pai la cum se plimba unionistii prin toate tarile cu ereticismu lor, e clar!negociem. cand sfintii parinti la sinoadele precedente au spus clar "anatemizare lor".astia duc cu zaharelu,sunt niste lupi in piele de oi.ne vb de dragoste si comuniune cand de fapt urmaresc dezbinarea prin incalcirea adevarului(punerea minciunii langa adevar-o mare amestecatura).sa vedeti la ultimul sinod ecumenic va fi format numai din mincinosi care n au nici o treaba cu credinta.sa si puna planul lor diabolic in aplicare.
"veti auzi de razboiaie"-deci lumea asta e imposibil sa traiasca in liniste,mai ales ca totul incepe de la materialism.
unitatea deplina nu va fi la a 2 ua venire a Domnului.(pt ca El vine sa desparta pe cei buni de cei rai,sa judece si sa curete pamantul sa l mostenim-"cer nou si pamant nou","cei drepti vor mosteni pamantul")aici se vor insela multi ca "pe Mine care am venit in numele Tatalui meu nu m ati primit,dar pe el il veti primi"(pe antihrist).el va imita venirea lui Iisus,se va arata ca inger de lumina "daca auziti ca este in cutare loc sa nu credeti,caci Fiul Omului va veni pe neasteptate"(in nici un caz in amiaza mare,asa sa nu se mai ascunda tradatorii,ca oricum degeaba o fac)-scuze nu tin minte toate cuv.din biblie.deci se vor uni in numele lui antihrist,presupusul pacificator.care elimina frontierele facand 3 state ale lumii,sau va prapadi prin razboi pe restul,cine stie.finalu e de stiut.mare 'destep' si asta!atata tam tam sa conduca lumea 1 an 2 ?

Ma refer doar la ideea de anatemizare.

Daca in anul 1965 au fost ridicate anatemele dintre cele doua Biserici, de ce trebuie sa cereti anatemizari in continuare?

Diferentele dintre Biserica ortodoxa si Biserica Romano-Catolica exista in continuare, dar anatemele au fost ridicate. La ce ne foloseste daca anatemizam in continuare?

Daca timp de 950 de ani anatemizarile si blestemele de ambele parti, n-au ajutat la nimic, nu ar fi mai bine sa ne rugam ca sa schimbam ceva?

Stiti ce pacat mare faceti cand propuneti anateme sau cand anatemizati? ?


<<38. -Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale (Lev. 26,14-46; Deut. 28,15-58; Ps. 110, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 si Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, Io9, llo, 111, 112,113,114,115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88).>>

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ema-81872.html

Atunci a avut loc doar o ridicare formală a anatemelor de la 1054, dar această ridicare nu înseamnă prea mare lucru. Însă din punctul de vedere al Bisericii Romano-Catolice, noi ortodocşii suntem sub anatemele Sinodului Vatican I (şi poate şi ale altor sinoade generale papiste), pentru că Biserica Ortodoxă nu a acceptat dogmele şi practica ce este presupusă de dogmele de la Vatican I, şi prin urmare Biserica Ortodoxă este anatematizată de Biserica Romano-Catolică. Ceea ce am spus este foarte clar, Biserica Ortodoxă are datoria să îşi prezinte poziţia dogmatică faţă de dogmele de la Vatican I, iar dacă acolo a fost vorba despre erezie sau erezii, are datoria să le anatematizeze, chiar dacă problema nu este în sânul propriu-zis al Ortodoxiei, însă în virtutea întâlnirii în practică a problemelor. În situaţia de faţă, dacă Biserica Ortodoxă nu crede că este erezie primatul papal definit la Vatican I, atunci de ce să nu ne facem toţi romano-catolici şi să primim şi noi dogmele catolicilor cu tot ceea ce crede papa şi Biserica Papală? Până una alta, mai şi scăpăm de nişte anateme. Dacă Biserica Ortodoxă consideră oficial sinodal panortodox că dogmele de la Vatican I sunt dogme adevărate iar nu erezii, şi că în Biserica Romano-Catolică este adevărul dogmatic, cerurile deschise şi plinătatea mântuirii, atunci să ne spună pe faţă pentru ca ortodocşii să plece definitiv în adunarea papistaşilor şi să îi lase pe clericii ortodocşi să îşi cânte singuri şi să îşi facă ei între ei slujbe, ei să comande, ei să execute, să stea cu cucuvelele în biserici şi să le cânte porumbeii la strană. Nu înţeleg ce este atât de complicat? De ce să mai stăm în Biserica Ortodoxă ca să fim anatematizaţi şi să ne pierdem mântuirea? Nu-i destulă jupuirea sau mai bine zis tunderea dintre cele ale acestei lumi? Să ne mai pierdem şi viaţa veşnică? Pentru cine? Pentru nişte clerici? Eu personal, ca şi alţi ortodocşi, sunt convins că primatul papal definit la Vatican I este erezie, şi am justificări "cu carul", dar vreau să văd şi să aud poziţia oficială, sinodală a Bisericii Ortodoxe relativ la această problemă; orice întârziere în plus poate fi semn că Biserica Ortodoxă nu este Biserica cea adevărată a lui Hristos, că este o sectă desprinsă de trupul adevăratei Biserici, sau că aceia care ocupă funcţiile înalte ale Bisericii nu sunt păstori autentici ai Bisericii şi că într-un fel sau altul trebuie să căpătăm alţii, cu adevărat ortodocşi. De asta şi spun că lucrurile trebuie să fie clarificate, iar nu să fim ţinuţi ca nişte vite ignorante.

