![]() |
4. Participarea în "Consiliul Mondial al Bisericilor" și dialogurile cu protestanții
4. Participarea în "Consiliul Mondial al Bisericilor" și dialogurile cu protestanții.
În ceea ce privește "Consiliul Mondial al Bisericilor" și în general dialogurile teologice cu diferitele confesiuni protestante, luteranism, anglicanism, reformați și așa mai departe, s-a arătat că situația este la fel de tristă, dacă nu chiar mai mult. Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a fost umilită și banalizată prin participarea la "Consiliul Mondial al Bisericilor," și statutul Bisericii a fost redus și înjosit la a fi doar o porțiune, o parte, a unei adunări de erezii și schisme cu mulți membri. Această "reducere aritmetică" a făcut-o practic inexistentă în ceea ce privește votarea și astfel a eliminat posibilitatea ca ea să aibă o voce hotărâtoare în diferitele adunări. Chiar mai mult, aceasta a încurajat pe protestanții liberali să introducă și să discute teme care neagă însăși Evanghelia și Tradiția Bisericii, și chiar creștinătatea însăși. Astfel de teme includ hirotonirea femeilor, căsătoria homosexualilor și participarea în diferite exprimări de credință și închinare păgâno-animistice. Această apostazie a protestanților de la credința și viața creștină dovedește în mod incontestabil că presupusa mărturie a credinței ortodoxe prin participarea în dialogurile teologice este un mit și o închipuire. Reacția la apostazia protestanților a fost aceea că multe Biserici Ortodoxe au luat hotărâri definitive și irevocabile de a se retrage din "Consiliul Mondial al Bisericilor" și din dialogurile teologice. Prima Biserică care a făcut acest pas a fost Mama Bisericilor, străvechea și venerabila Patriarhie a Ierusalimului, căreia i-au urmat Biserica Georgiei și Biserica Bulgariei, și alte Biserici Ortodoxe au înclinat spre retragere de asemenea. Sfântul Sinod al Bisericii Sârbe a decis în iunie 1997 să se retragă din "Consiliul Mondial al Bisericilor;" din păcate, această decizie nu a fost pusă în practică. Biserica Ciprului, de asemenea, într-o adunare a Sfântului ei Sinod, a fost împărțită în două referitor la retragerea ei sau nu, și doar greutatea votului arhiepiscopului a pecetluit hotărârea de a rămâne în "Consiliul Mondial al Bisericilor" în speranța de a evita consecințele politice negative pentru poporul insulei. Sub fosta ei conducere Biserica Greciei a simțit de asemenea o mare îngrijorare și neliniște pentru continuarea participării, după cum a făcut și Biserica Rusiei, unde îngrijorarea a ajuns chiar în rândul credincioșilor. Aceste progrese din rândul ortodocșilor, care demonstrează (și ar fi arătat și mai limpede dacă ar fi fost duse la îndeplinire) că Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească continuă să fie martorul și paznicul credincios al credinței și vieții ortodoxe, a fost oprită de gândul, șoptit de străvechiul și vicleanul vrăjmaș al mântuirii, că unitatea inter-ortodoxă [asupra acestui lucru] nu trebuie ruptă, că hotărârea ar trebui luată împreună, de către toate bisericile, în ciuda bine-cunoscutului fapt că hotărârea de a participa nu a fost niciodată luată la unison; fiecare biserică a luat hotărârea singură. Doamne feri ca Sfinții Părinți și sinoadele ortodoxe să fi așteptat să ia hotărâri împreună cu ereticii sau cu prietenii ereticilor sau cu cei înclinați spre erezie. Astfel, la cererea bisericilor Serbiei și a Rusiei, la inițiativa Patriarhiei Ecumenice a fost convocată "Adunarea inter-ortodoxă" din Tesalonic (29 aprilie-2 mai 