Mai putin raul, care vine de la demoni cu ingaduinta lui Dumnezeu.

In concluzie se adevereste vorba:

Tot raul este inspre bine!

Exercitiul asta nu prea duhovnicesc cu "ghicirea pecetii" si fuga de pecetluire se bazeaza pe ignoranta vizavi de Apocalipsa. Inainte de pecetluire, Fiara va cere inchinare..intrebarea e daca o sa avem discernament sa recunoastem Fiara si inchinarea care este similara cu apostazia.. [qupte] Daca cipurile si implanturile sunt o diversiune, atunci de ce s-a hotarat sa fie inserate in mana dreapta si sub frunte, exact ca in profetia lui Ioan? Daca se va hotari ca sa fie obligatorii pentru intreaga umanitate, vei accepta dumneata injectia respectiva?[/quote]

Serios? Eu n-am vazut pe nimeni cu cip in frunte. Esti amuzant.

De ce, crezi si tu in apocatastaza?

Interpretarile sunt amuzante. Apocalipsa vorbeste de o singura pecete, istetii nostri au gasit mai multe. Ba in codul de bare, ba in buletin, peceti tranzitorii, peceti electronice, etc. Si eu te-as intreba, ce vei face cand te vei intalni cu Mos Craciun?

Dar poezia adventistilor cu Papa = Antihristul nu e praf in ochi?

Daca pecetea Fiarei, indiferent de forma va duce la pierderea mantuirii, nu inseamna ca si reciproca este valabila, orice soi de "ceva" care seamana a pecete, trebuie sa fie musai apocaliptica.

ce-i aia? cu ce se maninca?

1. Atat fiara cat si semnul (numarul) sunt vechi.
2. Nu cred ca se va ajunge la implanturi de cipuri pe frunte sau in mana. Daca totusi se va ajunge... Respect orice lege atat timp cat nu intra in conflict cu Legile lui Dumnezeu. Daca prin acele implanturi imi semnez renuntarea la credinta sau la unele pricipii de credinta, le voi refuza cu orice risc. Altfel, nu le voi refuza doar ca sa ma aflu in treaba (sau pentru ca sunt eu speriat).

Posibil sa fie praf in ochi. Dar mi se pare cea mai plauzibila, din punct de vedere biblic.

P.S. Nu este vorba de "papa", adica de o persoana, ci de "papalitate" adica de o institutie veche de mii de ani, si cu mare impact in istoria omenirii. Nici de simplii credinciosi catolici nu poate fi vorba (multi dintre ei vor fi mantuiti).

În cap. 7 s-a anunţat că 144.000 din cele 12 seminţii ale Israelului vor fi însemnaţi pe frunţile lor cu o pecete. Aici găsim completarea cu numele. În cap. 14 îi vedem pe cei 144.000 de pecetluiţi pe muntele Sionului. Ei sunt arătaţi împreună cu Mielul, ceea ce arată răscumpărarea lor. Această gloată a acceptat răscumpărarea săvârşită pe crucea de pe Golgota prin Mielul lui Dumnezeu. Iudeii vor purta Numele Emanuel-Iahshua. Emanuel = Dumnezeu cu noi (Isa. 7, 14), Iahshua = Iahveh-Salvatorul. Apoi se împlineşte Isa. 25, 9: „În ziua aceea vor zice: ,Iată acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mântuirea Lui! ” Muntele Sionului va avea iarăşi o importanţă deosebită în timpul respectiv (Isa. 2+4).

Înainte de a fi unit Ierusalimul ceresc şi cel pământesc, iudeii aleşi vor învăţa cântarea cea nouă care va fi apoi cântată de toţi răscumpăraţii la prima înviere. Gloata întâi lor născuţi dintre naţiuni este Mireasa, ea cântă la nunta din cer; cântarea răsună până pe pământ şi poate fi cântată şi învăţată numai de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cel dintâi rod din Israel. Mireasa sunt cei aleşi dintre toate popoarele, limbile şi naţiunile - cei o sută patruzeci şi patru de mii sunt cel dintâi rod din cele douăsprezece seminţii din poporul Israel.

Despre cei 144.000 se spune: „Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Apoc. 14, 4-5).

Cum este spus deja în cap. 12, Biserica este prezentată simbolic ca o femeie. Aceşti 144.000 sunt verguri şi curaţi, deci nu au practicat curvie spirituală cu nici o biserică. Ei nu fac parte din nici o biserică, nu sunt nici catolici şi nici evanghelici, nici metodişti sau baptişti sau altceva. Ei nu au nici o posibilitate de a adera la o biserică, pentru că prin slujba celor doi martori ei sunt conduşi direct la Hristos şi sunt pecetluiţi cu pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. Ei se întâlnesc ca verguri cu Mielul, care i-a răscumpărat şi pe care apoi Îl urmează.

