Pai ce poti faci...cel mai important este sa intelegi ce-i lipseste, cam ce forma are dragostea pentru el, ce il motiveaza in viata de zi cu zi, pentru deocamdata iti dai cu parerea, nu prea stii exact ce are de fapt..

Am destule exemple in jurul meu, oameni care sunt probabil destul de "ok" ca soti si parinti dar cel putin o data pe saptamana se imbata, chiar la lucru fiind.
Si cred ca fiecaruia ii lipseste ceva pana la urma, unul cel putin mi-a zis cam care e problema, poate parea infantil pentru altii dar pentru el era un vis frumos..

Ideea este ca totusi barbatii se maturizeaza mai greu afectiv..cel putin in sensul "casnic" si poate fara o doza de credinta sanatoasa asta nu se intampla niciodata si tot ce pot face pana la urma sa-si refuleze/defuleze frustrarile care rezulta de aici..

Casiana, te-ai gandit sa mergi si la un psiholog? Poate instrainarea asta si tristetea si toate celelalte vin si din niste probleme sufletesti si se pot rezolva daca iti dai seama de ele.

I-am propus la inceput sa nu ma duca la serviciu, nici sa vina sa ma ia de acolo ca ma descurc si singura.. nu a fost de acord motivand prin faptul ca vrea sa aiba grija de mine tot timpul...o sa incerc sa-i mai explic inca o data ca uneori am nevoie de timp si spatiu doar pentru mine, dar am o banuiala ca se teme sa nu ma piarda daca nu e tot timpul langa mine.

E destul de neindemanatic in incercarea lui de a ma ajuta, dar nici eu nu stiu sigur cum as putea proceda daca intr-o zi ni s-ar shimba rolurile.

Nu stiu cum sa fac sa nu ma mai las afectata de toate astea pt ca daca ma uit la ce am scris aici pe forum nici nu ma recunosc..asta nu sunt eu... Simt ca alunec usor pe o panta pe care nu m-am vazut vreodata. Incerc sa smulg radacina starii mele de deprimare si desi dau de ea,nu reusesc.. ar fi mai multe explicatii, mai multe motive, dar ce imi e din ce in ce mai clar e ca ma aflu intr-o depresie. Starea mea proasta e alimentata doar de faptul ca ma simt tot timpul subjugata. Cand am si eu o zi mai buna sau mi se intampla ceva bun tot timpul ma gandesc ca nu va fi niciodata totul intreg si ca bucuria nu va fi nicicand deplina.

Nu imi gasesc voiosia de alta data si nici macar nu am puterea sa zambesc si sa fiu placuta cand ma intalnesc cu oameni cu care alta data aveam o relatie, fie ea chiar si doar o conversatie, buna.

De saptamana trecuta merg si la psiholog... ma ajuta putin discutiile de acolo, dar doar pt moment, imediat ce ajung acasa revin la starile mele. Oricat m-as lupta cu asta, cad de fiecare data.

Nu te poti astepta sa te ajute dupa o saptamana. Trebuie macar sa treaca cateva luni ca sa incepi sa vezi rezultate. Curaj!

Asa este, nu stiu ce are.
Dar nu se imbata.. ci "evadarile" lui sunt teribiliste, in opinia mea. Sunt catre cazino, daca acel cazino este in alt stat este si mai interesant ca implica un pic de adrenalina pe autostrada (eventual cu o doza de alcool in sange).
Eu nu pot intelege nimic din nevoile lui, oricat imi bat capul.. :(
Si nu-mi pot plia dorintele dupa ale lui, ca pentru mine a ma simti bine inseamna prieteni (nu baruri, nu cluburi etc..). Prietenii i-a indepartat pe motiv ca sunt plictisitori sau prosti... eu mai incerc sa tin legatura cu ei, dar nu sunt atat de "prosti" sa nu detecteze aroganta sotului meu si pana la urma relatiile se cam racesc.
Si in general el este considerat persoana responsabila, prin contrast cu mine, care am un aer destul de "imatur".