1998), care a înghețat toate progresele asupra acestui lucru. Într-adevăr, ea a recunoscut dreptul [bisericilor] de a se opune și de a lua hotărâri, însă a făcut un apel ca ele să rămână în Consiliul Mondial al Bisericilor în nădejdea că lucrurile se vor îmbunătăți. Anunțul recunoaște că "după un întreg secol de implicare ortodoxă în mișcarea ecumenică și jumătatea de secol de participare în Consiliul Mondial al Bisericilor, nu poate fi afirmat că s-a făcut vreun progres mulțumitor în dialogurile multilaterale dintre teologii creștini. Dimpotrivă, prăpastia dintre ortodocși și protestanți a devenit mai mare din pricina sporirii anumitor tendințe [limbaj inclusiv, hirotonirea femeilor, drepturilor "minorităților sexuale", sincretismul religios] în sânul anumitor confesiuni protestante." Pentru a da acestei hotărâri greșite o îndreptățire teologică și pentru a pune la dispoziție argumente ecumeniștilor și ecumenizanților, cât și pentru a împăca neliniștea Bisericilor Ortodoxe, la Tesalonic, în iunie 2003, a fost întrunit un "Simpozion academic internațional", avându-l ca participant pe Înalt Preasfinția sa Hristodul Arhiescopul Atenei și a toată Grecia. Deși ținută oficial sub egida Facultății de Teologie, în realitatea simpozionul a fost sponsorizat doar de anumiți profesori ecumeniști ai acelei Facultăți și de către "Consiliul Mondial al Bisericilor," care și-a trimis reprezentanții. Încă o dată a fost întărit mitul potrivit căruia credința ortodoxă este mărturisită. În concluziile acestui simpozion, teologia ortodoxă este pusă sub semnul întrebării și poziția ei referitor la hirotonirea femeilor este călcată în picioare, în timp ce tradiția canonică liturgică a Bisericii în ceea ce privește rugăciunea în comun [cu ereticii] este răsturnată. Hotărârile conferinței vorbesc despre "slăbiciunea argumentelor teologice ortodoxe împotriva hirotonirii femeilor." În privința rugăciunii în comun se înaintează părerea că "singura rugăciune în comun interzisă explicit este rugăciunea euharistică." Într-adevăr, concluzia trasă din aceste poziții este aceea că, de vreme ce suntem lipsiți de argumente în ceea ce privește hirotonia femeilor, și că rugăciunea în comun este îngăduită - cu acea singură excepție - retragerea anumitor Biserici Ortodoxe din "Consiliul Mondial al Bisericilor a fost greșită și de nesusținut teologic. Pe această bază, participanții la conferință au lansat un apel către Bisericile Georgiei și ale Bulgariei de a se întoarce "la larga și universala familie ecumenică." Acest argument teologic în întregime neîntemeiat și superficial a fost acceptat, s-ar părea, de către Arhiepiscopul Atenei și a toată Grecia, care a fost prezent la ședințe și care a declarat - fără sprijin sinodal - că vede că "șansele Bisericii noastre (Bisericii Greciei) de a se retrage din WCC sunt tot mai mici." În privința acestor două chestiuni foarte importante - hirotonirea femeilor și rugăciunea în comun cu heterodocșii - actuala "Conferință teologică inter-ortodoxă" a adus, în contrast, o argumentare copleșitoare, prin multe lucrări și discuții relevante, care au consolidat și întărit imposibilitatea hirotonirii femeilor în Biserica Ortodoxă și interzicerea de către sfintele canoane a oricărui fel de rugăciune în comun [cu ereticii], și nu doar euharistică. Ne rugăm pentru heterodocși, ca să se întoarcă la Biserică; cu toate acestea, nu ne rugăm cu heterodocșii. |
5. Dialogul cu monofiziții
5. Dialogul cu monofiziții
