![]() |
Citat:
|
Citat:
Subiectul argumentelor biblice în susținerea ministerului papal a mai fost abordat. E adevărat, e greu de căutat într-un topic de 186 de pagini: există însă un motor de căutare al forumului, folosiți-l dând clic pe rubrica "căutare" de pe bara care conține în stânga "opțiunile utilizatorului" și în dreapta "deloghează-te". Alternativ, puteți citi blogul "Catolic după Scripturi", aparținând unui fost baptist convertit la Credință. El folosește NUMAI argumentele Bibliei. Accesați de aici: http://mihaisarbu.wordpress.com/cate...upa-scriptura/ |
Am inteles ca papa (cel infailibil) a binecuvantat pe Harry Potter. E vreo minciuna ?
http://www.9am.ro/stiri-revista-pres...l-Semipur.html Daca nu este minciuna putem sa ne apucam si noi de vrajitorie ? |
Citat:
Deci, citind cu atenție, veți vedea că e vorba de o apreciere, și nu de o binecuvântare sacramentală. E și normal. Poți binecuvânta oameni, animale sau lucruri. Întotdeauna existențe palpabile, asupra cărora poți face semnul Sfintei Cruci și cele prevăzute în Rituale Romanum, respectiv Euhologhion (Molitvelnic). Nu poți binecuvânta eroi de roman. |
Citat:
Ghilimelele din titlu ori nu le-ati vazut ori le-ati omis din rea vointa. |
Se pare ca papei ii place Harry Potter. I-or place si vrajile din carte ?
|
Citat:
Dar dv ? Vă place "Freischutz", opera aia în care este Corul Vânătorilor ? Dar e vorba de vrăjitorie acolo ! Macbeth de Shakespeare vă place ? Același lucru. "Regii blestemați" de Maurice Druon ați citit ? Acolo să te ții, vrăji ! |
Daca curiozitatea e atat de mare ce-ar fi sa faci o vizita la Vatican sa-l intrebi personal?
Pana si Isus e si om si Dumnezeu. |
Citat:
Apoi, referitor la pasajul cu biserica luptătoare și cu ordinea monarhică, în cartea aposlipsei lui Ioan, la Apocalipsa 21:14 "Iar zidul cetății avea douăsprezece pietre de temelie; și pe ele, douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului." când se vorbește despre pietrele de temelie ale cetății noului Ierusalim, ca pietre de temelie sunt specificați cei 12 apostoli, și nu doar apostolul Petru. Viziunea catolică este aceea că Petru este fundamentul, piatra de temelie, însă versetul de mai sus ne descoperă ca pietre de temelie ale noului Ierusalim pe cei 12 apostoli, și nu exclusiv pe Petru, și mai mult, piatra lui Petru nu este piatră de temelie a celorlalte pietre de temelie cu numele celorlalți apostoli. |
Citat:
În primul rând este sfântul Ioan botezătorul. "A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis : Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis : După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, și eu nu-L știam ; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Și a mărturisit Ioan zicând : Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel și a rămas peste El. Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis : Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu." (Ioan 1:29-34) Apoi este evenimentul teofaniei de pe muntele cel sfânt, de pe muntele Tabor, la schimbarea la față a Mântuitorului. Atât apostolii Ioan și Iacob, nu doar Petru, au primit revelația dumnezeiască direct de la Tatăl cel ceresc, și nu exclusiv pe baza mărturisirii lui Petru. "În timp ce el încă vorbea, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei; și iată glas din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultați!“" (Matei 17:5) |
Citat:
Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteți să le purtați. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul ; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi și cele viitoare vă va vesti. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt ; de aceea am zis că din al Meu ia și vă vestește vouă. [Ioan 16:12-15] Ceea ce se poate deduce de aici este că Duhul Sfânt asigură călăuzirea la tot adevărul apostolilor, și nu exclusiv unui singur apostol, de care apoi să asculte toți ceilalți fără să crâcnească. Extinzând, călăuzirea sau asistența Duhului Sfânt la tot adevărul nu este garantată nici măcar de Iisus Hristos unui singur apostol, ci adunării apostolice. Și extinzând, acest lucru este valabil și pentru Biserica de după perioada primară, apostolică a Bisericii. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
................................