@casiana
Sfat practic: fa sport. Dupa o ora de transpirat iti revine buna dispozitie (macar temporar).
Sfat practic 2: alunga gandurile negative. Cea mai simpla metoda este sa incepi sa te rogi cant esti asaltata de ganduri care-ti fac rau. Nu te mai gandi cat esti de nefericita. Acesta este un gand total neproductiv.. gandeste altceva.
Sfat practic 3: fa o lista cu calitatile sotului, cu lucrurile bune pe care le face etc.. si sa te gandesti des la ea. Adica invata sa te gandesti la el in termeni pozitivi.
Sfat practic 4: zambeste. Daca zambesti, daca stai dreapta, cu capul sus etc.. se schimba si felul in care te simti (nu inteleg de ce, dar functioneaza). Zambeste.
Sfat practic 5: lasa-l macar sa-ti fie prieten, daca nu-l iubesti. De prieteni are oricine nevoie. Faceti lucruri pe care le fac prietenii (adica nu mai incercati sa intrati in rolurile de sot/sotie pe care nu va pricepeti sa le jucati). O sa ajungeti sa va cunoasteti mai bine.
Sfat.. faceti planuri si le puneti in aplicare.. Orice, iesire la iarba verde cu prietenii, teatru.. nu puteti trai doar gandindu-va cat sunteti amandoi de nefericiti, ce ati gresit etc... Mai trebuie si sa faceti ceva. Deci planuri.. poate planuri de viitor, vacanta, calatorii prin tara etc..
alt sfat... bea multa apa :)

(p.s. in ciuda stilului meu de sfatuire, nu, nu citesc reviste pt femei :)) )

Ultima remarca ar fi amuzanta daca situatia n-ar fi asa aiurea..
Ce se poate zice, pana la urma e o problema spirituala..poate ar fi trebuit intrebat de la inceput cum sta omu' cu credinta si atunci lucrurile erau mult mai clare.

Un om pentru care Dumnezeu nu este reperul central poate face orice, cu logica sau fara logica..e mai putin important atat timp cat sistemul de valori nu se schimba.

Poti sa-l duci la psiholog (daca il convingi) sa mai stranga un surub pe ici, pe dincolo, sa mai unga niste rotite..dar in pricipiu e acelasi mecanism fundamental defect..

sfatul tau e anticrestin, Alin
 

Nu stiu cat de departe vede, dar asta nu are legatura cu sfatul tau care, repet, nu e un sfat crestin, ci chiar anticrestin. Il reproduc aici ,,Cere divortul si gata, mai rau decat sa nu poti ierta si iubi nu vad ce poate fi." Divortul nu poate fi cerut decat de barbat si pentru un singur motiv: preacurvia. Ma mir ca nu stii asta, pareai un tip informat
31S'a zis iarăş: ,,Oricine îşi va lăsa nevasta, să -i dea o carte de despărţire.``
32Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. (Mt5.31-32)

3Fariseii au venit la El, şi, ca să -L ispitească, I-au zis: ,,Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?``
4Drept răspuns, El le -a zis: ,,Oare n'aţi citit că Ziditorul, dela început i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască,
5şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?`
6Aşa că nu mai sînt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.``
7,,Pentru ce dar``, I-au zis ei, ,,a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s'o lase?``
8Isus le -a răspuns: ,,Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar dela început n'a fost aşa.
9Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.``(Mt19.3-9) .

Nu este adevarat ca doivortul nu poate fi cerut decat de barbat.
Faptul ca in evanghelie se vorbeste de barbat nu dovedeste ca nu este valabil mutatis mutandis si pentru femeie acelasi lucru.
Asa cel putin a interpretat Biserica. Si o femeie poate cere divortul din aceleasi motive ca un barbat - de altfel mai extinse, nu numai adulterul.

cateva sfaturi mai lumesti
 

sa mai adaug si eu cateva sfaturi lumesti
1. Insista sa nu mai stea asa de mult dupa fundul tau. Am observat ca indiferenta fata de femei are efecte afrodisiace. Femeile isi doresc ca barbatii sa fie puternici, independenti, nu blegi si mototoi
2. In timpul liber incearca sa-ti gasesti o pasiune sau doua care sa te prinda, pe care le-ai avut candva sau unele noi
3. Incurajeaza-l si pe el sa aiba macar o pasiune noua sau sa-si faca o cunostinta noua.

o impresie personala
 

Cred ca este o impresie personala, nu cred ca Biserica ar fi zis asa ceva.