O imagine identică de desăvârșită neproductivitate și de compromisuri serioase în materie de credință, există și în dialogurile teologice cu cei care până de curând erau socotiți (și sunt) monofiziți, dar care acum, din "dragoste", sunt numiți "anti-calcedonieni", "pre-calcedonieni", "străvechile Biserici Răsăritene," sau, în cele din urmă, pur și simplu "ortodocși." La conferință s-a stabilit că dialogul purtat nu a adus nici un rezultat pozitiv. Cele trei "Declarații" comune ale ortodocșilor și anti-calcedonienilor sunt inacceptabile din punct de vedere ortodox. Dintre cele mai dureroase greșeli sunt intercomuniunea sacramentală cu monofiziții [din Siria] acceptată de Patriarhia Antiohiei [1991], recunoașterea parțială de către Patriarhia Alexandriei a tainelor monofiziților și propunerile pentru revizuirea textelor liturgice și stabilirea unui tipic pentru împreună-slujirea (con-celebrarea) ortodocșilor și a monofiziților. Din punctul de vedere al cercetării teologice, unii s-au coborât atât de jos încât au ajuns la punctul de a cere Departamentului de Teologice al Facultății de Teologie a Universității din Tesalonic să aprobe două teze de doctorat care susțin că monofiziții Dioscor și Sever nu au fost eretici defel, ci mai degrabă au fost condamnați din cauze ne-teologice - aceasta ar fi de neconceput și hulitor la adresa Sfintelor Sinoade și a Sfinților Părinți. |
6. Dialogul cu vechii catolici
6. Dialogul cu vechii catolici
Singurul dialog teologic care a dus la semnarea de poziții ortodoxe a heterodocșilor este dialogul cu Vechii Catolici. Documentele semnate condamnă toate înșelări de bază ale papismului, din cadrul căruia așa-numiții "Vechi Catolici" s-au retras în urma Conciliului I Vatican din 1870, în semn de protest față de declararea ca dogmă a învățăturii despre infailibilitatea papei. Neputând evident să accepte un asemenea progres, care a fost socotit foarte nefavorabil și peste puterea ei de control, Roma a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a se asigura că acest dialog încheiat cu succes nu va duce la unirea Vechilor Catolici cu Biserica Ortodoxă. Ar fi fost pentru prima dată când o parte a creștinătății apusene s-ar fi întors la trupul Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească; în acest fel, ei ar fi dat o pildă care ar fi putut arăta calea de întoarcere pentru întregul apus, papist și protestant. Vechii Catolici, totuși, de asemenea au greșit în dialogul lor cu Anglicanii, alăturându-se lor în privința hirotonirii femeilor, negând astfel tot ceea ce acceptaseră cu ortodocșii; au fost ridicate piedici serioase pentru orice viitor progres pozitiv. |
7. Adevăratul dialog și premizele lui
7. Adevăratul dialog și premizele lui
În concluzie, în ceea ce privește dialogurile teologice, a fost întărit faptul că Biserica nu evită dialogurile. Biserica este deschisă tuturor și îi cheamă pe toți să vină la Ea și să fie mântuiți. Aceasta este premiza necesară și condiția de neîncălcat a oricărui dialog: adevărul mântuitor al Bisericii nu este supus discuției și dezbaterii. În cazul în care heterodocșii nu sunt în stare să înțeleagă acest cadru mântuitor, sau îl neagă, durata dialogului nu ar mai trebui prelungită, ci mai degrabă păstrându-se în limitele de timp necesare, după cum au făcut Sfinții Părinți la sinoade, dialogul ar trebui întrerupt. Aceasta urmează pildei Mântuitorului Însuși cu cei ce nu vroiau să înțeleagă învățătura Lui și deveniseră nemulțumiți: "Nu cumva și voi vreți să vă duceți?"