În prealabil postat de AndruscaCIM (Post 252542)

Nu, Biserica Ortodoxa nu are asemenea porniri, in timp ce Biserica Catolica, dar si cea Protestanta...da, si ohoooo cate am citit, din marturiile celor din generatiile respective, sau dupa...care inca erau socati de acea perioadam la un secol dinstanta, luand-o razna!!!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252552)

În acest caz, înseamnă că e timpul să începeţi să vă documentaţi şi asupra crimelor săvârşite de Biserica Ortodoxă. Ca să nu vă obosiţi citind prea mult, ori ca să nu spuneţi că sunt surse viciate venind dinspre catolici, începeţi prin a întreba orice lipovean credincios ortodox cum se face că lipovenii sunt prezenţi în România.

După aceasta, cercetaţi din porunca cui i s-a smuls limba Sf Maxim Confesorul şi dacă nu cumva Biserica Bizanţului, prin cea mai înaltă voce a sa, nu are vreun amestec în asta. Mai verificaţi şi cine l-a prigonit pe Sf Atanasie şi pe alţi sfinţi mărturisitori.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252552)

Acuma, despre scuze: scuzele pe care papa şi episcopii săi le-au exprimat nu se referă la existenţa Inchiziţiei, ori a altui segment al Bisericii lui Cristos, ci la derapajele cărora le-au căzut victime, uneori, oameni nevinovaţi. Dacă Biserica este ferită de eroare în materie de credinţă (este infailibilă), asta nu înseamnă că tribunalele alcătuite din oamenii ei sunt ferite de erori. În istoria multiseculară a tribunalelor ecleziale, desigur că au fost erori, cea mai gravă şi mai cunoscută fiind aceea care a dus la considerarea Ioanei d'Arc ca vrăjitoare. Cu toate aceste derapaje, excese şi erori, aceste tribunale au (re)introdus DREPTUL la un nivel nemaiatins din vremea Republicii Romane şi rareori atins în sălile de judecată de azi. Cei care erau însărcinaţi de Biserică se se ocupe cu rechizitoriile în materie de crime împotriva lui Dumnezeu au lăsat multe lăzi de mărturii, de probe, care azi sunt documente şi în baza cărora un proces ca cel al Ioanei d'Arc a putut fi rejudecat. Departe de a domni arbitrariul, în tribunalele acelea domnea, ca regulă generală, grija pentru amănunt, pentru împrejurările în care au avut loc eventuale crime, pentru probarea lor. Clemenţa Inchiziţiei mergea până acolo încât abjurarea de erezie sau promisiunea scrisă şi depusă sub jurământ de a nu mai practica metode interzise în caz de vrăji ducea la eliberarea vinovatului. În care din tribunalele penale de azi mai putem întâlni un asemenea lucru ?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252552)

Despre execuţii şi arderi pe rug: Biserica nu a executat şi nu a ars pe rug pe NIMENI. Ea dădea verdicte în termeni de "vinovat" sau "nevinovat" în raport cu anumite acuzaţii ale Statului în materie de credinţă şi viaţă creştină, nimeni altcineva decât Biserica neavând competenţă în asemenea materii. Dozarea pedepsei şi eventuala execuţie acolo unde legea Cetăţii prevedea aceasta revenea statului. Nu Biserica, ci Statul a ars pe rug pe capii templierilor: de faţă a fost Regele, ca reprezentant al justiţiei temporale şi ca Spadă a Bisericii.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252552)

Acuma, despre pedeapsa capitală: Biserica nu s-a opus NICIODATĂ din principiu pedepsei cu moartea. Valabil şi pentru Biserica Ortodoxă. E foarte adevărat că astăzi, când există alte moduri ale coerciţiei (tot mai perfecţionate) este de discutat dacă mai are sau nu vreun rost pedeapsa cu moartea. Dar, în trecut, nimeni nu a afirmat că ar fi ceva intrinsec necreştin, cel puţin eu nu am întâlnit asemenea aiureală nici la autorii antici, nici la Sfinţii Părinţi Apuseni sau Răsăriteni şi în nici o declaraţie magisterială a Bisericii dinainte sau de după felurite schisme.

În prealabil postat de AndruscaCIM (Post 252557)

Aveti bunavointa sa imi explicati totusi cum sta treaba asta cu infailibilitatea Bisericii Catolice, ca nu inteleg nimic...eu vad ca e failibila toata ziua, dar in fine...stiu ca sunt ciudata, dar asta spune Istoria!

Deci a facut erori Biserica Catolica, sau e infailibila?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252647)

Eu am bunăvoinţă. Dumneavoastră aveţi cu adevărat bunăvoinţă spre a înţelege ?
Ca să lămurim cum e cu infailibilitatea Bisericii: Biserica este infalibilă (=ferită de greşeală) atunci când se pronunţă aspura unui adevăr din sfera credinţei sau moralei.

Deci, când Biserica spune (în formulare oficială) că Dumnezeu constă din trei persoane şi o singură voinţă, înseamnă că aşa stau lucrurile. Când Biserica spune că eutanasia este un păcat grav, înseamnă că aşa stau lucrurile. Pur şi simplu, nu pot sta altfel, deoarece Spiritul Sfânt ca un scut fereşte Biserica de erori de această categorie.

Dimpotrivă, Biserica NU este infailibilă atunci când se pronunţă în alte aspecte, de exemplu: cum va fi vremea la munte, dacă a fluierat cutărică în biserică sau nu a fluierat etc. Veţi face imediat deosebirea cu ajutorul următorului

TEST

Dacă textele de mai jos ar fi formulări oficiale ale Bisericii, care dintre ele este infailibilă şi care nu este ?

1. Sufletul oamenilor este nemuritor.

2. Suprafaţa cercului este produsul dintre constanta "pi" şi pătratul razei acelui cerc.

3. Avortul duce la căderea sufletului din starea de graţie.

Dacă aţi răspuns corect, să creştem acum puţin gradul de complexitate al întrebărilor:

4. Cu o săptămână în urmă, în timp ce era noapte fără lună, ciobanul Ion Arculescu, fecior din Orleanca, a suflat în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi a spus formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie".

