Oricat as tine la poruncile lui dumnezeu, nu ma pot cununa doar eu singura. Iar la parintii mei nu pot sa ma intorc pentru ca sunt iresponsabili. Si da, am chef acum sa dau vina pe altcineva, pentru ca daca nu vroia asta, Dumnezeu nu-i lasa sa-mi stea in cale.

Crestinul trebuie sa isi cunoasca locul lui in societate, in lume. In biserica, el este egal cu toti, dar cand iese in lume, lucrurile se schimba: are parinti sau copii, sefi sau subalterni, construieste niste raporturi cu ceilalti in numele acestor relatii, are un rol, din care decurge niste drepturi si datorii...

1. Parintii - pe ei ni-i da Dumnezeu, buni sau rai, stie EL de ce In crestinism, e porunca sa ii cinstesti. Copilul e bine sa asculte de ei si sa nu le provoace suparari.
2. Superiorii - profesori, sefi... - si pe astia trebuie sa ii asculti, sa respecti ierarhia, chiar daca tu consideri ca sunt prosti, rauvoitori etc. Uite, pana acum cateva luni si eu o criticam foarte tare pe fosta mea sefa ca nu face bine ce face, ca nu stie sa faca fata obligatiilor de sefa si se vaita mereu, pana cand am descoperit ca, de fapt, avea niste probleme uriase in familie, iar cand acestea s-au rezolvat, a inceput sa dea randament si la serviciu.
3. Sotul (daca sunt cununati), pentru ca asa respecta promisiunea de la nunta.
4. Duhovnicul - prin gura Lui vorbeste Dumnezeu.

In rest, ceilalti sunt aproapele nostru si pe fiecare trebuie sa ne silim sa il iubim ca pe noi insine.

Fallen, fiecare dintre noi alege de cine vrea sa asculte si fiecare poarta responsabilitatea alegerilor sale si consecintele acestora. Tu acum suporti consecintele ascultarii si neascultarii tale de diversele persoane din viata ta. Tu nu ai absolut nicio responsabilitate fata de omul cu care locuiesti.

Daca vrei si tu o data in viata sa asculti de cineva in lumea asta, mergi la duhovnic,spune-i tot ce ne-ai scris si fa ce iti spune el! Hai, curaj, ca maine e sarbatoarea Maicii Domnului; in seara asta e vecernia, e prilej de mare bucurie, se naste Maica Domnului care a nascut Lumina!

Ai vorbit cu părintii tai, i-ai intrebat daca te-ar primi in casa parinteasca temporar, pana vei avea un loc de munca si iti vei permite o chirie? Frati, surori, prieteni dispusi sa te ajute cu un pat intr-o camera?

Sunt persoane care nu au nimic si pornesc cu curaj in viata si tin cu dintii de mantuire.
Viata e scurta ,ce ne asteapta dincolo e important.
Mai bine cu niste parinti iresponsabili decat necununata cu un barbat care itii sta in calea mantuirii.
Incearca sa gandesti daca iti va fi bine chiar si cununata cu el.
Nu vrea copii ,te tine sub papuc.
Ce vrea de la viata de nu se casatoreste ,esti cumva manta de vreme rea pana gaseste una mai manoasa,si devreme acasa?
Mergi la un duhovnic iscusit ,daca esti din Bucuresti ti-as recomanda sa mergi la cineva care te poate ajuta ce sa faci.
Daca il ai pe Dumnezeu toate sunt cu putinta ,dar Dumnezeu ajuta atunci cand facem voia Lui ,nu cand stam necununati.

Scuze ca am fost asa pornita, dar eu cred ca prin cele ce mi s-au intamplat, Dumnezeu mi-a aratat ca asa trebuie sa fac, sa ascult de ceilalti. Si cam asta am impresia ca vrea si duhovnicul sa-mi dea de inteles.
Uite, de ceva timp aveam o dilema, vroiam sa ma impac cu un fost coleg cu care am fost buni prieteni si cu care m-am certat, iar sotul nu era de acord. Acum am constatat ca nici acel individ nu vrea sa se mai impace cu mine, ii sunt indiferenta, si poate asa am fost mereu, doar eu mi-am facut iluzii. Poate prietenia lui a fost interesata, poate vroia ceva de la mine, sau poate l-am dezamagit asa rau (cum zice al meu) incat considera ca nu merit sa mai aiba de-a face cu mine. Si daca asa zic amandoi, eu cum as putea sa cred altceva.
Cat despre ai mei... la noi in familie se pare ca iresponsabilitatea e genetica, si ei au fost toata viata teleghidati de parintii lor, de sistem, de partid, de naiba stie cine sau ce... Daca au ascultat de Dumnezeu, a fost doar de frica, nicidecum din credinta. Nu am fondul genetic si mentalitatea unui om credincios. S-a mai vehiculat ipoteza cum ca sistemul comunist ne-a facut sa lepadam credinta in Dumnezeu si sa credem numai in el, ca sa ne fie frica si sa ne poata manipula, si probabil ca la fel actioneaza, instinctiv, si semenii nostrii care vor sa se impuna, ba chiar se leaga de orice fapt care ar putea constitui un argument in favoarea lor. Dar cum am mai spus si alta data, se pare ca inafara de voi cei de aici, oamenii din lumea reala nu cred aceasta "teorie a conspiratiei", nici chiar duhovnicul. probabil o sa ziceti sa-l schimb, dar sa nu va imaginati ca in acest moment particular o sa mai indraznesc sa mai am incredere in vreun alt reprezentant al speciei umane, pentru care nu reprezint decat un exemplar neadaptat, esuat, care nu e bun nici macar de servitor pentru ca nu asculta si se crede mai important decat este.