:1:...Si mie mi se pare deplasata interpretarea, si exprimarea legata de " dreptul" barbatului...de parca am fi in perioada VT, in care barbatul avea " dreptul" de a da carte de despartire nevestei, pentru ca nu a pus destula sare in mancare, dar ea daca vedea ca omul are metehne grele...te pomenesti ca trebuiau sa i se para mai grele decat lipsa sarii in mancare. :71:

Biserica e de acord cu divortul cerut, atat de barbat, cat si de femeie ( nu mai exista drepturi ale unuia in special) atunci cand este vorba de adulter!!! Este singurul motiv acceptat...

Sa raspunda mai bine cei carestiu sa citeze canoanele respective.
Sau cauta pe crestinortodox.ro , sunt mai multe articole.

In fine, nu de divort este vorba aici.

E adevarat ca singurul motiv valid de divort ramane curvia, dar chestiunea este valabila in ambele sensuri.
Poate ca societatea evreiasca de acum douamii de ani nu era pregatita pentru acest adevar dar am pretentia ca cineva ca tine ar putea totusi fi..

Iubita mea,reciteste ce am pus intre ghilimele mai sus! din aceste vorbe se vede neincrederea ta in divinitate,pierderea credintei.TE inteleg ca disperarea care te-a cuprins iti intuneca vederea si nu vezi scaparea,dar pastreaza-ti in inima credinta in Dumnezeu.Oare tu nu stii ca suferintele iti spala pacatele si te curatesc pentru a intampina ulterior fericirea? Te rog sa ai incredere totala in Dumnezeu si in Maica Domnului,carora spui ca te rogi.Nu te ruga fara credinta in suflet.Roaga-te pentru solutia salvatoare ca si cum ti s-a oferit deja si dupa credinta ta,iti va fi oferita de Dumnezeu.
Dupa credinta omului se da! Vino la biserica,vino la MAslu,sa vezi ce usurare iti umple sufletul.
Toate cele bune,Doamne-ajuta!

ai si argumente?
 

Cand spui ,,chestiunea este valabila in ambele sensuri" ai si un argument biblic? Eu am citit Biblia in proportie de 80% (fara prooroci) si nu am gasit decat acele citate pe care le-am reprodus aici, plus unul de prin Deut. care spune exact acelasi lucru. Il poti gasi pornind de la citatele anterioare. Preacurvia barbatului este considerata pacat, asta da, dar, repet,
nu este considerata ca o cauza legitima a divortului. Poti sa intrebi pe ce preot vrei, iti va spune acelasi lucru. Biblia este fara echivoc in privinta aceasta. Si eu m-am mirat cand am auzit chestia asta, acum vreo 10 ani, dar asa este. Gandindu-ma la treaba asta, mi-am dat seama ca asa trebuie sa fie. Barbatii sunt mult mai inclinati spre preacurvie, asta una, si nici nu se implica sufleteste cand inseala, in cele mai multe cazuri, asta e a doua. (Asta stiu din niste studii, daca vrei neaparat o sa le caut) Asa sunt ei construiti.
Repet, ai vreun argument pentru parerea ta? Eu mi-am intemeiat parerea pe cuvintele Mantuitorului care sunt in concordanta cu legea lui Moise. Tu?

Daca Dumnezeu le-ar fi spus ca si femeia poate sa-si lase barbatul era ca si cum le-ar fi vorbit despre avioane. Pe vremea aceea nu se putea lasa barbatul, caci femeia nu se putea intretine singura, fara barbat era muritoare de foame si lipsita de orice protectie.[ nu exista politie sau conventia de la Geneva] In plus contextul social era de asa natura incat femeia era considerata inferioara barbatului, nu era pusa nici la numaratoare cand se numara poporul. Nici atat la alte drepturi. O femeie nu ar fi conceput sa-si lase barbatul oricat de rau ar fi fost, caci s-ar fi expus la niste riscuri majore.