|
"Și când s-au împlinit zilele înălțării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Și a trimis vestitori înaintea Lui. Și ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Și văzând aceasta, ucenicii Iacov și Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat și le-a zis: Nu știți, oare, fiii cărui duh sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Și s-au dus în alt sat." (Luca 9:51-56)
Citat:
Ceea ce interlocutorii nu știau este că doctrina catolică este aceea că, de fapt, și puterea lumească, seculară, este tot în mâna Bisericii, și mai explicit în mâna Papei, doar că ea este pusă în aplicare de către diverse persoane și instituții (regi și soldați) pentru Biserică și după voia și toleranța (sau admisiunea) preotului (a se înțelege a Papei). Asta înseamnă că de fapt autoritățile laice la care faceți referire nu își exercită puterea lor, ci acționează doar sub mandatul de putere pe care l-ar fi primit de la Biserică, și mai exact de la Papa. Astfel se poate înțelege că acele condamnări la moarte sau alte pedepse (închisoarea, confiscarea averilor, piedicile puse la promovarea sau avansarea pe plan socio-economic, alte pedepse) se făceau cu voia și admisiunea (sau toleranța) Bisericii Romei, și mai epxlicit a șefului acesteia, Papa. De vreme ce autoritățile laice nu își exercitau propria lor putere, ci puterea Bisericii (mai exact a Papei de la Roma) pentru Biserică, putere care le era delegată de Biserică și de papa, dar nu era de fapt a lor, atunci este logic limpede și clar că acele procese, torturi, hărțuieli, pedepse, stigmatizări s-au făcut sub puterea Bisericii Romei și a Papalității, și că, deși erau puse în aplicare de alții, adevărata sursă de putere a punerii lor în aplicare nu rezida la ei ci la Biserica Romei și la Papalitatea Romană. Astfel este logic, evident, că Biserica Romei și Papalitatea Romană sunt direct responsabile, conform doctrinei catolice, pentru acele torturi și pedepse și că prin puterea lor, aplicată de acei cărora le-a fost delegată, s-au făcut aceste lucruri. Ori acestea contrazic în mod flagrant tocmai cele spuse mai sus în evanghelie, precum și alte pasaje ale evangheliei. Ba mai mult, toată această doctrină catolică nu are fundamente în revelația divină. Dacă unii cred că are și lucrurile se justifică, atunci sunt invitați să aducă justificările. |
Citat:
Poveste: a existat un copil numit Nicolo Paganini. De pe la trei ani acesta era batut aproape zilnic de tatal sau pentru ca nu cinta destul de bine la vioara. Cind avea vreo 10 ani stia sa cinte din prima citire orice partitura care i se punea in fata, dar nu stia sa-si scrie propriul nume. A ajuns un violonist celebru. Oare bataile primite de la tatal sau au avut justificare? Poate da, poate nu... Scopul inchizitieie era acelasi cu al Bisericii Catolice: mintuirea sufletelor. Numai la Judecata de Apoi vom vedea daca acele suflete s-au mintuit sau nu, daca acei calai s-au mintuit sau nu. Totusi am o banuiala ca mult mai multe suflete se mintuiau atunci decit acum, cind avem o asa de mare libertate. |
Citat:
|
Citat:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Bonifaciu_al_VIII-lea |
Citat:
|
Citat:
Da, societatea trebuie să îngrădească libertatea de a face rău, iar asta se întâmplă numai atunci când cei care fac și aplică legea sunt buni și majoritari. Biserica în sensul ăsta poate influența lumea: să formeze această majoritate (cât mai mare) bună, sau – mai bine zis – care aspiră la asemănarea cu Dumnezeu. Totuși, deși se află într-un permanent conflict cu lumea, asta e din cauză că lumea o respinge, ca fiindu-i străină, așa cum păcatului îi e străină virtutea și întunericului lumina. Biserica, însă, nu duce o luptă cu mundanul în plan istoric, lumesc, ci în cel duhovnicesc. Ea nu folosește armele lumii, căci transcende lumea. Nu pune crucea pe alții, ci o poartă cu Hristos. |
Citat:
P. S. Pariez oricat, cu dvs, si orice alt ortodox care gandeste similar cu dvs., de pe forum sau de oriunde, ca in cel mult 15 ani, pedofilia si incestul vor fi si ele legale, bineinteles urmate de alte porcarii si hule. Toate au fost si ar putea fi din nou evitate, nu zic de nu chiar nimicite, daca Biserica ar fi iar leading guitar in simfonia sociala. Ce parere aveti? P. P.S. Uitati-va ce s-a intamplat, in mai putin de trei secole, de cand Biserica este silita, tehnic vorbind, sa se refugieze in fundal si sa produca cel mult martiri ai marilor persecutii (cu prea putin efect in termeni de "dor de mantuire" in societate as a whole), nu si lucrari de curatire sfanta a corpusului social: majoritatea cea buna de care vorbiti a devenit...pacatoasa, si pare ca ii place, cum ii place sinucigasului gustul otravii sau racela taisului pe jugulara (iertati-ma, sunt cam prea descriptivist :) ). Cand cumparati mere sau cartofi, si unele se strica, ce faceti, le lasati alaturi de/peste cele inca sanatoase? |
După cum am mai spus cândva, cred că un sistem totalitar condus de Biserică n-ar face decât să o compromită mai mult. Toată imaginea proastă pe care și-a făcut-o i se trage de la amestecul în politic.
