Forum Crestin Ortodox - Plictisit de viata...

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Intrebari utilizatori (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5063)

- - Plictisit de viata... (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=11821)

Pentru că porţi numele unui mare sfânt, m-am gândit că poate vrei să citeşti Viaţa lui şi Acatistul. Cred că te poate ajuta.
O faptă bună care ţi-ar fi de folos este şi aceea de a pune un leu în cutia unei biserici. Ai putea fi pomenit la toate slujbele ca binefăcător.
În privinţa sinuciderii, nu te sfătuiesc să ai curiozitatea de a vedea lumea cealaltă în acest fel, căci nu te vei mai putea întoarce niciodată.
Unii cred că scapă de suferinţă, dar ei nu ştiu că, săvârşind acest cumplit păcat, îi aşteaptă o suferinţă cu mult mai mare şi veşnică.
Chinurile iadului nu sunt doar o poveste.
În privinţa unor persoane de pe Forum, nu te grăbi să te superi, înainte de a le cunoaşte mai bine.

[quote=Sebastian.Seby;322194]...cel mai aproape am fost cand am luat cateva cutii de pastile cu o sticla de vin,si ca sa fiu sigur am dat drumul si la o butelie cu gaz in camera la mine...QUOTE]

Faptul ca nu ai reusit, ar trebui sa te faca sa realizezi ca Dumnezeu mai are niste planuri cu tine, si chiar daca tu nu mai crezi in El, El inca mai crede in tine. vrei sa te sinucizi? ok, si ce crezi ca rezolvi cu asta? crezi ca te vei curata de pacate? poate ca au fost parintii tai mai duri cu tine, dar eu nu cred ca tie nu iti pare rau ca ti-ai dezamagit mama. si daca te vei sinucide ce vei rezolva? ii vei provoca o durere de nedescris. oriunde vei fi, nu cred ca vei fi multumit cu asta.

vrei sa faci o fapta buna dar ti se pare ca voluntariatul nu te caracterizeaza totusi, nici o problema, banii pe care spuneai ca-i dai pe femei, doneaza-i in contul smurd sau crucea rosie.
parerea mea este ca primul pas pe care ar trebui sa-l faci, este sa incepi sa te placi, sa te ierti si sa-ti acorzi a doua sansa. iesi din casa, ia aer, acorda celor din jurul tau o sansa, acorda o sansa unei femei adevarate nu uneia de pe strada, ai sa fii surprins cat te poate ajuta iubirea adevarata. inteleg ca ti-ai pierdut increderea in existenta lui Dumnezeu datorita necazurilor prin care ai trecut, ar fi absurd sa-ti spun sa te rogi, sa te duci la preot, cand tu nu mai crezi. dar fa altceva, intra intr-o biserica goala si stai pur si simplu cateva minute si reculege-te, gandeste-te la ale tale, si vezi cum te vei simti cand vei pleca de acolo, poate usor, usor Dumnezeu isi va face loc din nou in inima ta.
oricum pana la urma astea sunt doar sfaturi, adevarata putere o vei gasi in sufletul tau, iar daca ii vei permite si lui Dumnezeu sa te sustina (nu deodata ci incet incet) iti va fi mai usor si te vei ridica mai repede.
eu sper ca ceea ce ai scris aici este sincer si nu doar mistocareala cum spunea Andrei, pentru ca daca ai vrut doar sa profiti de bunatatea oamenilor, ar trebui sa-ti fie rusine.

Ce trist...27 de ani si esti plictisit...Spui ca ai umblat peste tot si ai facut aproape de toate....Vin si te intreb: pe Dumnezeu l-ai gasit? Cauta-l chiar de dureaza ani....Ceea ce vei gasi merita efortul! Pace tie si lumina credintei, ca ai nevoie! Amin

Citat:

În prealabil postat de Sebastian.Seby (Post 322194)