[8] Aceasta este singura nădejde că heterodocși își vor da seama de înșelarea lor, astfel că și ei să răspundă astăzi la fel Bisericii - care este Hristos prelungit de-a lungul veacurilor: "Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții veșnice."[9] Această atitudine exemplară și memorabilă a fost ținută de Patriarhul Ieremia al II-lea (Tranos) în cel de-al treilea său "Răspuns" (1581) al dialogului cu teologii protestanți din Tubingen. Când a înțeles că ei stăruie în înșelarea lor și refuză să primească învățătura Sfinților Părinți - "luminătorii și teologii Bisericii" - el a încetat corespondența cu ei și i-a lăsat să meargă pe calea lor: "Astfel, din partea voastră, vă rugăm să ne sloboziți de grijile acestea. Astfel, mergeți pe calea voastre; nu ne mai scrieți în ceea ce privești dogmele; dar dacă ne scrieți, scrieți-ne doar de dragul prieteniei."[10] La conferință s-a subliniat faptul că metodologia de a purta dialoguri întemeiată nu pe diferențe, pe ceea ce desparte, ci mai degrabă pe asemănări, pe ceea ce unește, este nesănătoasă, neîndreptățită și unică în întreaga istorie a Bisericii. Ce sens are să discutăm lucrurile pe care le primim și asupra cărora suntem de acord? Doar mascăm diferențele și slujim altor interese; ascundem prăpastia și îi liniștim pe eterodocși, precum și ușurăm eforturile de prozelitism în defavoarea ortodocșilor. Este, de asemenea, necesar ca fiecare și toate deciziile luate în legătură cu relațiile cu heterodocșii să aibă aprobare sinodală, ca întreg trupul Bisericii să fie informat, de vreme ce există o lipsă serioasă de sinodalitate adevărată. În cele din urmă, participanții la conferință au salutat și au lăudat gândirea acelor Biserici Ortodoxe care s-au retras sau intenționează să se retragă din "Consiliul Mondial al Bisericilor" cât și din dialogurile teologice. Această este cel mai limpede exprimat în istorica și foarte ortodoxa scrisoare a Bisericii din Ierusalim din 22 iunie 1992 adresată celorlalte Biserici autocefale, în care vestea că întrerupe dialogul teologic "cu heterodocșii în general, convinsă că dialogul nu este doar ne-avantajos, ci chiar păgubitor atât pentru Biserica Ortodoxă în general, cât și pentru Sfânta Biserică a Ierusalimului în particular." |
8. De la sincretism inter-creștin, la sincretism inter-religios
8. De la sincretism inter-creștin, la sincretism inter-religios
S-a mai stabilit de asemenea că ecumenismul, după succesul realizat în dialogurile inter-creștine prin producerea unor idei precum "teoria ramurilor", "biserici surori" și "teologie baptismală," a trecut deja la următorul obiectiv "New Age": unitatea inter-religioasă. În aceasta se poate întâlni ideea cu adevărat demonică că Hristos nu este singura cale de mântuire, viața, lumina și adevărul; ca celelalte religii sunt căi spre mântuire, astfel ca în cele din urmă religia unită a lui Antihrist să poată fi impusă în contextul globalizării și a Noii Ordini Mondiale. Adunările și dialogurile inter-religioase, cel mai adesea sprijinite de conducătorii creștini, inclusiv unii ortodocși, au dus la un sincretism intolerabil; ele constituie o negare a Evangheliei și o jignire la adresa Sfinților Mucenici și Mărturisitori ai credinței, a căror mucenicie și mărturisire a unicului și singurului adevăr este răpită de orice înțeles, în timp ce mucenicii înșiși sunt transformați în "fundamentaliști" ignoranți. |
Propuneri
Propuneri