Biserica, să o privim cu realism, nu e formată (doar) din sfinți. Cu atât mai puțin vor ajunge în posturile-cheie oameni curați la inimă. Puterea – e notoriu – corupe. |
Citat:
Climatul uman si ideologic care a produs astfel de oameni care, culmea, au fost si inalti ierarhi poate produce din nou aceleasi efecte. Daca nu incerci, nu reusesti. Daca nu risti, nu castigi. |
|
O fi arătând. Noi, catolicii, rămânem la învățătura Sfinților Părinți și la Sf Tradiție a Bisericii, și anume că Sf. Ap. Petru a propovăduit la Roma și a murit, împreună cu Sf Ap Pavel, în aceeași zi.
|
Adevărata față a papalității după Sfânta Biserică Ortodoxă 12
Am putea cita, în afarã de cei trei scriitori ale cãror opere le-am
examinat, un mare numãr de texte în sprijinul acestor noi afirmaþii; am putea de asemenea sã combatem aserþiunile teologilor romani care au abuzat de textele izolate ale unor autori în favoarea sistemului papal. Dar ni se pare cã este mai bine sã ne þinem în ceea ce am stabilit dupã opere în care scriitori de o ortodoxie ºi de un merit necontestat aveau intenþia de a trata ex professo chestiunile Bisericii, episcopatului ºi autoritãþii doctrinare. Aceastã doctrinã veche a Bisericilor occidentale, este ea aceea pe care o profeseazã astãzi Biserica romanã? Nu. Ea profeseazã una cu totul contrarie. În prezenþa învãþãmântului Bisericilor occidentale în cursul primelor secole, trebuie sã punem învãþãmântul Bisericii romane spre a proba, într-un mod incontestabil, cã este între cele douã doctrine o diferenþã esenþialã. Doctrina Bisericii Romane nu a ajuns deodatã la gradul de dezvoltare în care o vedem astãzi. Din secolul al nouãlea întâlnim, în istorie, pretenþiile episcopului Romei la autoritate universalã în Bisericã. Acest secol poate asadar fi considerat ca epoca fondãrii papalitãþii. Dar, când episcopul Romei formula pentru întâia datã pretenþiile sale nu o dãdea ca o inovaþie autoritatea ce îºi atribuia; el încerca chiar de a proba cã aceastã autoritate era un drept care fusese totdeauna ºi pretutindeni recunoscut. El reuºi sã impunã aceastã doctrinã Bisericilor occidentale prin trei mijloace principale: cel dintâi a fost fabricarea unor documente pe care le dãdea ca antice, ºi care au fost primite ca atare în Occident, cufundat atunci într-o ignoranþã aproape completã despre adevãratele monumente istorice; al doilea a fost falsificarea textelor acelora dintre aceste monumente care erau atunci cunoscute; al treilea a fost o interpretaþiune fantezistã a numeroaselor texte pentru care nu ºi-a mai dat (cineva) osteneala de a le falsifica materialmente. Astfel se vãd ieºind, în evul mediu, din atelierele de copiºti care, mai toate, nu existau decât în mãnãstiri, Falsele Decretalii, copii modificate dupã WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica 21 operele Pãrinþilor Bisericii; tratate teologice în care nu se þinea nici un cont de sensul tradiþional al Scripturilor. În primele secole, Pãrinþii Bisericii netemându-se de abuzul ce s-ar face mai târziu de operele lor, dau sfântului Petru laudele ce meritau credinþa ºi zelul sãu; ei îl numeau cel dintâi dintre apostoli; observau cã Iisus Hristos avusese pentru el un fel de preferinþã în mai multe ocazii; comentau, într-un mod oratoriu, unele texte evanghelice în care cel dintâi dintre apostoli pãrea onorat într-un mod excepþional. Se gãsesc texte de felul acesta în Origene34, Tertullian35, Sfântul