5. Oricine ar sufla în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi ar spune formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie" se face vinovat de păcatul grav al colaborării voite cu adversarul lui Dumnezeu şi al oamenilor.

Acum e mai limpede ?



Încă o dată: este misiunea Bisericii să dea verdicte în chestiuni de credinţă. Iar ceea ce au făcut statele, adică pedepsirea severă a crimelor grave, a fost un lucru foarte bun. Nu am auzit ca Biserica Ortodoxă (cea catolică în mod sigur nu) să spună că statul nu trebuie să-i pedepsească pe criminali şi să-i apere pe oameni de fărădelegile răilor.?????


Biserica a participat şi participă frecvent la judecarea oamenilor (de consistoriile eparhiale aţi auzit ?). "Omorârea", adică executarea criminalilor s-a făcut mereu. Însuşi Dumnezeu pedepseşte cu asprime pe cei răi, e plină Biblia de exemple: şi în Vechiul, şi în Noul Testament. Moise cere moartea celor care au îndrăzneala incredibilă să se împreuneze în încăperea unde este Chivotul Legii, ceea ce se şi întâmplă. Petru socoteşte că este absolut normal ca cel care doseşte banii cuveniţi Bisericii să sufere moartea pentru asta, ceea ce se şi întâmplă. După el, intră nevastă-sa, care era părtaşă la ascunderea banilor. Şi ea păţeşte la fel.

Deci, următoarele idei sunt eronate şi se bazează pe viziune modernistă:
-numai Dumnezeu judecă.
Fals. Biserica are autoritate directă de la Dumnezeu de a judeca ceea ce ţine de domeniul ei. Şi Statul Creştin, adică statul legitim, are autoritate delegată de Biserică de a judeca pe cetăţeni şi, dacă se dovedesc autori de crime, de a-i pedepsi după legi şi în interesul general, mergând până la pedeapsa cu moartea dacă este nevoie. Execuţia criminalilor nu este oroare, este un lucru foarte normal. Găsiţi un singur sfânt părinte sau un singur mitropolit ortodox (nemaivorbind de catolici) care să susţină că ar fi o oroare condamnarea criminalilor şi voi striga de pe acoperişuri că statul trebuie să-i elibereze pe hoţi imediat....????
-Dumnezeu a pedepsit fărădelegea în Vechiul Testament, dar nu a mai făcut asta în Noul Testament.
Fals. Dar mai e un topic despre asta, să nu duplicăm.

Foarte simplu: fiindcă nu erau toţi nevinovaţi. Atâta timp cât existau dubii sau atenuante, acestea erau folosite în favoarea nevinovăţiei lor. Chiar şi când nu existau, li se oferea a doua şansă, de a se întoarce la Dumnezeu. În cazurile de sclerocardie, cel mai bun lucru care se mai poate face pentru cel vinovat şi pentru cei mulţi este rugăciunea şi pedeapsirea vinovatului.

Nu am spus că sunt de acord cu pedeapsa cu moartea (în zilele noastre). Dar nu am auzit ca BC să fie din principiu împotriva ei. Dar BO ? Aveţi documente care susţin ideea că BO ar fi, din principiu, împotriva pedepsei cu moartea ? Ceva documente ? Până ce veţi proba existenţa lor, va trebui să considerăm că poţi fi bun catolic (sau bun ortodox) şi în acelaşi timp să susţii necesitatea pedepsei cu moartea.

Mântuitorul scria ceva pe nisip. O tradiţie pioasă spune că scria păcatele celor care deja luaseră pietre în mâini. Când rămâne singur cu femeia, Isus spune: "dacă acuzatorii tăi nu te-au condamnat, nici eu nu te condamn" (reproduc din memorie). Nu spune că pedeapsa nu ar fi fost meritată, ci o iartă. Asta sperăm să facă Isus cu toţi păcătoşii, iar pedeapsa temporală este instrument al iertării.

Încă de la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea, primul împărat creştin a dat o lege prin care erai pedepsit cu moartea nu dacă susţineai erezia arianistă, ci numai dacă nu ai fi predat cu promptitudine scrierile ereticului. Să fi trecut la fapte sfântul întocmai cu apostolii ? Nu ştim, nu s-au păstrat documente. Din păcate, nu avem Arhivele Patriarhiei Ecumenice, aşa cum avem Arhivele Vaticanului. Dar legea a existat, el a dat-o. Sursa: http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Constantine_I

Acuma, în speranţa că v-am putut ajuta în unele dileme, vă anunţ că nu voi mai răspunde la eventuale replici pe aceeaşi idee. Acest răspuns mi-a luat o oră din viaţă, în care poate că aş fi putut să fac ceva mai bun decât să mă las antrenat de focul polemicii. Dacă aveţi şi alte nelămuriri, bazaţi-vă pe preotul catolic din cartier. Cu asta se ocupă, şi o face cu o competenţă superioară amatorismului meu.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252647)

-Dumnezeu a pedepsit fărădelegea în Vechiul Testament, dar nu a mai făcut asta în Noul Testament.
Fals. .

În prealabil postat de penticostalulmantuibil (Post 252316)

Uite, eu as propune urmatoarea schema: noi ne intoarcem la catolici si catolicii se intorc la voi.

În prealabil postat de Scotianul (Post 252716)

,,Un proces inchizitorial nu se rezuma doar la tortura si la executie prin ardere pe rug – pedeapsa clasica pentru erezie.

Primul pas il constituia citirea unui edict in piata publica a oraselor sau satelor in care aveau loc anchetele. Prin acesta erau somati toti cei care practicau pe ascuns iudaismul sa isi recunoasca pacatul in decurs de 40 de zile si sa „se impace cu Domnul”. Cei care marturiseau in acest interval de timp erau absolviti de pacate. In acelasi timp, in secret aveau loc audierile martorilor sau studierea amanuntita a caselor si a oamenilor pentru a depista pe acei reo – criminali. In cazul in care depozitiile erau facute de doi martori, persoana acuzata era adusa in fata unui tribunal. Era nevoie de minim cinci martori pentru ca ereticul sa fie arestat pe loc, iar in cazul in care inchizitorul insusi remarca ceva ciudat, invinuitul era aruncat in temnita dupa bunul plac al preotului.


