În prealabil postat de sophia (Post 351761)

Preotul meu spunea frumos intr-o predica: "femeia a fost facuta din coasta barbatului, acolo sub si langa inima, si nu de la picioare si nici de la cap, tocmai ca sa-i fie egala si iubita (aproape de suflet si inima). De aceea femeia trebuie sa fie nu la picioarele si nici la capul barbatului, ci alaturi de el, la inima lui." Si in biserica nu suntem asa din pacate.

În prealabil postat de coralina (Post 351826)

Ce-mi place mie ca nu poti posta 2 randuri cu o parere asupra unui subiect, ca si sar cativa co-forumisti dornici sa te psihoanalizeze. :67:

Oarecum offtopic: situatia femeii in lume (asadar nu in biserica) in raport cu barbatul este, zic eu, destul de clara. In India doar fetitele sunt abandonate (in cel mai bun caz) sau omorate in fasa pentru ca sunt povara familiei, daca vrei sa adopti un copil din China (Asia in general) capeti doar o fetita, numai ele sunt "de dat", nu auzi niciodata de barbati traficati ci doar de femei traficate, femeile sunt circumcise pentru a nu simti placere iar nu barbatii, o femeie va primi un salariu inferior celui retribuit unui barbat pe aceeasi functie (din motive care mie imi sunt necunoscute), etc. In conditiile astea nu inteleg de ce se mira lumea ca au aparut numeroase organizatii de emancipare a femeii.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 351842)

La cine va referiti cand spuneti "unii forumisti"? Aruncarea unei aluzii e, pentru mine, mai nefolositoare decat o pozitie sincera si directa a unui om care nu isi ascunde identitatea si spune franc ce are de spus. El (sau ea) isi asuma responsabilitatea pentru cele spuse, deoarece nu se ascunde in dosul aluziilor sau al altor masti.
Personal, chiar astept sa fiu criticat, certat, mustrat. Face bine la despatimirea de egofilie, vindeca, taie buba sub care lucreaza puroiul. Abia astept sa ma zgaltiie Melissa, de exemplu.

Sa spunem sincer si deschis ce avem de spus, chiar daca pe unii ii deranjeaza. Cu prietenie, caldura si buna cuviinta ne suntem de folos unii altora.

Imi cer iertare daca v-am mahnit cumva, prin ce am postat aici...

În prealabil postat de sophia (Post 231969)

@Sergiu - vad ca incerci sa ma descurajezi in totul. Si asta in loc sa ma incurajezi si sa-mi dai un sfat cum sa reusesc. Crezi eu de descurajari si de fraze ca "n-ai sa fii niciodata pregatita".
De ce imi spui asa? Si cum sa gandesti tu sau preotul asa despre ceea ce vreau eu sa fac?
Daca preotul ar fi asa cum spui tu, si ar putea vedea in mine, m-ar ajuta, nu mi-ar da lovituri sa ma darame mai mult (asa cum si tu faci prin vorbele tale). Ar vorbi cu mine si mi-ar spune clar. Dar el mi-a spus alte motive care nu au nici o legatura cu mine.
De fapt nu inteleg prea bine ce imi spui.
Eu nu conduc pe nimeni in primul rand.
Vroiam sa fac ceva bun pentru oameni si pentru mine. Am crezut ca o pot face cu ajutorul preotului si a altor oameni din biserica (in sensul de comunitate). Am incercat pe mai multe cai: sa fac ceva in biserica, sa fac ceva pentru partea sociala. Ce energii si ce ispite negative vezi in asta?
Ce-mi spui tu suna ca un cerc vicios. Sa nu fac pentru ca nu sunt in stare, sau suficient de buna s-o fac, dar nu voi ajunge sa fiu asa daca n-o fac, ci dimpotriva voi cadea mai jos.
Pentru ca eu imi caut menirea de la Dumnezeu, rolul in viata asta. Copii nu, aia nu, ailalta nu. Atunci ce ar trebui sa fac? Sa stau inchisa in casa cu mainile in san, sa ma urc pe pereti intr-o zi? Sau ce sa fac?
Dumenzeu mi-a lasat precis ceva de facut, dar nu stiu inca ce? Sa ajut oameni, sa fac ceva bun in biserica, sau in social. Eu si asta o vad parte din mantuire.
Si atunci m-am rugat la Dumnezeu sa-mi arate calea. Si am ajuns s-o gasesc in afara bisericii, nu a credintei ,ci a oamenilor din biserica, la alti oameni care au nevoie. Ce are michiduta a face cu asta?