.
 

ce de pretentii au fetele in ziua de azi :) , mai mai

Pardon, unde vezi tu "lipsa de echivoc" pe care o invoci?
In fatza lui Dumnezeu si barbatul si femeia au drepturi egale (dar nu in sensul modern, feminist).

Totul tine de modul in care esti dispus sa intelegi Scriptura.

Poate in societatea acelor vremuri sclavia era considerata admisibila si femeia intr-un fel marginalizata pentru ca asta era modul ingust de a gandi, atunci pe care Dumnezeu l-a ingaduit, asa cum a aprobat si despartirea, motivul fiind dupa cum zicea Scriptura "Pentru învârtoşarea inimii voastre" (Marcu 10:5, Matei 19:8).

Insa cred ca dupa doua milenii de crestinism acest mod ingust de a privi lucrurile nu mai este posibil.
Intr-o casnicie ambii au responsabilitati egale iar greseala unuia este la fel de grava ca si a celuilalt.

Unde ai vazut tu canoane separate pentru curvie pentru barbati si pentru femei? Nu este canonul acelasi?

Poate trebuia sa te miri in continuare.
Sau niste persoane "cu autoritate" ti-au zis ca e musai asa si in consecinta ai inceput sa cauti scuze la o astfel de gandire?

Sau ai motive mai personale ca sa privesti lucrurile in felul asta?

Eu nu cred ca sunt "mult mai inclinati" ci e vorba de cum sunt educati si binenteles cum se autoeduca in momentul in care ajung la o anumita maturitate.
Daca o femeie creste intr-un mediu asemanator cu cel in care cresc multi barbatii din ziua de azi (si probabil nu numai), sa nu te miri daca ai sa constati ca si ele sunt "mult mai inclinate spre preacurvie".

A doua, daca un barbat este mai lipsit de scrupule si mai superficial, nu este o "calitate" in baza careia iesirile ar trebui sa-i fie mult mai tolerate.

Personal, inclin sa cred ca si ei sunt inclinati in aceeasi masura ca si femeile sa-si schimbe o data cu partenerul sexual si orientarea afectiva.


Asta daca nu cumva sunt o categorie mai aparte de pradatori sexuali la care de fapt nu conteaza femeia ci numarul lor.

Iar daca existenta lor o consideri ca un motiv pentru care iesirile lor sa NU dea dreptul legitim al femeii de a rupe casatoria mi se pare o gandire din care lipseste orice compasiune sau baza morala.


Apropo, problema asta la barbati are si un nume dpdv medical se cheama "satiriazis".
Dar pun pariu ca barbatii cu idei din astea nu stiu decat cuvantul "nimfomanie".

Si daca femeia TA ar fi doar nimfomana, adica are doar parteneri ocazionali si "nu se implica afectiv", conditiile, dupa tine pentru care astfel de iesiri sa fie tolerabile si sa nu ofere baze pentru disolutia casniciei, este ok?


Sau atunci "dreptul barbatului" ar trebui sa opereze cu prerogative depline in conditii in care pentru iesiri similare ale lui, femeia n-ar avea nici un drept?


Eu cred ca iti furi singur caciula.

Mai exact, unul ti-a aruncat o idee in pofida bunului simt, la care tu te-ai repezit sa-i cauti justificari "psihologice" de o indoielnica calitate morala, dupa care sa concluzionezi: "Astea sunt cuvintele Mantuitorului".

Parerea ta este intemeiata cum ai aratat mai sus pe niste argumente subiective care tin de o perspectiva subiectiva asupra sexualitatii masculine si care mai rau ajung in concluzie sa considere infidelitatea masculina tolerabila, spre deosebire, vezi Doamne de cea a femeii care ar duce la disolutia casniciei, caci femeile nu pot fi doar nimfomane si punct.
Dar daca sunt?

raspuns
 

Nu ma pricep sa intercalez raspunsuri, asa ca
1.Eu sunt un tip fidel, nu mi-am inselat niciodata vreo prietena si cei care o fac mi se par cinici si lipsiti de scrupule. Nu am zis ca infidelitatea masculina este tolerabila, ci doar ceva mai scuzabila, e o diferenta. Eu nu-i inghit pe cei care inseala, chiar cred ca ii va bate Dumnezeu intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu
2.Nu cred ca mi s-a spus vreodata in viata ca imi lipseste compasiunea, sunt un tip destul de milos si sensibil. Dar banuiesc ca aceasta comunicare in scris faciliteaza astfel de impresii eronate.