La trei zile dupa arest, acuzatul primea o vizita din partea unui prelat care ii cerea acestuia sa isi recunoasca pacatul. Daca acesta nega, avea dreptul la alte doua intrevederi la un interval de 10 zile. Era suficient sa recunoasca pentru a fi iertat. In caz contrar urma interogatoriul.

Interrogatorio, asa cum era numit, era de fapt o veritabila ancheta politieneasca dublata de o judecata sumara. Acuzatul avea dreptul la un avocat, iar daca nu isi permitea unul primea un sfatuitor din partea si pe cheltuiala bisericii. Acelasi acuzat era silit sa enumere lista dusmanilor sai personali, sau a persoanelor pe care le banuia ca ar putea depune marturie mincinoasa impotriva sa, incercandu-se astfel evitarea martorilor care ar fi influentat negativ procesul. In acelasi timp, autoritatile inchizitoriale strangeau probe impotriva victimei. Nu exista prezumtia de nevinovatie, iar arestatul era considerat vinovat pana la proba contrarie. Torquemada insusi mentionase in manualul sau de investigare a ereticilor ca tortura putea fi folosita doar in cazul in care probele impuneau acest lucru. Totul suna ca un proces bine elaborat din zilele noastre, cu evidente mici diferente date de conceptiile vremii. Daca ne gandim insa ca simplul fapt de a uita sa aprinzi focul in casa sambata, sau de a te imbraca elegant in aceasta zi, erau probe forte ale unui astfel de caz, rabdarea inchizitorilor nu ne apare decat ca o masca a realelor lor intentii.

Primul pas al torturii era schingiurea cu apa. Daca acuzatul nu isi recunostea pacatele, urma pasul al doilea, acela in care victima, intinsa pe o banca speciala, era legata cu funii de incheieturi si intinsa pana in punctul in care articulatiile era gata sa se dizloce. O nerecunoastere a vinei ducea implicit la pasul trei, acela in care invinuitul era ridicat pe un esafod si intins cu aceleasi funii in pozitie verticala. Tortura se finaliza cu ruperea articulatiilor. Daca nici dupa acest pas victima nu admitea veridicitatea acuzelor, nu ramanea decat executia Stiind aceasta finalitate, multi dintre cei torturati acceptau sa recunoasca o vina care, chiar daca nu exista, i-ar fi scapat de la moarte. Torquemada era insa vigilent si ceruse ca acuzatii sa fie legati la gura, astfel incat sa nu poata rosti niciun cuvant. Doar era evident ca pacatosii urmareau sa scape basma curata. In acest timp insa, acuzatorul continua sa ceara confesiunea salvatoare. Chiar daca era interzis ca victimele sa fie ucise in timpul torturilor, se intampla adeseori ca bietii nefericiti sa isi dea duhul pe mesele inchizitorilor. Atunci, procesul continua cu executia rituala, iar pe rug era asezat cadavrul victimei. Nimeni nu scapa de autoritatea Inchizitiei.

Asa zisilor eretici li se mai acorda o ultima „sansa” pe rug. Acestia puteau sa isi retracteze credinta si sa sarute crucea intinsa de un oficial al autoritatilor locale. Trebuie spus ca preotii, desi dadeau verdictul pedepsei capitale, nu participau la executii. O astfel de „confesiune” atragea mila calailor, iar victima era sugrumata inainte de a fi arsa. Daca invinuitul doar isi retracta credinta dar refuza sa sarute crucea, el era ars cu lemne uscate care sa permita un foc rapid si puternic. Chinurile ar fi durat mai putin. Refuzul de a face ambele lucruri impunea arderea pe un rug format din lemne verzi pentru ca supliciul sa fie cat mai indelungat, iar condamnatii erau obligati sa poarte palarii speciale, asa numitele sambenito, pe care erau desenate flacari, demoni si serpi. Era imaginea iadului care ii astepta cu bratele deschise"

În prealabil postat de Scotianul (Post 252520)

a fost o actiune criminala,planificata si executata cu sadism de niste psihopati.Un masacru caruia i-au cazut victime la gramada in cadrul unor pseudo procese.

Unde a predicat Isus Hristos vreodata asa ceva?

Au ajuns crima si teroare drept argumente pentru combaterea unor credinte diferite?Asta este nebunie curata.In nebunia lor ,,purificatoare"au ajuns sa gaseasca si scuze pentr o actiune UCIGASA.Au fost omorati oameni in numele Credintei.Asta este dreptate?Asa convingi oamenii sa vina in Credinta?Ucigand pe toti cei care nu sunt de acord?Ar trebui sa regretam ca nu avem asa ceva?Control psihiatric de urgenta...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252552)

În acest caz, înseamnă că e timpul să începeţi să vă documentaţi şi asupra crimelor săvârşite de Biserica Ortodoxă. Ca să nu vă obosiţi citind prea mult, ori ca să nu spuneţi că sunt surse viciate venind dinspre catolici, începeţi prin a întreba orice lipovean credincios ortodox cum se face că lipovenii sunt prezenţi în România.

.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252647)

Eu am bunăvoinţă. Dumneavoastră aveţi cu adevărat bunăvoinţă spre a înţelege ?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252435)

-Inchiziţia a fost o mare binefacere pentru Europa (pe atunci creştină), prezervând credinţa de devieri, introducând principii de justiţie într-o lume în care, din cauza fragmentării feudale, domnea de multe ori arbitrariul. Este regretabil că azi nu mai avem Inchiziţie, nici state creştine (în afară de Malta), fiind greu de spus unde este cauza şi unde efectul.

În prealabil postat de heaven (Post 252841)

Iarta-ma,am apreciat in mare postarile tale,dar cu ce ai scris mai sus m-ai pocnit direct in moalele capului,ca sa ma exprim mai plastic....
Inchizitorii nu reprezentau justitia,ci o groteasca imitatie a ei si este bine stiut ca participau la torturile care trebuiau sa smulga confesiuni nefericitilor care cadeau in ghearele lor.
Acele monstruozitati nu sunt decat o pata pe obrazul a ceea ce ar trebui sa reprezinte justitia si o biserica crestina!
Ce binefacere sa fie sa ai o justitie condusa de un individ precum Thomas de Torquemada?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 252647)

Eu am bunăvoinţă. Dumneavoastră aveţi cu adevărat bunăvoinţă spre a înţelege ?
Ca să lămurim cum e cu infailibilitatea Bisericii: Biserica este infalibilă (=ferită de greşeală) atunci când se pronunţă aspura unui adevăr din sfera credinţei sau moralei.