Aici sunt doua lucruri diferite, zic eu. Una este credinta teoretica si alta a face ceva pentru oameni cand vezi ca au nevoie.
Pe prima ai dreptate, nu pot s-o inteleg eu, dar pe a doua de ce sa fie rau s-o fac.
Tu asa ai inteles ca vreau sa fac revolutii si sa dau drepturi femeilor. Nu asta este telul meu. Este insa un obstacol de care ma lovesc mereu in drumul meu.
Ti-am spus, in biserica n-am voie sa fac mai nimic, pentru ca sunt femeie.

Inca o data, nu inteleg ce-mi ceri - sa abandonez totul si stau incuiata in casa si sa ma rog numai? Nu pot asta. Nu sunt eu asta.
Si pe urma Dumnezeu ma ajuta pe acest drum. Stie ca vreau sa fac bine. Ca n-o fac fara El.
Daca reusesc sa fac ceea ce mi-am propus, capat si eu forta, nu ma prabusesc. Stiu ca mai am pentru ce trai.

În prealabil postat de Golbi_ (Post 211449)

Am citit aici despre discriminarea femeii în ortodoxie:

http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ciup...reabibliei.htm (ce ironic, autorul are numele Moise)

Puteţi citi tot, dar dau un exemplu care mi se pare cam exagerat:

"Biserica Ortodoxă consideră femeia murdară pentru că a adus pe lume un copil, practica bisericească interzicând femeii lăuze să intre în biserică până nu i se citesc moliftele de curăţire: �(�) iartă pe roaba Ta aceasta, care a născut, (�) şi o curăţeşte pe ea de întinăciunea cea trupească, ca să intre cu vrednicie în biserica Ta, (�) spală-i întinăciunea trupului şi necurăţia sufletului, (�) iartă şi pe ce care s-au atins de dânsa "

Să înţeleg că a naşte e un păcat. Înţeleg că în opinia bisericii păcatul originar a făcut ca oamenii să se înmulţească, să se nască, să moară etc. Dar a considera naşterea un păcat... Haideţi, chiar până acolo?

Dumnezeu a (ar fi) zis "înmulţiţi-vă". Deci Dumnezeu ne-a sfătuit să păcătuim. De ce se continuă cu ideile astea aberante? Cum poţi să îi spui unei femei că e întinată şi că a păcătuit pentru că a adus pe lume un copil? Lăsând la o parte orice circumstanţă... Cum?...

În prealabil postat de sophia (Post 211681)

@Glykys - cine ii invata pe acei care traiesc in respect si iubire fata de sotul/sotia. Nu stiu exact. Ar trebui sa fie biserica. O face Domnul, poate si un preot bun ( de mir).
Sigur ca nu este vinovata biserica de tot, dar uite prin scrieri si invataturi din astea strica. La ce ne mai luam dupa Vechiul Testament cand avem legea noua (N.T) adusa de Iisus si care ne invata totul asa cum trebuie. Ca numai in V.T se dau asa invataturi ciudate.
Pai ce-ar fi daca ar trebui sa facem si "ochi pentru ochi", precum ne luam dupa Adama si Eva si pacatul lor? Ne-am scoate ochii intre noi. Si alte lucruri.
De ce nu ne invata unii monahi din N.T mai degraba? Cum respecta Iisus femeia si casatoria si etc.?

