Prost răspuns. Păi dacă ele, celulele (spermatozoizii şi ovulele) dau viaţă, sunt premergătoare vieţii, cum să nu existe în ele principiul vital?

Părintele Cleopa te lămureşte mai bine:
- Prea Cuvioase, copiii care sunt avortati au suflet?
- Au! Cum să nu aibă?
- Dintr-a câta zi au ei suflet?
- Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: Doamne, Tu zidesti duhul omului întru zămislire.
- Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte.
- Sămânţa bărbatului şi a femeii este vie. Si atunci, în clipa împreunării, s-a zidit si sufletul si trupul.

O fi facut si bine, o mai smintit si pe ici si pe colo datorita unor imaturitati care pana la urma toti le avem, nu?

Probabil ma fost inteles gresit, remarca nu am facut-o in numele altora care probabil i-au zis un "bogdaproste" pentru consultatiile gratuie si publice - era strict in numele meu.

Daca vroia sa-mi ofere o consultatie (desi n-am cerut-o ca altii) sau un sfat personal putea sa le ofere in privat.

Eu am facut, zic eu, o remarca pertinenta si preferam sa mi se raspunda la fel, nu cu acuzatii aiuristice si caracterizari.

Esti invitat si tu sa oferi o parere, se naste fiecare copil cu o paine sau nu?
Este o paine tot ce are nevoie un copil?

La o familie din asta poti gasi N de alte exemple de familii care ar fi trebuit sa se opreasca mult mai devreme, unii mai cinici ar putea zice chiar si inainte de primul copil.

A face multi copii nu este in sine reteta fericirii si nu e un sfat care toti ar trebui sa si-l insuseasca.

Cred ca mai degraba sa vezi pe cineva cu putini copii dar cu o educatie excelenta si sa-ti para rau ca n-au facut mai multi asa decat sa-i vezi cu multi copii si sa te intrebi de ce n-au stiut sa se opreasca mai devreme.

Pe de alta parte, daca e sa o luam si atfel, de ce sa nu-i fericim pe tigani?

Nu am auzit sa faca avorturi, fac multi copii, chiar daca n-au cu ce sa-i intretina, ca mila se gaseste, slava Domnului, daca sunt dati afara pe usa, intra pe geam, iar daca nu li se da, se servesc si singuri.
Un popor supravietuitor, descurcaret, cu curaj, tupeu si mai ales rar in ziua de azi: uniti.

Ar trebui sa-i avem ca model, nu?

De cate ori intru pe-aici (si nu intru foarte des) ma surprinde trist modul cum acest topic "guverneaza" parca forumul nostru... ziditor si aducator de pace. Pe de o parte varsta, iar pe de alta bunul simt ma motiveaza sa stau deoparte si sa-l las pe Dumnezeu sa ne lumineze pe fiecare, atunci cand ne vine randul. In acelasi timp, stand cu bratele incrucisate si asteptand pe Dumnezeu sa gaseasca o cale, in timp ce vrajmasul are la indemana alte 20 de cai sa ne tina ancorati in "flecareala", ma face sa ma simt intr-o oarecare masura vinovat. Dar eu si cei ce gandesc la fel ca mine, nu putem face nimic, daca nenea adminu' nu este sesizat. Daca insa nenea adminu' vede vanzoleala de pe acest topic si o gaseste "ziditoare", probabil vede dincolo de ceea ce noua nu ne este dat sa vedem.
Ceea ce gasim in scrierile sfintilor parinti sunt linii orientative si atat. Cum ar fi fost sa spuna nu stiu ce sfant ca in anumite conditii, sotii se pot impreuna chiar si in zile de post? La cat e omul de usor de inselat, ar fi facut din asta un obicei de care sa se agate. Stiu un preot foarte ostenitor care avea obiceiul intr-o vreme, sa faca de unul singur in fiecare miercuri si vineri, Sfantul Maslu. Uneori se intampla sa nu aiba nici macar dascal. In marea majoritate a scrierilor sfintilor parinti, Sf. Maslu se face cu cel mai putin doi preoti. Doar in caz exceptional, cand chiar nu se poate altfel, Sf Maslu poate fi facut si de un singur preot. Ei, el a gasit aceasta mica "dezlegare" si i-a dat "copy & paste". Pana la urma nu face nimic in nume personal, ci numai pentru a-si vedea odata terminate lucrarile bisericii in care slujeste cu toata daruirea, inclusiv duminicile spre seara, inclusiv in noptile de revelion... Fratilor, cand Dumnezeu ingaduie un lucru, nu se poate sa nu existe in acel lucru si un anume "bine" sau macar "o lectie" pentru ceilalti. Cand Dumnezeu nu mai ingaduie, trage linie si gata. Astazi am fost la o inmormantare a unui barbat de 48 de ani. Un om de toata isprava, foarte harnic si indemanatec, saritor oricand i se cerea ajutorul. Dar avea 3 pacate capitale: patima fumatului; patima bautului; si traia in concubinaj de foarte multi ani. Luni s-a urcat intr-un nuc sa-l scuture, de unde a cazut si nu a mai miscat. Nu mergea la biserica, nu se spovedea, nu se imparetasea... Unde a ajuns sufletul acestui om? Cine sa-l mai poata scoate din iad? Unii preoti, nici in pomelnic nu primesc astfel de suflete care au sfarsit din mania lui Dumnezeu... Bine este sa facem voia lui Dumnezeu toata viata noastra, dar in anii tinerietii, omul este foarte slab, iar Dumnezeu extrem de rabdator, milostiv si lesne iertator.
Dintre toti de pe-aici, Ovidiu jaloneaza trufas si extrem de naiv. Sincer mi-e mila de tine, dragul meu frate, fiindca habar nu ai ce iti pregateste vrajmasul. Eu eram mult mai putin inversunat decat tine si tot nu am scapat. Tu "te joci" cu invataturi ce nu-ti apartin si nu intelegi cum stau de fapt lucrurile fiindca "n-ai fost acolo". Tine minte omule: n-ai sa scapi de urzeala diavolului (sau "ironia sortii") chiar si in varf de munte de te vei urca. Si acolo vei avea de infruntat ispite mult peste puterile tale? De ce? Fiindca ai avut indrazneala sa crezi ca tu esti altfel; ca POTI fi altfel. Dar de asata ne vom convinge dupa niste ani... Multi ani!... Si mai ales, nu noua ni se datoreaza reusita in infranare si in taierea voii, ci a harului lui Dumnezeu. Iar tu (dupa parerea mea) L-ai "provocat" indeajuns ca sa te puna la grea incercare...