Deci, când Biserica spune (în formulare oficială) că Dumnezeu constă din trei persoane şi o singură voinţă, înseamnă că aşa stau lucrurile. Când Biserica spune că eutanasia este un păcat grav, înseamnă că aşa stau lucrurile. Pur şi simplu, nu pot sta altfel, deoarece Spiritul Sfânt ca un scut fereşte Biserica de erori de această categorie.

Dimpotrivă, Biserica NU este infailibilă atunci când se pronunţă în alte aspecte, de exemplu: cum va fi vremea la munte, dacă a fluierat cutărică în biserică sau nu a fluierat etc. Veţi face imediat deosebirea cu ajutorul următorului

TEST

Dacă textele de mai jos ar fi formulări oficiale ale Bisericii, care dintre ele este infailibilă şi care nu este ?

1. Sufletul oamenilor este nemuritor.

2. Suprafaţa cercului este produsul dintre constanta "pi" şi pătratul razei acelui cerc.

3. Avortul duce la căderea sufletului din starea de graţie.

Dacă aţi răspuns corect, să creştem acum puţin gradul de complexitate al întrebărilor:

4. Cu o săptămână în urmă, în timp ce era noapte fără lună, ciobanul Ion Arculescu, fecior din Orleanca, a suflat în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi a spus formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie".

5. Oricine ar sufla în lumânare alcătuită cu fitil din păr de ţap negru şi ar spune formula: "Buhuhu la zodie, buhuhu în rodie" se face vinovat de păcatul grav al colaborării voite cu adversarul lui Dumnezeu şi al oamenilor.

Acum e mai limpede ?



Încă o dată: este misiunea Bisericii să dea verdicte în chestiuni de credinţă. Iar ceea ce au făcut statele, adică pedepsirea severă a crimelor grave, a fost un lucru foarte bun. Nu am auzit ca Biserica Ortodoxă (cea catolică în mod sigur nu) să spună că statul nu trebuie să-i pedepsească pe criminali şi să-i apere pe oameni de fărădelegile răilor.



Biserica a participat şi participă frecvent la judecarea oamenilor (de consistoriile eparhiale aţi auzit ?). "Omorârea", adică executarea criminalilor s-a făcut mereu. Însuşi Dumnezeu pedepseşte cu asprime pe cei răi, e plină Biblia de exemple: şi în Vechiul, şi în Noul Testament. Moise cere moartea celor care au îndrăzneala incredibilă să se împreuneze în încăperea unde este Chivotul Legii, ceea ce se şi întâmplă. Petru socoteşte că este absolut normal ca cel care doseşte banii cuveniţi Bisericii să sufere moartea pentru asta, ceea ce se şi întâmplă. După el, intră nevastă-sa, care era părtaşă la ascunderea banilor. Şi ea păţeşte la fel.

Deci, următoarele idei sunt eronate şi se bazează pe viziune modernistă:
-numai Dumnezeu judecă.
Fals. Biserica are autoritate directă de la Dumnezeu de a judeca ceea ce ţine de domeniul ei. Şi Statul Creştin, adică statul legitim, are autoritate delegată de Biserică de a judeca pe cetăţeni şi, dacă se dovedesc autori de crime, de a-i pedepsi după legi şi în interesul general, mergând până la pedeapsa cu moartea dacă este nevoie. Execuţia criminalilor nu este oroare, este un lucru foarte normal. Găsiţi un singur sfânt părinte sau un singur mitropolit ortodox (nemaivorbind de catolici) care să susţină că ar fi o oroare condamnarea criminalilor şi voi striga de pe acoperişuri că statul trebuie să-i elibereze pe hoţi imediat.
-Dumnezeu a pedepsit fărădelegea în Vechiul Testament, dar nu a mai făcut asta în Noul Testament.
Fals. Dar mai e un topic despre asta, să nu duplicăm.



Foarte simplu: fiindcă nu erau toţi nevinovaţi. Atâta timp cât existau dubii sau atenuante, acestea erau folosite în favoarea nevinovăţiei lor. Chiar şi când nu existau, li se oferea a doua şansă, de a se întoarce la Dumnezeu. În cazurile de sclerocardie, cel mai bun lucru care se mai poate face pentru cel vinovat şi pentru cei mulţi este rugăciunea şi pedeapsirea vinovatului.


Nu am spus că sunt de acord cu pedeapsa cu moartea (în zilele noastre). Dar nu am auzit ca BC să fie din principiu împotriva ei. Dar BO ? Aveţi documente care susţin ideea că BO ar fi, din principiu, împotriva pedepsei cu moartea ? Ceva documente ? Până ce veţi proba existenţa lor, va trebui să considerăm că poţi fi bun catolic (sau bun ortodox) şi în acelaşi timp să susţii necesitatea pedepsei cu moartea.



Nu vreau să fiu repetitiv.



Mântuitorul scria ceva pe nisip. O tradiţie pioasă spune că scria păcatele celor care deja luaseră pietre în mâini. Când rămâne singur cu femeia, Isus spune: "dacă acuzatorii tăi nu te-au condamnat, nici eu nu te condamn" (reproduc din memorie). Nu spune că pedeapsa nu ar fi fost meritată, ci o iartă. Asta sperăm să facă Isus cu toţi păcătoşii, iar pedeapsa temporală este instrument al iertării.



