Eu cred ca este bine sa radem, sa nu fim tristi, indiferent cu ce greutati ne confruntam. Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru toate darurile sale, pentru ca si necazurile sunt tot daruri prin care Dumnezeu ingaduie sa fim incercati spre intarirea noastra in credinta. Eu caut intotdeauna sa gasesc un motiv de gluma. Nu spun sa faceti ca mine pentru ca sint ultimul de pe acest forum care ar putea fi un exemplu. Doar ca asa mi se pare mie a fi bine. Zambiti va rog.

Eu zic ca si mersul pe strada este un pacat.Cum sa fie pacat rasul?Depinde de ce razi intr-adevar.Oricum rasul de cineva degeaba reprezinta batjocura nu ras asa ca...Doamne ajuta!

Bucuria si râsul oarecum diferite. Râsul e mai mult o descarcare, când râdem suntem parca posedati, ne putem opri cu greu. Trebuie sa ne înfrânam cât putem de la râs dar sa fim cât mai fericiti.

Exista ras si ras. Exista si ras nebunesc, criza de ras, descris de ce zici tu. Exista si ras de badjocura.
Exista insa si ras de bucurie (se poate vedea cel mai bine la bebelusi de exemplu), exista ras de descarcare a unei tensiuni, rasul poate sa ne scape si de la tendinte periculoase cum ar fi tristetea exagerata, pesimismul, chiar disperarea.
Rasul poate fi un fel de 'catarsis', el ne curata de rau cateodata. Spun si din experienta, si rasul si glumele si chiar umorul negru te pot face sa treci mai usor peste o situatie grea si sa iti vina din nou mintea la Dumnezeu si la binefacerile lui.
Un pic de umor ne scapa si de mandrie, de incrancenare, de judecarea celuilalt.

Fani, este placut sa te citesc ! ! !

Un om ce poarta pe Hristos in inima nu mai poate fi trist. Chipul radiaza de bucurie, inima vibreaza de tristete ( pentru cei ce nu L-au gasit inca) si de de iubire pentru intreaga lume. Iata acest ieroschimonah. Nu l-am vazut niciodata razand in hohote...si totusi chipul sau radiaza Pace si o imensa Bucurie! Nu e pacat sa fii vesel...e pacat insa..sa te bucuri fara a putea face partas si pe Hristos de bucuria ta...
Iata un "oarecare"..un chip de om cu adevarat frumos si vesel.. Poza e facuta anul trecut (deci nu e din Pateric :4:)

Ce ma bucur! :-)) Din pacate la mine nu apar emoticoane si nu pot sa rad virtual.

În multe mănăstiri,mai ales în cele unde vieţuiesc călugări vezi figuri luminoase şi pline de zâmbet.Nu prea îi vezi râzând dar au aproape mereu ochii zâmbitori la fel ca în poza de mai sus.
Cred că este bine uneori să ne manifestăm sentimentele şi prin râs.Mie îmi place să râd şi o fac ori de câte ori se crează o situaţie amuzantă.
Este şi un râs al smereniei.Atunci când râzi de tine!

"Râsul este lipsit de gândul morţii şi de cugetarea la chinurile veşnice ( Dacă mila noastră este trezia nu de cel ce râde, ci de cel trist, cu atât mai mult trezeşte cel trist şi temător mila lui Dumnezeu. Cel ce râde trezeşte compătimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate mântui, ci doar compătimirea unită cu constatarea că cel ce râde se pierde) " < Nil Ascetul>
Precizarea făcută de tine mai sus, este bine venită. Ori şi cum , imaginea ta a "Fetei cu chibrituri", ce o pomeneai cu ceva timp în urmă, aduce a mult bun simţ, echilibru şi discernământ . Fata cu chibrituri face la un moment dat un fel de haz de necaz . Zâmbetul şi râsul stăpânit , denotă echilibru, iar Dumnezeu , aşa ne vrea, echilibraţi , naturali şi cu cât mai mult bun simţ. Până la urmă, nici o extremă nu este bună şi nici de folos.

Aseara am fost la a doua conferinta a lui Teofil Paraian. Sala a fost arhiplina...

Subiectul a fost despre prezenta lui Hristos langa noi. Printre altele, a vorbit vreo 10 minute si despre... ras. :)

In doua vorbe, el nu este impotriva plangerii pacatelor, insa crede ca un om care-l are pe Hristos in inima lui si in viata lui este un om bucuros, vesel. Dadea exemplu de un calugar batran de la el de la manastire care obisnuia sa rada destul de des. Si uneori radea "ca ziceai ca se desface". :)) Si era un om sfant, un model pentru comunitatea lor.

Mai spunea ca nu prea stie in literatura ortodoxa parinti care sa subscrie la aceasta idee. Insa ne-a dat doua citate din Biblie:

a) Psalmul 20, 6: "Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta." Teofil are vreo 80 de ani si mai bine. Si a invatat psalmii cand era tanar, normal. De la varsta adolescentei a deprins rugaciunea lui Iisus, urmand sfatul Parintelui Arsenie Boca... Insa invatand atunci psalmii, acestia erau tradusi putin altfel, iar acest verset spunea cam asa (din cate-mi amintesc de aseara): "..., il vei veseli pe dansul cu zambetul fetei Tale". Deci Dumnezeu ne zambeste bucurandu-Se de cei care fac voia Lui, care urmeaza poruncile Lui. Si mult a insistat parintele pe acest zambet al Lui Dumnezeu catre noi.

b) Luca 6, 21: "Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde." Iata cum ne spune Insusi Hristos, negru pe alb, ca vom rade. Si, zic si eu, din moment ce Imparatia lui Dumnezeu incepe din lumea aceasta, astazi si acum, de ce sa nu radem bucurandu-ne de Dumnezeu si de zambetul Lui? :)