Sa fie oare un lucru bun ca ai mutilat frumusetea (asadar Adevarul) acelui gand (duhovnicesc, iar nu contabil) al batranilor cunoscatori de Dumnezeu?
Crezi ca cinismul tau pe care il cam practici pe forum este aducator de folos? Si daca raspunzi da, cui foloseste? Si pentru ce?
Cinismul tau din armura cu care te infatisezi la intalnirea cu fratii, vine din frica. E un infantilism (un mecanism de aparare inconstienta a eului) cantonat in copilul rebel care te domina, Aline... (Daca vrei, de data asta, sa dai atentie o clipa cuvantului unui biet psiholog...)

Aline, frate, ai intepenit in lut?...

Ce să-i faci unii le ştiu pe toate, unii nu, fiecare cu putinţa sau neputinţa lui. Te las însă în ale tale judecăţi...

Cu durere în suflet constat că un TEOLOG poate gândi atât de îngust, iartă-mi atitidunea, ţi-o spun ca unui frate de care mă doare, dar un teolog adevărat nu poate gândi atât de îngust precum fraţia ta. Păi dacă te-ai căsătorit ai uitat de conoane, de ce ne spune şi de ce ne învaţă Biserica? Ai uitat de ce ne spun Sfinţii Părinţi? Pentru ce ai teminat Teologia, doar pentru a avea o diplomă? Doar pentru a-ţi crea propia credinţă sub "licenţă"?

Şi mă rog de ce au fost lăsate aceste rânduieli? Doar pentru a fi mai interesantă ortodoxia? De ce Pr Cleopa (pe care ţi l-am citat) şi alţi mari duhovnici pomenesc de aceste rânduieli, de curăţia trupului în zile de post: Miercurea şi Vinerea, precum şi cele de sărbătoare şi cele de dinaintea sărbătorilor, precum şi Duminica? De ce au fost lăsate posturile? Nu pentru înfrânare? Poţi să-mi explici?

O poţi opri fate Aghioritul, dar trebuie să şi vrei. Adică soţii de comun acord se pot învoi pentru înfrânare în timpul postului. Pr Paisie Aghioritul şi Pr Arsenie Boca, pe care tu i-ai amintit, dar pe care din păcate PREA PUŢIN i-ai înţeles, spun foarte clar şi răspicat că, copiii zămisliţi în zile de post şi în sărbători (aici intră şi Duminica), sunt slabi şi se nasc cu tot felul de boli. Cred că ştiu ei mai bine decât noi ce au spus.

Infrânarea, eu o văd ca pe o renunţare de la orice fel de plăcere. Şi atunci cum să nu aibă legătură, când împreunarea dintre soţi aduce printre altele şi plăcere? Este sau nu în cadrul împreunări dintre soţi şi plăcere? Da sau nu?

Şi mă rog de unde ai ajuns la aceste concluzii? De revelaţie ai auzit? Pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana unde îi laşi? La teologie nu v-a pomenit de viaţa lor? Cum au trăit aceşti sfinţi? Îmi poţi spune? Hai să-l cităm pe Cuviosul Paisie Aghioritul, deşi călugăr, el este un bun cunoscător al Tainei Căsătoriei, el însuşi afirmă că i s-a descoperit taina Sf Părinţi Ioachim şi Ana. Deci fii cu bagare de seamă la ce spune Cuv Paisie:

- Părinte, vorbiţi-ne despre Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului. Cândva ati început să ne spuneţi ceva despre ei.
- De mic copil aveam mare evlavie la Sfinţii Ioachim şi Ana. Chiar am spus cuiva, că atunci când mă vor face călugăr, aş vrea să-mi pună numele de Ioachim. Cât de mult le datorăm! Sfinţii Ioachim şi Ana sunt perechea cea mai nepătimaşă care a existat vreodată. Nu au avut deloc cugetare trupească.

Dumnezeu aşa l-a plăsmuit pe om şi astfel, fără patimă, ar fi vrut să se nască oamenii. Dar după cădere a intrat patima în relaţia dintre bărbat şi femeie. De îndată ce s-a aflat o pereche nepătimaşă, aşa cum l-a plăsmuit Dumnezeu pe om şi aşa cum voia să se nască oamenii, s-a născut Maica Domnului, această făptură neprihănită, din care mai apoi S-a întrupat Hristos. Gândul îmi spune că Hristos ar fi venit mai devreme pe pământ dacă ar fi existat o pereche neprihănită, aşa cum au fost Sfinţii Ioachim şi Ana.