Încă de la primul Sinod Ecumenic, cel de la Niceea, primul împărat creştin a dat o lege prin care erai pedepsit cu moartea nu dacă susţineai erezia arianistă, ci numai dacă nu ai fi predat cu promptitudine scrierile ereticului. Să fi trecut la fapte sfântul întocmai cu apostolii ? Nu ştim, nu s-au păstrat documente. Din păcate, nu avem Arhivele Patriarhiei Ecumenice, aşa cum avem Arhivele Vaticanului. Dar legea a existat, el a dat-o. Sursa: http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Constantine_I

Acuma, în speranţa că v-am putut ajuta în unele dileme, vă anunţ că nu voi mai răspunde la eventuale replici pe aceeaşi idee. Acest răspuns mi-a luat o oră din viaţă, în care poate că aş fi putut să fac ceva mai bun decât să mă las antrenat de focul polemicii. Dacă aveţi şi alte nelămuriri, bazaţi-vă pe preotul catolic din cartier. Cu asta se ocupă, şi o face cu o competenţă superioară amatorismului meu.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

În prealabil postat de penticostalulmantuibil (Post 253034)

Nu vrei sa ne dai un link sa citim si cum ii inecau protestantii pe anabaptisti, asa sa le demonstreze cum sta treaba cu botezul?
Sau detaliaza-ne tu cu har, asa cum o faci cand vorbesti despre catolicii horror!

În prealabil postat de maria-luisa (Post 252913)

Aici nu a fost vorba despre criminali, ci despre oameni care au fost fortati sa se converteasca la crestinism, in caz contrar fiind omorati sau de oameni condamnati la moarte pentru ca gandeau diferit.

În prealabil postat de Scotianul (Post 253052)

Sunt convins ca vei posta ceva obiectiv.Nu ma deranjeaza. Pe mine ma deranjeaza cand unii fac apologia unor criminali. Nu imi aduc aminte ca subsemnatu sa faca apologia unor criminali protestanti. Poti verifica posturile mele.Scuza de tipu,,Si voi sunteti la fel"nu schimba cu nimic situatia.Te-ai prins?Au fost toti la fel pe anumite aspecte. Numai ca nu toti recunosc asta.Te intreb again:Te-ai prins acum?

În prealabil postat de heaven (Post 253122)

Pentru mine,de exemplu,Sfantul Francisc de Assisi este un real model in viata,desi sunt ortodoxa!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253124)

Da ! Sf Francisc ("Sărăcuţul") a fost o personalitate excepţională. Apropo, ştiaţi că a fost un susţinător ardent al cruciadelor, având un rol cheie în adunarea creştinilor sub prapurii Bisericii ?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253063)

Simple aiureli şi scorneli ale propagandei comuniste sau ortodoxe, lansate după cum se vede de persoane ignorante în materie de organigramă eclezială. Domeniul de competenţă al Inchiziţiei erau creştinii. NIMENI nu a fost convertit cu forţa sau convertit cu blândeţe de Inchiziţie, fiindcă niciodată departamentul "Sfântul Oficiu pentru Doctrina Credinţei" (sau "Inchiziţia") nu s-a ocupat şi nu se ocupă nici azi de convertirea necreştinilor, ci de crimele religioase precum ereziile, care prin definiţie sunt ale creştinilor. De convertiri se ocupă "Propaganda Fide" şi alte segmente ale Bisericii.

Prezentaţi o singură dovadă că Inchiziţia a forţat pe cineva să se convertească la creştinism. Nu vă obosiţi prea mult să căutaţi, nu există aşa ceva.

În prealabil postat de andreicozia (Post 253129)

Ai uitat ca evreii cei numerosi din Spania aveau si un nume special cind erau fortati sa se crestineze caci altfel le smulgeau limbile din gura si-i torturau pina la moarte in numele Dumnezeului catolic.

În prealabil postat de penticostalulmantuibil (Post 253112)

Da, m-am prins. As fi preferat sa ma fi prins mai inainte. Si as fi facut-o daca ai fi subliniat ca, da, nu numai inchizitia a omorat oamenii care nu credeau ca ei ci si noi, protestantii.
Nici acum nu o recunosti decat cu jumatate de gura spunand: "Au fost toti la fel pe anumite aspecte."

Cat despre convingerea ta ca voi posta eu ceva despre crimele protestantilor, imi pare rau ca te dezamagesc dar nu o voi face.

Ceea ce am spus intr-un post anterior si sustin este ca, din nefericire si spre rusinea lor si catolicii si ortodocsii si protestantii au prigonit, au torturat si au ucis oameni care au crezut diferit de ei.

În prealabil postat de Scotianul (Post 253022)

Exista oare tabula rasa pt Domini Canes?Torquemada era numit "The hammer of heretics, the light of Spain, the saviour of his country, the honour of his order". O scurta trece in revista,dpdv istoric, a metodelor aplicate de catre Inchizitie pe stil Malleus Malleficarum.
Illegitimi non carborundum.

,,1.Taurul mândru=Condamnaţii erau închişi în interiorul acestui taur metalic, iar sub acesta se aprindea un foc. Metalul era apoi încins până la alb, în timp ce omul dinăuntru se prăjea, la propriu.

2.Gâdilătoarea spaniolă=Este vorba de un instrument foarte simplu, folosit pentru jupuirea victimei de piele. Din cauza formei sale, putea sfâşia muşchii şi, de asemenea, fractura oasele condamnatului. Victima era complet dezbrăcată şi legată, fără nici un fel de apărare, după care călăul trecea la actul propriu-zis al jupuirii, uneori în cadru public. De obicei, se începea de la membre, continuând cu pieptul, spatele, gâtul şi, în cele din urmă, faţa.

3.Scaunul spaniol=Au existat multe variante ale acestui instrument de tortură, însă toate au un element comun: şezutul, spătarul, braţele şi partea pe care se sprijineau membrele inferioare şi tălpile erau acoperite cu cuie. În funcţie de scaun, numărul cuielor varia de la 500 până la 1.500. Pentru a imobiliza victima, i se legau încheieturile mâinilor de braţele scaunului; într-o altă versiune a scaunului, două bare metalice presau antebraţele victimei pe cuie, care pătrundeau şi mai adânc în carne. Alte versiuni au spaţii goale în şezut, unde călăul punea cărbuni aprinşi, provocându-i victimei, încă în stare conştientă, arsuri severe.

4.Sfărâmătorul de capete=A fost un instrument des folosit pe întreaga durată a Evului Mediu, în special de către Inchiziţie. Victima îşi punea bărbia pe bara de jos, în vreme ce cupa de sus acoperea calota craniană. Călăul strângea apoi şurubul, presând încet capul victimei. Efectele erau îngrozitoare: mai întâi cedau dinţii, care se sfărâmau. Condamnatul murea în dureri atroce, însă nu înainte ca ochii să îi iasă, literalmente, din orbite.

