Lucian Blaga
 

Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea Ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu Tine
şi-n închipuire Te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
Te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer Te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
În spinii de-aci, arată-Te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să Te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul Tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.

fabule de La Fontaine
 

Cand eram mica imi placeau f. mult fabulele... si mai imi plac si acum! iata una foarte frumoasa, zic eu, a lui Jean de la Fontaine:

"Lupul si mielul"

Dreptatea celui tare mai straşnică s-arată,
cum veţi vedea îndată.
Un Mieluşel venise să se-adape
în crîng, din limpezimea unei ape;
cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă,
un Lup cumplit s-a întîmplat să-l vadă
şi s-a răstit la el, plin de mînie:
- Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie ?...
Obraznicule, îţi arăt eu ţie !...
- Nu-şi are rost mînia Dobitociei Tale:
cum aş putea s-o tulbur, cînd beau mult mai la vale ?...
îi spuse Mieluşelul acelui Lup zbîrlit.
- Ba o tulburi! - zise el pornit;
iar acum un an m-ai şi bîrfit !...
- Eu te-am bîrfit ?... E oare de crezut
cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut ?...
Măria Ta, fii bun şi ţine seama
Că-s mititel şi încă sug la mama...
- De n-ai fost tu, a fost vreun frate-al tău !
- Măria Ta, n-am nici un frate, zău...
- Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face:
a fost vreunul dintr-ai tăi,
ca sînteţi toţi la fel de răi,
de la ciobani pîn'la dulăi
şi nu-mi daţi pace!
Dar mă răzbun, ai înţeles ?...
Şi, fără altă formă de proces,
l-a dus pe sus în codrul depărtat
şi l-a mîncat.

O imensa pace ma cuprinde ori de cate ori citesc poezile Alexandrei Dumitriu!


AM VENIT

Am venit,
Picături de iubire,
Să ne împlinim
Rotunjindu-ne,
Unii cu alţii,
În drag.

Şi împreună
Să citim
Eternităţi,
Clipă după clipă,
Regăsind
Începutul.

Dar, neatenţi,
Am lăsat
Zgura ne’mpăcării,
Să se aştearnă între noi,
Împărţind
Unicitatea.

Acum,
Mâini de suflet,
Trudesc neobosite,
Să ne definească
Înţelegând,
Limpezind în lacrimi.

Adunând,
Clipă după clipă,
Dor după dor,
Până când
Vom redeveni
Iubire !

Alexandra Dumitriu

Cântec deplin - Radu Gyr
 

N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi, / Surâd numai acei care suspină , / Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi , / De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina . / Şi dacă singur rana nu-ţi legai , / Cu mâna ta n-ai unge răni străine. / N-ai jindui după frânturi de rai / De n-ai purta un ciob de iad în tine. / Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi / Cu fruntea jos, în pulberea amară, / Şi dacă-nvii în cântecul de azi / E că mureai în lacrima de-aseară.

Frumoasa poezie cristi,iata inca una
 

[SIZE=4]Dă-mi chipul tău[/SIZE] de Radu Gyr

Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
în ne'mpacatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarba!

Să nu mai spumege în piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci
si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fără chin
si-o moarte fără rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic 'nainte.

Să cresc în timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
în fericirea voastra oarba.

Psalm
 

Psalm - T. Arghezi
http://www.aboutromania.com/1BACK.GIF
http://www.aboutromania.com/TudorArghezi.gif
Sunt vinovat ca am ravnit
Mereu numai la bun oprit.
Eu am dorit de bunurile toate.
M-am strecurat cu noaptea in cetate
Si am pradat-o-n somn si-n vis,
Cu bratu-ntins, cu pumnu-nchis.
Pasul pe marmur tacut,
Calca lin, ca-n lut,
Steagul noptii, desfasat cu stele,
Adapostea faptele mele
Si adormea strajerii-n uliti
Razimati de suliti.
Iar cand plecam calare, cu trofee,
Furasem si cate-o femee
Cu parul de tutun,
Cu duda tatii neagra, cu ochii de lastun.
Ispitele usoare si blajine
N-au fost si nu sunt pentru mine.
In blidul meu, ca si in cugetare,
Desprins-am gustul otravit si tare.
Ma scald in gheata si ma culc pe stei,
Unde da bezna eu framant scantei,
Unde-i tacere scutur catusa,
Dobor cu lanturile usa.
Cand ma gasesc in pisc
Primejdia o caut si o isc,
Mi-aleg poteca stramta ca sa trec,
Ducand in carca muntele intreg.