Din istoria bisericii este cunoscut faptul că în primele secole după Hristos, nu a existat nici o biserică romano-catolică, nici una greco-ortodoxă sau vreo altă biserică organizată ca instituţie de stat. Au existat numai diferitele direcţii creştine, care au fost apoi cuprinse de Constantin în "Imperiul Romanum" într-o biserică unitară. La Conciliul de la Niceea (325) nu a existat încă un papă, nici cardinali etc., tot atât de puţin la Conciliile de la Constantinopol (381) şi Efes (431). Istoria papală începe cu Leo I. în anul 441 d. Hr. În Niceea s-au adunat reprezentanţii diferitelor orientări creştine şi au discutat violent. Prima confesiune creştină organizată ca biserică de stat a luat naştere în sec. IV-V cu ajutorul statului. Ea nu a fost înfiinţată de fapt de Hristos şi de aceea nu are nimic comun cu El, nici în învăţătură şi nici în practică.

Semnul acestei instituţii mondiale de unde pleacă prigonirea, este reprezentat prin capul ei ca autoritatea cea mai înaltă în învăţătură. Deci, dacă cineva îndrăzneşte să se ridice împotriva dogmei preasfinte a bisericii romane, şi anume împotriva trinităţii, înseamnă că a jignit-o de moarte şi este în ochii ei un eretic, un copil al morţii. Vezi citatul din timpul nostru pentru viitor: „Deoarece Conciliul Vatican II a amintit în decretul despre ecumenism (Nr. 20) numai despre astfel de creştini care cred în trinitatea lui Dumnezeu, trebuie verificat în ce măsură mai sunt creştine comunităţile individuale care au respins credinţa trinitară.”(Ediţia Herder, Lexiconul sectelor ..., pag. 115). Pentru un dialog nu există loc aici. Cu aceasta a fost dată decizia finală.

Ca şi la înfiinţare, aşa va fi şi acum la unificarea confesiunilor catolice şi protestante, şi anume dogma trinitară va deveni absolut obligatorie pentru creştini. Prin aceasta unitatea protestantă va deveni tare şi va obliga toate grupările evanghelice la acceptarea semnului, în timp ce statul îi va veni bisericii în ajutor: „şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta ...” (vers. 16-17).

Faptul că mai există comunităţi protestante care refuză să intre în marea unificare, va deranja foarte mult Conciliul Mondial al Bisericilor. Aceştia vor fi acei care cred într-un singur Dumnezeu adevărat şi veşnic, care s-a descoperit în Isus Hristos spre salvarea şi mântuirea noastră. Ei îl vor respinge pe Anticrist, pentru că Îl recunosc ca singurul Cap numai pe Hristos.

Această dogmă caracterizează formaţiunea cu cunoştinţă falsă despre Dumnezeu şi Hristos. De aceea instituţia aceasta a prigonit mai mult ca oricare altă organizaţie pe credincioşii de altă convingere şi gândire, vărsând şiroaie de sânge în trecut. Tot aşa se va întâmpla atunci din nou cu acei care nu vor accepta semnul bisericii-mamă şi vor fi prigoniţi. Pe de altă parte, cine crede dogma trinitară şi este botezat trinitar, poartă prin aceasta automat semnul. Aşa după cum se ştie, biserica romană pretinde a fi singura autoritate mântuitoare, că în ea singură se află scăpare, pentru că numai prin ea şi sacramentele ei se poate primi salvarea. Demnitarii din biserici exercită practici religioase în faţa oamenilor de la naştere până la moarte - cu rezultatul că membrii lor vor ajunge în focul iadului cu toate sacramentele dătătoare de mântuire. Este aceasta mântuire? Sfânta Scriptură spune altceva (Fap. 4, 10-12).

In Biblie nu scrie de nici un fel "Papa" sau "Papalitate", sunt STRICT interpretari adventiste.

Serios? Eu n-am vazut pe nimeni cu cip in frunte. Esti amuzant.[/quote]
Nu e nimic amuzant aici. Am vazut un film pe You tube despre aceste cipuri; unele se implantau in cap, si anume prin sinusuri in creier. Omul astfel implantat era cuplat la un computer. In clipa in care intra pe usa intreprinderii, toate informatiile din computer se activau si in capul lui. Dealtfel se spune ca oamenii cipuiti in acest fel vor putea invata o limba straina aproape instantaneu...