5.Para durerii=Acest instrument în formă de pară era introdus într-unul din orificiile corporale ale victimei: vaginul, în cazul femeilor, anusul, la homosexuali, şi gura, în cazul blasfematorilor şi al mincinoşilor. Instrumentul era alcătuit din patru piese în formă de frunze, care se separau încet, pe măsură ce călăul rotea şurubul din vârf. Rămânea la latitudinea călăului dacă să producă doar rupturi ale epidermei sau să strângă şurubul până la capăt, mutilând victima.

6.Rastelul=Scopul principal era dislocarea tuturor încheieturilor victimei, care era legată de încheieturile mâinilor şi picioarelor. Corpul condamnatului era întins prin rotirea cilindrilor pe care se înfăşurau funiile.

7.Crocodilul=Victima era închisă într-un tub metalic larg abia cât să încapă. Tubul, care avea colţi metalici asemănători dinţilor crocodililor, era apoi închis, imobilizând complet persoana din interior. Doar capul şi labele picioarelor rămâneau afară. Uneori, călăul aprindea un foc dedesubtul tubului. Victima se prăjea, la propriu. În plus, colţii instrumentului se încălzeau până la roşu. Mai târziu a apărut o variantă simplificată care se prindea în jurul taliei condamnatului. Colţii erau introduşi ulterior, prin batere cu ciocanul, perforând abdomenul victimei, care pierea în chinuri groaznice.

8.Leagănul lui Iuda=Era o formă de tortură extrem de dureroasă. Condamnatul era aşezat deasupra unei piramide triunghiulare, cu picioarele legate unul de celălalt, astfel încât mişcarea unuia singur să provoace dureri. Vârful piramidei era apoi introdus fie în vagin, fie în anus (în cazul bărbaţilor). Tortura dura de la câteva ore până la zile întregi.

9.Măgarul spaniol=Consta dintr-o placă principală montată pe bârne încrucişate, care susţinea o structură în formă de acoperiş. Gradul de durere putea fi ajustat prin folosirea unor greutaţi mai mari sau mai mici."


Daca cineva considera ca doreste sa le vada live>sa faca o vizita turistica la:

http://www.torturamuseum.com/instruments.html


IN MEMORIAM

The LORD Is My Shepherd

Domnul este Păstorul meu:nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
Îmi înviorează sufletul si mă povăţuieşte pe cărări drepte
Din pricina Numelui Său
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,
Nu mă tem de nici un rău căci Tu eşti cu mine
Toiagul si nuiaua Ta ma mîngîie
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei;
Imi ungi capul cu untdelemn,si paharul meu este plin de dă peste el
Da, fericirea si îndurarea mă vor însoti în toate zilele vietii mele,
Si voi locui în casa Domnului până la sfârsitul zilelor mele

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253063)

Simple aiureli şi scorneli ale propagandei comuniste sau ortodoxe, lansate după cum se vede de persoane ignorante în materie de organigramă eclezială. Domeniul de competenţă al Inchiziţiei erau creştinii. NIMENI nu a fost convertit cu forţa sau convertit cu blândeţe de Inchiziţie, fiindcă niciodată departamentul "Sfântul Oficiu pentru Doctrina Credinţei" (sau "Inchiziţia") nu s-a ocupat şi nu se ocupă nici azi de convertirea necreştinilor, ci de crimele religioase precum ereziile, care prin definiţie sunt ale creştinilor. De convertiri se ocupă "Propaganda Fide" şi alte segmente ale Bisericii.

Prezentaţi o singură dovadă că Inchiziţia a forţat pe cineva să se convertească la creştinism. Nu vă obosiţi prea mult să căutaţi, nu există aşa ceva.

În prealabil postat de Scotianul (Post 253160)

Nu mi-am facut un scop in viata din a ma certa cu baietii din BC.Am atras atentia,la obiect,prin 3 posturi mari si late,despre niste atrocitati.Daca baietii din BC vor sa reinvie Inchizitia in BC si doar acolo>nu am nici o problema.Sa fie sanatosi.Daca in schimb vor sa o impuna cu 1 mm peste limita asta>avem o problema.Asta este tot.Cat despre crimele comise>stai calm.Nu vor recunoaste decat foarte putini.

As putea avansa discutia pe multe alte aspecte.Le pot proba cu opiniile unor reputati istorici sau dovezi istorice.Nu sunt ale mele personale.As putea discuta si despre partea mai putin stiuta a Cruciadelor.Si mai putin ,,crestina".Despre cat de salbatic era Richard Inima de Leu in comparatie cu Saladin,despre manevrele venetiene,despre ce au facut cruciatii prin Bizant,despre nebunia numita Cruciada Copiilor,despre ,,moralitatea"celor care erau cruciati...sunt multe aspecte dar nu este nici locul si nici momentul.Asa au fost acele timpuri.Noroc ca Papa Ioan Paul al II-lea a reparat ceva din ce au stricat cruciatii.
http://www.patriarchate.org/patriarchate/relics
As putea comenta si anumite aspecte lejer discutabile din prezent.Insa asa cum este un vers in ,,Flower of Scotland">,,Those days are passed now and in the past they must remain".Atat timp cat oamenii inteleg ca in anul 2010 este greu sa spui cuiva ca niste criminali,indiferent de orientare,au fost un aspect pozitiv>nu am nimic de comentat.Nu ma bag in dispute teologice decat rar.Am observat ca sunt suficienti de multi oameni pregatiti foarte bine pe asa ceva.Nu ma deranjeaza sa citesc aspecte catolice.Ai fi surprins de faptul ca am vizitat Vaticanul.Foarte frumos.Am fost si la Assisi.Am fost cam prin toata Italia timp de 2 saptamini si ceva.O tara splendida.Plina de istorie,de arta..de football:))Am ajuns pina in Capri dar m-am bronzat pe plaja saracilor(mentionez ca nu sunt pui de Rockefeller)>cand ajungi in port>in dreapta imediat.Sunt pietre cam ascutite si prin apa te cam impiedici de ele da merge.Urca cu funicularu sus ca merita.Sa revin>am vizitat catolicismul in inima lui.Nu a iesit fum din mine cand am intrat in Bazilica Sf Petru.
Nu sunt un dement care sa vrea sa intre cu buldozerul peste ei.Ma deranjeaza doar faptul ca niste criminali sunt considerati modele.Ma refer direct si fara dubii la acei oameni care au savirsit respectivele crime.
In rest nu ma deranjeaza credinta nimanui.Cat timp sunt lasat pasnic in a mea nici eu nu ma bag peste cineva.Nu simt nevoia sa fac misionarism protestant.Nici macar nu ma intereseaza aspectul asta.Sa faca fiecare ce crede.Simple as that.
Ma>eu zic ca acum este si mai clar.Apropo>daca te uiti prin posturile mele vei vedea ceva ciudat>nu incurajez protestantismul si nici nu am combatut dogma catolica.Ce chestie domne...traim intr-o lume ciudata:))
Bye