Romano-catolicii au ajuns la înşelare şi cred, chipurile din evlavie, că Maica Domnului s-a născut fără să aibă păcatul strămoşesc. Dar Maica Domnului nu s-a născut fără păcatul strămoşesc, ci aşa cum a vrut Dumnezeu să se nască oamenii după creaţie. Ea a fost preacurată, pentru că zămislirea ei s-a făcut fără plăcere trupească. Sfinţii Ioachim şi Ana, după rugăciunea fierbinte făcută către Dumnezeu pentru a le dărui un copil, s-au împreunat nu din poftă trupească, ci din ascultare faţă de Dumnezeu. Iar taina aceasta mi s-a descoperit la Sinai.

Observi esenţa? În ascultare faţă de Dumnezeu s-au împreunat, nu din poftă trupească şi nici după propiile lor închipuiri despre Taina Căsătoriei.

Taina Căsătoriei se poate trăi strict personal în măsura în care asculţi de Biserică, de duhovnic, de învăţătuirle Sfinţilor Părinţi. Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, în ascultare faţă de Dumnezeu au trăit această Taină a Căsătoriei nu după propiile lor închipuiri şi legi.

Ţi-am demonstrat că un monah poate cunoşte tainele căsătoriei, chiar dacă nu este practicant.

Nu crezi că dacă mai de folos ar fi fost ca monahii să nu se bage în aceste taine, aceştia nu ar fi făcut-o?
Cum ascultăm noi de Dumnezeu dacă noi nu avem nici o rânduială? Ce rânduială urmăm noi, cea a poftelor trupului? Nu mai de folos este să ascultăm de cei învăţaţi?

Nu am să-ţi mai pomenesc de alţi sfinţi, căci am observat că o fac degeaba. Am să revin cu un răspuns legat post...

Nu sunt deştept dar din nevrednicia mea cu ajutorul lui Dumnezeu am să încerc să-ţi citez din Pidalion. De Pidalion v-a spus la teologie? Nu degeaba spunea Părintele Arsenie că poţi intra credincios la teologie şi poţi ieşi ateu. Unde mai vorbiţi voi de dreapta credinţă teologilor?

Uite aici ce spun Canoanele nu prostiile invetate de tine. Apropo când vii cu un canon postează şi tâlcuirea lui, nu cu propiile tale interpretări. Asta e dreapta credinţă.

PIDALION: CANONUL 69, din canoanele Sf.Apostoli

Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau citeţ, sau cântăreţ, Sfântul marele post nu-l posteşte, sau miercurea, sau vinerea, să se caterisească. Fără numai de s-ar opri pentru boală trupească. Iar de a fi mirean, să se afurisească.
[Sinod 6, can. 29, 89; Laodiceea, can. 49, 51, 52; Petru, can. 15; Dionisie, can. 1; Timotei, can. 8, 10]

Acum am să-ţi dau doar o parte din tâlcuire, cea care se referă la înfrânarea dintre soţi în zilele de post.

Iar de este întocmai postul miercurei şi al vinerei cu Sfântul Postul cel mare, arătat este că precum întru acela nunţi nu se fac, după canonul 52 al soborului din Laodiceea, aşa nu se cade a se face nici miercurea nici vinerea. Şi de este aceasta, arătat că nici cei după lege căsătoriţi nu se cade trupeşte a se împreuna nici întru o miercuri şi vineri pentru cucernicia şi cinstirea postului, precum nici în Sfântul marele Post. Că necuviincios lucru este, despre o parte a nu strica posturile acestea cu mâncări, iar despre alta a le strica, cu trupeasca împreunare. Pentru aceasta şi proorocul Ioil însemnând, că în vremea postului să cade a se înfrâna despre împreunare cei căsătoriţi, zice: „Sfinţiţi postul, propovăduiţi vindecarea… Iesă mirele din aşternutul său, şi mireasa din cămara sa” (cap 2). Iar dumnezeiescul Pavel arătat zice, că cei căsătoriţi după lege, întru o unire se cade a se depărta de trupeasca împreunare, pentru a se zăbovi în post, şi în rugăciuni (I Corinteni: 7,5), adică să se depărteze şi când este precum am zis post, şi când se roagă şi se gătesc a se cumineca cu dumnezeieştile Taine. Şi sâmbăta şi duminica, după canonul 13 al lui Timotei, şi în toate sărbătorile. După dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde aduce spre mărturie zicerea de mai sus a lui Ioil, şi zice: "Că dacă cei de curând însoţiţi, care încă pofta le este înfocată, şi tinereţea zburdatică, nu se cade a se împreuna în vreme de post şi de rugă, cu mult mai vârtos ceilalţi bărbaţi şi femei mai de mult însoţiţi, care nu au atâta silă trupească, se cuvine a nu se împreuna."