După aceste concluzii și aprecieri ale "Conferinței teologice inter-ortodoxe", s-au formulat următoarele propuneri: 1. În măsura în care este universal mărturisit, după mai bine de un secol de participare a Bisericii la "Consiliul Mondial al Bisericilor" și la dialogurile inter-creștine și inter-religioase, în termeni care nivelează diferențele inter-confesionale și fac toate religiile egale, că o astfel de participare este nefolositoare și păbugitoare, se propune ca Bisericile autocefale rămase să se retragă de asemenea din "Consiliul Mondial al Bisericii" și să pună capăt acestui fel de dialoguri. Pentru aceasta, o decizie pan-ortodoxă nu este necesară, de vreme ce hotărârea de început de participare a fost luată separat. Singurul dialog care poate fi îndreptățit de Evanghelie și de Tradiția Patristică este acela de a răspunde întrebărilor puse de acei heterodocși și persoane de alte religie care se apropie de bună voie pentru a afla mântuirea: "Ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?"[11] sau "Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?"[12] 2. Bisericile Ortodoxe, și mai ales Biserica Constantinopolului, care este prima în cinste și întâietate, să-și revadă și să-și reconsidere relațiile cu papismul, pe care toți Sfinții Părinți, de la Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu al Efesului, Părinți colivazi (Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Atanasie din Paros, Sfântul Macarie din Corint) până la, inclusiv, Sfântul Nectarie din Eghina și Părintele Iustin Popovici, l-au considerat eretic și nu "biserică soră." 3. Să fie respectate canoanele Bisericii care opresc rugăciunea în comun cu heterodocșii în general, în orice situați, și nu doar în rugăciunea euharistică, după cum s-a sugerat de curând. 4. Să fie trimis un apel Bisericilor Ortodoxe care nu au consimțit, până acum, să-l primească pe papă în vizită în țările lor, să rămână tari în această hotărâre. Poate cineva să-și închipuie pe vreunul dintre Sfinții Părinți organizând recepții pentru a-l cinsti și îmbrățișa pe Arie, Nestorie, Eutihie, etc.? De asemenea, să fie ștearsă inacceptabila înregistrare din calendarul Bisericii Greciei care consemnează vizita papei ca un mare eveniment istoric; să fie prevenită orice încercare de întoarcere și repetare a unei asemenea vizite în viitor. 5. Să fie cercetată chestiunea inter-comuniunii Patriarhie Antiohiei cu monofiziții [iacobiți sirieni], cât și recunoașterea anumitor taine a acestor eretici [monofiziți copți] de către Patriarhia Alexandriei. Să se aplice principiul canonic potrivit căruia "cel ce se împărtășește cu cei excomunicați este de asemenea excomunicat." 6. Să fie întărit și încurajat dialogul intra-bisericesc (între ortodocși) în duhul sinodalității, și să nu fie mărginit doar la episcopi. Este, cel puțin vrednic de plâns faptul că dialogul cu diferiți eretici și cu ne-creștini este urmărit, în timp ce vederile de alte părere ale fraților de credință, care sunt defăimați drept fanatici, sunt respinse. 7. Să fie descurajate și oprite schimbările și inovațiile liturgice, de vreme ce ele constituie o aplicare a principiilor ecumenismului, ale cărui scopuri sunt înfăptuirea unei închinări (unui cult) ne-dogmatic, care să ușureze primirea ereziei. Mai mult, bogăția liturgică a Bisericii Ortodoxe nu aparține nici unei Biserici locale. Ea este expresia vieții Bisericii de-a lungul veacurilor, și trebui păzită ca lumina ochilor. 