Stai liniştit, nu mă consum şi nici nu am de gând să răspund provocărilor inutile. Nu am scris pentru a convinge pe cineva, ci doar pentru a face mai bine înţeles sensul Sfintei Liturghii. Cine ştie, poate cândva, cineva va primi. Eu nădăjduiesc. :)

Eu te-am atenţionat că şansele de a convinge pe cineva sunt foarte mici. :))) Mi-ai ignorat sfatul. Mă bucur că într-un final ai ajuns la această concluzie. :) Uite aici mesajul mai vechi: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=317

Fratilor,foarte ziditoare au fost comentariile lui Ovidiu! Jos palaria!

Ovidiu, din ce autor (si carte) sunt ultimele citate ?

Citatele Sf. Ioan Gură de Aur şi a Sf. Nicolae Cabasila sunt din această carte: http://www.librariasophia.ro/carti-L....-so-9869.html

Cele trei mesaje consecutive (mai lungi) cu explicarea Sfintei Liturghii le-am transcris dintr-o conferinţă ţinută de un părinte a cărui identitate nu o pot dezvălui. Din acest motiv am scris ca şi cum îmi aparţine mie cuvântul, deşi nu este aşa. Conferinţa e mult mai lungă, are şase părţi, eu am transcris doar prima parte. :)

@Ovidiu - inainte sa dai citatele astea lungi, ai scris un mesaj scurt si la obiect, foarte bun.
Mai mult nici nu trebuia.

Consider ca acesti discutii de aici nu-si au rostul. Fiecare are convingerile lui si preotul si biserica lui.
Atata vreme cat nu exista reguli unitare, exista libertatea de actiune si gandire a fiecaruia.

Cat despre Liturghie si credinta si citatul tau lung, raman la ideea ca mai bine ar fi sa discutam cu vorbele noastre si simturile noastre. Ce simtim fiecare si cum traim credinta. Asta este important, nu citate pompoase.
L-am parcurs un pic. Are parti interesante, dar tare mi-as dori sa scrie oamenii astia mai simplu, mai putin pompos, mai cu sufletul lor. Ce simt si gandesc ei, nu interpretari alambicate.

Credinta este un lucru de suflet, un mod de a trai. O traiesti singur si/sau in grup.
Mie mi se pare ca noi nu stim nici macar ce sa facem si simtim la o slujba, daramite sa intelegem asa lucrari avansate.
Si mai multe nu mai spun.

Dar nu va mai certati si raniti reciproc. Preotii ar trebui sa lamureasca aceste lucruri si ierarhia BOR. Nu noi aici.

După stil și conținut (mai ales ideile despre umanitatea înțeleasă ca un singur Om), se vede limpede că sînt dintr-o predică sau conferință a lui Rafail Noica.

Deci cine vrea mai multe detalii, să asculte tot ce găsește înregistrat de la părintele. :)

Nu e părintele Rafail, dacă era sfinţia sa care ar fi fost motivul să nu-i dezvălui identitatea? :)
Din contră, m-aş fi folosit de "autoritatea" unui asemenea părinte. :)))
Te asigur că e altcineva, nu e un părinte cunoscut, mediatizat - ăsta e şi motivul pentru care nu am să-i dezvălui identitatea. :)

