|
Vasile Voiculesci-DOAMNE
In varful copacului Tau sunt o floare... Pe cea mai inalta ramura a lumii Ma leagan in talazul de azur si soare. Slava Tie ca n-am ramas in temnita humii, Ci,sloboda spre cer,infloritoare Inima mea nu mai intarzie: Zbucneste qafara in limpezi petale .......... trei stiluri,trei poeti.Sper sa va placa |
Mundo Imaginalis
de Ovidiu
Un om se plimba printre stele Avea ceva comun cu ele Era - stralucirea sa Putini oameni insa, o puteau vedea Pe drum, adesea el se ratacea Si ii parea rau, dar nu tare... Oameni multi nu-ntelegeau Doar stelele ii luminau a lui carare Era vesel, dar si trist - precum vremea schimbatoare Plangea cateodata, insa si zambea Doar stelele il aparau De lumea-nselatoare. Traia in lume, in lumea lui Unii chiar radeau de el Lui insa nu-i pasa Nici nu-l deranja – de fel In calatoria sa, m-ai intreba din cand in cand o stea: Incotro acum ? Steaua raspundea: Pe acelasi drum...acelasi drum... Apoi, din lumea stelelor, - coboara Nu ca un fulger sau meteorit Ci ca o lacrima ce se prelinge, Ori ca si focul ce incet se stinge... |
Calugarii
Voi stati de veacuri multe, voi stati in manastiri
cu zecile, cu sute, v-ati adunat mereu, Atat de cuviosi, cu teama in priviri Ca sa-L slujiti cu patos pe Domnul Dumnezeu. Voi nu v-ati multumit cu viata voastra sfanta, Ce-ati vrut a lepada a grijii lumii val, Mergand acolo sus,ducand o lupta crunta Ati biruit pacatul in locul monahal. Prin ruga voastra sfanta, voi v-ati urmat cararea Si ati jurat credinta prin sfantul ritual, Saraci, ascultatori si vesnic feciorelnici, Traind viata voastra in loc chinovial. La voi-s-afla alinul si oamenii din lume, Raniti adanc la suflet, sau cei demonizati, Voi, sfinti parinti si pustnici prin multa rugaciune, Puteti ca sanatata din nou sa le o dati. Vazandu-va cuminti si plini de fapte bune, Fiind lumina -n lume si sare pe pamant, Voim sa va urmam-model de intelepciune- Sa va luam exemplu de viata in CUVANT. (De preot, I.Cheregi) |
Te uita in suflet de om
de Ovidiu
Te uita in suflet de om Priveste, ceea ce scrie Te uita la scris, la cum scrie Simte ce simti, priveste ce stie De poti a simti Te uita in suflet de om De poti a privi Patrunde-n suflet de om Te uita la toti daca vrei Tu ia-ti asupra-ti vina Coboara-n camara ta Plange-suspina Te uita in jur si iubeste Te uita in sus si te-nchina Te pune-n genunchi si suspina Iarta-ma Doamne, eu sunt de vina. Tu, iar plangi iar suspina Vezi pacatul din tine Te uita in suflet de om Iarta-ma Doamne, eu sunt de vina. |
Din noaptea
M. Eminescu Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieții noastre dezmierdări Și raze din amurg, De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus - Aș vrea odată-n viață tu Să te înalți în sus. Și dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă privește liniștit Cu stinsele lumini. Și dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot înțeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt. Mihai Eminescu [SIZE=+1]Ce e amorul?[/SIZE] Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ți-l leagă, Încât să n-o mai poți uita Viața ta întreagă. Dar încă de te-așteaptă-n prag În umbră de unghere, De se-ntâlnește drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar și ceruri și pământ Și pieptul tău se bate, Și totu-atârnă de-un cuvânt Șoptit pe jumătate. Te urmărește săptămâni Un pas făcut alene, O dulce strângere de mâini, Un tremurat de gene. Te urmăresc luminători Ca soarele și luna, Și peste zi de-atâtea ori Și noaptea totdeauna. Căci scris a fost ca viața ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă. |
Noapte liniștită