Peste 3 saptamani implinesc 27 de ani...si stau si ma gandesc cum de am reusit sa rezist atat de mult intr-o lume atat de cruda si plina de durere???
De mic am fost un copil cuminte,imi ascultam parintii,invatam bine la scoala si credeam in Dumnezeu(mergeam la biserica aproape in fiecare duminica).Dar cu timpul,dupa ce am crescut ceva s-a schimbat in mine...Poate din cauza parintilor care au fost prea duri cu mine(am fost 3 frati acasa,eu eram cel mai mare si poate cam neglijat din cauza asta) sau poate din cauza persoanelor care ma inconjurau am inceput sa devin rau in adevaratul sens al cuvantului...la 21 de ani am plecat in Italia,la Roma...aveam doar 100 de euro in buzunar,nu stiam italiana,nu cunosteam pe nimeni,nu aveam o casa si nu aveam un loc de munca...am fost nevoit sa dorm pe afara si sa mananc la caritas...atunci a fost pentru prima data cand mi-am dat seama cat de grea poate fi viata si cat de rai pot fi oamenii...erau multi in situatia mea si imi spuneam ca nu poate fi chiar atat de rau daca ei rezista,insa eu nu eram la fel ca ei...am incercat sa imi gasesc ceva de munca si mi-am inchirait o camera sa am unde sta.dar imi era foarte greu sa ma descurc singur si la un moment dat am intrat in depresie si am incercat sa ma sinucid de mai multe ori...cel mai aproape am fost cand am luat cateva cutii de pastile cu o sticla de vin,si ca sa fiu sigur am dat drumul si la o butelie cu gaz in camera la mine...insa nu am reusit si de atunci am luat-o pe alta cale.am facut tot ceea ce a fost necesar sa ma ridic...cineva mi-a spus ca cel mai usor mod de a face bani era sa devii un gigolo si e ceea ce am facut...am inceput sa ma culc cu femei si cu barbati si nu mi-a placut neaparat acest lucrul,insa imi placea luxul si avand tot ce vroiam am devenit un egoist,arogant si narcisist caruia nu ii mai pasa de nimeni...m-am certat cu ai mei si nu am mai vorbit cu ei pt doi ani.la un moment dat unul din clientii mei ma ajutase sa imi gasesc un loc de munca bun si am incetat sa mai practic prostitutia...am economisit ceva bani si m-am intors in romania anul trecut in august,prima data dupa 5 ani...
Acum am un apartament inchiriat in Suceva,in care stau cu sora mea.insa aici nu imi place deloc,m-am izolat complet de lume si nu mai ies cate 2-3 saptamani din casa,am tot ceea ce si-ar putea dori cineva insa nu sunt fericit...singuratatea este cea mai buna prietena am mea.imi petrec timpul citind o carte interesanta sau uitandu-ma la un film bun.nu am o iubita si nici nu am nevoie,cand imi trebuie o femeie gasesc pe net si pt 2-300 ron sta cu mine o noapte.insa ma simt foarte trist,nu am nici un chef sa vad pe nimeni si ma intreb ce imi mai poate rezerva destinul de acum inainte??a trecut foarte mult timp de cand mi-am pierdut credinta in Dumnezeu,insa cateodata parca as vrea sa mai pot crede din nou...cred ca in inima mea a mai ramas ascunsa o farama de bunatate care incerca sa iasa la suprafata,dar nu stiu daca va avea putere sa o faca.Acum cateva zile ma uitam la un film,e vorba despre ''The pursuit of happyness'' si aproape mi-au dat lacrimile si nu mi se intampla de foarte mult timp asa ceva.impresionant filmul,vi-l recomand la toti cei care sunteti amatori de filme de calitate.
Cred ca viata nu mai are nimic de oferit pentru unul ca mine...in 27 de ani ai mei am vazut mai multe decat vor vedea unii in toata viata lor,am facut multe greseli insa nu imi pare rau de nimic...sunt pregatit sa mor si cred ca asta se va intampla in curand...nu ma sperie asta,din contra sunt atras de necunoscutul de dincolo.o statistica spunea ca in in fiecare secunda moare 1,5 oameni;deci nu voi fi singur acolo si chiar as vrea sa vad cum e.si este un proverb care spune ca ''viata celui care se teme de moarte e tot un fel de moarte''.dar inainte de asta as vrea sa fac si un lucru bun,dupa tot raul pe care l-am facut...daca aveti vreo idee sa stiti ca sunt binevenite.eu as vrea sa ma inscriu ca voluntar pe undeva,mi-ar placea dar nu cred ca e pentru mine lucrul asta.

Asta e povestea vietii mele si daca nu v-ati plictisit de citit pana aici inseamna ca aveti multa rabdare!!!

Daca am facut vreo eroare gramaticala va rog sa ma scuzati...Asta a fost tot.

Daca ne ziceai ceva si de droguri poate erai mai credibil....

Sebastian, ceri cam putin de la viata, dupa parerea mea. Un dus rece si o alergare de dimineata te vor pune in miscare. Succes!

Sebastian,de multe ori e necesar sa atingem cele mai ingrozitoare tenebre pentru a putea sa zarim Lumina,este ceva ce am trait personal in urma cu ceva ani.
Eu nu cred ca tu vrei sa mori,ci cred ca doar cauti acel ceva pe care crezi ca nu il poti gasi in lume,printre oameni si poate,speri,ca dincolo il vei afla,doar ca nu asta este solutia si nici calea...
Parerea mea,ma pot insela,insa ia-o doar ca pe o opinie,este aceea ca marea ta durere,pe langa faptul ca te-ai indepartat de El si de tine in acelasi timp,crezi ca nu poti fi iubit si acceptat de cei din jurul tau pentru ceea ce esti,credinta care probabil isi are originea in copilaria ta si relatia cu parintii.
Esti inca,emotional vorbind,acel copil care fuge,incercand cu disperare sa caute "acel ceva" printre straini,in lumea larga si chiar dincolo de moarte.Insa fuga si aceasta cautare nu te-au ajutat nici in trecut,asa cum nu te vor ajuta nici in prezent.Nu poti fugi o viata,iar ceea ce cauti tu nu se afla acolo unde crezi ca le poti gasi,ci in tine si in Dumnezeu,iar de ce ai nevoie in prezent este cineva care sa te ajute sa gasesti calea,pe langa o rugaciune pe care o poti face deschis,din tot sufletul tau catre Dumnezeu,cerandu-i sa te ajute.
Iti pot sugera doua persoane la care sa cauti sprijin:un duhovnic imbunatatit,cu har,caruia sa ii poti spune durerea ta si un psihoterapeut care sa iti fie de ajutor in a intelege de unde porneste cauza nefericirii tale,cum sa gestionezi ceea ce traiesti si sa te ajute sa redescoperi in tine resursele si potentialul cu care sa rezolvi situatia si sa dai o noua perspectiva si abordare vietii tale.
Am vazut ca unii utilizatori de aici pun la indoiala cele scrise de tine,insa chiar si daca ar fi un mesaj scris de ceea ce se numeste troll,nu ma intereseaza si nu consider ca efortul meu de a raspunde a fost in zadar,daca exista posibilitatea ca cineva,undeva sa aiba nevoie de ajutor...