E mai bine cu 2 camere. Sotul tau probabil ca mai toti sufera de mandrie si vrea sa faca chefuri in noua camera mare. Cheful e de 1-2-3-4-5 ori pe an pe cand traiul de zi cu zi e in restul de 360 de zile. Nu, nu poti face camera copilului in bucatarie din mai multe motive: spatiu insuficient, pericol de la gaze/aragaz, inundatii de la tevi/chiuveta etc
Pe de alta parte nu stati mult pe ganduri, mai intai faceti copilul si dupa aia va descurcati. Asta e reteta.

Dar asculti de cine trebuie ?
Ai niste repere morale de urmat in viata ?
Din cate vad eu ai mentalitate de araboaica
Incearca sa devii independenta si toate se vor rezolva.
Fiind ancorata in aceasta relatie paguboasa vei vedea ca anii trec si nu te vei alege cu nimic din viata ci doar cu pacatul.
[/quote]

Frica de Dumnezeu e inceputul intelepciunii.
Cand asculti de cine trebuie si faci voia Lui vei culege roade bune ,nu amare.
Nici eu nu am fond genetic bun ,am fost educata de comunisti ,parintii nu prea se gandeau la Dumnezeu dar incercarile m-au apropiat de Dumnezeu.
Roaga-te cu tarie sa iti shimbi viata si Dumnezeu te va ajuta cum i-a ajutat pe prizonierii rusi din Turcia care s-au intors dupa ani de zile acasa.
Mergi la un duhovnic mai imbunatatit si cere sfat ,nu pentru spovedanie.
Actualul duhovnic nu tea sfatuit sa te desparti ?

Am mentalitate de araboaica? Nu stiam. Si in ce consta mai exact mentalitatea de araboaica?
Sotul meu nu face chefuri, e antisocial. Copilul nu va sta in bucatarie cat va fi mic, ci dupa 7 ani incolo, cand va vrea "camera lui", daca nu-i vom putea oferi altceva, ceea ce mie mi se pare impropriu.
Parintilor mei chiar daca le e putin frica de Dumnezeu, mai frica le e de ceilalti oameni si de toate necazurile lumesti.
Am vrut sa-l intreb pe parinte daca ma primeste sa-mi pun cortul in curtea bisericii, dar mi-a fost teama c-o sa ma refuze.
Nu stiu daca e bine sa scriu aici ce ii spun sau ce imi spune duhovnicul, nu neaparat ca as "sparge" taina spovedaniei, dar daca el imi spune ceva, eu va zic voua si voi ziceti ca nu e bine, se creeaza prea mult haos in capul meu. Pana acum am avut un punct de reper. Desigur sunt tentata sa fac asta daca-mi spune ceva care nu ma multumeste, dar incerc sa ma abtin.
Mai ales azi ca e onomastica dlui, sa-i dea Dumnezeu si Maica Domnului sanatate, intelepciune si tot ce-si doreste. (Inca n-am apucat sa discut cu el problema cu bucataria).

Mentalitate de araboaica = sa depinzi de cineva ,sa nu ai propria ta opinie si credinta.
Esti botezata ortodox ,Dumnezeu ne-a dat acest talant ,nu trebuie sa il inmultim?
Nu te sfatuiesc sa fii habotnica ,dar mersul la biserica ,rugaciunea trebuie sa faca parte dun viata noastra.
Eu cred ca ai parinti foarte buni

Scuze, dar ma amuza ideea cu araboaica. Dar mi-e teama ca sotului o sa inceapa sa-i placa rolul de Bin Laden. Iluzia puterii e tare "infectioasa". Poate ar trebui sa incetez, sa nu-l smintesc de tot.