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253063)

Simple aiureli şi scorneli ale propagandei comuniste sau ortodoxe, lansate după cum se vede de persoane ignorante în materie de organigramă eclezială. Domeniul de competenţă al Inchiziţiei erau creştinii. NIMENI nu a fost convertit cu forţa sau convertit cu blândeţe de Inchiziţie, fiindcă niciodată departamentul "Sfântul Oficiu pentru Doctrina Credinţei" (sau "Inchiziţia") nu s-a ocupat şi nu se ocupă nici azi de convertirea necreştinilor, ci de crimele religioase precum ereziile, care prin definiţie sunt ale creştinilor. De convertiri se ocupă "Propaganda Fide" şi alte segmente ale Bisericii.

Prezentaţi o singură dovadă că Inchiziţia a forţat pe cineva să se convertească la creştinism. Nu vă obosiţi prea mult să căutaţi, nu există aşa ceva.

În prealabil postat de AndruscaCIM (Post 253247)

Pai mai spuneti o data de ce si-a cerut totusi iertare Papa/Biserica Catolica, din cauza ignorantilor ortodocsi, a persoanelor care habar nu au ce e cu ele, si a propagandei comuniste...sau tocmai invers?:16:

Atat de failibil sa fie Papa, incat sa isi ceara iertare unor aiuriti( sau dumneavoastra nu prea cunoasteti de fapt cam cum stau lucrurile, si refuzati sa vedeti adevarul...ca sa nu va indepartati de credinta, si sa deveniti asa cum erati pana sa va apropiati?)?

În prealabil postat de Scotianul (Post 253022)

Exista oare tabula rasa pt Domini Canes?Torquemada era numit "The hammer of heretics, the light of Spain, the saviour of his country, the honour of his order". O scurta trece in revista,dpdv istoric, a metodelor aplicate de catre Inchizitie pe stil Malleus Malleficarum.
Illegitimi non carborundum.

,,1.Taurul mândru=Condamnaţii erau închişi în interiorul acestui taur metalic, iar sub acesta se aprindea un foc. Metalul era apoi încins până la alb, în timp ce omul dinăuntru se prăjea, la propriu.

2.Gâdilătoarea spaniolă=Este vorba de un instrument foarte simplu, folosit pentru jupuirea victimei de piele. Din cauza formei sale, putea sfâşia muşchii şi, de asemenea, fractura oasele condamnatului. Victima era complet dezbrăcată şi legată, fără nici un fel de apărare, după care călăul trecea la actul propriu-zis al jupuirii, uneori în cadru public. De obicei, se începea de la membre, continuând cu pieptul, spatele, gâtul şi, în cele din urmă, faţa.

3.Scaunul spaniol=Au existat multe variante ale acestui instrument de tortură, însă toate au un element comun: şezutul, spătarul, braţele şi partea pe care se sprijineau membrele inferioare şi tălpile erau acoperite cu cuie. În funcţie de scaun, numărul cuielor varia de la 500 până la 1.500. Pentru a imobiliza victima, i se legau încheieturile mâinilor de braţele scaunului; într-o altă versiune a scaunului, două bare metalice presau antebraţele victimei pe cuie, care pătrundeau şi mai adânc în carne. Alte versiuni au spaţii goale în şezut, unde călăul punea cărbuni aprinşi, provocându-i victimei, încă în stare conştientă, arsuri severe.

4.Sfărâmătorul de capete=A fost un instrument des folosit pe întreaga durată a Evului Mediu, în special de către Inchiziţie. Victima îşi punea bărbia pe bara de jos, în vreme ce cupa de sus acoperea calota craniană. Călăul strângea apoi şurubul, presând încet capul victimei. Efectele erau îngrozitoare: mai întâi cedau dinţii, care se sfărâmau. Condamnatul murea în dureri atroce, însă nu înainte ca ochii să îi iasă, literalmente, din orbite.

5.Para durerii=Acest instrument în formă de pară era introdus într-unul din orificiile corporale ale victimei: vaginul, în cazul femeilor, anusul, la homosexuali, şi gura, în cazul blasfematorilor şi al mincinoşilor. Instrumentul era alcătuit din patru piese în formă de frunze, care se separau încet, pe măsură ce călăul rotea şurubul din vârf. Rămânea la latitudinea călăului dacă să producă doar rupturi ale epidermei sau să strângă şurubul până la capăt, mutilând victima.

6.Rastelul=Scopul principal era dislocarea tuturor încheieturilor victimei, care era legată de încheieturile mâinilor şi picioarelor. Corpul condamnatului era întins prin rotirea cilindrilor pe care se înfăşurau funiile.

7.Crocodilul=Victima era închisă într-un tub metalic larg abia cât să încapă. Tubul, care avea colţi metalici asemănători dinţilor crocodililor, era apoi închis, imobilizând complet persoana din interior. Doar capul şi labele picioarelor rămâneau afară. Uneori, călăul aprindea un foc dedesubtul tubului. Victima se prăjea, la propriu. În plus, colţii instrumentului se încălzeau până la roşu. Mai târziu a apărut o variantă simplificată care se prindea în jurul taliei condamnatului. Colţii erau introduşi ulterior, prin batere cu ciocanul, perforând abdomenul victimei, care pierea în chinuri groaznice.

