În prealabil postat de cristina2012 (Post 155184)

1.Valeriu Popa (un terapeut naturist, nu homeopat, care vindeca prin regimuri foarte severe) a vindecat schizofrenia


2.Nu va fi niciodata recunoscut un tratement ieftin!!!!!!!


3.Andreicozia, tu de ce consideri ca pentru cazul prezentat in topicul de fata nu este recomandata homeopatia?!?

În prealabil postat de catalina24680 (Post 154482)

Eu si Gabi, sotul meu ne-am casatorit acum doi ani cu binecuvantarea duhovnicilor. El a pornit cu o iubire ca un foc, eu putin cam rationala... M-a atras la el faptul incearca sa duca o viata placuta Domnului, ca e un om sensibil, ca ma iubeste si ne-am hotarat sa facem pasul. Cand ne-am cunoscut, era o diferenta mare intre noi in plan financiar-profesional, adica eu imi terminasem facultatea, masterul cu medii mari, ma angajasem intr-o trans-nationala pe un salariu mare care tot crestea in timp. El cam pierde-vara....a facut o facultate la idd, incercase sa faca un master, a renuntat, lucra ceva gen vanzator,desi e un tip inteligent, dar mai chiulea si de acolo...In fine, am trecut peste si m-am gandit ca nu are mediu favorabil unei cresteri profesionale si implicit si financiare si ca inca nu are motivatia care sa-l puna in miscare, sa-l faca responsabil.(am intalnit cazuri de baieti total pe nicaieri care cand au gasit o fata pe care sa o iubeasca si cu care sa-si in temeieze o familie, s-au schimbat la 180grade). M-am gandit ca e importanta baza are suflet bun, il iubeste pe Dumnezeu si Biserica si restul se construiesc in timp. Insa, au trecut doi ani si sotul meu pe care il iubesc e neschimbat! Pe unde a lucrat a lasat numai impresia ca nu se implica destul, ca nu-si da silinta, a incercat sa-si faca o firma pe cont propriu dar a ajuns si ea in faliment tot pentru ca nu s-a ocupat 100%...si nu aduce nici un ban acasa, e intretinut de mine si parintii mei si incepe sa se obisnuiasca si ma doare acest lucru ENORM ! Mi-a promis toate promisiunile posibile : o sa ma schimb, o sa-mi dau silinta,o sa muncesc, nu o sa mai intarzii, nu o sa mai dorm pana la 10, nu voi mai fi lenes, o sa te fac mandra de mine, o sa-mi depasesc conditia, de data asta o sa mearga, etc.... Are 31 de ani, deja mi-am pierdut increderea in vorbele lui, sunt toate la fel, le traieste de fiecare data cand le spune, dar apoi revine la stilul lui de viata cu care era obisnuit....Ce parere aveti, ce e de facut? Bine, nu am trecut toate detaliile vietii noastre aici poate unele isi au importanta lor, dar cred ca lungesc povestea prea mult. Daca ma intrebati : "ce a zis duhovnicul?" va raspund ca nu a zis nimic, sa asteptam,sa vedem, depinde de noi, sa ne rugam.... Dar eu deja imi pierd respectul pentru el , ne certam din ce in ce mai des, pentru faptul ca nu intreprinde nimic, sau daca ii gasesc eu un loc de munca ma face de ras acolo prin neseriozitate, neimplicare. Of ! Cateodata mi-e rusine de mine ca simt rusine fata de el si ma doare pentru ca e sotul meu si il iubesc ! Ce e de facut?

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 155252)

Pentru andreicozia (special): este mentionat ca "ea" se va mantui; nu este vorba deci si de barbat. Barbatul are alte mijloace numeroase de mantuire...

În prealabil postat de catalina24680 (Post 154482)

Ce e de facut?