motivele divortului in interpretarea BOR
 

Biserica nu este deloc unanima in ceea ce priveste motivele legitime ale divortului. Biserica Catolica nu ingaduie deloc divortul, bisericile protestante nu au un punct de vedere comun, parerea ortodoxiei in ansamblul ei nu am gasit-o . Fiecare orientare crestina interpreteaza diferit ideea de ,,moarte" a partenerului din cuplu care ar ingadui divortul. Caci casatoria este pana cand ,, moartea ne va desparti"
Iata punctul de vedere al BOR, in interpretarea oferita de prof. Dr. Ilie Moldovan
Motivele din prima categorie, adica acelea care provoaca moartea religioasa sunt urmatoarele: apostazia, erezia si tinerea la botez a propriului fiu.

Motivele care provoaca moartea morala sunt urmatoarele: alienatia incurabila, crima, avortul, atentatul la viata sotului, osanda grava din partea duhovnicului care se da pentru pacate foarte grele, cum sunt cele strigatoare la cer(ucidere, sodomie, asuprirea vaduvelor, orfanilor si saracilor, oprirea platii lucratorilor, nesocotirea parintilor-nota mea), adulterul, boala venerica, silirea la acte imorale, refuzul convietuirii conjugale, si parasirea domiciliului.

Motivele care provoaca moartea fizica partiala sunt: neputinta indeplinirii indatoririlor conjugale sau impotenta, boala grava incurabila si contagioasa (lepra etc.).

Motivele mai importante care provoaca moartea civila sunt: declararea unui sot ca disparut, anularea unei casatorii prin hotarre judecatoreasca, calugarirea si alegerea de episcop.

Cateva observatii personale

1.Boala venerica

Inteleg ca daca am vreo boala venerica, sotia poate divorta de mine si invers.
Daca unul din cuplu are o boala venerica ascunsa, care iese la iveala dupa casatorie, celalalt poate divorta lejer. Daca unul din ei capata, in casatorie, aceasta boala de la cel(cea) cu care a savarsit adulter, atunci cel(cea) inselat(a) poate cere divortul. Asta mi se pare ca e destul de buna, descurajeaza o minciuna importanta si, fireste, preacurvia.

2. Refuzul convietuirii conjugale

Daca ea ma refuza cand vreau sa fac sex cu ea, pot sa ma despart de ea si invers. Asta imi place cel mai mult. Nu mai tine treaba cu ,, ma doare capul", ,,sunt obosita", vrajeli de-astea. Dar si barbatul trebuie sa fie in forma, altfel primeste cadou niste papuci

2.Neputinta indeplinirii indatoririlor conjugale sau impotenta

Daca cineva are probleme de dinamica sexuala este susceptibil de a fi parasit in chip legitim. Aici femeile se pot considera avantajate, cam greu de demonstrat impotenta la femei. Banuiesc, nu sunt doctor, sa fiu scuzat daca gresesc

4. Silirea la acte imorale. Aici trebuie precizat care sunt exact actele imorale la care se refera

Iata ce spune parintele Cleopa: sunt 5 motive pentru care este admisa despartirea>
1. decesul
2. adulterul: daca unul cade in pacatul acesta, celalalt il poate lasa, dar numai dupa ce se sfatuieste cu duhovnicul
3. incestul - daca se descopera ca sotii sunt, de fapt, rude
4. apostazia unui sot
5. intrarea unui sot in monahism, daca nu are obligatii familiale, sau cu acordul celuilalt.

un ,,sfat" anticrestin
 

[quote=AlinB;240960]
Cere divortul si gata, mai rau decat sa nu poti ierta si iubi nu vad ce poate fi.
QUOTE]

,,Sfatul" tau ramane unul nesabuit si anticrestin chiar daca tinem seama de interpretarea BOR a motivelor divortului. Caci el nu se incadreaza la niciunul din aceste cazuri, din cate ne-a spus pana acum. El a gresit fata de ea inainte de casatorie, iti amintesc.