Trebuie sa ne ferim sa dezbinam Biserica. Ar fi corect ca fiecare dintre noi sa spuna cinstit de unde se inspira.
Altfel ne inselam unii pe altii. Si-i inselam si pe aceia care ne citesc postarile. Si-i smintim. Si e pacat mare.

Pe ce va bazati cand sustineti ca:
<<Atunci a avut loc doar o ridicare formală a anatemelor de la 1054, dar această ridicare nu înseamnă prea mare lucru. Însă din punctul de vedere al Bisericii Romano-Catolice, noi ortodocşii suntem sub anatemele Sinodului Vatican I (şi poate şi ale altor sinoade generale papiste), pentru că Biserica Ortodoxă nu a acceptat dogmele şi practica ce este presupusă de dogmele de la Vatican I, şi prin urmare Biserica Ortodoxă este anatematizată de Biserica Romano-Catolică.>>


Aici un punct de vedere exprimat de Patriarhia Romana:

<<A urmat actul istoric deosebit de semnificativ care a schimbat reluarea relatiilor dintre cele doua Biserici : ridicarea in mod oficial a anatemelor aruncate in 1054, de catre cei doi Intaistatatori de Biserici, in 7 decembrie 1965. De atunci, cele doua Biserici nu s-au mai considerat schismatice (cu toate ca urmele schismei nu pot sa dispara de la sine) cu toate ca Bisericile au ramas separate.
Pe parcurs, reprezentantii celor doua Biserici, in diferite ocazii, au afirmat ca ortodocsii si catolicii nu mai au motive sa se dusmaneasca sau sa se respinga, ci trebuie sa-si concentreze eforturile in refacerea unitatii pierdute.
Asa s-a ajuns la concluzia ca doar dialogul este singura cale in pregatirea refacerii unitatii crestine, dar dialogul trebuie sa presupuna dragoste si adevar, pentru a duce la o unitate vizibila si viabila.
Ca aceasta unitate a Bisericii crestine s-a cautat dupa 1054 este un lucru cert, insa imprejurarile istorice au impiedicat realizarea acestui act. Astfel, voindu-se unitatea Bisericii, s-a stabilit inceperea unui dialog intre cele doua Biserici, a unui dialog oficial care sa aiba la baza sa dorinta de unitate.>>

http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_...estin_6_5.html



Ce ne spune Vladimir Moss:
Puterea anatemei, de Vladimir Moss
http://ortodoxianecenzurata.wordpres...erea-anatemei/


Cine este Vladimir Moss:
Ieromonahul Metodie de la Optina raspunde despre LUCRAREA DIABOLICA A SCHISMEI IN BISERICA si despre ideile stilistului VLADIMIR MOSS si ale sustinatorului si editorului sau român, Danion Vasile: “CRED CU TARIE CA TOATA ACEASTA MISCARE ESTE DECLANSATA DE CATRE FORTELE ASCUNSE ANTI-CRESTINE, CARE SUNT AVIDE DE A SUBMINA BISERICA. DUSMANUL VINE SI DIN DREAPTA!”
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...-cred-cu-tari/

<<Monahul trebuie foarte mult sa se pazeasca de ravna trupeasca si sufleteasca, ce se infatiseaza la aratare ca evlavioasa, iar de fapt este nesocotita si stricatoare de suflet. Oamenii din lume si multi dintre cei ce duc viata monahiceasca, datorita nestiintei lor, lauda mult o asemenea ravna, nepricepand ca izvoarele ei sunt parerea de sine si trufia.

Aceasta ravna ei o preamaresc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a
celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravnitorii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei - ravnitorii - nu sunt sfinti, ci pacatosi.

