-ai dreptate dar acum nu vorbesc despre smerenie sau iubire...ci impotriva ecumenismului eretic si a masoneriei sataniste; este ca un strigat :CRESTINI TREZITIVA PANA NU E PREA TARZIU !

-daca citeai cartea
Arhim. Haralambie Vasilopoulos-ecumenismul fara masca

iti dadeai seama ca e un pericol; si asa cum masonii sau ecumenisti actioneaza impotriva noastra asa trebuie sa raspundem si noi,sau macar sa fim constienti ; simt o nepasare si o indiferenta fata de aceste lucruri din partea crestinilor,
-asta conteaza ca e cu bold ? sau ca e un pericol pt mantuirea sufletului daca acceptam ecumenismul?

Dragă frate, nu ne bagă nimeni ecumenismul pe gât - nici ţie, nici mie. N-ar trebui să ne alarmăm într-atîta, indiferent ce ar pune alţii la cale, dacă e aşa precum spui. Poate pe ierarhii şi preoţii (învăţătorii) noştri să-i privească problema; ei trebuie să fie vigilenţi ca învăţătura să rămână dreaptă. Dar pentru creştin lucrurile sunt simple, şi dacă vrea să-I urmeze lui Hristos ştie unde-L găseşte şi ce are de făcut. Nimeni, fie el mason sau orice altceva, nu-L va putea scoate pe Hristos din Biserica Sa.

Sunt multe alte pericole pentru mântuirea noastră, iar noi nu le băgăm în seamă; mă refer la păcatele noastre, care sunt cu duiumul. Priveşte şi tu la poporul nostru, uită-te cum trăieşte, cât de mult se fereşte de păcat, cât de mult Îl iubeşte, în faptele lui, pe Domnul. Poţi spune că masonii sunt de vină pentru asta? Pentru indiferenţa şi necredinţa noastră?

Mi s-ar părea mai îndreptăţit un strigăt de alarmă cu privire la starea de păcătoşenie în care ne aflăm; la cât de corupţi suntem; la cât de desfrânaţi, de egoişti şi răi... Dar cine poate face asta dacă nu s-a curăţit el mai întâi? Iar dacă s-a curăţit, s-a şi smerit, şi nu va dori să ridice glasul împotriva nimănui.

A fi creştin nu e egal cu a fi anti-ecumenist, anti-mason, anti-cip, şi aşa mai departe; ci înseamnă a fi pro-aproapele, a-i cuprinde într-o îmbrăţişare sfântă pe toţi cei pe care Dumnezeu i-a creat şi, fără doar şi poate, îi iubeşte.

Cum ar trebui să se înţeleagă creştinii cu evreii: aşa.

vorbim limbi diferite ,eu nu am zis ca nu trebuie sa ne intelegem cu oamenii de bine sa zic asa,eu ma refeream sa fim impotriva masoneriei si a sionismului-jidanesc care vor sa distruga crestinismul,sa creeze o religie unica antihristica
-normal ca si pacatele sunt foarte importante si trebuie sa ne lasam de ele ,sa fim impotriva lor;dar tot la fel de importanta este problema ecumenismului,acceptand ereziile ne pierdem sufletul; si nu trebuie sa lasam numai pe seama clerului aceasta grava problema a ecumenismului (multi ierarhi din pacate sunt ecumenisti in frunte cu Patriarhul Daniel); daca aveai bunavointa sa citesti cartea Arhim. Haralambie Vasilopoulos-ecumenismul fara masca

vedeai ca si noi ca simplii credinciosi trebuie sa luam atitudine,sa fim impotriva ecumenismului,sa raspandim aceasta carte si altele care sunt impotriva ecumenismului si sa postam articole si pe blog-urile noastre; de ce crezi ca acest preot a creat un sit impotriva ecumenismului daca aceasta problema nu era asa de importanta:
http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/

-nici nu mai zic nimic pana nu citesti si tu cartea sau cateva articole..

"Toţi creştinii ortodocşi din lume, toţi episcopii şi păstorii, preoţii şi teologii, tot poporul credincios, Ortodoxia de pretutindeni în mod unanim, trebuie să se opună vitejeşte planurilor unioniste ale ecumenismului.