waw, Matrix, de abia astept sa invat instantaneu toate formele de arte martiale

Care erau acele "diferite directii crestine"? care au fost apoi cuprinse de Constantin în "Imperiul Romanum" într-o biserică unitară. La Conciliul de la Niceea (325) nu a existat încă un papă, nici cardinali etc., tot atât de puţin la Conciliile de la Constantinopol (381) şi Efes (431). Istoria papală începe cu Leo I. în anul 441 d. Hr. În Niceea s-au adunat reprezentanţii diferitelor orientări creştine şi au discutat violent. Inainte de "biserica de stat" au exista si "confesiuni crestine". Adica crestinismul ortodox si diverse alte erezii, "crestine", desigur.
Semnul acestei instituţii mondiale de unde pleacă prigonirea, este reprezentat prin capul ei ca autoritatea cea mai înaltă în învăţătură. Deci, dacă cineva îndrăzneşte să se ridice împotriva dogmei preasfinte a bisericii romane, şi anume împotriva trinităţii, înseamnă că a jignit-o de moarte şi este în ochii ei un eretic, un copil al morţii. Vezi citatul din timpul nostru pentru viitor: „Deoarece Conciliul Vatican II a amintit în decretul despre ecumenism (Nr. 20) numai despre astfel de creştini care cred în trinitatea lui Dumnezeu, trebuie verificat în ce măsură mai sunt creştine comunităţile individuale care au respins credinţa trinitară.”(Ediţia Herder, Lexiconul sectelor ..., pag. 115). Pentru un dialog nu există loc aici. Cu aceasta a fost dată decizia finală.
Pai cum sa intre daca au ceeasi Scriptura dar fiecare crede ca e mai breaza decat celalalt la interpretarea ei, ca are mai mult "duh" decat ceilalti, ca le zice mai bine, etc. Pana la urma esti iehovist deci.. Serios? Ai fost pana in Iad si ai vazut asta sau cineva de pe acolo ti-a soptit la ureche?

„ În manualul de concordanţă biblică a lui Buchner se prezintă următoarele: «Tîlcuirea potrivit căreia Antihristul se află în persoana papei a fost consemnată în bisericile protestante mai vechi din Franţa, ea se afla chiar şi în mărturisirea lor de credinţă,... nu a fost pusă aşa de mult în seama protestanţilor pentru că ea exista înaintea Reformei, adică din sec. al IX-lea şi s-a repetat prin toate secolele pînă la Luther.»” (O. Markmann, Endzeit, Entrückung, Antichrist, pag. 62).

Comparîndu-se aceste lucruri cu Sfînta Scriptură iese în evidenţă faptul că totul a fost modificat şi că toată slujba dumnezeiască a fost schimbată. Din original, din credinţa „ care a fost dată odată pentru totdeauna” (Iuda 3) nu a mai rămas nici o urmă. La fiecare introducere a unei dogme s-a ignorat Cuvîntul. Pentru a putea introduce ceva propriu şi credibil, trebuia să se ia puterea lucrurilor biblice originale. Pentru aceasta sînt dovezi şi proclamaţii inventate care se pot compara cu Scriptura, aşa cum, de exemplu, am şi făcut-o deja: „ Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorît din cer, adică Fiul omului, care este în cer” (Ioan 3, 13). Deşi Cuvîntul este clar şi nu poate fi pus la îndoială, totuşi s-a proclamat dogma înălţării trupului Mariei la cer, care este în contradicţie cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu trebuie să-I dăm lui Dumnezeu dreptate şi nu trebuie să consemnăm ca anticreştine toate ordinele şi învăţăturile vestite de papa, pentru că, de fapt, acestea se opun învăţăturii adevărate?

Declaraţia: „ Cine nu are ca mamă biserica, nu Îl are pe Dumnezeu ca Tată” , l-a înfricoşat pe om pentru că el este creat pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu. Dar dacă se învaţă că această biserică este înfiinţată de însuşi Hristos şi că toţi au fost catolici, chiar şi Maria, atunci nu este corect. Aceasta o dovedeşte toată istoria. Aşa cum s-a explicat şi în alte locuri în această carte, biserica organizată romano-catolică nu a existat în primele secole creştine, şi nici altele nu au existat. Timpul imediat următor celui apostolic cunoaşte numai direcţii diferite ale credinţei, nu şi o biserică unită, pentru că aceasta s-a format în zilele lui Constantin. Nu au existat papi, nu au existat cardinali etc. Din păcate nici cercetarea protestantă asupra primelor secole nu a fost destul de consecventă, pentru că nu s-a putut sau nu s-a voit să se meargă pe urma acestui gînd, tendinţa unirii alungînd ideea prezentării adevăratei dezvoltări. Protestanţii, care au ieşit din biserica romano-catolică, sînt în marea lor majoritate de părere că este vorba de Biserica lui Isus Hristos, de aceea nu se ostenesc deloc să lumineze adevărul primelor secole. Se vorbeşte doar despre devierile şi neînţelegerile din trecut.

Papii se prezintă ca urmaşi suverani ai lui Petru, episcopii ca urmaşi ai apostolilor, dar sînt ei cu adevărat? Nu a existat, niciodată, un tron al lui Petru, nici în Ierusalim, nici la Roma. Nu a existat nici o întîietate a lui Petru. În adunarea apostolilor din Ierusalim a avut întîietate Iacov pentru că, după ce au luat cuvîntul Petru, Barnaba şi Pavel, el a vorbit din Cuvînt şi a cuprins, conform Cuvîntului profetic (Fap. 15, 13), tot ce s-a discutat sub călăuzirea Duhului Sfînt. În vers. 28 este scris: „ Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă ...” Dumnezeu a luat întotdeauna pe cine a vrut, odată pe unul, altă dată pe altul. Au fost situaţii în care Petru, Pavel sau un altul au fost folosiţi de către Domnul. Nu a existat şi nu există nici o favoare, şi nici un primat. Acest gînd a venit numai pentru a subzidi ideile proprii, dar nu are nici o bază biblică.