8. Să li se prezinte clar conducătorilor bisericești de pretutindeni că, în cazul în care continuă să participe și să sprijine pan-erezia ecumenismului - atât inter-creștin cât și inter-religios - calea obligatorie, mântuitoare, canonică și patristică a credincioșilor, clerici și mireni, este aceea a excomunicării: în alte cuvinte, oprirea pomenirii episcopilor care sunt corăspunzători și copărtași ereziei și înșelării. Acesta nu este un recurs la schismă, ci mai degrabă la o mărturisire plăcută lui Dumnezeu, după cum au făcut și Părinții cei vechi, dar și episcopii mărturisitori ai zilelor noastre, precum prețuitul și respectatul fost Mitropolit al Florinei, Augustin, și Părinții din Sfântul Munte (Athos). 9. Să fie proclamat tuturor în sunet de trâmbiță că ecumenismul și dialogul necondiționat cu heterodocșii și ne-creștinii nu sunt de folos, ci vătămătoare, și astfel nu o faptă a dragostei, ci doar a unui fel lumesc de a gândi; acestea sunt relații convenționale, care nu au scopuri duhovnicești, ci interese personale. Ele tocesc și pătează phronema (mintea, gândirea) ortodoxă, prin amestecări și confuzii, și astfel fac rău credincioșilor, de vreme ce fără puritatea dogmelor, chiar și în chestiunile de mai mică însemnătate, nimeni nu se poate mântui. Pentru ne-creștini și heterodocși, ele închid poarta mântuirii, împiedicându-i pe cei dintâi să-L vadă pe Hristos drept singura cale spre mântuire, și oprindu-i pe cei din urmă de la a vedea Biserica Ortodoxă drept arca mântuirii, drept singura Biserică. Dumnezeu, în dragostea lui nemărginită pentru omenire și pentru lume, vrea mântuirea fiecărui om. Dimpotrivă, diavolul, care este dușmanul mântuirii, luptă împotriva omului în tot felul din invidie și ură. |
Concluzie și participanți
În consecință, din dragoste respingem ecumenismul, căci dorim să oferim heterodocșilor și ne-creștinilor ceea ce Domnul ne-a dat din belșug nouă tuturor înăuntrul Sfintei Sale Biserici Ortodoxe: anume, posibilitatea de a deveni și de a fi mădulare ale Trupului Său.
COMITETUL ACADEMIC • Arhipresbiterul Gheorghe Metallinos, Decan, Facultatea de Teologie, Universitatea din Atena • Arhipresbiterul Teodor Zisis, Profesor, Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Ioan Kornarakis, Profesor Emerit, Facultatea de Teologie, Universitatea din Atena • Despo Lialiou, Președinte, Departamentul de Teologie Pastorală, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Gheorghe Theodoroudis, Profesor, Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic COMITETUL ORGANIZATORIC • Președinte: Arhimandritul Iosif, Egumen, Sfânta Mănăstirea Xeropotamu, Muntele Athos • Vice-președinte: Arhimandrit Sarantis Sarantos, Profesor, Seminarul Bisericesc Rizareios • Secretar: Monahul Arsenie Vliangoftis Th.D., B.A. • Membri: Arhimandritul Timotei Sakkas, Egumen, Sfânta Mănăstire Paraclitu • Arhimandritul Marcu Manolis, Dir., "Uniunea Ortodoxă Pan-elenă" • Arhimandritul Lavrentie Gratsias, Predicator, Eparhia Florinei, Prespei și Eordei LISTA PARTICIPANȚILOR: • Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos și Sf. Vlasie • Mitropolitul Amfilohie (Radovic) al Muntenegrului și Litoralului • Mitropolitul Natanael de Nevrokop, Bulgaria • Mitropolitul Ioan de Velesson și Parabardario (FYROM) • Episcopul Pantelimon al Ghanei, Patriarhia Alexandriei • Episcopul Artemie de Raska și Prizren, Biserica Ortodoxă a Serbiei • Arhimandritul Iosif, Egumenul Sfintei Mănăstiri Xenofont, Muntele Athos • Arhimandritul Dimitrie Vasiliadis, Secretar, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului • Arhimandritul Maxim Kyritsis, Egumen al Sfintei Mănăstirii a Sfântului Dionisie, Muntele Olimp • Arhimandritul Hristofor Tsiakkar, M.A. în Teologie, U.K., Secretar al comitetului sinodal pentru erezii a Bisericii Ciprului • Arhimandritul Nicodim Barousis, Egumen al