de IPS Bartolomeu Anania Noapte liniștită, noapte desfătată, Naști în toată vremea ce-ai rodit odată. Steaua călatoare, leneșă’n amiezi, Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi Si mi-o urci în tinda, lumea s’o cuprindă Ca o nestemată prinsă pe oglindă. Cine te citește, cine mi te-arată, Noapte liniștită, noapte desfătată? Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut Si pe la’nceputul cronicii te caut, Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuși În măsura vremii dintre doi țăruși? Umblu’n cartea toată, ești mereu în carte. Foaia te desparte, fața nu te’mparte. Îmi surâzi din slova paginii deschise Si din tot cuprinsul filelor nescrise, Zilnic dăruindu-mi viața pintenoagă, Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă. Și cântări de leagăn cânți ca si altădată Tot atât de vie și adevărată, Limpede’n vecie, limpede’n clipită, Noapte minunată, noapte liniștită! |
ALEARGA
Augustin Mazgoiu Tu cel ce te crezi învățat, Privește-n străfundul firii Și, de vei afla loc de odihnă, Socoate că ești împărat, Aleargă… Sub umbra Crucii mereu să fii! Ocara să-ți fie pâinea de fiecare zi, Iar osteneala în bine – Prieten drag să-l știi. Sfaturi să nu știi să dai, Dar gata de luptă mereu să fii, Odihna să-ți fie sudoarea, Și-n încercări – Pildă Tuturor să fii. Aleargă cât mai ai vreme, Mereu în frunte, ca În urma tuturor Să fii. |
A venit și-aici Crăciunul,
Să ne mângâie surghiunul; cade albă nea peste viața mea, peste suflet ninge. Cade albă nea peste viața mea care-aici se stinge. Tremură albastre stele peste dorurile mele; Dumnezeu de sus în inimi ne-a pus pâlpâiri de stele. Dumnezeu de sus în inimi ne-a pus numai lacrimi grele. Maica Domnului curată Adă veste minunată! Zâmbetul tău drag, înflorească-n prag ca o zi cu soare! Zâmbetul tău drag îl așteaptă-n prag cei din închisoare. Peste fericiri apuse, tinde-ți mila Ta, Iisuse. Cei din închisori Te așteaptă-n zori, pieptul lor suspină, de sfânta-Ți Lumină. Cei din închisori Te așteaptă-n zori. (Radu Gyr - A venit și-aici Crăciunul) |
Cântecul potirului
de Nichifor Crainic Când holda taiata de seceri fu gata Bunicul si tata Lasara o chita de spice în picioare Legand-o cucernic cu fir de cicoare; Iar spicele-n soare sclipeau matasos Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos. Când painea-n cuptor semana cu arama, Bunica si mama Scotand-o sfielnic cu semnele crucii, Purtau parca moaste cinstite si lucii Ca painea, dand abur cu dulce miros, Parea ca e barba lui Domnu Cristos. Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce, Hraneste-mă mama de sfant Dumnezeu. Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine Esti totul în toate si toate prin tine, Tu painea de-a pururi a neamului meu. Din coarda de vita ce-nfasura crama Bunica si mama Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea; Copile, graira, broboanele-acestea Sunt lacrimi de mama varsate prinos La casnele Domnului nostru Cristos. Apoi, când culesul de struguri fu gata, Bunicul si tata In joc de calcaie jucand nestemate Ce lasa ca rana siroaie-nspumate, Copile, graira, e must sangeros Din inima Domnului nostru Cristos. Si iata potirul la gura te-aduce, Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce; Adapa-mă, seva de sfant Dumnezeu. Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine Esti totul în toate si toate prin tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. Podgorii bogate si lanuri manoase, Pamantul acesta, Iisuse Cristoase, E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane Si sangera-n struguri si frange-te-n paine, Tu, viata de-a pururi a neamului meu. |
Rugăciunea din amurg
Nichifor Crainic Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei. Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii, Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii, Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei. Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg. Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte. Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte. Putin în fiecare, în toti am fost intreg. De viforele vietii ei sunt acum deserti, Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane? Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane, Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti. Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg, Când crugul alb al zilei pamantul incununa: Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 17:14:29. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.