Papa se consideră locţiitorul lui Hristos, deşi aşa ceva nici nu este măcar amintit în Sfînta Scriptură; el se declară episcop universal, dar, de asemenea, nici acest lucru nu există în Împărăţia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a vorbit despre Hristos şi nu despre papă, atunci cînd a scris: „ Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre ” (1 Pet. 2, 25). Papa pretinde a fi „ Păstorul suprem” sau „ Capul suprem” . Cum ne putem închipui aşa ceva? ştim de la Hristos că El, Păstorul cel bun, şi-a dat viaţa pentru oile Sale (Ioan 10), tot aşa El este Căpetenie peste toate lucrurile din Biserică (Ef. 1, 22). Unde mai are loc, aici, un „ Cap suprem” ? În mod sigur nu în Biserica lui Isus Hristos, cel mult în biserica proprie!

Papii se lasă omagiaţi de toată lumea cu expresia „ Sfîntul Părinte” . Dar este scris: „ Şi ‘ Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pămînt ...” (Mat. 23, 9). Milioane de oameni Îl hulesc pe Dumnezeu prin faptul că îi atribuie unui om această denumire care I se cuvine numai Lui. Unde este Sfîntul Părinte, este El în cer sau la Roma? Tatăl tuturor copiilor lui Dumnezeu este în ceruri, slăvit să fie Numele Lui!

Nu e nimic amuzant aici. Am vazut un film pe You tube despre aceste cipuri; unele se implantau in cap, si anume prin sinusuri in creier. [/quote] Inseamna ca n-ai citit Apocalipsa. Acolo zice pe frunte. Doar daca nu inventezi ca sa te afli in treaba, zi-mi si mie exact unde ai vazut aia cu implanturile in cap sa vedem despre ce e vorba. Link -uri pls. Gata. M-am prins. Fimul respectiv se numea "Matrix".

Serios? Unde exista? In marturia carei confesiuni. Trimitere la obiect te rog. Sau nu exista asa ceva pentru ca de fapt nu faci decat sa dai c/p de prin carti scrise aiurea..

Cum credeti de cuviinta. Daca in Biblie nu scrie "papa" sau "paplitate", atunci nici nu are rost sa bagati in seama aceasta institutie. Considerati ca "papa" sau "papalitatea" nici nu exista. Daca in Biblie nu scrie clar "papalitate"... este normal sa o desconsideram (desi exista in Biblie vre-o 10 semnalmente ale fiarei care duc spre "papalitate"). Hai sa ne legam de maruntisuri despre care ni se pare ca scrie.

„Papa al păcii” – „Gloria olivea” ar trebui să fie în slujbă atunci când s-ar realiza pacea între ţările arabe şi evrei. După el, ar trebui să urmeze numai unul – „Petru, Romanul” care se va încorona cu tripla coroană ce poartă inscripţia VICARIUS FILII DEI – al cărei număr rezultat din însumarea valorii literelor este 666 (Apoc.13:18). În Catedrala din Washington, coroana lui Paul al VI-lea este punctul principal de atracţie şi, desigur, o frumoasă sursă de venituri. Al 266-lea papă ar trebui să fie ultimul, cu el găsindu-şi împlinirea evenimentele timpului de sfârşit, până la distrugerea Romei. Dar înainte ca aceste evenimente să aibă loc, trebuie proclamat: „Acum este pace şi linişte!” (1Tes.5:1-3). Procesul mondial de pace va fi încununat de succes datorită „Tratatelor Romane” prin care se va realiza un compromis asupra Ierusalimului între Israel şi ţările arabe. Aşa cum sugerează Acordul de la Oslo, acest tratat provizoriu va fi încheiat pe o perioadă de şapte ani.
Reply With Quote

Pentru Maleahi
 

Va rog sa nu uitati sa-mi raspundeti la o intrebare postata anterior. La ce biserica faceti referire in exemplul dvs.? Mai exact, membri carei biserici este posibil sa fie prigoniti, in vremurile de pe urma?

Duc prin prisma interpretarilor dvs. Chiar as fi curios care sunt cele 10.

Cea iehovista din care dumnealui face parte, asa cum dvs. credeti ca adventistii vor fi priponiti ca tin sabatul, etc.

Aici as vrea sa te contrazic dpdv al istoriei bisericii.

Episcopul de Roma, careia i se zicea papa, a avut de la inceput o importanta speciala, pe care o recunosteau si orientalii, ca primul intre egali. La el se recurgea in, caz de disputa. A se vedea conflictele legate de sf. Ciprian din Africa in sec al 3lea, deci inainte de Constantin si primul sinod. Atat el cat si adversarii lui au apelat la papa.

Si la conciliul din Niceea, papa de la Roma a trimis un reprezentant (cred ca nu a venit personal, pe atunci era mai greu). Papaliatea a avut un rol important la denuntarea ereziilor inainte de Leo 1.

Asta e papalitatea cum a fost ea inteleasa la inceput. Cum a inceput ea sa se dezvolte la un moment dat e altceva.

In restul discutiei nu intru, am vrut doar sa rectific aceasta greseala.

