Ce intelegi tu prin "tineau post"? Nu mancau carne o saptamana si asta era post? Stii un caz concret sau..?

Post negru= fara apa , fara hrana (ajunare)

multumesc de raspuns.

Rezulta ca pot ajuna fara probleme, insa nu pot tine post negru decat, probabil maxim pana la ora 12 amiaza (cred, nu am incercat dar mi-e si frica sa incerc stind cum reactionez cand deja mi-e sete de 2-3 ore).

Deja daca cineva incearca macar sa tina post (crestinesc), deja inseamna ca are macar putintica credinta, macar cat un bob de nisip.
Nu vad de ce ar tine necredinciosii post; probabil dieta, dar nu post.

sa postim asa cum putem si sa dam slava lui Dumnezeu pentru toate!

Tot ce se poate...si e normal sa fie asa, cand ti-e foame e bun orice ( paine goala, fiertura de cereale, legume si ierburi crude, etc). Dar eu tot nu sunt de acord ca e musai sa mananci scarbosenii si sa nu iti placa nimic...nici in post nici cand esti la regim...

Ce bine ar fi !!!

@ Cori, incearca cu arpacas, mai bine, pt inceput...e mai sigur, fierbe mai repede, nici nu e scump...daca nu te grabesti du-l sambata la biserica ( unde ai dat sarindar, adica pomelnic pt toate sambetele, dc nu ai dat cand a inceput postul, cred ca poti da acum), scrie-ti numele pe punga, si il iei inainte de Sambata lui Lazar si faci atunci coliva, sau n Joia Mare...dar nu cred ca poti ajunge in cursul saptamanii...sau daca vrei sa incerci o data mai inainte, sa nu-ti dai " corigenta " atunci...
Iar cu grau de la tara, fa o data cu bunica, asist-o sau roag-o sa te indrume, cand te duci pe la dansa...cred ca e mai safe asa :) ...

exemplu de sminteala in post
 

Sunt atat de suparata :(....
Mi-a dat parintele dezlegare, a zis ca nutrebuie sa tin post acum, ca nu e bine pt copil. Insa asta mi-a fost spre sminteala :(...
Langa noi s-a deschis pizzerie, dupa cateva saptamani de lucrari ( santier,'mizerie, galagie, etc) si am zis cand se deschide sa iau si io o pizza pt acasa, sa ii duc si lui, ca noua ne-a adus in prima zi cand a inchiriat patronul si am vazut ca e buna...si nici preturile nu-s exagerate, 15-20 lei...si mai ales ca in timpul saptamanii ajungem amandoi tarziu acasa si nu e timp de gatit ...acu' de un' sa stiu ca taman ieri scapa el mai devreme si merge la cumparaturi...si sa vezi scandal, ca de ce am dat atatia bani, ca de ce nu l-am intrebat, ca de-aia suntem un cuplu, sa ne consultam si sa luam decizii impreuna....( nu era vb ca pizza nu era de post, ci ca a costat prea mult, si aici probabil cei mai multi o sa-i dati dreptate, ca doar is oameni care n-au ce manca, si io arunc cu banii pe fereastra.,.)...ca lasa ca o sa raman io fara bani...si asa e, are dreptate, o sa gust si amarul asta, cand oi avea 600 de lei + 200 alocatia, si copil de crescut, si cheltuielile casei mai mari la noua locuinta, vine intretinerea 2-3 sute de lei, nu 50-60 ca aici, si atunci o sa intru automat si la " post" si la regim...cu toate ca s-ar putea sa fie mai ieftin sa alaptez ( si mai sanatos) decat sa-i cumpar laptele, ca nu mi-l da nimeni gratis si nici nu e ieftin laptele pt sugari, si nici nu le dai cel mai ieftin lapte de la supermarket, cum probabil crede el si poate si unii dintre voi, si apoi de la cateva luni ii treci pe ciorba de cartofi...
Insa una peste alta viziunea lui e in spiritul postului, in sensul ca alocarea unui anume buget de criza e o idee buna...acum daca ai 5 lei si iti cumperi salam sau ridichi, tot cumpatare se cheama, pe cand daca ai 10 lei si iti cumperi bomboane si biscuiti...nu mai conteaza ca-s de post ( vegetariene), ca tot exces se cheama...nu ???
Iar mie sa-mi fie invatatura de minte, ca n-am primit dezlegare ca sa arunc banii pe pizza si pe dulciuri, in loc sa iau mancare sanatoasa, sa gatesc ( dac-as avea si timp si n-ar fi atat de epuizant...), si sa mai pun si deoparte pt vremurile grele ce va sa vina...dar cred ca am patimit si am suferit destul pt greseala asta, acum cred ( sper) ca nu e cazul sa mai sufere si copilul, dar uite a se intampla de multe ori ca Dumnezeu te iarta mai repede decat o fac oamenii, semenii tai; El iti da atat cat stie ca poti sa duci, pecand ceilalti trag pe tine pana te epuizeaza si numai esti bun de nimic, dai rateuri si tre' sa te inlocuiasca...chiar citeam mai devreme un articol care zicea ca Dumnezeu ne-a dat libertate, si daca facem un copil tre sa avem asta in vedere, ca nu e proprietatea noastra, nu l-am facut noi singuri, si sunt intru totul de acord, nsa din pacate nu intele de ce ne-a facut Dumnezeu atat de neputinciosi incat sa depindem de altii ( parinti, familie, stapani) care ne anuleaza astfel libertatea...

