca intre noi crestini care trebuie sa fim iertatori ,intelegatori ,iubitori etc.se imprietnesc asa greu,eu tot din lipsa de prieteni am intrat pe forum si vreau sa va spun ca m-am obisnuit sa nu am prieteni ,astept sa-mi dea Domnul cand va voi el,pt ca de fapt prietenia e un dar de la Domnul.

Cu tot respectul, pe un forum nu veti reusi decat sa stabiliti legaturi virtuale. Nu a spus nimeni ca e usor sa mentii o relatie de prietenie. Este greu, mai ales ca nu exista o lehatura de rudenie care sa asigure o relatie pe viata..se bazeaza numai pe sentimente si respect. Cine sta si asteapta "lasa ca imi da Dumnezeu prieteni" si nu face nimic concret pentru a se apropia de oameni, va ramane tot singur. Deceptii sunt la tot pasul, trebuie sa trecem peste.

Cu totii stim ce fac licenii la aniversari si escurii la munte, asa ca mai bine fara!
Doamne ajuta!

Eiii, nici chiar asa, eu am fost licean si nu e chiar asa, stii daca o dam in elitism se aseaza dracii in coada si rad de noi.., eu am ramas cu prieteni mai apropiati sau nu, prieteni adevarati exista, numai ca trebuie sa stim sa daruim si sa primim totodata, multi nu stiu sa primeasca, cel care nu stie sa primeasca nu stie nici sa daruiasca