În ciuda tuturor lucrurilor, rămâne adevărat că Isus Hristos îşi zideşte şi îşi desăvârşeşte propria Lui Biserică în mijlocul bisericilor acestei lumi. Dumnezeu are un plan cu omenirea pe care El îl îndeplineşte. Pentru a-L înţelege, trebuie să ne eliberăm de părerile moştenite şi să ne întoarcem la punctul de plecare, şi anume la Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu cere de la nici un om o credinţă oarbă. Credinţa adevărată are doi ochi spirituali sănătoşi şi două picioare spirituale stabile, sănătoase. Ea stă pe fundamentul neclintit al Vechiului şi Noului Testament şi vede în acestea planul lui Dumnezeu cu omenirea de la început până la sfârşit.Biserica lui Isus Hristos nu are o denumire sau un nume pamantesc,ea este invizibila si este compusa din "pietre"vii care au trait Mantuirea .

Credinţa aducătoare de mântuire nu este într-o religie moartă, ci în Domnul cel viu care a înviat din morţi, s-a înălţat spre cer şi va reveni. EL nu numai că a spus: „ EU sunt învierea şi viaţa, ” ci a adus dovada incontestabilă şi a luat asupra Lui răspunderea pentru învierea noastră. Aceasta este singura cale pe care trebuie să păşească cei ce vor să fie mântuiţi. Oricine doreşte să atingă ţinta veşnică, trebuie să se despartă de tot ce nu este de origine divină, să părăsească tradiţiile religioase şi să se întoarcă la Domnul.

Apartenenţa la o religie nu are nimic de-a face cu salvarea sufletului, cu mântuirea, care vine numai de la Dumnezeu. Nu există nici un sacrament dătător de mântuire şi nici o procedură religioasă care ar putea să mântuiască. Numai în Răscumpărător găsim răscumpărarea, numai în Salvator avem salvarea, căci este scris: „ Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el ” (Ioan 3:36), Este necesară credinţa sinceră a fiecărui individ în singurul Dumnezeu adevărat, care ni S-a descoperit în Isus Hristos (Ioan 17:3).

Intru totul de acord cu dvs. Cred ca nu mai are rost sa ma intereseze raspunsul pe care-l asteptam.

Sunt prezentate, pe scurt, pe acest link (prima parte a prezentarii).
http://www.aievea.net/20.pdf

De fapt, daca faceti o comparatie intre ceea ce scrie in Apocalipsa cap. 13 si istoria papalitatii, probabil veti ajunge singur la o concluzie.

Daca aveti alta interpretare, chiar as fi interesat. Ma pasioneaza subiectele din Apocalipsa.

Am gasit acest text intr-o revista eparhiala- Baraganul Ortodox, pe martie. Nu e un punct de vedere oficial, dar e un punct de vedere ... unul din putinele exprimate in presa bisericeasca. Am sa-l impart in 2 parti.


Ca să înţelegem calea ortodoxă trebuie să definim extremele
- scurtă reflecţie despre 666 -