Să opunem rezistenţă. Dar ce vom face când, din nefericire capii Bisericii şi străjerii credinţei se fac vânzători? Ce vom face când ei vor uita că sunt păstori şi leapădă Credinţa Sfinţilor Părinţi? Ce vom face când ei calcă în picioare Sfintele Canoane şi când, cu ajutorul stăpânitorilor lumeşti şi a ecumeniştilor, ajung patriarhi, arhiepiscopi şi episcopi, făcându-se „cozi de topor” ale ecumenismului? Vai! Pe unii ca aceştia avem datoria impusă de Dumnezeu să îi ignorăm. Şi nu doar să nu îi luăm în seamă, ci şi să-i punem în rândurile vrăjmaşilor Bisericii. Fiindcă ei nu sunt păstori. Ei sunt lupi. Sunt demnitari lumeşti, iar nu învăţători duhovniceşti. Pe aceştia nu-i alege Dumnezeu, ci viclenia unor arhonţi lumeşti, ce-i vor unelte oarbe ale lor, ca să lovească în Sfânta noastră Biserică. Ei nu sunt limanuri dumnezeieşti, ci sataniceşti. Mare-i păcatul lor. Ei trebuie caterisiţi.




Este război sfânt. Şi în acest război ce are loc, trebuie să ştim poziţiile de luptă şi mişcările inamicului. Sfinţiţi arhierei, preoţi, monahi, predicatori, teologi, profesori, bărbaţi, femei şi toţi ortodocşii pe picior de război. Este timpul. Acel cuvânt: „cel ce nu este cu noi, este împotriva noastră” pe care l-a spus Hristos se potriveşte mai mult ca niciodată, conjuncturii istorice bisericeşti în care ne aflăm. Ori cu Hristos, ori cu vrăjmaşii lui Hristos. De vrem să fim cu Hristos, trebuie să demascam ecumenismul antihristic. Este neapărată nevoie să ridicăm proteste şi să înfierăm orice acţiune, orice mişcare sau faptă, ce nu e în conformitate cu calea Credinţei Ortodoxe. Avem obligaţia să războim pe potrivnicii Credinţei noastre. Avem datoria să deconspirăm orice obscur plan de acţiune al lor şi orice activitate perfidă a unor teologi ecumenişti, a unor purtători de rasă unionişti şi a unor monahi influenţi, cât şi a puterilor întunecate ce se ascund în spatele lor. Avem obligaţia să cunoaştem adevărul, să luminăm şi pe fraţii noştri, poporul creştin-ortodox, ca să nu cadă în înşelare."

Scurt documentar referitor la ortodoxie si ecumenism, probabil realizat de Rafael Udriste la TVR 1:

http://www.youtube.com/watch?v=ZsS9fhnNjz4

Poate, ei ca oameni pot fi văzuţi ca parteneri de dialog. Dar în ceea ce priveşte credinţa, adevărul acolo nu prea mai merge prietenia. Duşmănia pe care catolicii şi protestanţii ne-au purtat-o de-a lungul veacurilor este încă vie, ea nu a murit, doar şi-a camuflat şi perfecţionat manifestările pentru a reuşi să inducă pe cât mai mulţi în eroare. În contextul însă al decalajului evident între Ortodoxia adevărată şi Ortodoxia istorică practic aşa zisul dialog ecumenic, care nu este în esenţă un dialog, ci doar o formă voalată de război religios şi spiritual tacit, a devenit oarecum inevitabil pentru că ortodocşilor le cam fuge pământul de sub picioare şi vor să facă cumva să îşi menţină poziţiile, bineînţeles cu preţul unor "umblături" la credinţă, directe sau indirecte, pe faţă sau pe ascuns. Pe de altă parte, pentru unii ortodocşi ecumenismul a cam devenit singura şansă prin care mai pot lupta împotriva nedreptăţilor şi alunecărilor de la Creştinism în general din Ortodoxia istorică, şi de aceea ei sunt favorabili ecumenismului, sau sunt chiar agenţi ai acestuia, pentru că nu mai văd posibilă a oarecare reformare a Ortodoxiei decât prin lupta în tabăra adversarului, adică în tabăra catolicilor, protestanţilor, ecumeniştilor şi / sau francmasonilor. Pentru că toate aceste patru categorii duc un război din ce în ce mai accentuat împotriva Ortodoxiei. În acest context practic ecumenismul a devenit una dintre cele mai puternice agresiuni exterioare la adresa Ortodoxiei şi una dintre cel mai perverse forme de neutralizare a misionarismului ortodox autentic.