Ciprian, Sfântul Vasile al Cesariei (cel Mare)36, Sfântul Gregorie de Nazianz37, Sfântul Ilariu de Poitiers (Pictavianul), Sfântul Gregoriu de Nyssa38, Sfântul Ambrosiu39, Sfântul Ioan Chrysostomu40, sfinþitul Augustin, Sfântul Leon ºi alþi Pãrinþi. Dar aceºti venerabili scriitori, exaltând pe sfântul Petru, nu se gândeau cã laudele lor vor fi întoarse de la subiectul ce aveau în vedere ºi aplicate Episcopului Romei. Trebui opera teologilor romani, începând din secolul al nouãlea, sã vinã ºi sã facã cuvintelor lor aceastã transformare, sub influenþa ºi direcþiunea episcopilor Romei. Prin ce mijloace ajunserã ei la acest scop? afirmând cã episcopul Romei era succesorul sfântului Petru, care fondând Biserica romanã, i-ar fi fost primul (ei) episcop, ºi ar fi transmis prerogativele sale primului pãstor al acestei Biserici. Se presupune dar mai întâi cã sfântul Petru fusese episcop al Romei. Se grãbirã de a aduna toate probele cã primul apostolilor venise la Roma. De unde se conchise cã el fusese episcop al acestui oraº. Deducþia nu era riguroasã; dar a fost primitã, ºi numaidecât se primi de asemenea fãrã dificultate episcopatul de 25 de ani, în ciuda chiar a sfintei Scripturi ºi în ciuda monumentelor istorice celor mai sigure. Ignoranþa de istoria ecleziasticã, lipsa absolutã de criticã, miºcarea ce Biserica Romei imprima Occidentului, totul favoriza dezvoltarea acestor douã mari erori care au fost baza papalitãþii: 1. Sfântul Petru, întâiul apostolilor, a fost episcopul Romei; 2. El lasã succesorului sãu prerogativele excepþionale cu care fusese investit de Iisus Hristos. Astfel: exagerarea în sensul prerogativelor sfântului Petru ºi în textele Scripturilor ºi ale Pãrinþilor care le-au menþionat; Eroarea istoricã care face din sfântul Petru primul episcop al Romei; 34 Origen (cca. 185 – 254 sau 255) 35 Tertulian (cca. 160 – 240). 36 Sf. Vasile cel Mare (330 - 379). 37 Sf. Grigorie de Nazianz (329 sau 330 – 389 sau 390). 38 Sf. Grigorie de Nyssa (cca. 335 – 394 sau 395) 39 Sf. Ambrozie al Milanului (339 - 397). 40 Sf. Ioan Gura de Aur (Hrisostom) (cca. 354 - 407). WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica 22 Sofismul în virtutea cãruia se face, din laudele adresate persoanei sfântului Petru, prerogative care trebuiau sã treacã la altele (persoane) ca o succesiune. Atari sunt bazele fragile ce episcopul Romei putu face sã se primeascã ca probe în sprijinul autoritãþii sale universale, adãugând la dânsele, precum am zis, fabricarea de false documente ºi falsificarea textelor. Se fãcu, chiar în plin ev mediu, protest contra operei papale, în Occident, fãrã a socoti marele ºi constantul protest al Orientului creºtin; dar protestãrile occidentale au fost absorbite în opinia admisã aproape universal; ºi când, la aurora renaºterii, câþiva bãrbaþi instruiþi se aflarã în faþa marii erori papale, ei nu îndrãznirã sã o atace de-a dreptul; ei se alipirã pe lângã un sistem intermediar pe care îl considerau cã va putea da satisfacþie ºtiinþei fãrã a lovi prea mult prejudiciul în genere primit. Va urma cu: Cel dintâi care formulã acest sistem într-un mod explicit a fost cardinalul de Cusa, în cartea sa Despre Concordanþa catolicã. |
Citat:
Citat:
