Cu RABDARE ! Rabdare , rabdare , rabdare . . .
 

CU RABDARE si iar : RABDARE , RABDARE , RABDARE . . . . . . . . . . . . . .

Desigur, desigur, cum oare am putea noi, crestinii, sa voim altfel? Asta ne e credinta, modul de viata, petrecerea.
De-o vreme, insa, am noi nemultumiri fata de modul cum imi fac eu treaba si spun altora ceea ce imi repet mie insumi: avem mult de lucru cu noi insine, inainte de a ne imagina ca stim sau putem sa facem mult doritul "bine". Poate ma influenteaza aici si profesia (ca profesor si consilier psi am dobandit o anumita prudenta fata de impulsul de a face "binele"). Mult rau am vazut ca fac oamenii "de bine". (Salvatori care intra in triunghiul dramatic sa ridice o asazisa victima si se trezesc apoi persecutati de cel care a devenit intre timp stapan pe situatie. Sau oameni care nu stiu pur si simplu ce fac si mai mare rau produc cu vorba ori cu fapta. "Primum non nocere, deinde curare". Binele nu vine doar voind asta, e nevoie de o intreaga pricepere in acest sens si de mult, mult discernamant. Asa cred.)
Asa ca ma straduiesc sa iau cat mai mult aminte la reperul numit discernamant - chit ca pana acum, din pacate, nu ma pot lauda ca il detin.

Meseria , profesia ta ti-a dat din plin acest discernamat , pentru ca altfel te inlatura piata , concurenta . . . ! La MANDRIE trebuie sa lucram frate , de asta ne lovim toti , si ea MANDRIA , ne baga-n groapa si la propriu si la figurat ! Deci : RABDARE , RABDARE , RABDARE si sa luptam impotriva acestei nenorocite de MANDRII !

Iti multumsc, draga Cristi, pentru vorba ta buna, inteleapta. Domnul sa te binecuvinteze!

"Cuvintele sunt cărările faptelor".(Sf. Ioan Gură de Aur)
In sfarsit vad si eu ceva ce mi-ar place ca sa se traduca si in fapte si as adauga vorbele Maici Tereza...care imi plac enorm:
" Uni oameni sunt infometati de dragoste mai mult decat de paine.
Foamea pentru iubire este mult mai greu de potolit decât foamea pentru pâine.
Dumnezeu a făcut lumea suficient de bogată pentru a hrăni şi îmbrăca toţi oamenii.
Mândria distruge totul. Pentru a fi asemănători lui Iisus, trebuie să fim blânzi şi umili în sufletul nostru.
Oamenii care se iubesc unii pe alţii profund şi adevărat sunt cei mai fericiţi oameni din lume. Ei pot avea foarte puţine lucruri, pot să nu aibă nimic, dar sunt oameni fericiţi. Totul depinde de cum ne iubim unii pe alţii."

..Sunt ortodoxa dar apreciez lucrurile bune in toti locuitori acestei planete, indiferent cine sunt ei..poate candva vom intelege ca fiecare din ei este aproapele nostru si ca Dumnezeu este inainte de toate dragoste.

[quote=Marilena B;384247
..Sunt ortodoxa dar apreciez lucrurile bune in toti locuitori acestei planete, indiferent cine sunt ei..poate candva vom intelege ca fiecare din ei este aproapele nostru si ca Dumnezeu este inainte de toate dragoste.[/QUOTE]


Eşti un spirit evoluat, care ai surprins perfect mesajele divine înscrise în memoria existenţei noastre ! Da, lectia primordială a fost şi rămane iubirea, aceea profundă care nu se lasaă alterată de micimea mintilor umane avide sa se creadă atotştiutoare, superioare tuturor care cred oarecum altfel...De aceea eu zic că e indicat intâi să ramanem OAMENI si CRESTINI, apoi tot restul....

Poate că nu ai făcut referire la tine, dar eu cred opusul. Părerea mea este că cine-i percepe pe ceilalţi ca nişte minţi umane avide să se creadă atotştiutoare, superioare tuturor, este sau nu vrea să fie iertător. Iubirea înseamnă şi iertare, şi duşmanul nu-i decât în mintea ta, căci dacă ai radia de atâta ocean de iubire, ţi s-ar părea că-i raiul pe pământ, şi-n rai nu găseşti şi bine şi rău...doar bine. E greu să fii mereu iertător, dar măcar străduieşte-te...

Misteria, nu are nimeni nimic cu tine. Doar că vrei să intri într-o horă care-i formată din persoane care sunt sau îşi doresc să fie creştini ortodocşi trăitori. Poate că nu reuşesc, dar măcar încearcă, şi asta-i ajută să se culeagă de pe jos în momentele grele. Asta-i cu putinţă doar datorită milei Lui Dumnezeu. Că vrei tu să crezi asta sau nu, tot adevărat rămâne, căci Adevărul e unul singur şi acesta-l găseşti doar în ortodoxie.

Acest adevăr se relevă celor credincioşi dar şi celor necredincioşi sau de altă religie, cu ştiinţa sau fără ştiinţa lor. Tu te poţi mântui indiferent de situaţie, căci nimeni nu poate cuprinde logica dumnezeiască, dar între timp noi ăştia care năzuim către Hristos, rămânem ortodocşi până la capăt.

Adică tu vrei să îmi spui ca NU iubirea este condiţia primordială? Iar cei care JUDECĂ MEREU să fim serioşi...NU ştiu ei de fapt CE este IUBIREA....Cît despre restul fiecare crede cum simte...Nu cred că e greşit să fii creştin ortodox, catolic sau greco catolic....

Gluma involuntara, se intelege de fapt exact invers decat ceea ce vrei sa spui. Un fel de cat de iubitori suntem noi spiritele evoluate fata de oamenii astia mici si vrednici de dispret. :) Nu cumva ai vrut sa spui de iubirea de sine?

NU...iubirea de sine e una şi cea faţă de OAMENI e alta...Iar interpretările vin de la modul în care un suflet vrea-poate-ştie pricepe...