În prealabil postat de andreicozia (Post 155519)

Serios?
..si EA cu cine face pruncii aia mintuitori, cu aerul? iar Dumnezeu ii acorda cununi in cer numai ei numai pentru ca fizic a iesit din ea? Oare numai in asta consta conceptul mintuitor numit "nasterea de prunci". Despre cresterea lor de catre cei doi parinti ai auzit? Stii oare ce este mai important pentru Dumnezeu, faptul ca s-au impreunat si au conceput un copilas sau efortul sisific de al creste. Hai sa vedem asa dupa parerea ta, ce aduce cuplului cununi prin prunci?
zau Anca, citeodata ma pui serios pe ginduri in privinta logicii tale

În prealabil postat de andreicozia (Post 155522)

Din ce am citit si replicile tale adaugate la mesaj parerea mea este cu toata seriozitatea sa-i dai papucii CIT MAI REPEDE

Pune-i urgent Lucrurile la usa si VALEEEAA!!! Daca nu o faci ACUM , mai tirziu o sa regreti fiecare an pe care l-ai irosit alaturi de acest om care n-are nimic decit ca a ales un mod de viata parazitar
Altfel, scuza-ma dar risti sa te transformi intr-o cirpa.

În prealabil postat de anna21 (Post 155527)

Este un mesaj foarte jignitor, Andrei!
(Nu stiu daca realizezi!)
Tu nu il cunosti pe sotul ei ca sa-ti permiti astfel de afirmatii.
Catalina pare a fi o persoana minunata, probabil si sotul ei este un om deosebit, daca i-a castigat iubirea si devotamentul!

În prealabil postat de anna21 (Post 155527)

Tu nu il cunosti pe sotul ei ca sa-ti permiti astfel de afirmatii.
!

În prealabil postat de Anna (Post 155537)

Andrei, imi pare rau, dar este SOTUL ei, nu prietenul sau logodnicul. Cum ii dai tu sfat sa se desparta, mai ales cand ea e chiar dispusa sa rabde. Vrei sa piarda cununa? Sau cum?

În prealabil postat de catalina24680 (Post 155307)

Va multumesc inca o data pentru sfaturi si ajutor. Ma bucur ca am intalnit pe acest forum oameni cu credinta si repere cu adevarat bine intemeiate in Hristos. Si ma mai bucur ca majoritatea sfaturilor au fost pline de intelegere, dragoste si mai ales delicatete.

Mentionez mai ales delicatete pentru ca sincer va spun am intalnit foarte multe cazuri in iubita noastra biserica, cazuri de "militie duhovniceasca" sub masca exercitarii faptelor bune. Adica oameni care te stiu doar din vedere de la biserica si daca li se pare ca te vad o data fara batic sau cu o fusta mai colorata sau putin abatuta,sau pur si simplu nu intri in tiparele lor, vin la tine si se baga in sufletul tau cu sfaturi si indemnuri fara ca tu sa fi cerut ceva, sub pretextul ca "sunt dator sa-ti spun pentru ca daca nu-ti spuneam era o fapta buna pe care puteam sa o fac si nu am facut-o". Si te mai intreaba si unde te spovedesti, si ce-a zis duhovnicul...Si apoi daca le zici din taina spovedaniei (mare greseala), ei pun in balanta daca duhovnicul a zis bine sau nu, dupa ale lor retete. Ca si cum toti duhovnicii ar trebui sa fie subordonati unor minti omenesti mai ravnioare din biserica care verifica pulsul enoriasilor in mod constant, veghind la bunul lor mers. Asta este o crunta badaranie care nu are nici in clin nici in maneca nimic de a face cu ceea ce este ortodoxia.

Dar, nefiind cazul fratiilor voastre referitor la ceea ce am prezentat mai sus, am sa vad raspund la intrebarea de ce nu apar copiii. Pentru ca nu stiu cine cum mai intra pe viitor pe acest forum, mentionez ca doar raspund la o intrebare,deci nu cer nici un sfat cu privire la acest fapt ca nu avem copii.

In urma unor evenimente, am descoperit la mine dupa putin timp la de casatorie prezenta unei boli foarte grave si rare la sange. Boala se intalneste un caz la 10-20 de mil. de oameni. In tara in prezent sunt singurul caz inregistrat (poate or fi si alte cazuri despre care nu se stie). Se presupune ca boala este in corpul meu in stare latenta de mai multi ani (nu se stie exact cat, poate chiar din copilarie), dar declansarea ei a avut loc de abia dupa casatorie. Asadar,inainte de casatorie mi-am facut analizele pe care le face toata lumea cand se casatoreste dar nu a iesit nimic suspect, totul era in parametri normali pentru ca boala nu se declansase inca. Am facut analize is in Germania la cel mai avansat centru de cercetare hematologica si au confirmat diagnosticul. In urma confirmarii, nu am mai lucrat, mi-am dat demisia si de atunci sunt casnica. De aceea poate si ispita asta asta a pretentiei si insistarii ca Gabi sa lucreze la anumite standarde.