Evident că şi ceilalţi au dezvoltat foarte multe valori, pe anumite secţiuni cu mult mai multe decât ortodocşii. Dar toate aceste valori nu le validează ceea ce din punct de vedere ortodox este erezie, şi nu le validează tradiţiile lor ca elemente ale Sfintei Tradiţii. Pe de altă parte acest sentiment de inferioritate al ortodocşilor în faţa celorlalţi este cauzat în esenţă chiar de rigiditatea şi alunecările de la Tradiţie ale ortodocşilor sau aşa zişilor ortodocşi înşişi. Greşelile ortoodcşilor au lăsat şi lasă celorlalţi câmp de acţiune şi de pretenţii de legitimitate ca Tradiţie autentică a Bisericii. Iar soluţia nu era şi nu este în mod absolut necesar vreun dialog, mai ales pentru o Biserică ce se consideră Biserica cea una şi adevărată instituită de Iisus Hristos, deşi este în mod evident necesar şi un anumit tip de dialog cu ceilalţi, ci era şi este adevărata ortodoxie practicată de ortodocşi în toate vremurile vieţii fiecăruia, în toate contextele şi de la primul până la ultimul. Nici ecumenismul şi nici nimeni nu vor salva Ortodoxia istorică de la prăbuşire în afară de întoarcerea autentică la Dumnezeu, schimbarea vieţii şi trăirea practică a unei vieţi în Hristos. Nu există altă cale. Dar ştiţi cum vine vorba la rumâni, cu cine s-o (mai) parcurgi? În cine să te mai încrezi? Şi-atunci o dăm pe ecumenisme făcându-ne iluzia că această făcătură care nu are legătură cu Sfânta Tradiţie poate cu adevărat să slaveze ceva.

Later edit: Şi apropo, cum se face că unii ortodocşi sunt atât de aprigi să dialogheze, eventual chiar în numele întregii Ortodoxii dacă s-ar putea, cu heterodocşii, dar sunt atât de distanţi, atât de aroganţi, atât de indiferenţi şi cu atâtea aere şi gesturi de superioritate şi de lipsă de iubire frăţească elementară faţă de chiar confraţii ortodocşi? Cum de sunt ei atât de însetaţi după dialogul cu catolicii, protestanţii şi ecumeniştii dar atât de reci şi de rigizi, de distanţi şi de intoleranţi, în "dialogul" cu confraţii lor ortodocşi?

Ortodocşilor le fuge pământul de sub picioare??... Cum aşa?
Poate argumentezi un pic, dacă îţi pare nimerit.
Eu unul mă îndoiesc de adevărul afirmaţiei; le fuge pământul de sub picioare tocmai celor care nu sunt ortodocşi. Altminteri rămâneau în Biserică şi n-o rupeau la fugă, speriaţi şi iluzionaţi că au găsit ceva mai stabil decât acasă.

Pământul fuge de sub picioare acolo unde credinţa-i cvasinulă. Unde lipsesc încrederea şi nădejdea în Dumnezeu şi în Biserica Lui. Eu aşa cred, să fiu iertat de opinie.

Din punctul meu de vedere, aceste afirmaţii ţin de orice dar nu de duhul Ortodoxiei.

Cam aşa ceva, de nu cumva: chiar aşa!

Din documentarul recomandat de Decebal, care abordează problema ecumenismului: http://www.youtube.com/watch?v=ZsS9fhnNjz4:
Ce spun episcopii noştri?
Cum analizează şi cum argumentează unii dintre teologii ortodocşi contemporani - găsim în documentar.

Subscriu acestui punct de vedere.
(Exceptînd pasajul cu sentimentul de inferioritate al ortodocşilor faţă de ceilalţi. De aşa ceva eu nu am cunoştinţă şi mă mir că se poate pune aşa problema... Tare mult mă mir şi mă necăjesc acum, Decebal. Cum vine asta, frate? Unde creşte sentimentul ăsta de n-am auzit de el în Biserică, printre credincioşii de la noi şi din alte părţi ale lumii creştin-ortodoxe?)