Eu totusi raman la parerea ca acest topic ar fi trebuit inchis demult!

Probabil ca ai lipsit de pe forum in zilele acelea,insa tiganii s-au dat drept exemplu de"omenie" atunci cand vine vb despre avorturile romancelor(ortodocse).
Cred ca discutia s-a infiripat pe un topic despre tigani,unde cativa membrii de aici ne indemnau calduros sa-i avem ca exemplu!!!!
Basca ca s-au gasit altii care sa afirme ca femeile tiganci sunt net superioare romancelor,mustind de moralitate!

Reiau intrebarea: frate Alin, ai incremenit in lut?

"Daca vroia sa-mi ofere o consultatie (desi n-am cerut-o ca altii) sau un sfat personal putea sa le ofere in privat."
Aici ai dreptate. M-am grabit. Am gresit. Te rog sa ma ierti!

Valeu, Moshule, ca bine zisesi!...
Linii orientative pe care, cand le traiesti in fiinta ta, fie te simti ridicat pana la Cer, fie te prabusesti cu plans mare, cutremur, amestec de cainta si tainica mangaiere...

Linii orientative care te constituie!
Te preschimba!
Te spala,
te curatesc,
te vindeca,
te indruma,
te hranesc,
te dojenesc, te cearta,
te invata,
te trezesc si te pun in miscare.
Te poarta catre Hristos si in Hristos.

Linii orientative care sunt Calauza omului crestin, clipa de clipa, spre si pe Cale.
Busola lasata de oamenii lui Dumnezeu pentru noi, semenii lor, ca sa nu ratacim...

Linii orientative impletite din nevointa si har, marturii ale unor vieti indumnezeite.
"Si atat."
E putin lucru, oare, sfintenia Parintilor care picura chiar si in noi prin aceste "linii orientative"?

Cine si cum se face
 

Sinaxar 4 Octombrie

Tot în această zi, Sfântul mucenic Petru din Capitoliu.

Acesta era foarte înţelept, întrecând pe mulţi cu înţelepciunea. Deci luându-şi femeie şi născând trei copii, după aceea s-a făcut călugăr, şi s-a preoţit, luând acest har, fără voia lui, de la cel ce purta atunci cârma arhieriei Bostrei; şi ca un dascăl fiind creştinilor, a fost pârât la conducătorul agarenilor al acelei ţări, şi ducându-l în Damasc, pentru dragostea lui Hristos, tăindu-i-se limba, a grăit şi mai curat şi mai desluşit. Apoi i-au tăiat mâna dreaptă şi picioarele. După aceea l-au lipsit de ochi, l-au răstignit, şi i-au tăiat capul, şi arzându-i-se oasele au fost aruncate în râu.

Tot în această zi, Sfânta Muceniţă Domnina şi fiicele ei Verina şi Prosdoca.