Apelul părintelui Iustin Pârvu către credincioşi, ca „să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor” a avut suficient ecou încât să aducă problema în prim planul opiniei publice, astfel încât Sfântul Sinod să o introducă pe ordinea de zi a prime şedinţe, iar un senator să aprecieze că „a fost o reacţie a societăţii civile extraordinare. Nu am mai văzut aşa ceva niciodată. O mobilizare de excepţie …” (Iulian Urban în Gardianul, 11.03.2009).
Nu ştim încă dacă acest efect se va mărgini aici, sau va conduce şi la un reviriment în Biserică, cel puţin unul de atitudine. Ştim însă că, în cele câteva săptămâni de frământări, s-a limpezit miza problemei: se militează pentru o atitudine creştină de implicare civică pentru stoparea unor măsuri care pot aduce atingere demnităţii persoanei sau pot facilita controlul persoanei. Nu voi insista asupra acestui aspect decât cu o precizare: personal fiind monahie „de oraş”, cu ascultarea în activitatea de asistenţă socială, nu pot fi decât de acord cu implicarea civică a creştinilor, cu condiţia ca această implicare să fie în spirit ortodox, adică să urmeze calea de mijloc. Extremele între care ne situăm sunt, de o parte neimplicarea, sub pretextul că specific Bisericii este activitatea sacramentală şi pastorală iar, de cealaltă parte, instituţionalizarea implicării, până la folosirea Bisericii ca instrument de promovare a atitudinii civice.
Motivul pentru care m-am hotărât să scriu pe marginea acestui subiect este acela al unui aspect teologic întâlnit nu de puţine ori în discuţii: potenţialul pericol pentru mântuire al fatidicului 666 înscris în actele de identitate. Este evident că 666 este prezentat în Cartea Apocalipsei ca simbol al răului, mai exact ca pecete a lui antihrist. Şi este tot atât de evident că promovarea lui intenţionată prin sistemul informatizat de evidenţă a mărfurilor, a banilor şi, posibil, a persoanelor este un act de provocare la adresa creştinilor. Dar sunt aceste 2 argumente corelate suficiente să conducă la concluzia că acceptarea lui 666 pe actul de identitate reprezintă o cădere din har?
Dacă încadrăm problema teologic, pentru a vedea care este învăţătura tradiţională a Bisericii în această situaţie particulară, una din accepţiunile care i se dă este aceea că 666 prezent în actul de identitate ar echivala cu o închinare implicită la diavol - iar aceasta este o cădere, după cuvântul Mântuitorului „nimeni nu poate să slujească la doi domni” (Mt. 6,24).
Să vedem, aşadar, cum s-a rezolvat o situaţie similară în istoria Bisericii şi întâlnim o astfel de situaţie chiar în Biserica primară, printre creştinii proveniţi dintre păgâni. Problema care frământa atunci comunitatea creştină a fost generată de consumarea de către unii creştini a alimentelor jertfite idolilor, atât în particular, prin cumpărarea cărnii din măcelărie (I Cor. 10,25) sau în vizitele la familii păgâne (I Cor. 10, 27-29), cât şi în templele idoleşti (I Cor. 8,10), situaţie care smintea pe alţi creştini, care considerau aceste alimente ca „întinate”. Sfântul Apostol Pavel răspunde acestor frământări prin două abordări diferite, una adresată comunităţii din Roma, alta adresată comunităţii din Corint, dar care lămuresc unul şi acelaşi principiu.
Astfel, scriindu-le creştinilor de la Roma, se adresează simultan, dar în oglindă, şi celor „tari” (care consumau alimentele închinate idolilor) şi celor „slabi” (care socoteau consumarea acestora ca întinare): „unul crede să mănânce de toate/cel slab însă mănâncă legume” (Rom. 14,2); „cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă/iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit” (Rom. 14,3); „cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu/şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu” (Rom. 14,6); „dar tu, de ce judeci pe fratele tău?/sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău?” (Rom. 14,10). Principiul conform căruia dă Sfântul Apostol Pavel dezlegare acestei frământări din Biserica primară este acela ca cei tari în credinţă „să umble potrivit iubirii” faţă de cei slabi, căci – scrie apostolul – „ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus căci nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos” (Rom. 14, 14-15).
Scriindu-le corintenilor care se confruntau cu aceeaşi situaţie, abordează problema gradual, cu o mare densitate de idei şi o înălţime teologică de excepţie. Găsim acest text în prima Epistolă către corinteni, capitolele 8-10 şi, datorită faptului că spaţiul restrâns al articolului de faţă obligă la o sintetizare a analizei textului dens al apostolului, menţionez că, în general, comentatorii acestui text identifică 3 registre:

Mai întâi, Sfântul Apostol Pavel se adresează celor tari în credinţă (în I Cor. cap. 8, 9 şi 10,1-13), care au cunoştinţa dar, confirmându-le cunoştinţa, le atrage atenţia că iubirea – şi nu cunoştinţa – este cea care trebuie să le normeze comportamentul. Cunoştinţa îi poate semeţi, aşadar mai degrabă să se înfrâneze, decât libertatea lor de comportament să fie pricină de smintire pentru cei slabi în credinţă. Pentru a preveni o eventuală obiecţie a acestora, cum că face din slaba cunoştinţă a unora lanţ pentru raţiunea lor, apostolul face o digresiune, în cap. 9 şi 10, 1-13, în care se dă pe sine ca exemplu de renunţare.
În al doilea rând, Sfântul Apostol Pavel se adresează extremei laxiştilor (I Cor.10,14-24), acei credincioşi din rândul celor tari în credinţă care nu doar consumau simplu alimentele jertfite idolilor, în particular sau „şezând la masă în templul idolilor” (I Cor. 8,10), ci participau la ritualurile păgâne de sacrificare, uneori poate cu ostentaţie. Acestora la interzice să mai participe la ritualurile păgâne, scriindu-le „iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli” şi, pentru a veni în preîntâmpinarea ripostei acestora că închinarea la idoli nu reprezintă ceva, adaugă „Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi înşivă ce vă spun” şi prezintă paralela dintre jertfa euharistică şi libaţiunile şi sacrificiile păgâne, concluzionând: „Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul idolilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor” (I Cot. 10, 21), precizând din nou că am dobândit libertatea harului, dar nu orice libertate este ziditoare: „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc” (I Cor. 8,23).
În al treilea rând, Sfântul Apostol Pavel se adresează extremei fanaticilor (I Cor. 10, 25-31), acei credincioşi dintre cei slabi în credinţă care introduseseră ca normative de comportament în viaţa de zi cu zi interzicerea consumului de alimente închinate idolilor, osândind pe cei care le mai consumau. Apostolul limitează atitudinea acestora de a se face osânditori ai libertăţii conştiinţei celorlalţi şi de a stabili ei normativele de comportament, făcând precizări cu caracter practic despre faptul că se pot consuma aceste alimente în particular şi modul în care se pot consuma.
Ca o concluzie la scrierea ziditoare, plină de iubire şi duh de pace a apostolului, redau un comentariu la acest text din Viaţa şi operele Sf. Apostol Pavel, o traducere în limba română a patriarhului Nicodim, publicată în 1942 la Mânăstirea Neamţ: „E cu totul limpede că toate simpatiile apostolului Pavel teoretic erau cu cei tari, deşi el se pare că simte ceva de felul unei înclinaţiuni practice spre partea ascetismului. El nici într-un chip nu aprobă libertinajul trufaş, obraznic şi ofensator. Până la un anumit grad trebuie să fie respectate şi prejudiciile, chiar şi prejudiciile absurde şi fanatice şi ar fi un grosolan egoism şi o nedreptate de prisos a-i învenina. Afară de asta ar fi nedrept să le dea exemplu de siluire contra celui ce-i tulbură conştiinţa. Dar când această tulburare şi acest fanatism al celor slabi au devenit la rândul lor îndrăzneţe, atunci, cum perfect convine ap. Pavel, ei trebuie înfrânaţi şi potoliţi, ca slăbiciunea să nu pună lege pentru putere. Altceva este a îngădui pe cei slabi şi alta a le da voie să se poarte tiranic cu ceilalţi. Neştiinţa lor nu trebuie să devină hotar pentru ştiinţa adevărată… În lucrurile unde, prin o mică indulgenţă şi abnegaţiune poate fi înlăturată tulburarea, acolo cei tari trebui să cedeze şi să se mărginească în drepturile lor; dar în ceea ce s-ar atinge de practica de toate zilele, ca de pildă cumpărările de carne în piaţă sau de primirea invitaţiunilor obişnuite, acolo neputincioşii nu trebuie să devină îndrăzneţi sau să caute a predomina. Unii, fără îndoială, ar putea să se exprime dezaprobativ relativ de aceste cedări. Ei ar putea acuza pe ap. Pavel, cum au învinuit ei şi pe Petru, de violarea groaznicei legi din Sinai. Ei l-ar putea numi „nelegiuit” sau cu alt nume oarecare jignitor, cum ar voi; dar el nu-i un astfel de om, încât să-l poţi speria cu aceasta sau să-l faci să renunţe la un principiu limpede şi adevărat printr-o gălăgie unanimă, dar absurdă” .
Revenind la chestiunea zilei, problema închinării implicite la diavol prin acceptarea lui 666 pe actul de identitate este analogă problemei închinării implicite la diavol prin consumul de alimente închinate idolilor.
Am făcut această reflecţie deoarece cercetarea mai atentă şi nepătimaşă a izvoarelor tradiţiei ne va ajuta să discernem calea ortodoxă între extreme. Doar astfel ne vom manifesta în mod autentic ortodox în societate şi în raport cu statul. Pentru aceasta va trebui mai întâi să ne judecăm pe noi înşine dacă ne aflăm pe calea împărătească sau pe una extremă, judecându-ne, însă, după cuvântul apostolului: „Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!” (Rom. 14,15).

Nu-i bai ca apar ridicol, prinde bine la spirit. :)

Zici ca n-ai vazut pe nimeni implantat. Nici eu n-am vazut, dar asta nu inseamna ca nu exista oameni implantati. E plin netul de documentare, de filmulete care sunt impotriva cipurilor RFID sau care le promoveaza. Sunt tari ca Mexic, Rusia, SUA samd in care treaba e promovata. Eu stiu de chipuire de acum vreo 13 ani, cand informatia nu fusese inca in atentia publicului si Parintele Parvu nu spusese nimic prin media.

Pana una-alta, eu sunt perfect de acord cu cei care interpreteaza literal cele doua versete:

"Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei."
Apocalipsa 13, 16-17

Cand se va pune problema ca sa-mi injectez obligatoriu ceva in frunte (apropo, ultima generatie de implanturi e de dimensiunile varfului de ac) sau in mana dreapta, atunci voi sti sigur ca sunt in pericol ca cad in plasa vrajmasului si ca intr-adevar traiesc ultimii ani ai ultimei generatii pe Pamant. Pana atunci, ma simt dator fata de cei care nu sunt pusi la curent de posibilitatea aparitiei acestui rau in viata noastra sa-i informez, sa trag un semnal de alarma, astfel incat oamenii sa nu fie luati prin surprindere de ceea ce probabil li se pregateste.

Tu ai tot dreptul sa fii sceptic, insa te rog sa tii cont ca parerile tale ii pot influenta negativ pe cei care la momentul de fata sunt in starea de "nu-mi pasa, poa' sa-mi puna cipul unde vor ei, mie si la toata familia mea", cum zice un coleg de birou.

Nu cu cip in frunte!
Si inca ceva..daca e pe mana stanga si nu aia dreapta..?

[quote] E plin netul de documentare, de filmulete care sunt impotriva cipurilor RFID sau care le promoveaza. Sunt tari ca Mexic, Rusia, SUA samd in care treaba e promovata. Eu stiu de chipuire de acum vreo 13 ani, cand informatia nu fusese inca in atentia publicului si Parintele Parvu nu spusese nimic prin media.

Ma rog, fiecare crede ce-i place. Nu exista nici o dogma in directia asta.