Mănăstirii Panaghia Chrysopodaritissa • Arhimandritul Sarantis Sarantos, Profesor, Seminarul Bisericesc Rizareios • Arhimandritul Ioanichie Kotsonis • Ieromonahul Alexie Karakallinos • Ieromonahul Nil Vatopedinul, Profesor, Facultatea de Drept, Universitatea Great Hellas, Calabria • Ieromonahul Visarion și Ieromonahul Leontie, Mănăstirea Sfinții Arhangheli (Petru Vodă), România • Arhipresbiterul Gheorghe Metallinos, Decan, Facultatea de Teologie, Universitatea din Atena • Arhipresbiterul Teodor Zisis, Profesor, Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Arhipresbiterul Gheorghe Dragas, Profesor, Școala teologică Sfânta Cruce, Boston • Arhipresbiterul Constantin Coman, Profesor, Facultatea de Teologie, Universitatea din București • Arhipreotul Valentin Asmus, Profesor, Facultatea Teologică din Moscova • Arhipreotul Zourab Antadze, Biserica Ortodoxă a Georgiei • Arhipreotul Constantin Stratigopoulos • Arhipreotul Lambros Fotopoulos • Preotul Paraschiv Agathonos • Preotul John Reeves, Biserica Ortodoxă din America (OCA) • Preotul Hristos Philiotis • Preotul Peter A. Heers, Sfânta Eparhie a Kastoriei, Biserica Greciei • Părintele Moise Atonitul și monahul Arsenie Vliangoftis • Părintele Luca de la Filoteu • Părintele Nicodim Bilalis, Teolog și Filolog • Despo Lialilou, Președinte, Departamentul de Teologie Pastorală, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Dimitrie Tselengidis, Profesor, Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Antonie Papadopoulos, Profesor Emerit, Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Ioan Kornarakis, Profesor Emerit, Facultatea de Teologie, Universitatea din Athena • Jean-Claude Larchet, Profesor Filozofie • Teodor Yiangou, Profesor Asociat, Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Nicolae Vasileadis, Teolog • Constantin Cavarnos, D.D. • Constantin Kotsiopoulos, D.D., Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Antonie Mironovici, Profesor, Departamentul de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bialistok • Panagiotis Sotirchos, autor-ziarist • Nicolae Selișcef, membru a societății istorice ruse și ziarist ortodox • Andrei Papavasileiou, D.D. • Grigorie Liantas • Ivan Diațekno, Profesor, Dneperopetrovsk • George Metallidis, D.D. • Christos Livanos, Președinte, frăția ortodoxă "Sfântul Atanasie", Toronto, Canada • Vasile Koukousas, D.D. • Radu Preda, Facultatea de Teologie, Cluj-Napoca, România • Sultana D. Lambrou, D.D., Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Anna Karamanidou, D.D., Facultatea de Teologie, Universitatea Aristotel din Tesalonic • Daphne Varvitsioti, istoric |
Parintele Arsenie - Despre ECUMENISM
Parintele Arsenie - Despre ECUMENISM 2010_1
http://www.youtube.com/watch?v=TjWn59NlccE Parintele Arsenie - Despre ECUMENISM 2010_2 http://www.youtube.com/watch?v=HdsAOxq3eCQ |
Mai frate acolo parintele Arsenie Papacioc le zice acelor greci un mesaj duhovnicesc foarte adanc,pe care eu nu prea il inteleg.
Le vorbeste despre o lupta cu propriile patimi (pacate), exemplu :"pune-te tu la punct". Alt exemplu: "Un cioban nu are alta misiune decat sa isi pazeasca oile lui si pentru oaia care rataceste isi lasa turma se duce dupa oaia aia asta inseamna sa fii prezent nu multumirea ca m-am culcat ortodox am visat ortodoxeste si m-am sculat ca un ortodox...etc" "Lumea care trebuie pusa la punct nu e lumea dinafara (e) lumea din tine,pune-te tu la punct". |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 14:34:37. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.