15-20 e mult.
Cu 20 lei faci mancare pentru 3 mese x2 oameni, cel putin.

Ai luat ca sa-i duci si lui sau ai fost sa-ti cumperi tie ( ca tot nu tii post, dar asta nu inseamna dezlegare la junk food) si ca sa ai o justificare/ sa nu te simti vinovata i-ai dus si lui?

O fi buna la gust (orice junk food cam este) dar asta nu inseamna ca e ceea ce trebui sa maninci in post, sub pretext ca esti insarcinata.

Se poate si fara, nu e nici o slujba speciala de sfintit arpacasul fara de care nu iti pica bine..

Cand e coliva de pomana e altceva, se tine o slujba dar atunci cand vii cu coliva, nu cu o saptamana inainte pe grau.

Oricum coliva are un sens mai degraba traditional/simbolic din vremuri de saracie cand painea si derivatele de grau erau felul principal si cu ceva zahar/bombonele un adevarat desert, festin ce sa mai.

Acum, daca vrei cu adevarat sa-ti faci pomana cu niste amarati, le dai mancare serioasa, eventual ceva mancare calda, nu glume din astea.

Dar se pare ca este un obicei pe la crestinii nostri, chiar cei mai imbisericiti, ca pomana cu saracii sa o fac cu glume din astea, iar la mesele adevarate sa cheme doar prieteni/cunoscuti + preotul - oameni care nici pe departe nu sufera de foame la ei acasa.

Nu depindem de nimeni,suntem liberi.
Toata chestia cu parinti,familie,stapani-patroni este o iluzie;eu am o sefa foarte severa(putin spus) este chiar nedreapta si rea si tot nu imi este frica de ea,mereu ma intaresc cu idea ca nimeni nu are asemenea putere asupra mea dintre oameni;trebuie sa ne fie frica de alte lucruri,cum ar fi Judecata,esecul mantuirii,moartea pe timp de pacat...
De oameni ne este frica dar de incalcarea poruncilor lui Dumnezeu ne este frica?
sau ne este frica doar pt ca oamenii sunt prezenti cu noi in lumea asta dar pe Dumnezeu nu-L vedem si atunci e ok...?? posibil

Depinzi, iti pierzi libertatea, pentru ca esti legat de anumite dorinte de anumite persoane pe care le vezi singura posibilitate ca ele sa fie implinite.

ex.: te legi de amant pentru ca tu crezi ca e singura posibilitate sa ai o familie, te legi de o mancare crezand ca singura ta cale spre fericire este plinitatea stomacului (neaparat cu acel aliment), de rude pentru ca ai un complex de motivatii care te imping sa ii ajuti chiar daca nu merita, de parinti sau copii pentru ca le esti dator si nu ii poti opri sa nu faca prostii pe care pe urma trebuie sa le rapari, de sot/sotie pentru ca nu poti sa le schimbi anumite naravuri, de sefi pentru ca esti legat de job si nici nu vrei sa te gandesti ca ai putea fi pus in situatia de a cauta altul si tot asa.