Uite inca ceva: tu stii ca la catolici se face pregatire pre-nuptiala cu preotul? Cam 2 luni se face, saptamanal. Cam ce crezi tu ca se invata acolo? Am aflat eu si-ti spun: cum sa traiesti in casnicie in pace, iubire, respect unel fata de celalalt, cum sa educi copii, etc. Dar...nu se spun acele lucruri spuse de monahii nostri despre femeie si cei casatoriti: ca sunt murdari, pacatosi, desfranati si de abstinenta, femeia sa se supuna si etc.
Respecta si iubirea si admit si casnicii mixte.
Majoritatea catolicilor, daca sunt chiar practicanti cat de cat, sa stii ca sunt cu grija si frica de credinta si Dumnezeu. Se respecta totusi altfel intre ei. Nu exista mentalitatile de la noi (c are au mai ramas la tara de fapt, ca in orase s-a schimbat de mult timp treaba). Si merg casniciile f.bine.
Si nasii (de cununie si botez) fac asa pregatiri inaintea ceremoniilor respective, ca sa stie ce au de facut cu finii.

La noi asa pregatire nu se face. Si asta este rau. Ne ducem in schimb la manastiri sa invatam despre viata lumeasca, familie si cum sa traim cu sotul si sotia. Asta este paradoxul. Si la catolici este ceva ne-in regula, pentru ca tocmai preotii care la ei nu sunt casatoriti dau sfaturi despre familie si copii.
Revin la idee: biserica ortodoxa ar trebui sa faca mai mult in aceasta privinta si sa dea invataturi corecte in sprijinul respectului femeii, casniciei, iubirii, trairii in armonie a oamenilor.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 217344)

Eu am observat că Biserica discrimineză bărbaţii şi îi persecută. Facerea de prescuri care se preschimbă în Trupul şi Sângele Domnului este socotită a fi apanaj al femeilor, ca şi când noi, bărbaţii, nu am avea curăţia necesară. Când intrăm în biserică numai noi trebuie să ne scoatem căciula. Cel mai mare sfânt născut din bărbat şi din femeie este o femeie, ei şi numai ei i se spune că e deasupra heruvimilor şi serafimilor şi beneficiază de un cult absolut special de care nici un bărbat sfânt nu mai beneficiază. La pangar nu am văzut nici un bărbat niciodată, ca şi când nu ar fi capabili să vândă iconiţe sfinţite. Ei sunt buni numai să se urce în turlă să tragă de funiile clopotelor. Lui Adam, şi numai lui, i-a zis Dumnezeu să îşi câştige pâinea prin sudoare, încât, între creştini, ocupaţia de "casnică" e onorabilă, dar cea de "casnic" nu e onorabilă. Nu ştiu cum se face, dar ori de câte ori mă duc în cancelaria bisericii, numai de femei dau. Una face una, alta face alte şi îmi lasă impresia că sunt tare ocupate. Preotul meu îmi pare a fi, să mă ierte Dumnezeu şi cucernicia sa, întocmai precum măgarul între oi. Când o femeie intră în biserică în pantaloni, nu are nimeni nimic de obiectat. Dar ia să intru eu în fustă, m-ar scoate din biserică aşa cum ar face cu un smintit! Dacă o femeie sfântă moare în castitate, i se anexează precum o cunună titlul de "fecioară", pe când în cazul atâtor bărbaţi care nu au cunoscut femeie nu se spune asemenea lucru. În care calendar aţi văzut dv, de exemplu, ceva ca: "sfântul cuvios Mihnea, fecior" ? Nicăieri, ca şi când bunul Dumnezeu pune preţ pe fecioria femeiască, dar nu şi pe fecioria bărbătească.

Protestez energic în faţa atâtor discriminări la care suntem supuşi numai şi numai datorită unor concepţii retrograde, anchilozate în trecut şi neadaptate spiritului de eliberare şi emancipare ce caracterizează epoca modernă !