În prealabil postat de assiris (Post 355960)

Cine poate atunci sa-mi spună, care ar fi fost scenariul dacă: Iuda nu-l vin dea pe Iisus, când a fost dezvăluit de Iisus că el va fi acela, Iuda ar fi cerut iertare Mântuitorului pentru gândul lui de a-l preda soldaților și dintre participanții la Cina cea de Taină, toți ar fi sărit în apărarea lui Iisus și l-ar fi ascuns/protejat cumva? În acest caz , proorocirea nu ar mai fi fost reală. Care ar fi fost următorul scenariu care s-ar fi desfășurat în continuare? Iisus nu ar mai fi fost arestat, cel puțin atunci, nu ar mai fi fost condamnat, răstignirea nu ar mai fi avut loc (sau ar fi fost un altfel de pedeapsă) si de aici nici Invierea a treia zi nu s-ar mai fi produs. Care sunt părerile dvs. în acest caz?

În prealabil postat de AlinB (Post 355964)

A spune ca Dumnezeu predestineaza pe cineva la rau sau sa faca un lucru rau il face pe Dumnezeu rau.

Iar credinta intr-un astfel de Dumnezeu este o credinta falsa si duce intr-o directie inselatoare.

Dumnezeu este (bun) pana si cu cel mai mare pacatos, atat timp cat este in viata, (si) asteapta indreptarea lui.

Iar emotivitatea nu este o masura a trairii spirituale.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 356003)

Oh, eu unul nu stiu ce este aceea "decizie libera"...

Decizia, ca proces (sau lucrare, intretesere vie de fapte ale vietii sufletesti si trupesti) se supune unui determinism foarte complex (context, insusiri psihice - "constructe" de personalitate, educatie, factori inconstienti de natura emotionala etc.) si nu e in nici un caz DOAR un act de vointa constienta si rationala, asa-zis liber.
Daca analizam cu "subtirime" orice act decizional personal vom vedea ca e dificil sa ii gasim ramificatiile si influentele decisive.
Sufletul omenesc nu e deloc simplu (simplitatea sfintilor nu e deloc simpla ci, dupa cum vad eu realitatea umana, e o constructie uluitoare desavarsita prin mari nevointe cu participarea minunata a Duhului Sfant), cum nu e simpla nici macar o picatura de apa...

Decizia e un lucru, hotarirea e alt lucru.

Hotarirea e abia ultimul pas al lucrarii deciziei. Eu cred ca nu decizia a fost libera la Iuda, ci hotarirea, dar aceasta era ea insasi deja contaminata de un proces decizional condus de influenta straina.

Ma duce gandul la Adam si Eva. A fost decizia lor libera, asa sa cred?... Chiar libera de tot?...

Ei bine, eu cred ca nici unul din personajele biblice (si nici un om, dealtfel) nu s-a aflat in postura ideala de a lua vreo "decizie libera". Asa ceva eu cred ca nu exista, pur si simplu.
Libertatea e un termen "umbrela" care ascunde o viata de determinari la care, eu unul, adaug voire din afara lumii. In vazduhuri (care au legatura directa cu sufletul nostru) sunt lupte mari, sa nu uitam, care in cel mai bun caz influenteaza asa-zisa libertate a deciziei, daca nu cumva o determina cu putere covarsitoare.

Nu, nu cred ca Iuda si Adam si Eva au luat o decizie libera. Supraestimam puterea omului!

Pur si simplu in ei era o "voire straina" (nu vointa - asta e psihologism, ci voire) care le-a orbit sufletul, mintea, deturnindu-le hotarirea finala.
Hristos intervine repetat pentru a-l elibera pe Iuda de influenta straina din el, dar Iuda e coplesit de limitele personale supuse voirii straine.
De aceea, cred ca Domnul a respectat (nu a fortat, cum nu face niciodata) nu decizia libera a lui Iuda ci STAREA FIINTEI LUI IUDA, asa roasa cum era de patima, STARE DIN CARE IUDA A LUAT HOTARIREA FINALA. In starea nenorocita in care ajunsese ca om, Iuda nu putea sa ia o alta hotarire.
Iuda era cazut deja, iar Domnul a lasat, cred eu, sa vedem ce iese din starile cazute ale fiintei umane: pacatul, crima, nelegiuirea.
Ar fi putut sa-i schimbe hotarirea (Domnul e ATOTPUTERNIC) dar a ingaduit, a lasat pe Iuda asa cum era. Poate ca sa se vadeasca si mai bine ce poate deveni omul, de-a lungul vietii, fara luare aminte, fara Dumnezeu in faptele vietii sale...