Unele dependente se rezolva relativ usor, altele pur si simplu nu poti pentru ca sunt niste datorii chiar de de natura spirituala pe care ti le-ai asumat.

Dumnezeu nu ne-a facut neputinciosi !
Daca era asa nu se mai mantuia nimeni si nu mai ieseau sfinti din oameni ca tine,ca mine...
Neputintele si robia vin din patimile noastre care pun stapanire pe trup si suflet facandu-ne robi.
Si grija zilei de maine este o patima care te tine rob de locul de munca,frica de sefi,de a nu le intra in gratii -care s-ar putea solda cu pierderea locului de munca si sfarseste cu stresul pt grija financiara.

Accepti mizerii de la un partener,de la un superior din frica ca nu te vei mai intalni cu o situatie similara (frica de mai rau ),frica pierderii pasarii de pe gard.
Ceea ce in multe cazuri este o gandire paguboasa.
Nu pleci de la un serviciu daca se poarta rau cu tine dar daca dau faliment tot esti nevoit de situatie sa pleci...Ironie :)
Sunt capcane ale mintii in care multi cadem.
Dar nu,neputinciosi nu suntem daca il avem pe Dumnezeu de partea noastra pt ca orice este posibil cu El!

Am zis mai sus ca poti sa accepti nu neaparat "de frica" ci si pentru ca tii la un principiu, sau la datoria de sot/sotie (la bine si la rau) sau fata de parinti, de a ajuta pe altii (cu riscul de a fi la randul tau pagubit), etc.

Da, am luat pt acasa ca sa ii duc si lui, desi nu trebuia, fiind in post, dar el oricum nu tine, si nu atinut niciodata, degeaba i-as duce/fac mancare de post, ca....ar fi daraua si mai mare...si oricum trebuia sa cumpar si sa fac ceva de mancare, probabil tot atat sau mai mult as i cheltuit, ar fi fost poate si de carat, greutate, era si tarziu, cand sa mai si gatesc, probabil ar fi fost la ora aia tot un junk food ( niste oua cu kaizer, sau niste cartofi prajiti), desi s-ar fi putut si mai bine, un gratar cu salata, de exemplu...

Cu 15 -20 de lei poti gati mai multe portii cu conditia sa te duci la piata la o ora rezonabila, nu la 7-8 seara, la spartul targului cand nu mai gasesti nimic ca lumea, si sa gatesti o ciorba si felul doi, nu stiu daca te-ai referit la mancare de post sau de dulce. Asta presupunand ca mai ai ceva ingrediente prin camara, si nu trebuie sa cumperi de toate ( ulei, zahar, faina, bulion, sare, orez, malai, etc..), ci doar legumele din care vrei sa gatesti ( si eventual carnea, daca nu e in post, dar chiar nu stiu cu ce carne te-ai incadra in banii astia...). De exemplu in weekend a vrut sarmale, varza aveam a trebuit sa cumpar carne pt vreo 50 buc ( nu stiu de ce asa multe, ca nu facem pomana, dar a zis cadaca tot fac,,,), vreo 2 kg, pui ( piept, asa a vrut) si porc, dar mai putin (1/3, 1/4, si tot fara grasime) si a costat numai carnea vreo 38 lei...in conditiile in care restul ingredientelor le aveam...acuma, na, se putea si carne mai ieftina, de calitate inferioara, la 15-16 lei/kg nu 20, dar...( asta mai lipsea, atata munca si sa fac niste scarbosenii :))...acum corect ar fi sa calculam si gazul din butelie, si apa cu care am spalat...dar, in orice caz, avem mancare o saptamana, chiar daca nu vom manca numai asta dimineata la pranz si seara...( eu una chiar nu tineam acum la sarmale, ca nu pot sa-mi iau nici la serviciu, nici seara cand ajung acasa nu e indicat...dar acum ce sa fac)