8.Leagănul lui Iuda=Era o formă de tortură extrem de dureroasă. Condamnatul era aşezat deasupra unei piramide triunghiulare, cu picioarele legate unul de celălalt, astfel încât mişcarea unuia singur să provoace dureri. Vârful piramidei era apoi introdus fie în vagin, fie în anus (în cazul bărbaţilor). Tortura dura de la câteva ore până la zile întregi.

9.Măgarul spaniol=Consta dintr-o placă principală montată pe bârne încrucişate, care susţinea o structură în formă de acoperiş. Gradul de durere putea fi ajustat prin folosirea unor greutaţi mai mari sau mai mici."


Daca cineva considera ca doreste sa le vada live>sa faca o vizita turistica la:

http://www.torturamuseum.com/instruments.html


IN MEMORIAM

The LORD Is My Shepherd

Domnul este Păstorul meu:nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
Îmi înviorează sufletul si mă povăţuieşte pe cărări drepte
Din pricina Numelui Său
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,
Nu mă tem de nici un rău căci Tu eşti cu mine
Toiagul si nuiaua Ta ma mîngîie
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei;
Imi ungi capul cu untdelemn,si paharul meu este plin de dă peste el
Da, fericirea si îndurarea mă vor însoti în toate zilele vietii mele,
Si voi locui în casa Domnului până la sfârsitul zilelor mele

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253252)

Citiţi (şi citaţi) exact formula folosită în scuzele papale şi subliniaţi unde anume afirmă vreun papă că Inchiziţia ar fi practicat convertiri forţate în Spania sau în oricare altă ţară. Încă o dată: documente, nu afirmaţii gratuite !

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253134)

Cine îi forţa pe evrei să se creştineze şi cine le smulgea limba dacă refuzau ? Inchiziţia ? De unde le scoateţi, că din documente istorice în nici un caz !

P.S.: Nu îmi amintesc să fi jucat fotbal cu dv. Mi-ar face plăcere să nu ne tutuim, ci să folosim pluralul politeţii.

În prealabil postat de AndruscaCIM (Post 253270)

Acum Biserica ia atitudine vis a vis de avorturi, dar cum a luat atitudine fata de acest genocid, de torturi, de oameni arsi in mijlocul targului?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253252)

Citiţi (şi citaţi) exact formula folosită în scuzele papale şi subliniaţi unde anume afirmă vreun papă că Inchiziţia ar fi practicat convertiri forţate în Spania sau în oricare altă ţară. Încă o dată: documente, nu afirmaţii gratuite !

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 253345)

Care genocid a făcut Inchiziţia, domnule ? Aveţi proprietatea termenilor, sau sunteţi doar înecat de ură şi de subiectivism iraţional ?



Cazurile de eretici arşi în urma verdictelor Sfântului Oficiu au fost absolut excepţionale: se pot număra pe degete în istoria multiseculară a instituţiei. Cazurile de vrăjitori cu aceeaşi soartă au fost ceva mai numeroase: câteva sute.

Şi da, aş fi de acord ca cineva care se pretinde catolic să fie ars pe rug, dacă erezia este dovedită. Erezia este o crimă mai gravă decât omorul. Dacă acceptăm pedeapsa cu moartea pentru omor, atunci este absolut logic să o acceptăm, cu atât mai mult, pentru erezie.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru vrăji: motivul pentru care azi refuzăm incriminarea lor este, de fapt, necredinţa noastră. Dacă am crede cu adevărat, dacă am crede că exisă oameni care, făcând pact cu diavolul, sunt capabili să nenorocească sute de vieţi (ca să nu mai vorbim de ofensa adusă lui Cristos), atunci executarea lor ne-ar apărea ca lucrul cel mai logic şi mai necesar. Dar noi, de fapt, nu mai credem în puterile diabolice, aşa cum nu mai credem în cele cereşti.

În prealabil postat de andreicozia (Post 253353)

Priviti si minunati-va!

Expulsion of Jews and repression of conversos
The Spanish Inquisition had been set up in part to prevent conversos from engaging in Jewish practices, which, as Christians, they were supposed to have given up. However this remedy for securing the orthodoxy of conversos' religion was eventually deemed inadequate, since the main justification the monarchy gave for formally expelling all Jews from Spain was the "great harm suffered by Christians (i.e. conversos) from the contact, intercourse and communication which they have with the Jews, who always attempt in various ways to seduce faithful Christians from our Holy Catholic Faith".[14] The decree of expulsion was issued in January 1492. The number of Jews who left Spain is not even approximately known. Historians of the period give extremely high figures: Juan de Mariana speaks of 800,000 people, and Don Isaac Abravanel of 300,000. Modern estimates are much lower: Henry Kamen estimates that, of a population of approximately 80,000 Jews, about one half or 40,000 chose emigration.[15] The Jews of the kingdom of Castile emigrated mainly to Portugal (from where they were expelled in 1497) and to Morocco. However, according to Henry Kamen, the Jews of the kingdom of Aragon, went "to adjacent Christian lands, mainly to Italy," rather than to Muslim lands as is often assumed.[16] Much later the Sefardim, descendants of Spanish Jews, established communities in many cities of Europe, North Africa, and the Ottoman Empire.

Jews were baptised in the three months before the deadline for expulsion, some 40,000 if one accepts the totals given by Kamen: most of these undoubtedly to avoid expulsion, rather than a sincere change of faith. These conversos were the principal concern of the Inquisition; being suspected of continuing to practice Judaism put them at risk of denunciation and trial.

The most intense period of persecution of conversos lasted until 1530. From 1531 to 1560, however, the percentage of conversos among the Inquisition trials dropped to 3% of the total. There was a rebound of persecutions when a group of crypto-Jews was discovered in Quintanar de la Orden in 1588; and there was a rise in denunciations of conversos in the last decade of the 16th century. At the beginning of the 17th century, some conversos who had fled to Portugal began to return to Spain, fleeing the persecution of the Portuguese Inquisition, founded in 1532. This led to a rapid increase in the trials of crypto-Jews, among them a number of important financiers. In 1691, during a number of Autos de Fe in Majorca, 36 chuetas, or conversos of Majorca, were burned.

During the 18th century the number of conversos accused by the Inquisition decreased significantly. Manuel Santiago Vivar, tried in Cordoba in 1818, was the last person tried for being a crypto-Jew.