Aceste femei, din râvnă dumnezeiască, părăsindu-şi casele şi rudele, au fugit şi s-au înstrăinat din loc în loc până la Edesa. Oprindu-se ele acolo, fără de veste a ajuns bărbatul ei şi tatăl fetelor, având şi slujitori, ca să prindă vânatul. Deci dacă le prinseră, le duseră la Ierapole şi acolo fiind un râu ce înconjura locul, şi persecutorii punându-se sa păzească, s-au dat după băuturi; ele atunci se furişară, şi făcându-şi ruga din pripă, s-au aruncat în apă şi le-a luat repejunea apei şi s-au săvârşit înecate de apă.


Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ammun Egipteanul.

Acesta a fost egiptean de neam, şi sărac de părinţi şi fiind silit de unchiul său s-a însurat, şi locuind cu femeia optsprezece ani, el avea grijă de făcea balsam care-i da multa trudă şi osteneală, nesocotindu-şi şotia ca şi când nu i-ar fi femeie, ci ca pe o soră o ţinea. Apoi, când au aflat el această înţelepciune, plecând de la casa sa, a mers în pustie la marele Antonie. Iar femeia sa a rămas la casa lor cu bună cuviinţă şi a făcut acolo o mănăstire de maici.
Iar Amun s-a ostenit 22 de ani în deşertul Nitriei, ajungând la mare dreaptă socotinţă şi făcător de minuni făcându-se, spre folosul multora.
Sfântul Amun venea adeseori pentru sfat la sfântul Antonie cel Mare - prăznuit la 17 iunuarie. La vremea trecerii la Domnul a lui Ammun, sfântul Antonie a văzut pe îngeri însoţind sufletul lui Amun către cer. Sfântul Amun a murit pe la mijlocul veacului al IV-lea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Si Pavel cel Simplu tot ucenic al Sf Antonie , mare in traire si putere
a fost cam tot asa .

Mi-a placut foarte mult linkul cu Parintele Valerian fostul actor Dragos Paslaru , multumiri !

Frate Cezar, lauda ta ma pune la colt, crede-ma. Nu am nici un merit. Si-apoi daca tu imi dai dreptate, pot veni alti 20 care sa contra-argumenteze "dreptatea" mea. Laudele aduc sminteala, iar eu ma feresc de ele.
Dar e adevarat ca aceste "linii orientative" nu tin loc de mantuire decat in masura in care ne smerim si ne plecam genunchiul in rugaciune. Altfel devine o "lege" prin care ne consideram "autorizati" sa-L mai rastignim odata pe Mantuitorul Hristos. Dincolo de oricate filozofii intortochiate, porunci si canoane, ramane o vorba simpla si banala pe care noi romanii am cam facut-o tandari in adancul sufletului nostru: "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Unde vreti sa incapa Dumnezeu printre rafturi rigide si manuscrise scortoase? "Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită! Si îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de Lumină si mă mântuieşte!"


Pe mine m-a coplesit pur si simplu. Adineaori imi aminteam cand povestea cum a fost intrarea lui in manastire cand Parintele Ghelasie a avut rabdarea sa-l asculte 2 ore, in timp ce el isi exprima naiv, "ostenelile" si convingerile lui religioase... Ei, fratilor, ganditi-va cam cum este cu noi care n-am ajuns sa avem chemarea spre monahism? Cam pe unde ne situam cand avem tendinta de a face "trimiteri" catre sfintii parinti? Oare am inteles cu adevarat ce scriau ei acolo? Eu am observat ca de fiecare data cand recitesc sau reascult "Pelerinul rus", sau "Sfantul Siluan Athonitul" sau "Calea rugaciunii launtrice" a lui vladica Antonie Marturisitorul, sau orice altceva din Sfintii Parinti, de fiecare data realizez ca nu mi-am insusit suficient de bine invataturile, si ca mai trebuie inca multa rabdare si rugaciune, pentru a avea ochi de vazut si urechi de auzit. Ca sa nu mai spun ca, incercand sa faci cat mai curat, esti expus cu atat mai mult tirului de ispite, altele decat cele de pana atunci de care uneori pari a fi mandru ca ai scapat, ca si cum ar fi fost meritul tau, nicidecum ca s-a milostivit Dumnezeu sa te cerceteze...

Un crestin ar trebui sa isi ia un model crestin.
Mai bine ne-am intreba de ce consideram acum ca e mai important sa facem lux si sa ne cocolosim copiii, in loc sa facem oameni educati si civilizati din ei. Efectele acestor greseli de educatie le constatam cu regret in mod pregnant la cei, care ajung guvernantii acestei tari: smecheri, egoisti, indiferenti fata de suferintele oamenilor, hoti si mai ales mincinosi. Oameni crescuti in puf, de multe ori singuri la parinti.
In ceea ce ii priveste pe tigani, e bine ca nu au si pacatul avortului...
In rest, sa incercam sa nu judecam, avand in vedere ca fiecare plateste pentru propriile pacate.