De obicei in zilele de praznic amaratii care stau la poarta bisericii primesc mancare de pomana mai multa decat pot manca, pana nu se strica, ba chiar o mai si arunca...ca peurma numai au...asta e partea a doua. ( pana si la case mai mari se intampla sa ne inbuibam de sarbatori, sa aruncam mancare ca am facut prea multa si se strica, si apoi sa tragem matza de coada, pana la urmatorul salariu..)..de obicei prefera sa primeasca bani in loc de mancare, dar nu neaparat ca sa-i pastreze pt zile negre...
Iar cu pomana raman la parerea mea, ca tot mai bine este sa se implice si sa fie implicati cei care au cunoscut persoanele decedate si eventual chiar le pasa de ele...asa putem da de pomana unor necunoscuti, care poate nici nu zic bogdaproste ( am dat eu la vreo 2 babe la mine-n bloc si...), in timp ce rudele i-au dat de tot uitarii....la fel cum putem plati oricat la biserica sau manastire,unde nu i-a cunoscut nimeni, putem plati si ca sa li se faca coliva chiar, si apoi sa nu mai dam pe acolo, ca tot aia e...

Inca si mai urat si mai nepotrivita atitudine, necrestineasca, mi se pare sa criticam neputintele si chiar pacatele celorlalti....si nu stiu de ce multi crestini au tocmai acum in post asa o tendinta de a face dreptate, de a " taxa" pe toti cei care, dupa parerea lor, nu fac cetrebuie si cum trebuie...pana la un punct e de inteles - daca eu imi dau silinta si pot sa fac anumite lucruri - de ce ceilalti, egali ai mei, nu si-o dau ??? Adicatele, de ce eu fac mai multa treaba la serviciu sau acasa si altii mai putina ? Mai putin ma intereseaza ce mananca si cat, si daca postesc sau se roaga sau nu, asta deja e problema lor si intrec o limita....la fel cum nu artrebui sa judec nici cati bani castiga sau cheltuie ceilalti ( poate unii au noroc si castiga ai lor mai bine, pecand altii au casa mai grea cu cheltuieli mai mari); la fel, zic eu, e abuziv sa judec de ce unul a obosit sau a flamanzit mai repede ca mine, cand a muncit la fel sau mai putin...( poate unu-i mai batran, mai bolnav, etc). Dar iarasi nu mi se pare crestineste sa vin asa cu un spirit critic si cand il vad pe celalalt ca nu mai pridideste cu treaba ( sau poate te oftici ca ala are de facut mai mult acte si socoteli, si ti se pare ca asta nu-i munca) si il trimiti samai mature si pe afara...sau vii acasa, vezi ( sau poate nu vezi) ca femeia aafacut mancare, a spalat un morman de vase, dar a uitat o tigaie la inmuiat pe aragaz, cu apa si cu detergent, si te iei de ea ca ce inseamna asta, ca nu te intereseaza ce a facut bine pana atunci, ci ce a facut rau sau n-a facut deloc....sau gusti din mancare si zici ca e prea sarata, sau prea nesarata, si-n concluzie, a muncit degeaba ca nu dai doi bani pe munca ei....dar, poate cine stie pe toti ne ajunge la un moment dat extenuarea si exasperarea vazand ca truda noastra nu-i indeajuns, iar cei care ar trebui sa ne sprijine sau sa traga cot la cot cu noi, mai rau ne impiedica si ne trag inapoi...si apoi toata lumea ramane cu impresia ca si-a facut partea ei d treaba cu prisosinta, dar ailalti nu si-ar fi facut-o...
Asta poate si pt ca nu-si recunoaste fiecare bine indatoririle si atributiile; ala care matura n-ar trebui sa-l judece pe ala careface acte, ca de ce nu matura si el; ala care vine de la munca si are impresia ca el e cel mai important din casa aia, n-ar trebui sa-l judece pe ala care a stat acasa si a facut mancare, dar asa cum probabil el e criticat si taxat la serviciu daca nu-si face treaba cum trebuie, la fel se simte indreptatit cand vine acasa sa critice si el si sa taxeze ( sa certe, sa ocarasca, sa refuze daca i se cere ceva, vreo favoare) pe cel care trebuia sa faca mancare si curatenie si i se pare ca nu a facut-o cum trebuie... . Pai nu? Daca teduci sa mananci la carciuma si nu iti place mancarea, ai dreptul sa nu o platesti ??? Eventual ceri sa-ti faca si alta si sa nu o platesti nici pe aia, ca a venit cu intarziere...asa am auzit, desi mie nu mis-a intamplat; odata am aratat o frunza de salata murdara de pamant si nici macar nu si-au cerut scuze...sau poate depinde unde mananci, in unele locuri poate te trezesti si cu farfuria in cap, daca comentezi prea mult...( sau poate ti-o pune chiar nevasta, daca vii acasa pus pe hartza si te iei de ea, dupa ce a trudit toata ziua... :))