Nu a facut, in schimb, la fel, cu altii... A intervenit activ deoarece starea fiintei lor era alta. Erau curati, in ei se strinsese har peste har datorita curatiei lor. Viata lor de pana atunci era temeiul dreptatii si sfinteniei.
Si Iona a gresit, si David si altii...
Sfintenia Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu a fost temeiul suficient pentru hotarirea Ei finala. A ales sa Se supuna Domnului pentru ca facuse aceasta alegere in toata viata Ei sfanta!+ Aceasta alegere o gasesc expresia unei intregi existente de curatie si sfintenie.
Fecioara Maria, pana in clipa vestirii de catre Arhanghel, TRAISE DEJA CU DUMNEZEU, IN DUMNEZEU, IMPREUNA CU DOMNUL.

DECI NU DECIZIA E CRITERIUL, CI STAREA OMULUI, stare care decurge nu dintr-un proces de alegere ci dintr-o intreaga alcatuire a fiintei. A inimii in primul rind, nu neaparat a faptelor (care sunt uneori impotriva inimii proprii si sunt insotite de regret, de cainta sincera).

Fara a lua in considerare lucrarea vrasmasului in aceste evenimente cruciale nu cred ca raminem ortodocsi. Sa nu subestimam puterea vrasmasului asupra omului, mai ales ca Dumnezeu a ingaduit lucrarea celui rau.
Sa ne amintim si de Iov! Doar cand Dumnezeu intervine PERSONAL si il "lamureste" pe dreptul (de o viata!) Iov, acesta e in sfarsit "liber" sa cunoasca deplin si sa aleaga "in cunostinta de cauza", chinul lui savirsindu-se astfel.

Fara harul lui Dumnezeu, fara comuniune deplina cu Hristos, fara Duhul Adevarului (pe care Il rugam sa se salasluiasca intru noi) - nici o decizie umana nu e libera.
Libertatea e un atribut al conlucrarii (statornice!) omului cu Dumnezeu. Al sfinteniei.

Iuda nu a fost un om liber. Era legat, cel putin, de patima lui pentru arginti. Care nu e decizie libera, ci lucrarea statornica a vrasmasului in om.
Doar harul lui Dumnezeu poate despatimi un om, iar nu omul singur. De aceea si facem toate in Biserica, altfel ne-am fi "descurcat" (Doamne, fereste-ne!) singuri...


Pentru acest subiect, eu unul gasesc lamuritoare si ziditoare de suflet omilia Parintelui Rafail Noica (este pe Youtube).

În prealabil postat de LapetiteMoc (Post 355869)

Ai rupt din context ca sa te certi ? Reciteste si vei intelege in ce fel "a fost constrans de imprejurari" (slaba credinta).

În prealabil postat de Heurtebise (Post 356019)

Iuda nu a fost constrans de nicio imprejurare iar slaba credinta nu e un motiv sa-ti vinzi prietenul...parerea mea.

În prealabil postat de assiris (Post 355960)

Cine poate atunci sa-mi spună, care ar fi fost scenariul dacă: Iuda nu-l vin dea pe Iisus, când a fost dezvăluit de Iisus că el va fi acela, Iuda ar fi cerut iertare Mântuitorului pentru gândul lui de a-l preda soldaților și dintre participanții la Cina cea de Taină, toți ar fi sărit în apărarea lui Iisus și l-ar fi ascuns/protejat cumva? În acest caz , proorocirea nu ar mai fi fost reală. Care ar fi fost următorul scenariu care s-ar fi desfășurat în continuare? Iisus nu ar mai fi fost arestat, cel puțin atunci, nu ar mai fi fost condamnat, răstignirea nu ar mai fi avut loc (sau ar fi fost un altfel de pedeapsă) si de aici nici Invierea a treia zi nu s-ar mai fi produs. Care sunt părerile dvs. în acest caz?

În prealabil postat de Heurtebise (Post 356025)

Chiar daca Iuda s-ar fi cait la Cina cea de Taina, Iisus tot ar fi fost prins pentru ca soldatii romani erau deja pe drum. In ceea ce priveste proorocirea, ea ar mai fi ramas valabila deoarece Iisus fusese deja vandut cand lua Cina cu apostolii. Sunt convinsa ca Iisus l-ar fi iertat pe Iuda pentru ceea ce a facut.

În prealabil postat de LapetiteMoc (Post 356022)

"Constrans de imprejurari" in inteles spiritual, framantat de dilemele din sufletul lui, de lipsa de discernamant si de multe alte boli sufletesti. Vezi postarea lui Ioan Cezar care este mult mai lamuritoare!

Sarbatori cu pace in suflet!

În prealabil postat de LapetiteMoc (Post 356030)

In timpul Cinei vanzarea nu era deja implinita. Iuda a plecat in timpul Cinei sa le spuna fariseilor unde se afla Invatatorul si in acel moment si-a primit si plata. Adevarata vanzare a fost insa sarutul ce a urmat sosirii garzilor romane.

În prealabil postat de Heurtebise (Post 356032)

De-acord, nu era implinita dar era in plina desfasurare de vreme ce soldatii erau pe drum, nu? Oricum voiau sa-l prinda cu sau fara ajutorul lui Iuda. Mi se pare ca dupa ce l-au prins, Iuda a incercat sa-l rascumpere dar a fost deja prea tarziu...