ps: am postat doar tâlcuirea pentru rânduiala şi ţinerea posturilor de către mireni şi cred că e suficient. Ai vorbit mari neadevăruri despre viaţa de familie a clericilor.

Uşor frate, uşor. Citeşte ce am posta mai sus şi ia aminte! Călugării după aceste Canoane se ghidează nu după propia lor minte.

Nu e de mirare că în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă. Omul îşi explică lucrurile după neputinţele lui. Eu te las în continuare în ale tale judecăţi pripite. Cu durere în suflet îţi mărturisesc că nu-mi doresc altceva decât ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi, să nu mai orbecăim în mulţimea neştiinţei şi să ne mântuiască pe toţi. Amin.

Poate te referi atunci la painea asta?

"Viaţă de coşmar pentru doi copii de la marginea Aradului. Micuţii ai ajuns să mănânce şi pâine cu noroi după ce mama lor a plecat în străinătate. Cei doi fraţi, o fetiţă de cinci ani şi un băieţel de trei ani au ajuns într-un final la Spitalul Judeţean Arad cu pneumonie. Ei mai au trei fraţi cu vârste cuprinse între şase şi 10 ani. Asistenţii sociali spun că tatăl şi bunica la care stau nu au grijă de copii."

http://www.realitatea.net/viata-de-c...eo_928208.html

Sau asta?

"Cartofi, ceai şi pâine - cadourile pe care le doresc unii copii de la Moş Crăciun"
http://www.publika.md/cartofi--ceai-...un_616671.html

Sunt adevaruri valabile la un anumit nivel, aici toti au pretentia de a afirma adevaruri universale, cu ochii tinta la realitati atat de inalte ca uita sa mai priveasca si in jur.

Un sfat: practica-ti meseria de psiholog in alte contexte.
Sunt sigur ca ai gasi, cu putin efort, ipostaze in care ai fi mult mai util, ipostaze care probabil momentan preferi sa le ignori.

Draga AlinB, consider ca iritarea dumitale este pripita.

Fratele Ioan Cezar are interventii foarte utile aici pe forum, unde "vederea" fina a unui bun cunoscator in "cele sufletesti" este binevenita. Una este sa vorbesti din carti iar alta este sa imbini competentele (studii adecvate etc) cu experienta practica.

Sunt destui incompetenti, impretinenti... si obraznici (care se grabesc sa argumenteze postarile lor cu injurii, calomnii... "atacuri la persoana") care isi dau cu parerea pe forum, in multe cazuri "nestiind (necunoscand) cele depsre care vorbesc", motivati fiind de patimi mai mici sau mai mari... insa sunt si oameni precum Ioan Cezar care din dragoste de adevar, cu bun simt isi pun GRATUIT cunostintele dobandite in ani de studiu si lucru efectiv, avand ca scop mantuirea noastra a tuturor.

Asadar consider ca ar fi mult mai indicat sa apreciem mustrarile si atentionarile venite din partea persoanelor competente, caci ne sunt de mare folos.

Sa multumim domnului Ioan Cezar (si celor ca dansul precum Pelerin spre Rasarit spre exemplu) pentru "consultatiile gratuite" si sa ne rugam pentru dansii sa ii lumineze Dumnezeu cu harul Sau.

Consider ca domnul Ioan Cezar este foarte util, noua tuturor si ficaruia in parte prin postarile sale, pe care sa ne ajute Domnul sa le intelegem.

