Prea le complici frate loial, păi e simplu, orice aş scrie vă sparg... aşa că nu pot să şterg fiindcă atunci nu mai scriu nimic, şi ca atare, fiindcă totuşi scriu şi-mi deschid gura preapooturoasă... trebuie să-mi cer iertare apoi... e simplu, mă, e simplu, doar că e greu să-ţi vezi mândria... mândria şi lăcomia şi răutatea din oqhulul propriu şi personal... deci n-am ce să explic, n-am cui, fiindcă cei ca mine suntem internauţi care pe unde... şi la senatoriu ne trateză cu minciunele, adică cu gogoşi... şi magogoşi... dă şi tu un search. Caută să vezi ce înseamnă CREIATINĂ.

Iartă-mă dacă iar te-am spart... pune şi tu o copcie.

Pentru Andrei Cozia
 

...ceva imi rostea in inima ca sunt acasa,ca intreaga mea cautare luase sfarsit- este mai mult decat edificator ca Parintele Serafim Rose arata hotararea definitiva de a parasi acel pacat- daca a existat- mai mult, decizia sa poate deveni un indemn covarsitor pentru cei care il comit .Eu vad multa sinceritate in cuvintele sale si cred ca merita aprofundata imaginea sa, asa cum singur se descopera noua. Cred ca a fost un autentic slujitor al Ortodoxiei.

He he hai ca esti simpatic, esti plescar. Acuma inteleg, ai facut oleaca de bascalie dar nu intr-un sens rau. E bine ca mai sunt pe forum cativa care ne mai descretesc fruntile.

Din pacate numai prin mesaj scris nu intotdeauna poti percepe cum trebuie si tonul prin care persoana respectiva isi expune ideile.

"Vorbeste-mi, Doamne, caci sunt rob
Si robul Tau asculta!
Mai toarna-mi iar ulei in ciob,
Mai da-mi din graul Tau un bob
Si dragoste mai multa!

Vorbeste-mi, Doamne, caci in piept
Mi-e inima firava!
Nebun ma face-orice-ntelept,
Dar eu, cu mai mult dor, Te-astept,
In vreme de zabava.

Vorbeste-mi, Doamne, caci sunt gol
Si-mi bate-n suflet vantul!
Caci mii de corbi imi dau ocol,
De cand, pe-al inimii pristol,
Ti-ai asezat Cuvantul.

Mai da-mi, din painea Ta, un drob
Si flacara mai multa,
Chiar daca-s fiu si nu sunt ciob,
Dar eu, din dragoste,-Ti sunt rob,
Si robul Tau asculta! "

Un singur Cuvânt a spus Tatal si anume pe Fiul Sau si pe Acesta-L spune mereu în tacerea vesnica. Si Cuvântul acesta trebuie ascultat în tacerea sufletului. ( Sfântul Ioan al Crucii)

În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscuta, Cuvânt negrait si Viata necuprinsa. ( Sfântul Maxim Marturisitorul)

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=5501

Dumnezeu nu se aseamana noua. Cand facea o fapta minunata cerea "mergi si sa nu spui nimanui nimic". Noi am fi trambitat zile intregi si inainte si dupa fapta. Si nu se asemana nici in vorbire, ca de multe ori Domnul vorbind nu deranjeaza pe nimeni, caci vocea Sa este aproape tacere.

Dumnezeu ne vorbeste mai ales in Sfintele Taine, mai ales in Duhul Sfant.

Noi oamenii nu vrem sa auzim... pentru ca asa cum spune Domnul: "nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!" (Ioan 5,40).

" Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul," Evrei 12,14 de aceea cand Domnul a intrat in Ierusalim doar cei drepti din multime au auzit glasul Tatalui caci pentru cei pacatosi a fost tunet: " Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit! " Ioan 12,29
Asa si astazi cei drepti care se curatesc pe ei si se sfintesc traind in Duh Sfant poarta un dialog cu Dumnezeu in rugaciune...
Sunt multi preoti ortodocsi contemporanti care vad "in Duh" (Sfant), adica intreaba pe Dumnezeu si EL raspunde.

Daca Dumnezeu ar tacea, rugaciunea nu ar mai fi dialog. Aceasta ar fi lipsita de sens.

Insa o Persoana din Sfanta Treime ni s-a descoperit drept Cuvant. Prin urmare, nu putem afirma ca Dumnezeu tace. Dumnezeu Cuvantul graieste neincetat catre noi prin creatie, prin Scriptura si prin Hristos.

Un raspuns edificator! Asa este, creatia Sa este o marturie a iubirii Sale fata de noi, este dialogul Sau cu noi.

Logic ca Dumnezeu NU vorbeste DIRECT cu noi. Daca i-am auzi vocea credeti ca ne-ar face sa credem si sa ne rugam mai mult? nu cred. Sfantul Gheorghe a sculat mortii din mormant si i-a pus sa vorbeasca despre cele de dincolo si lumea tot n-a crezut.


Dar... Dumnezeu comunica cu noi mereu. Nu prin vorbe, ci prin ceva mai important- intarirea credintei. Rugaciunea personala si rugaciunea colectiva- astea sunt cele doua cai principale de "acces". Si orice alegere si fapta care ne duce spre calea cea dreapta sunt in sine rugaciuni. Si primim sprijin pt aceste rugaciuni mult mai mult decat meritam.Intr-adevar "daca faci un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face doi pasi catre tine."


Cautam prea multe minuni unde nu sunt. Spunea Sf. Ioan Gura de Aur ca virtutile sunt mai pretioase decat minunile. Poate pt ca virtutile sunt niste minuni mult mai mari decat "minunile" in sensul direct in care le percepem in general (vindecari/aparitii/etc)
Si virtutile nu le putem obtine decat tot de la Dumnezeu- daca ne lepadam de noi insine.
O virtute la care lucram fiecare este rugaciunea. Si are mai multe trepte. Daca Dumnezeu ne ajuta sa simtim cu sufletul o rugaciune (de orice fel)- ce alta dovada mai mare de minune vrei? (nu ca n-ar fi destule in jur...)