Desi afecteaza fertilitatea in mod grav si nu s-a descoperit inca un tratament, si nu se stie exact evolutia ei, domeniul fiind in cercetare, paradoxal, aceasta boala este un adevarat dar de la Dumnezeu, ca fiecare boala, pentru care ii multumim si eu si Gabi. Fireste, exista acasta tanjire dupa a avea copii, dar nadajduim ca ceea ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu.

V-am raspuns la intrebare si mai spun inca o data cu drag pentru peroanele care poate vor mai intra pe viitor pe acest forum ca nu cer nici un sfat in aceasta privinta, pentru ca e deja stabilita si cauza duhovniceasca,si insemnatatea bolii si ceea ce avem de facut, fireste impreuna cu duhovnicul.

In ceea ce priveste tratamentele,eu inclin in mare spre homeopatie,dar nu putem generaliza. Adica cateodata iti e de folos, cateodata nu. In cazul bolii mele,am incercat tratament homeopat la trei medici celebri,la care dura 3 luni sa te pogramezi, nu ii mentionez pentru ca nu vreau sa le fac reclama negativa, si nu au avut nici un efect, desi am respectat intocmai toate regulile homeopatiei. Iar tratamentele alopate chiar daca rezolva ceva pe moment pe temen lung unele pot afecta alte parti ale corpului. Sunt unele boli care Domnul le da si apoi da si vindecarea in lumea asta si alte boli pe care Domnul nu vrea sa le vindece aici pe pamant. Ambele cazuri sunt binecuvantarea lui Dumezeu asupra omului.

În prealabil postat de The_Fallen (Post 154746)

Asta e o vorba buna, daca nu vrei te oblig?Suna ca "bataia e scoasa din rai" tot o vorba romaneasca.
Si ambele au consecinte grave.Dumnezeu nu ne-a dat liberul arbitru ca sa il incalcam pe cel al semenilor nostri.

În prealabil postat de mirabela (Post 155766)

buna catalina,

cred ca stiu despre ce boala este vorba, nu de alta, dar fata unei prietene de ale mele, desi are doar 18 ani, are o boala la sange, a fost diagnosticata ff greu si este fffff rara, fiind suspecta la un moment dat de leucemie.

nu exista momentan nici un tratament, dar se poate trai fara ca ea sa evolueze, din contra, chiar sa stagneze as zice. dupa cativa ani de drumuri lungi si obositoare, din 3 in 3 luni, deva-bucuresti, la analize, acum merge dar odata la 6 luni la analize, si de 3 ani incoace analizele ii sunt bune. a urmat un regim, fara carne de porc, dar a facut o cura cu oua de prepelitza. daca vrei mai multe amanunte, scrie-mi un mesaj cu adresa ta de mail.

Doamne ajuta !

În prealabil postat de ory (Post 154928)

Nu stiu cat ar ajuta rugaciunile, la mine in casa nu prea au ajutat (la parinti ), mama s-a tot rugat in acelasi timp in care tata ii cerea bani pentru a-i plati scaunul pe care l-a facut ( era si tamplar ). Si astfel au dus-o toata viata...si stii cine a avut cel mai mult de suferit ? Copii !
Nu mai vorbesc ca va apuca compatimirea si o detest, dar crede-ma, daca tu nu iei atitudine, nimeni nu o poate face, fiindca acesta, sotul tau, se va intinde atat cat ii este permis, cat ii este plapuma, iar atata timp cat incerci sa-i combati nonconformismul si comoditatea doar cu cuvinte duioase, acesta va avea tendinta de-a profita si mai mult...Nu reprezinta neaparat o rautate din partea acestuia, doar o situatie mult prea permisiva care va evolua in masura in care el va refuza sa vada acest cusur al situatiei.