Sunt de parere ca atentionarea de "cinism inoportun" la adresa dumintale domnule AlinB este motivata de grija si dragoste frateasca si de adevar.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne dauriasca Domnul Iisus Hristos.

Parintele Dumintru Staniloae spune: "Omul e facut de Dumnezeu din iubire pentru iubire, pentru desavarsirea in iubire".

Asa cum omul nu poate iubi 2 stapani caci "pe unul il va sluji si pe altul il va dispretui", intocmai este si cu frica, ori iti este fica de unul ori de celalat.
Asadar cel ce iubeste pe Dumnezeu se teme (filial in iubire, adica se sfieste ca nu cumva sa supere, sa intristeze...) doar de Dumenzeu, si nu se poate teme de dracovenii.

Din nefericire sunt multi oameni care "duc in spate" pacatul neiubirii parintilor, care nu s-au iubit nici ei intre ei, nici pe ei insisi si nici pe pruncii lor... sunt traume cumplite...(cunosc personal cazuri).

Domnul Iisus Hristos sa ne ierte, sa ne tamaduiasca pe toti, sa ne daruiasc harul Sau, dragostea Sa.

Ce-aveţi mă! Iarăşi vi s-au înecat corăbiile?

Ne dăm cică credincioşi, dar când ne face cineva o observaţie sau ne corectează, sărim ca arşi. Uşor ne mai vătămăm. Aste e iubirea de sine.

ps: e loc pe forum pentru fiecare, aşa cum ploaia cade şi peste cei drepţi şi peste cei păcătoşi.

Cam asta voiam să zic şi eu, dar aserţiunea lui Ovidiu mi se pare pertinentă.
Calmaţi-vă, că nu mâncaţi unul din blidul celuilalt!

Frate Cornel Urs, consider ca aceasta afirmatie este pripita.
Cum sa nu existe "principiul vital" in celulele vii ale organismelor (inclusiv al omului)?

"Problema" este firescul... iar firescul uman nu se poate desprati de conlucrarea fireasca cu harul Duhului Sfant (datatorul vietii atat biologice cat si duhovnicesti).

Conceptia conform careia sufletul omul "vine in momentul zamislirii" este eronata, de factura filozofica platonica si conform acestei conceptii este "pacat" DOAR omorarea a ceea ce se zamisleste (avulul fecunadt, fatul...). Consider ca aceasta "etica" este eronata inrucat accentul nu se pune pe adevarata cauza a pacatului: lipsa dragostei, lipsa firescului, lipsa conlucrarii cu harul lui Dumnezeu.

Intre duhul omului, sufletul si trupul omului exista o legatura psiho-somatica indisolubila ambivalenta, aceasta este conceptira antropologica filocalica. In momentul zamislirii se declanseaza "procesul" dezvoltarii persoanei umane atat trupeste (fiziologic) cat si sufleteste duhovniceste (psihosomatic). Astfel trup si sufletul duhovnicesc uman cresc impreuna potrivit varstei. "Cand eram copil, gandem ca un copil, vorbeam ca un copil. Cand am ajuns la maturitate am lepadat cele ale copilului" spune Sfantul Pavel.

Etica filocalica pune accentul pe adevarata cauza a pacatului: lipsa dragostei, lipsa firescului, lipsa conlucrarii cu harul lui Dumnezeu... si nu pe niste procese biologice firesti, un reductionism mecanicist determinist (biologic).
Conform acestei etici, "pacatuiesc" chiar si acei parinti care desi au relatii sexuale firesti nu se iubiesc... nu isi doresc pruncii din iubire pentru iubire, pentru desavarsirea in iubire, ci ii vad ca pe un produs firesc biologic al impreunarii sexuale normale.

Problema nu este asadar "moartea biologica a celulei" ci lipsa dragostei luminata de harul Duhului Sfant. Se observa relativ usor esecul familiior in care relatiile dintre membri sunt de tip mecanicist, se urmeaza sec niste "tipare", "canoane" fara iubire... mai exact fara ca scopul si cauza sa fie iubirea.

Doamne ajuta.

Daca toata lumea ar gandi la fel, nu am mai fi putut asculta-o pe Celine Dion, al 7. copil, nascut intr-o familie, in care tatal se spetea muncind pentru toata familia, conform spuselor mezinei familiei. Doar un exemplu din multele.