În schimb în Biblia pe care o am eu scrie altceva: "Zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos." (Efeseni 2:20) "Iar zidul cetății avea douăsprezece pietre de temelie și în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului." (Apocalipsa 21:14) Prin urmare sfântul Petru este doar una dintre pietrele de temelie ale Bisericii lui Hristos, existând și alte pietre de temelie a Bisericii, adică ceilalți apostoli, care mărturiseau credința cea mântuitoare, credință care nu era exclusiv a sfântului Petru. |
Citat:
Ce "ciudat" si in a mea , scrie la fel!!! Ce sa fie oare?!? |
Citat:
Interesant. Exact același lucru îl susținem și noi. "Duhul Sfânt de la Tatăl purcede" nu este același lucru cu "Duhul Sfânt NUMAI de la Tatăl purcede". Vă mulțumim că, încercând să limpezim o controversă ecleziologică, am reușit să limpezim una teologică. |
Citat:
|
Desi sunt ortodox, desi resping pretentiile catolicilor cu privire la un primat de drept divin al papei si la infailibilitate, totusi gasesc o exagerare sa spuna cineva ca Sf. Petru nu a fost la Roma. Conform Traditiei si sfintilor parinti, biserica Romei a fost intemeiata de Petru si Pavel.
|
Cei care neaga ca Sf. apostol Petru ar fi fost la Roma, aduc de fapt un deserviciu ortodoxiei pe care pretind ca o apara.
Ortodoxia nu se apara mistificand adevarul. Toata traditia si toti parintii numesc pe Petru si Pavel intemeietori deopotriva ai bisericii Romei |
Citat:
|
Citat:
Har, smerenie si jertfa de sine. |
Citat:
In el Sfantul Nectarie nu spune ca Sf. Petru nu a fost la Roma, ci ca nu a propovaduit atat de mult timp cat spun catolicii, ci ca poate a fost la sfarsit inainte de martiriu. |
Bogdan nu a sustinut invatatura catolica, ci tot cea ortodoxa. Exista un cateva opinii marginale in ortodoxie care spun ca Sf. Petru nu a fost deloc la Roma, ceea ce contrazice ceea ce spune si ortodoxia prin Sfanta Traditie. La asta se refera Bogdan, de altfel si spune ca Roma a fost intemeiata pe Sf. Petru si Pavel, nu doar pe Sf. Petru.
|
Da, la asta m-am referit. Multumesc Catalin.
|
Si oricum, din Constitutiile apostolice reiese ca primul episcop al Romei, Linus, a fost hirotonisit de Pavel, nu de Petru.
Probabil ca rolul principal l-a avut Sf. Pavel. |
O scurta lista cu cativa papi eretici:
Papa Zefirin, pe la 202, a cazut in erezia lui Noetiu Smirneul. Papa Calist a cazut in erezia lui Cleomen, ucenicul lui Noetiu. Papa Marcelin a jertfit idolilor pagani, dupa cum spune insusi papa Damasus. Papa Liberiu a semnat in anul 357 un crez arian, la Sirmium, a semnat condamnarea Sf. Atanasie cel Mare si a refuzat comuniunea cu el, dupa cum marturiseste el insusi in epistola adresata de el imparatului Constantiu si episcopilor rasariteni. Papa Felix a facut compromisuri cu arianismul, dupa cum marturiseste Socrate. Papa Anastasie 2, pe la 496, a fost adeptul ereziei nestoriene, dupa cum spune Anastasie Bibliotecarul, Platin si altii. Papa Honoriu a fost monotelit si condamnat la sinodul 6 ecumenic. Papa Vitalian a cazut de asemenea in monotelism, refuzand sa condamne Typos-ul, document monotelit promulgat de imparat, si intrand in comuniune cu episcopul eretic monotelit de Constantinopol. Papa Ioan 22 a fost eretic milenarist. Papa Ioan 23 este condamnat de sinodul de la Constantia, pentru ca nega invierea mortilor, sustinea moartea sufletului si alte erezii. Papa Eugen 4 a fost condamnat ca eretic de sinodul de la Basel si dezbracat de vrednicia arhiereasca. Acestea sunt doar cateva exemple. Mai sunt multe. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 16:43:48. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.