În prealabil postat de sergiu (Post 155857)

Esti sigura ca ai nimerit pe forumul potrivit? Rugaciunile alea au ajutat-o pe maica-ta si poate are sanse sa se mantuiasca, desi am dubii vazand reflectia ei in tine.
Iar in ce priveste compatimirea, dragostea, iubirea, mila - astea cu siguranta sunt niste lucruri care tin de trecut. Pentru ca viitorul este al oamenilor duri, lucizi (sau luciferici?), feroce. Oameni care stiu ca atunci cand vezi un invalid trebuie sa te interesezi poate cumva poti sa-l duci la vre-un azil si sa-i iei casa! Oameni cu un scop, o determinare, si fara nici un fel de scrupule! Cand vad oameni ca tine, foarte determinati, imi doresc sa mor cat mai repede sa va las lumea toata voua, sa va ajunga!!

În prealabil postat de heaven (Post 155878)

Sergiu,atitudinea ei este a unei femei care a suferit foarte mult si a ajuns sa razbeasca luptand crancen.
Asta nu inseamna ca sufletul ei este luciferic...
Si mai gandeste-te daca propria-ti atitudine este una pur crestineasca.
Astfel de rani se vindeca doar prin iubire,nu aruncand bolovani sub numele ca suntem crestini.

În prealabil postat de heaven (Post 155878)

Astfel de rani se vindeca doar prin iubire,nu aruncand bolovani sub numele ca suntem crestini.

În prealabil postat de mirelat (Post 156022)

ai mare dreptate, uite o melodie cu dedicatie pentru ambele sexe, sa mai inveselim un pic spiritele :69:

http://www.youtube.com/watch?v=IdSnwufjKtc

În prealabil postat de sergiu (Post 155857)

Esti sigura ca ai nimerit pe forumul potrivit? Rugaciunile alea au ajutat-o pe maica-ta si poate are sanse sa se mantuiasca, desi am dubii vazand reflectia ei in tine.
Iar in ce priveste compatimirea, dragostea, iubirea, mila - astea cu siguranta sunt niste lucruri care tin de trecut. Pentru ca viitorul este al oamenilor duri, lucizi (sau luciferici?), feroce. Oameni care stiu ca atunci cand vezi un invalid trebuie sa te interesezi poate cumva poti sa-l duci la vre-un azil si sa-i iei casa! Oameni cu un scop, o determinare, si fara nici un fel de scrupule! Cand vad oameni ca tine, foarte determinati, imi doresc sa mor cat mai repede sa va las lumea toata voua, sa va ajunga!!

În prealabil postat de adam000 (Post 156327)

Exista mecanisme psihologice prin care ne umilim unii pe ceilalti in anumite cercuri vicioase, de obicei fara sa ne dam seama, alteori fiind orbiti de necesitatile noastre emotionale care sint atat de intense incat inconstient actionam abuziv in incercarea de a ni le satisface cat mai repede si cat mai total. Ne pierdem rabdarea si nu mai conteaza "cum" vrem sa ajungem sa fim satisfacuti in nevoile emotionale ci tot ce vrem e sa fie "repede", "calea cea mai scurta", "acum, aici" si mai ales "de tot". Astfel ajungem sa fim abuzivi fara ca macar sa ne dam seama.

Iata un articol care mi s-a parut interesant despre cercurile vicioase prin care sotii pot ajunge sa abuzeze unii de ceilalti si sa se raneasca reciproc, atunci cand e vorba de bani, atunci cand unul castiga mai mult decat celalalt:

http://www.psychologies.ro/Dosar-PSY...?a=5264/825158



Desigur ca fiind crestini, nu ne dorim nici sa ii umilim pe ceilalti, nici sa ne chinuim singuri lasandu-ne cuprinsi de dorinte intense si expectatii din partea celuilalt, nici sa ne bagam in cercuri vicioase din care sa ne scoatem unul altuia ochii si sa ne chinuim si ranim reciproc, dar iata ca se intimpla daca nu sintem atenti si daca primeaza "eu vreau" si "eu sint cel valoros" in fata dorintei de intelegere si armonie si in fata iubirii si respectului fata de celalalt. Sau cand neputinta unuia se manifesta exact prin faptul ca nu e in stare sa accepte neputiinta celuilalt. Sau cand doi oameni au repere diferite si metode diferite de evaluare a "valorii" unui om (de ex unul masoara valoarea unui om in functie de banii pe care ii face si de cat de sus ajunge in societate, iar celalalt apreciaza valoarea unui om in functie de calitatile sale sufletesti).