Daniel, afirmi ca nu e bun forum-ul, dar postezi in continuare. In asemenea situatii, crezi ca mai intereseaza pe cineva postarile tale?

Deci să moară și capra vecinului...
Cred că tu nu ai suficiente resurse să te adaptezi progresului tehnologic și vrei ca toți să fie așa pentru liniștea ta sufletească că nu sunt alții mai capabili decât tine în a se adapta la condițiile mediului în care trăiesc. Eu am ajuns să cred, și prin atitudinea ta de aspirant la statutul de „creștin adevărat” îmi întărești părerea, că închinarea la dumnezei prin dedicarea și organizarea întregii noastre existențe după un set de principii stricte este doar răspunsul nostru la eșecul de-a ne putea ridica la cerințele societății. Dumnezeu, pentru foarte mulți dintre credincioși, este doar un refugiu, roata de rezervă care ne ajută să mergem mai departe și să depășim insuccesul pe plan social. Ne îndreptăm ochii spre Dumnezeu pentru că El este puterea care ne lipsește (că dacă am avea puterea să ne vindecăm singuri de boli, să le răsplătim celor care ne fac rău gratuit nu am mai avea nevoie de Dumnezeu), El e promisiunea unei vieți mai bune (fericirea veșnică), a unei societăți lipsite de umbrele răului (Raiului) și, cel mai important, noi suntem cei ALEȘI. Și-atunci ce nevoie mai avem de societate, de cei din jurul nostru, de televizor, de internet când ALEȘII nu trebuie să se înjosească privind spre astfel de „nimicuri”. Oare câți dintre voi, credincioși „veritabili” de pe forum, ați fi în stare să mai credeți și să-L iubiți cu atâta ardoare pe Dumnezeu dacă nu v-ar oferi ceva în schimb (răspuns la diferite rugăciuni)? Dacă ați înceta din cauză că nu ați găsit răspuns, nu înseamnă că într-adevăr pentru voi Dumnezeu n-a fost decât un refugiu?

Postez pentru cei care-i intereseaza ceea ce spun,si incerc sa vad daca exista....

Eu ma regasesc uneori in postarile lui.
Si eu intru zilnic aici cautand probabil ceva sa ma smulga din moleseala.
O gura de aer curat care sa ma aduca la viata adevarata...
Sau macar oameni care-mi impartasesc cautarile, care au acealeasi intrebari etc...


Dar de multe ori sunt dezamagita.
Dar probabil ca nu toti sunt dezamagiti, probabil ca unii cauta alte lucruri si le gasesc aici.

Hristos a spus "iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit eu" ce mai tura vura sintem oameni si sintem diferiti si acceptam lucrurile asa cum vin, in pas cu viata, sa nu ne rupem de realitate asa vad eu dar nu bagati in seama e numai parerea mea. Pe forumul asta sint oameni deosebiti sint si care dau cu bata dar na asta e trebuie sa-i acceptam (cu blandete zicea cineva)asa cum sint nu?

Pffff.... am si rezerva la ele, nu-ti fa tu grija pt mine.

Ma tem de faptul ca ajung sa-mi "desavarsesc" si eu educatia in mod virtual.
Am crescut pe vremea comunismului, cand nu aveai distractori ca tv-ul si computerul si (nu ca sa ma laud, ci doar pt comparatie) uneori citeam uneori o carte zilnic.. Acum incerc din rasputeri sa-mi fac timp pt carti si cu greu reusesc. Cititul online este mai lent si obositor pntru ochi.. nu-l gasesc odihnitor si reconfortant.

Cat despre comuniunea pe care o gasesti pe net, este similara cu cea pe care o gasesti intr-o gara: esti singur in multime, ai ceva in comun (calatoria, eventual aceeasi destinatia), poti discuta, schimba informatii... dar mai mult nu exista.

Dar pe de alta parte, ma gandesc ca oamenii sunt destul de alienati si au nevoie si de acea comuniune imaginara. Dar nu le stiu pe toate, uneoriu ma gandesc ca daca omul se simte singur si fara ravna, poate ar trebui sa ramana cu singuratatea lui si sa-L caute pe Dumnezeu acolo (sa nu-si paraseasca "chilia", umbland trelea lelea la intruniri virtuale).

Nu vad cum internetul, te impiedica sa citesti o carte. Si citind din carte, iti pot obosi ochii... depinde de sursa de lumina. Daca te deranjeaza luminozitatea ecranului, se poate ajusta.

Internetul nu suplinește dar posibil, într-un viitor, să înlocuiască cartea. Regretabil?!! Nu știu. Cine mai folosește astăzi tăblițe de lut? Bine sau rău? Discutabil. Sunt de modă veche. Mă simt mult mai bine citind o carte "reală" și nu una "virtuală" (deși am o întreagă colecție).

Nu există comuniune pe internet decât arareori, dar și atunci cu condiția ca userii să se fi întâlnit și ca oameni de vreo câteva ori.
Cum spuneam, nu există comuniune pe internet, dar există comunicare! Putem schimba gânduri, impresii etc. Nu văd de ce nu s-ar putea "îndrăgi" userii virtuali într-o discuție principială fără acuze, fără invective etc.? Oamenii când își găsesc afinități comune, credințe comune (cum este cazul acestui forum) pot deveni chiar prieteni virtuali. Oamenii se pot ruga împreună fără a se cunoaște personal. Oamenii, deveniți useri, la un moment dat, nu ar trebui să-și substituie identitatea virtuală celei reale

Și Daniel are dreptate: nu trebuie să abuzăm de aceste mijloace, trebuie să ne ațintim mai mult privirile spre noi înșine și menirea noastră în această lume. Dar chiar nu pot niște creștini să pună internetul în slujba acesteia? Problema nu e internetul, problema suntem noi toți, suntem oare consecvenți cu ce vorbim și facem ca useri vis- a-vis la condiția noastră reală din spatele monitorului?

P.S. Sunt de generație veche, am trăit în lumea cărților, socializând prea puțin la vârsta adolescenței și primei tinereți. Și tocmai de aceea apreciez valoarea internetului dpv de informativ și rapiditatea circulației informațiilor. Sunt un provincial, ca să zic așa, nu am acces la librării sau biblioteci naționale. O simplă comandă pe net rezolvă problema. Ce să mai spun de o grămadă de biblioteci digitale mult mai convenabile ca preț decât achiziționarea unor cărți reale.

Oricum, ecranul afectează, deocamdată, într-o măsură mult mai mare vederea decât lectura propriu-zisă.