Nu inteleg ce te retine sa dezvalui identitatea Parintelui Sabatie. De altfel, chiar de n-as fi vazut cu niste luni in urma acel discurs (acum, asemanarea cu rokul si fanii unor echipe de fotbal, mi-a confirmat banuiala, fiindca atunci mi-a placut metafora si mi s-a intiparit in minte) doar citind, se simte de departe blandetea si caldura cuvantului Parintelui, dar si obisnuinta lui de a se adresa uneori cu "Mă...", ceea ce il deosebeste de toti ceilalti!...
Personal, mi-e tare drag Parintele Sabatie desi l-am vazut si foarte suparat, cand numai blandete nu mai inspira, dar alearga enorm si munceste la fel, pe langa ceea ce stim ca face orice alt monarh.
Cat despre cealalta postare:
Eu zic sa nu ne rupem nici in doua, nici in noua. Cat despre duhul dezbinarii, ma intreb daca chiar asta se intelege, iar daca da, e destul de grav pentru mine. Sincer n-as vrea sa se ajunga la asta, ci doar sa ne cercetam cugetele mai cu luare aminte. Pana la urma, nu mireanul se face vinovat, atat timp cat el face ascultare si se conformeaza preotului-duhovnic intru totul. Cat despre cum se impartasesc grecii, nu pot sa ma pronunt. Daca noi am lua parte chiar pe teritoriu Romaniei, la Sf. Liturghie dintr-o zona oarecum indepartata de noi, (accent, traditii, etc), sunt convins ca unele aspecte le-am gasi oarecum ciudate. La fel si altii care vin in zona noastra... Cu atat mai diferit cand vorbim de alte tari, desi cu totii ne numim ortodocsi. Nu stiu daca tu sau altcineva spunea (cred ca tot printr-un citat) ca atat timp cat nu avem pacate de moarte, nu-i nicio problema daca ne impartasim fara spovedanie? Ce inseamna "pacat de moarte"? daca nu tin post, o fi pacat de moarte? Daca pot sa fac un bine cuiva care vad ca are nevoie, dar din moment ce nu mi-l cere personal, nu ma grabesc sa-l ofer... o fi acesta pacat de moarte? Dar daca mi-l cere, iar eu ma scuz motivand ceva ce Dumnezeu vede ca nu-i deloc asa? O fi asta pacat de moarte? Dar daca inainte de a merge la Sf Liturghie, as bea o cafea, sau as indrazni chiar mai mult cu sotia inainte c-o seara sau dimineata cand cine stie in ce pofte ne trezim? O fi acesta pacar de moarte? De ce spun toate astea? Fiindca omul asa este croit: ii dai un pic de libertate, iar el isi ia "in felul lui"...
Nu e vorba de barfa si nici de rautate, crede-ma. Stiu ca ceea ce spui tu "se poarta" fiindca am fost martor, si nu oriunde, ci in manastire (nu in Romania): dupa ce s-au impartasit, o parte din mireni au mers la trapeza unde era prezenta toata lumea, inclusiv staretul manastirii, maicutele, si toti ceilalti, si fiecare isi scotea de prin sacose ceea ce avea de-acasa, intrucat, biserica nu punea la dispozitie decat ceai, cafea si margarina (eram in Postul Mare). Ei, acei oameni, proaspat impartasiti (o mica parte dintre ei) aveau branza si oua la masa. Am ramas uimit, si ma intrebam daca eu gresesc gandind altfel, sau acolo este ceva in neregula. Probabil tocmai de aceea se ajunge ca parintele-duhovnic nici sa nu-l mai intereseze prea mult, daca ai tinut sau nu post in zilele randuite de post. Pentru ca este o chestiune de atitudine si de alegere in raport cu propria constiinta... Dar nu cumva ajungem pe nesimtite sa ingramadim in camara lucrurilor ingaduite ca nefiind pacate de moarte si lucruri care nu s-ar cadea? Nu mi-o luati in nume de rau, dar eu la asta faceam aluzie: intr-o lume a televizorului in exces si a multor tentatii sau slabiciuni in care cu siguranta ne complacem, ajungem prea usor sa intindem buzele ca sa primim Sfintele Taine?
Iertare celor care se simt avizati! Nu am in vedere pe nimeni personal, si nici nu vreau sa stiu cine si cum se impartaseste. Incerc sa privesc acest aspect doar la modul general: cum vede Dumnezeu, nu vrednicia, ci osteneala noastra?

Foarte trist că se tolerează asa ceva. Si la noi a venit cineva odată în Postul Crăciunului să pună pe masă un salam, iar când altcineva a vrut să-l ia de acolo si să-l dea deoparte, pentru că nu se cuvenea a mânca asa ceva în post, mai ales la o masă comunitară, a primit apostrofări, cum că s-ar fi dat voie să se pună salamul la masă. Părerea mea e că oameni ca ăstia habar n-au pe ce lume trăiesc, si numai Dumnezeu stie ce fel de "încuviintare" primesc ei pentru a consuma aceste produse în post.

A tine post în zilele rânduite în calendar este una. Dar a ti se cere (ca în România) să tii post cel putin 3 zile ca să te împărtăsesti, este o anomalie. Nu zic să te împărtăsesti fără socoteală, dar nici să vezi că vin la împărtăsanie Duminica numai bebelusii/ copiii mici nu mi se pare normal. Eu rămân pentru împărtăsania deasă, la fiecare Sfântă Liturghie pe cât posibil, desigur atunci când esti cu constiinta împăcată.

Nu, nu este părintele Sabatie. Repet: dacă ar fi un părinte cunoscut, mediatizat ce motiv aş mai avea să-i ascund identitate? :)