Serios? Arata-mi si mie. Eu stiam ca "ultima generatie", anuntata acum cateva zile are 8mm lungime in loc de 11mm (ca pana acum). Iar diametrul nu aduce nici pe de parte a ac, ce sa mai vorbim de varful lui..

Asta denonta o intelegere sumara a Apocalipsei si mai ales incapacitatea de a citi intreg capitolul 13 macar pentru a vedea CONTEXTUL.

Pai acum depinde si ce le spui, ca s-ar putea ca semnalele tale de alarma trase aiurea sa te faca ridicol, iar atunci cand problema se va pune cu adevarat, nimeni sa nu te mai ia in seama.

Negativ cum?
Daca omul asa vede lucrurile, mai rau (din pct. tau de vedere) ce poate fi?

Mai rau decat de a face din pasapoarte un fel de clauza anexa la Apocalipsa si varza care s-a facut din problema asta de catre stim-noi-cine, ce poate fi?

Niste clarificari ar fi chiar bine venite.

Chiar nu inteleg motivele pentru care s-a facut caz de legea respectiva.

Dispozitivele medicale existau deja, erau folosite, s-a reglementat modul lor de folosire.

Problema care este?
Ah, da..am inteles, abia acum au aflat si crestinii nostri ca exista asa ceva si au zis ca n-ar fi rau sa o puna de un pretext si pe motivul asta..

Alin,
S-au facut cercetari cheltuindu-se sume enorme si se pare ca acestea sunt cele doua locuri din corp unde diferentele de temperatura sunt maxime - acest lucru fiind folosit in alimentarea modulului electronic. Suna interesant?
http://users.cybertime.net/~ajgood/size.html
http://news.bbc.co.uk/1/hi/technology/3697940.stm (1.3mm x 1mm)
Nu stiu daca cele de 1,3mm^2 sunt detectabile din spatiu, insa chiar daca nu sunt deocamdata, tehnologia avanseaza, nu?
Talcuieste-ne tu, daca vrei, capitolul 13.
Daca nimeni nu ia aminte acum la problema implantarii, atunci cand vor fi obligatorii incat omenii n-or sa-si mai poti hrani familia fara sa detina un astfel de dispozitiv, pun pariu ca vor ignora avertismentele si Apocalipsa si credinta si tot. Vor fi vremuri grele, domnule Alin.
Negativ si mai rau = raul extrem de la care omul nu se mai poate intoarce. Daca te-ai pecetluit, asa ramai. Si cand Antihrist isi va da arama pe fata in cea de-a doua parte a celor 7 ani apocaliptici, o sa fie prea tarziu pentru desteptarea celor care au luat plasa de la inselatori.

Literal se poate interpreta si altfel.
Semnul poate fi un chipiu pe frunte , un turban, o bandana, nu neaparat cip sau tatuaj
Semnul poate fi o diploma, o licenta pentru o profesie si da, fara ea nu ai voie sa cumperi si sa te vinzi ca specialist in ceva
Deci suna a normalitate

Dar desigur daca treaba sta asa cum spui tu o sa fie greu sa ne gasim de mincare. Ce o sa facem? banuiesc ca in postura de ortodocsi necipuiti o sa mincam firimituri de la masa bogatilor si o sa cautam prin gunoaie sa ne potolim foamea.
Asta este, cind este vorba de mintuire mincam si din gunoi

Vezi ca iti scapa ceva. Concomitent sau mai bine zis inainte de actiunea de pecetluire, fiara va cere inchinare iar cei care nu vor consimti vor fi ucisi.

Deci cei care vor scapa de "insemnare" probabil vor fi nevoiti sa traiasca ascunsi, departe de societate, probabil unii vor muri si de foame..

Cu atit mai mult inseamna ca ne vom hrani din gunoaie si deseuri

O sa deschid un nou topic pe aceasta tema

Ar suna si mai interesant daca ar fi adevarat. Poti sa-mi dai o indicatie la o sursa de incredere, verificabila a acestei informatii?

1.3x1 mm nu e tocmai un varf de ac.
In orice caz, vezi ca ai o poza mai jos cu cipul, si in nici un caz nu este 1.3mm x 1mm, nici macar cat un bob de orez (oricat de mare ar fi el) nu e.
Deci mie imi miroase a proasta informare ziaristica.
Iar al doilea site se pare ca face referinta tot de la primul, eu cel putin n-am gasit o alta informatie care sa confirme acest aspect.

Depinde de el mantuirea ta?

Nu scrie nicaieri ca "vor fi obligatorii incat omenii n-or sa-si mai poti hrani familia fara sa detina un astfel de dispozitiv".
Asta tine de imaginatia unora.

Serios? Conform carei interpretari? Daca urmaresti cronologia de la Apocalipsa 13, ai sa vezi ca mai intai fiara se face cunoscuta si cere inchinare de la toti, cei care refuza, refuzand cu pretul vietii.
Pe urma vine "marcarea", si nu invers.

Ma amuza faptul ca unii au impresia ca daca se vor refugia (ceva mai) departe de societate, un eventual stat totalitarist ii va lasa in pace si nu va pretinde nimic de la ei. Mai ales in contextul Apocalipsei de care se vb. la cap. 13.