Pacatul meu adevarat
E mult mai greu si neiertat.
Cercasem eu, cu arcul meu,
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!
Talhar de ceruri, imi facui solia
Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria.
Dar eu ravnind in taina la bunurile toate,
Ti-am auzit cuvantul, zicand ca nu se poate.

vin si eu cu o poezie care pe mine ma amuza. sper sa nu supar pe nimeni.



Cheia
>
> de Adrian Paunescu
>
> Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
> Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
> Cu o apa, c-o papusa...
> Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .
>
> Usa catre fericire, usa catre mangaiere
> Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
> Usa catre inrobire, usa jugului etern
> Usa care iti deschide perspectiva spre infern...
>
> Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
> Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
> Si treaba se face bine si devine fericita
> Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.
>
> Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
> Dupa nunta si traditie are cheia ei, si... basta!
> Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
> Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe
> chei
>
> Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
> Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
> Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
> Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
>
> Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
> Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta ...
> Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
> Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu
> trei..
>
> E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
> Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se
> crapa...
>
> Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
> Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
> Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
> "Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de
> pui"?
>
> Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
> Nu e nici o diferenta - dai un ban, mai tragi odata
> Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
> Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
>
> Am vazut o usa care a trait in viata toata
> Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
> A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
> "Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
> Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
> Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot
> incuiata."
>
> Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
> Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
> Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
> Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..
>
> Si exista chei... o groaza, cati barbati, atatea chei,
> Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
> Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
> Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
>
> Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
> E sa se loveasca cheia si sa fie....... jucausa.
> Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
> Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
> De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
> Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
> Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
> Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
> Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele?
>
> Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
> Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
> Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
> Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si
> gata!
>
> 'Geaba-ncerci, 'geaba te zbuciumi si degeaba-ti
> iesi din fire.
> Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
> Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
> Sunt atitea chei pe lume, cheia "sol" si cheia
> "fa",
> Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
>
> Si... zicind cum zic batranii.... la o tinerete noua,
> Zici... privindu-ti amintirea...
> *"AH, DE-AS FI AVUT EU
> DOUA!"*

Iarta-ma Doamne
 

autor Ovidiu
[SIZE=3]Iarta-ma Doamne [/SIZE]

[SIZE=3]Iarta-ma Doamne, ca am mandrie
Ajuta-ma Doamne, sa ma inchin Tie
Iarta-ma Doamne, cand spun ale mele
Sfaturi ori ganduri-care sunt rele

Venit-am, in fata Icoanei Tale
Cad in genunchi, desi sunt un caine
Da-mi bun gand Iisuse, mereu
Tu fii, viata sufletului meu

Ajuta-ma Doamne, a nu judeca
Sa-mi vad Doamne, neputinta mea
Iarta-ma Doamne, ca nu plang mereu
O! Doamne, fii viata sufletului meu

Iarta-ma Doamne, ca sunt un caine
Scoate-ma din nepasare
Ajuta-ma Doamne, a ma ruga
Din caine s-ajung oita Ta.[/SIZE]

NECHIFOR CRAINIC-UNDE SUNTNCEI CARE NU MAI SUNT?
Intrebat-amvantul,zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pamant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul/Aripile lor
Ma doboara nevazute/n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Undelemnul cantecului sfant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia/s-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant/
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita/Cand va cadea
Marele-ntuneric,vei vedea

LUMINA DE IERI de LUCIAN BLAGA

Caut,nu stiu ce caut.Caut
un cer trecut,ajunul apus.Cat de-aplecata
e fruntea menita inaltarii altadata!

Caut,nu stiu ce caut.Caut
aurore ce-au fost,tasnitoare,aprinse
fantani-azi cu ape legate si-nvinse.

Caut,nu stiu ce caut.Caut
o ora mare ramasa in mine fara faptura
ca pe-un ulcior mort,o urma de gura.

Caut,nu stiu ce caut.Subt stele de ieri,
subt trecutele,caut
lumina stinsa pe care-o laud