In Corinteni spune ca adulterinii nu trebuie sa se desparta "caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa,si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios". Acum.....eu si multi altii nu am accepta asa ceva,nu am putea trece peste,dar exista oameni care trec si ....chestiunea se repeta,omul nu se sfinteste.Exemplu concret:bunica mea a fost inselata de bunicul meu de nenumarate ori in timpul casatoriei (era zidar de profesie,umbla pe la multe case.....dar asta nu e o scuza) si bunica nu a divortat,dupa 30 de ani de casnicie,tot el a parasit-o pt una mai tanara cu care a facut 2 copii,la varsta de 60 de ani si ceva......Nu mi se pare deloc sfintit bunicul,desi bunica l-a rabdat (l-a certat ce-i drept,dar nu a divortat).Bunica mea nu l-a inselat vreodata,pot baga mana in foc pt asta,si nu doar mana,as trece toata prin foc pt ea. Biblia a fost scrisa in alte vremuri,altfel erau oamenii atunci,poate mai curati ! lumea s-a stricat,s-a alterat in timp,in atatea secole,s-a imputit ! mi-e sila de lumea in care traim,nu sunt o sfanta,nu pot renunta la lumea in care traiesc pt a ma calugari si a sta undeva izolata,dar undeva in munti singura cuc parca as sta,departe de toti si de toate.Nu va voi uita,ma voi ruga pentru voi!Doamne-ajuta!

Anamaria, fraza din Corinteni nu s erefera la adulter ci la necrestini: sf. Pavel il sfatuieste pe parrtereul crestin sa nu isi lase sotul sau sotia necrestini din acest motiv, daca acestia vor sa ramana in continuare impreuna cu cel crestin.

Nu la ortodocsi. Casatoria este pentru vesnicie la noi - dar se admite recasatorirea vaduvilor totusi.

Citind ultimul tau mesaj nu sunt sigura, intre timp, daca nu iti bati joc, de fapt. :65:

Mai scuzabila la barbati?
Am intrebat ceva..ati gasit undeva canoane diferite pentru barbati si femei vizavi de acest pacat?
Daca da, va dau dreptate.

Daca nu, interpretarea dvs este o slabiciune pur umana si pentru ca sunteti barbat, pur masculin-partinitoare din evidente motive.

Interpretarea mi se pare cam exagerat de intinsa..

Adica chiar nu vad de ce nu s-ar mai adauga la cele 18 motive principale la o adica tot atatea in baza unei interpretari la fel de "competente" si "autorizate".

Iar chestia cu impotenta/neindeplinirea datoriei conjugale ..cel putin amuzanta.

Cu cat ma uit mai mult la lista asta cu atat mi se pare mai conforma cu Scriptura interpretarea catolica a problemei..

De altfel nu stiu de ce nu se ramane la ceea ce scrie in Biblie pentru ca este destul de clar scris: singurul motiv valid de despartire este desfranarea:

"Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 5:32)

"Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19:9)

Si mai este un text asemanator dar care nu mai mentioneaza pricina valida de despartire (desfranarea):

"6. Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.
10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.
11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter. " (Marcu cap. 10).


Ai mai scris asta o data, te framanta asa tare sau n-ai gasit o replica mai buna la ce am scris?

Este clar ca asta vrea, ca la altceva decat libertate fata de el nu se poate gandi, dar nu poate. dintr-un conformism care probabil il confunda cu mila..

Ba nu, nu vreau asta, nu vreau sa divortez... Astazi sunt putin dominata de incredere ca o sa trec peste aceasta suferinta...poate si pt ca ieri am fost si m-am spovedit si am simtit ca am mai lasat acolo o buna parte din povara mea, ca mi-am mai potolit gandurile...sper sa nu cad din nou.

Si o sa fac tot ce pot sa-mi salvez casnicia asta.... O sa invat sa-l iubesc din nou asa cum l-am iubit odata..Il rog pe Dumneze sa ma ajute, sa-mi deschida mintea si inima, sa-mi dea putere sa trec peste aceasta grea incercare.

Dumnezeu sa-ti ajute! E cea mai buna decizie pe care poti sa o iei. Oricine merita o a doua sansa ; chiar si noi am primit-o de la Dumnezeu. Deci succes!