Daca sfintii ii mustrau pe pacatosi si pe necredinciosi, o faceau din porunca lui Dumnezeu, fiind datori sa faca aceasta, potrivit insuflarii Sfantului Duh, nu insuflarii propriilor patimi si a demonilor. Iar cel ce se hotaraste, de capul lui, sa-l acuze pe fratele sau sa ii faca observatie, acela arata limpede ca se socoate mai intelept si mai virtuos decat cel acuzat de el, ca lucreaza sub inraurirea patimii si a amagirii cugetelor demonice. Se cuvine sa ne aducem aminte de porunca Mantuitorului:
"De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama ? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau ? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mat.7, 3-5).>>
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...e_inselare.htm

Aceasta pozitie oficiala a BO exista deja dinainte de conciliul Vatican I, la Sinodul pan-ortoodx de la Constantinopol din 1583 au fost anatemizate mai multe dogme catolice: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777
VI. Orişicine ar spune că Papa e capul Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, şi că poate ierta păcatele prin plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie anatema.

Asadar infailibilitatea adoptata la Conciliul Vatican I este ceva in plus fata de ce era pana atunci, deja condamnat de BO.

Marea problemă este că niciuna dintre afirmaţiile de mai sus nu reflectă învăţătura Bisericii Catolice, ci doar deformări voite sau din culpă.

Draga Nastya, in 1965 s-au ridicat doar anatemele din 1054 (de fapt patriarhul de atunci a luat hotararea asta), asa cum se si specifica. Fara niciun efect practic, pentru ca anatemele pe invataturile gresite (erezii) raman, nu au cum sa fie ridicate doar daca ortodocsii le accepta. De exemplu fata de adventisti sau martori sau alte culte nici macar nu sunt date anateme directe, asta nu inseamna ca am fi in comuniune cu ei, se considera automat ca sunt in erezie datorita doctrinei lor.
Articolul de pe site-ul Patriarhiei prezinta dialogurile cu BC, unde se foloseste un limbaj protocolar, pentru a nu supara pe altii. In schimb la dialogurile cu anglicanii (cred) scrie clar ca Filioque este o erezie:
"In mare parte, noile atitudini de renuntare la Filioque au fost determinate de cererea ortodocsilor de a elimina erezia din cele 39 de articole."
Citatul se gaseste aici: http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_...estin_6_7.html
Schismatici sunt cei ce nu se afla in comuniune cu Biserica, dar nu au invataturi gresite (erezii). Astfel sunt considerati stilistii.
Cultele care au si invataturi gresite (erezii) sunt si schismatice, dar si eretice.
Acest articol se refera la anatemizarea unor persoane, lucru care nu este ingaduit, doar Sfantul Sinod face asta. In schimb invataturile gresite sau ereziile sunt anatemizate deja, dar si toate ereziile existente. In duminica ortodoxiei, cand se citea Sinodiconul ortodoxiei inainte credinciosii spuneau si ei anatema cand se citea pasajul respectiv (in unele parti am inteles ca se mai practica asta).

Acest citat din Sfantul Igantie Briancianinov se refera la judecarea aproapelui si la o ravna gresita. Dar si spune la ce se refera, nu se refera la marturisirea credintei sau la invataturi gresite, pentru ca aceasta nu numaic a trebuie sa o facem, dar si suntem datori. Asadar, se refera la "greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti." Am intalnit la unii credinciosi aceasta intelegere, ca marturisirea adevarului inseamna judecarea aproapelui, dar si Crezul este marturisirea adevarului ortodox si condamnarea invataturilor gresite. Tocmai pentru invataturile gresite s-a alcatuit Crezul.
Citate din sfinti care adeveresc asta:
Sfintul Maxim Marturisitorul (+662)
"A tainui cuvintul adevarului inseamna a te lepada de el. Bine este sa traim in pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa."
Sfintul Teodor Studitul (+826)
"Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: "Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?"
"Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local."
O alta scrisoare a Sfantului Ignatie, care arata ca la ce am spus mai sus se refera, si nu la criticarea invataturii gresite: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/

@ catalin2
Va rog frumos sa cititi cu atentie fragmentul din cuvantul Sf. Ignatie Briancianinov. Nu l-am dat intamplator. Eu cred ca este un raspuns la modul in care se discuta pe multe topicuri despre probleme deosebit de importante si de grave cu care se confrunta Biserica Ortodxa.
Dvs. sunteti de alta parere. E loc pentru amandoi sub soare. E o discutie deschisa pe forum. E obligatoriu sa aiba cineva dreptate?

Va rog, daca nu va cer prea mult, cititi macar o data randurile de mai jos; nu credeti ca este exact ce se intampla pe forumul nostru, de foarte multe ori?

<<Aceasta ravna ei o preamaresc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a
celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravnitorii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei - ravnitorii - nu sunt sfinti, ci pacatosi.>>