În Europa actiunile papei au un efect magistral. În 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un templu tibetan, unde au fost „consacrati” 10 francezi drept „lama” si într-un timp scurt au fost consacrati alti 14 francezi drept „lama” tibetani. În Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viata a unui lama tibetan si mentioneaza ca multi lama au sosit în Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis în Franta în 1987, în localitatea Plaigne, „Templul celor 1000 de Buda”. Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri în înaltime. Acesti calugari tibetani traiesc aparent din donatii, însa cum au reusit ei atunci sa ridice un asemenea templu? Pe banii cui?
Este bine stiut ca din trupul stricat al unei credinte eretice, viermuiesc si odraslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de înteles urmatoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decit faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea departe de smerenia crestina a ierarhiei romano-catolice.
La numai citeva ore dupa închiderea lucrarilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericesti în Biserica Romano-catolica: „totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, vesmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformarii Liturghiei este enorma si e dificil de prevazut cum se va sfirsi.” Anii urmatori au adus confirmarea acestei decizii. În mai 1980 în Zair, papa a consacrat 8 episcopi la o ceremonie de un milion de participanti. Preotii se leganau în timp ce multimea cinta „gloria”; dupa aceea au cintat în Swahili, Lingala si Kikongo, acompaniati de chitare, acordeoane si tam-tamuri. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papa la Nairobi, ofertorium-ul a fost de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus cosulete cu fructe, o oaie care behaia, obiecte de artizanat local. Papa însusi si-a asezat pe cap faimoasa podoaba „Masai”, de 40 centimetri înaltime, ornata cu pene, iar pe umeri o mantie „Masai” rosie. În februarie 1982, ultima liturghie a papei în Africa a constat din cintece si dansuri traditionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci cind îsi ucideau sclavii în ritualurile lor pagine. Doua luni mai tirziu, Reuniunea Nationala Liturgica a Episcopilor din Volta Superioara a prescris ritualul liturgic, constind dintr-un amalgam de asa-numite elemente crestine din dansuri traditionale, batai ritmice din palme, strigate de femei, bataia ritmica a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. În Postul Mare, în Vinerea Mare, un grup de dansatori, barbati si femei, trebuie sa salute Crucea.
În mai 1984, papa a celebrat liturghia în Papua - Noua Guinee. Cu aceasta ocazie, 250 de dansatori, pe jumatate dezbracati si purtind ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de batai de tobe.
În septembrie 1984, papa a hirotonit opt diaconi în Canada. În timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzind plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au daruit papei o pana înmuiata în singe proaspat. În 1985, în timpul calatoriei sale în Togo, papa a declarat: „Pentru prima data m-am rugat împreuna cu cei care cred în animism.” De fapt, în 1985 în Togo, papa a participat la un ritual pagin propriu-zis, nemaiascunzidu-se sub masca unei liturghii crestine. Astfel, papa însotit de vrajitori s-a deplasat într-o padure. Jurnalul „L'Osservatore Romano” descrie cum papa a acceptat sa invoce puterea magica a apei si a mortilor: „Papa a executat toate miscarile si gesturile rituale, folosind faina si apa si împrastiindu-le pe pamint în mai multe directii. Dupa aceea, el însusi s-a plecat la pamint.”
E important sa amintim ca ideea unificarii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere înca de la Chicago (1893) si Paris (1900). Masoneria a propus sa se faca un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova „o religie universala, acceptata de popoare de toate culturile si traditiile”, asa cum Loja Marelui Orient a declarat înca de la mijlocul sec. al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. El a primit în bazilica Sfintului Francisc din Assisi, pe reprezentantii marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreuna. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde acesta a instalat o statuie a lui Budha. Episcopii catolici au vazut statuia si nu au spus nimic… Un an mai tirziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere din Roma, spre satisfactia masonilor, care si-au publicat victoria în ziarul „Hiram” scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: „Catolici, ortodocsi, protestanti, evrei, musulmani, hindusi, budisti, liber-cugetatori, pentru noi nu sunt decit porecle; francmasoneria este numele întregii familii.”
Relatiile catolicilor cu francmasoneria au facut multe valuri si sunt binecunoscute în occident. Astfel, Mary Ball Martinez a descris în cartea ei cum în acest secol multi papi au ajuns masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seama de reviste faimoase (The Wonderer) sau la alte reviste ca „The National Review”. Mary Ball afirma ca papa Ioan al XXIII-lea era initiat în francmasonerie si ca a participat la întrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat ca papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia credinciosilor catolici de a putea fi si masoni), a fost în aceeasi loja cu Carlos Vasquez, dupa cum declara chiar acesta din urma. În „CDL Report” din mai 1995, gasim urmatoarea mentiune: „Pe noua strazi ale Vaticanului sunt patru loje masonice. Unii din cei mai înalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian.”