Dumnezeu sa iti ajute, Casiana!

Alin, vezi ca mi se pare ca isi bate joc de noi. Nu stiu daca merita atata raspuns.

mii de scuze,in acest caz,imi cer iertare ca am vorbit in necunostinta de cauza! Dumnezeu sa ma ierte!
multumesc mult pt lamurire!!

Dumnezeu sa te ajute, asta este o atitudine mult mai buna.
E bine ca ti-ai mai pus ordine in idei, important este sa ramai la gandul asta..

Asa te vrem , Casiana, curaj si tot inainte! E o atitudine care iti face tie bine in primul rand( chiar daca noi ne bucuram , nu pe noi trebuie sa ne multumesti). Si ca sa nu mai recazi in acea stare, spovedeste-te mai des pana pierde vrajmasul teren in inima ta. Daca peste 2-3 zile te arunca in acea depresie, fugi si spune ce te apasa duhovnicului, nu te teme ca o sa il plictisesti. Am trecut si eu prin aceeasi situatie( cadere si recadere imediata in depresie). Dupa un timp, o sa vezi ca o sa devii mai puternica.

Va multumesc mult tuturor!

Exact asta i-am spus parintelui aseara ca intotdeauna ma simt altfel dupa spovedanie, dar din pacate, dupa o perioada mai scurta sau mai lunga iar cad :( si m-a indemnat sa vin mai des sa ma spovedesc (eu obisnuiesc sa merg cam o data la 2 luni) sau macar sa stam de vorba.

Mi-a zis sa vin de cate ori simt nevoia..la doua saptamani, sau chiar in fiecare saptamana pt o perioada. Adevarul e ca nu vreau sa-l necajesc f des cu problemele mele ca sunt constienta ca nu ma are doar pe mine la spovedit, ma simt putin aiurea si cand stau mai mult de vorba cu parintele si dupa mine asteapta multi sa se spovedeasca, dar pentru o perioada cred ca o sa trec peste toate astea... o sa merg imediat ce incep sa ma chinuie gandurile si cad in tristete.

Doamne miluieste!! Casiana
cununia in fata sfantului altar nu e o legatura oarecare ce se desface asa cum desfaci un siret cand te impiedici in el ( poate e prost exemplul, dar asa avem tendinta , sa o rupem la fuga de la primele 2-3 incercari) , e un parteneriat in 3 - el, ea si Dumnezeu.

concret, concret cu ce putem sa-ti fim de folos? rugaciune evident.
daca vrei sa citesti, sunt o gramada de carti despre cum sa biruim deprimarea, fa o vizita la o librarie "Sofia".
si mai este acatistul Sf. Arhanghel Rafail - ajutatorul celor ce poarta binecuvantata cruce a cununiei.

asteptam cu bucurie sa ne zici ca azi ti-a fost mai bine decat ieri si maine ca ti-a fost mai bine ca azi. si tot asa

Ma bucur mult Casiana! Sa te ajute Dumnezeu sa implinesti tot ce ti-ai propus si chiar de vor mai fi ispite si caderi, sa nu deznadajduiesti! Mare este Dumnezeu!

nici vorba
 

Nici vorba sa-mi bat joc, de unde chestia asta? Eu nu-mi permit sa-mi bat joc de cele sfinte. doar am dat citatul asta din juramantul casatoriei pentru ca nu il aveam la indemana pe cel din Biblie care exprima aceeasi idee

raspuns
 

1. Preacurvia e mai scuzabila la barbati, asta e o parere strict personala. Nu am gasit canoane diferite pentru barbati si femei.
2. Interpretarea apartine BOR si nu mie, eu am relatat ce am gasit rapid printr-o cautare la acest subiect.
3. Cred ca mai putem si glumi pe-aici, nu e bine sa fim asa scortosi
4. Nu ma framanta, mi se pare doar trist ca am o polemica cu cineva cu care, de fapt, ar trebui sa fiu in armonie. De aceea nici nu o sa mai comentez subiectul, am spus ceea ce am avut de spus si am argumentat, cine citeste cu atentie, vede asta.