În prealabil postat de Adrianna (Post 455298)

Multumesc de raspuns.

Spuneti: "preotii au putere sa ierte si pe cei care nu iarta."
iar eu intrebasem: asta inseamna ca se anuleaza Cuvantul Domnului care spune ca celor ce nu iarta altora, nici Dumnezeu nu le iarta lor ?

Daca imi raspundeti :
"Da, anuleaza Cuvantul Domnului", atunci este logic insa nu se explica cum poate fi anulat Cuvantul Domnului care a spus ca lumea aceasta va trece dar Cuvantul Lui nu,

daca insa raspundeti "nu anuleaza", atunci nu mai este logic.

Multumesc!

În prealabil postat de Adrianna (Post 455296)

deci este un motiv care ma intristeaza legat de faptul ca vindecarea prin credinta este atat de rara ca pare inexistenta (asta apropos si de topicul legat de credinta deschis de mine si unde iar am fost judecata pe nedrept). Ma doare sa vad cum oameni credinciosi minimizeaza faptul de a vindeca prin credinta, nu isi dau seama cate sacrificii animale, cate daune se fac naturii si chiar sanatatii unora pentru vindecarea altora. Ca la sanatate omul tot nu renunta. Daca nu o are prin credinta, o cauta pe alte cai, dar asta nu il impiedica sa vorbeasca cum ca vindecarea prin credinta nu este chiar atat de necesara. Si nu vad nici copiii avortati (si ma refer aici la avorturile spontane, multe cauzate de o boala materna sau de cauze inca necunoscute, nedecelabile prin mijloacele medicinii de astazi) pe care eu ii vad si trebuie sa ii disec pentru a intelege de ce au murit si pentru a da un sfat mamei pentru sarcinile urmatoare, pentru a evita o astfel de tragedie. Ei nu vad rugaciunile care se fac pentru a nu mai exista astfel de cazuri si durerea de a constata ca in continuare copiii nenascuti si nevinovati mor.

În prealabil postat de Adrianna (Post 455298)

Multumesc de raspuns.

Spuneti: "preotii au putere sa ierte si pe cei care nu iarta."
iar eu intrebasem: asta inseamna ca se anuleaza Cuvantul Domnului care spune ca celor ce nu iarta altora, nici Dumnezeu nu le iarta lor ?

Daca imi raspundeti :
"Da, anuleaza Cuvantul Domnului", atunci este logic insa nu se explica cum poate fi anulat Cuvantul Domnului care a spus ca lumea aceasta va trece dar Cuvantul Lui nu,

daca insa raspundeti "nu anuleaza", atunci nu mai este logic.

Multumesc!

În prealabil postat de glykys (Post 455274)

Este regretabil ca tocmai in aceasta zi mare de praznuire se duc asemenea discutii.

În prealabil postat de Adrianna (Post 455223)

Multumesc de raspuns.

Eu vorbesc din experienta, a mea si a altora. Din practica pot spune ca preotul nu isi da seama daca este cainta sau nu. Au fost unele pacate spovedite pentru ca asa scria in cartea de spovedanie, si nicidecum pentru ca eu le-as fi considerat pacate. Am primit mereu dezlegare de ele si permisiunea de a ma Impartasi. Era ca un ritual pe care il faceam pentru ca trebuia facut. Cainta am avut si am numai pentru ceea ce eu consider greseala, nici nu se poate altfel. Asta una la mana.

Doi la mana, daca preotul si-ar da seama intr-adevar de cainta omului prin harul primit, nu s-ar ajunge la situatia ca duhovnici din manastiri sa ii condamne pe unii duhovnici din parohii ca ar da dezlegare prea repede, si ca atare nu ar fi aparut povesti cu care sa te sperie ca poti ajunge in Iad cu preot cu tot pentru ca este preotul prea generos cu dezlegarile. Si nici nu s-ar ajunge la situatia in care om cu cainta adevarata pentru pacatele lui pe care le-a spovedit la duhovnicul din parohie sa fie apoi speriat de cel din manastire care ii spune ca, daca nu face un canon foarte aspru nu ca ala usor primit de la preotul parohial, nu i-ar fi iertate pacatele.

Si trei la mana, exista preot care in timpul studentiei spunea ca o sa aplice la sange canoanele, dar cand a ajuns preot a renuntat la idee gandind ca altfel nu ar mai veni aproape nimeni la el sa se spovedeasca.

Deci?...

În prealabil postat de Mihailc (Post 454981)

Se spune că virtuţiile se verifică unele pe altele, iar cu disponibilitatea de a ierta poţi să-ţi măsori smerenia şi dacă o ai cu adevărat. Roada cea mai importantă a iertării e pacea, care, spune Sfântul Ioan Sinaitul, este de patru ori mai mare decât dreptatea. În aritmologia antică, patru este numărul universalităţii, a întinderii cosmice dar şi a unităţii în diversitate, a armoniei celor diferite şi chiar opuse. În Evanghelie, Zaheu spune că întoarce împătrit paguba celor pe care i-a nedreptăţit, ca să se împace cu ei. Iertarea face posibilă transfigurarea dreptăţii (raţiune) în iubire (simţire înţelegătoare), sau a legii rigide în har dinamic şi eliberator.