CONCLUZII:


Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu usurinta daca luam în considerare mai înainte de toate ca romano-catolicii nu au refuzat niciodata sa faca compromisuri cu puterea politica lumeasca pentru a-si mentine si extinde suprematia. Confesiunea romano-catolica, bazata pe un sistem doctrinar complet strain de învatatura apostolica, a luptat sa supravietuiasca prin filozofia sa umanista si antropocentrica. Astfel, nici harul si nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi împartasite credinciosilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectata de orice legatura cu Dumnezeu Cel slavit în Sfinta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explica rolul major acordat omului (papei) pentru a sustine si justifica credinta lor falimentara si nemintuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul si celelalte metode folosite pentru a-si cistiga cit mai multi credinciosi, ne fac astazi sa privim cu multa circumspectie la declaratiile de iubire si respect pe care acestia le fac cu insistenta faca de crestinismul Ortodox rasaritean.

Sfanta Taina a Euharistiei se savarseste la toti crestinii, si la toti lucreaza cu adevarat (numai cu adevarat poate lucra) harul Duhului Sfant. Si marturii sunt foarte multe in toate bisericile crestine.

Şi dumneata la cine te referi când spui toţi creştinii ?

Cum poţi să spui asemenea aberaţii care nu au nici o legătură cu realitatea ?? Cum să aibă toţi "creştinii" sfânta taină a euharistiei ??! Foarte mulţi dintre aşa-zişii creştini nici măcar nu recunosc sfânta taină a euharistiei ! Ce să mai vorbim despre lucrarea harului necreat în sfintele taine !!

Cred că se poate ajunge la concluzia respectivă prin simpla reflecţie. Tatăl oricum trebuie pus pe prima poziţie, fiind genitor şi de nimeni generat. Deci, din cele 6 permutări posibile, rămân în discuţie două: ordinea Tatăl-Fiul-Sf Duh, sau ordinea Tatăl-Sf Duh-Fiul. Dar, din cauză că pentru purcederea Sf Duh este nevoie atât de Tatăl, care face asta, cât şi de Fiul, prin care se face asta (după cum credem noi), singura ordine de precedenţă rămasă este Tatăl-Fiul-Sf Duh.

La aceasta ne răspune Sf Sinod de la Calcedon, în formulare infailibilă. Definiţia dogmatică spune aşa: (...) două naturi care nu suferă confundare, nici schimbare, nici împărţire, NICI SEPARARE (...) După expresia Sf Părinţi, putem spune că cele două naturi sunt împletite, ceea ce este altceva decât să spunem că sunt amestecate.

Copţii, neparticipând la acest sinod, au încremenit în logica primelor trei, tot aşa precum ortodocşii, neparticipând decât la primele 7 sinoade ecumenice, au încremenit în logica lor. Ca atare, copţii pretind despre ortodocşii care şi-au cristalizat mai mult învăţătura lor în raport cu ei că sunt eretici, tot aşa cum ortodocşii pretind despe catolici, care şi-au cristalizat învăţătura lor în raport cu ei, că sunt eretici.

Da, foarte frumoasă şi foarte practică. Aparţine lui Tertulian, din câte ştiu.

Ştim că Filoque este o revelaţie de la Duhul Sfânt din faptul că este susţinut de Sfinţii Părinţi, astfel:
-unii dintre sfinţii părinţi forumuleză că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul
-unii dintre sfinţii părinţi formulează că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl prin Fiul
-nici unul dintre sfinţii părinţi nu formulează că Duhul Sfânt ar purcede NUMAI de la Tatăl sau DOAR de la Tatăl.

Până la Papa Grigorie, romano-catolicii aveau o liturghie foarte asemănătoare. Reforma papei Grigorie a vizat mai mult muzica (antifoanele), el a lăsat reguli folosite şi azi în liturghia romană, în mod special varianta tradiţională (tridentină).
Nici reforma liturghiei răsăritene, făcută de patriarhul Ioan Gură de Aur nu a fost una radicală. Aceste lucruri merită discutate pe un topic separat, consacrat liturgicii (care este, pentru mine, un domeniu în care am mari lipsuri).

Lucrul care m-a atras cel mai mult la Biserica Greco-Catolică şi care a fost hotărâtor în convertirea mea a fost mărturia de sânge a ierarhilor ei. Întâistătătorului Bisericii i s-a promis nu numai viaţa şi libertatea, dar şi onorouri şi sprijinul Securităţii pentru postul de Patriarh al BOR dacă renunţă la Unirea cu Roma. Dar replica lui a fost: "Credinţa noastră este viaţa noastră" şi au urmat 16 ani de închisoare. Toţi cei 12 episcopi greco-catolici au răspuns la fel, fără să ştie unul de altul. Chiriarhul Bucureştiului a fost cel dintâi chemat, nerezistând torturilor interogatoriului şi murind în beciurile Securităţii. Aflând despre aceste lucruri, mi-am spus că Biserica ce are asemenea episcopi cu credinţă tare ca stânca este Biserica lui Cristos. Şi, în afară de ipoteza că toţi aceşti 12 oameni erau sonaţi, înseamnă că legătura cu Roma este ceva foarte important pentru suflet, ceva mai important chiar decât libertatea şi viaţa în trup.

Ma refer la cei care il recunosc pe Iisus Hristos ca si Fiu al lui Dumnezeu si care ii asculta glasul incercand sa faca cat mai bine dupa voia Tatalui Ceresc care l-a trimis. Iar aceasta voie a explicat-o foarte bine Iisus, a spus foarte clar ce avem de facut. Totul se gaseste in Evanghelii. Si tot in Evanghelii, mai precis in Evanghelia dupa Ioan, scrie clar ca toti cei care il recunosc pe Iisus ca Fiul al lui Dumnezeu il au pe Duhul Sfant. Si ca sa devina cu adevarat crestini trebuie sa se boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant dupa cum a cerut Domnul, asta daca nu sunt deja botezati, caci ortodocsii si catolicii pot fi botezati de mici.

Pana acum am primit marturii directe si indirecte de la ortodocsi, catolici, baptisti, si daca nu ajunge, lista o sa se mareasca, pentru ca tocmai am inceput sa studiezi mai indeaproape biserica anglicana, care si ei au taina Euharistiei, si o sa vad ce marturii o sa apara si de aici.

Mai am de postat o gramada ! Multa, multa informatie muncita despre Biserica Catolica ! Multa istorie catolica ! Adevaruri incomode ! Voi sa aveti energie sa cititi ! Lectura placuta !

Asta doar pentru ca noi traim in timp si nu putem concepe ca ceva sa se nasca din altceva fara sa existe precedenta. Dar la Dumnezeu nu este musai sa fie asa. Noi nu putem zice in acelasi timp si Tatal si Fiul si Duhul Sfant, de asta ii zicem unul dupa altul, dar Dumnezeu poate sa ii "zica" si deodata.
Iar purcederea Duhului Sfant si de la Fiul, tot nu am inteles care sunt sfintii parinti care au formulat aceasta dogma, nu ai scris nici un nume concret. O sa intreb si eu cine a formulat la ortodocsi dogma ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal si apoi o sa vedem la ce concluzie se ajunge.

Daca sunt impletite, cum putem spune ca in acelasi timp nu sunt impartite? Doar ceva impartit se poate impleti. Iar apa nu se impleteste cu vinul, ci se amesteca. De ce atunci s-a pastrat acest ritual care arata tocmai amestecarea si nicidecum impletirea?

Da, toti isi arunca cuvantul eretic, bine ca Domnul ii iubeste pe toti!

Au fost destui martiri si dintre ortodocsi. Martiri care nu au vrut sa il tradeze pe Hristos asa ca au platit cu viata. Asa cum sunt destui martiri si dintre evrei sau musulmani, dar nu pentru Hristos, asa ca acest martiriu nu ii vor mantui... Ceea ce mantuieste este credinta in Hristos.