Care is bunii crestini aia de ti-au sarit in cap?
Soacra? Sefa? Ca "sotul" cred ca iti dai seama ca nu poti sa-l incadrezi aici, oricat te-ai stradui, nici macar cat te-ai straduit sa-l faci "sotul".

Acum nu o sa ma apuc sa nominalizez pe nimeni, unu la mana ca intr-adevar nu stiu care cat de bun crestin este, iar dintre cei care sunt, nu vreau sa acuz pe cineva pe nedrept, poate omul chiar a avut bune intentii, uneori mustrarile sunt facute in scop de indreptare.

Nici eu nu sunt bun crestin, si eu as sari in capul unora care nu-si fac treaba...dar am observat ca n-are absolut niciun rost...nu se rezolva nimic. Nici cu frumosul, nici cu " uratul". La rugaminti ti se raspunde cu promisiuni ( care nu se concretizeaza ever) , la eventualele amenintari...probabil cu alte mitocanii...cei care sunt nesimtitori au aceeasi reactie si la una si la alta. Si n general se bate calu' care trage; daca de la aia nesimtiti nupoti sa obti nimic, atunci te iei de cei care sunt sensibili la critici si amenintari...bine, mie mi-e urat de amenintari ca de dracu, mai ales ca de cele mai multe ori nu sunt intemeiate, sunt facute doar asa la intimidare...chiar daca uneori mi s-ar parea amuzant sa fac si eu asta, ma gandesc ca e urat fata de cei care sunt sensibili si chiar sufera, si riscant in fata celor care sunt rai...dar sincer intre unul care te roaga frumos sa nu il uiti si sa faci ceva pt el, sa-ti achiti o datorie, si unul care face urat si te ameninta ( ? ), mai multe sanse sunt sa-l uiti sau sa-l ignori pe cel binevoitor decat pe cel amenintator...cu toate ca, nu stii intotdeauna ce rau anume ti-ar putea face, dar ti-e urat de scandal si de ocari...insa mai grav e ca pana la urma trebuie sa ne achitam datoriile si fata de aia buni care ne pasuiesc, si fata de aia rai si neingaduitori...

( aveam un patron vecin, l-au dat afar proprietarii pan la urma, era foarte mitocan, venea seara facea scandal ca n-au avut vanzare, unele dintre vanzatoare ripostau, comentau, pe cateva le-a dat afara, altele au plecat singure, doar una tacea si nu zicea nimic, dar reactiile lui erau egale, tot injura, scuipa, dadea cu piciorul in navete, etc..iar cand s-a desfintat pravalia, a pus-o pe liber, nu a luat-o la fabrica sau la alt punct...deci se pare ca nu a apreciat pozitiv tacerea ei si lipsa dereactie ; dar acum nu stiu daca turcul cu pricina era bun crestin sau macar bun musulman :)...nici macar ca ateu nu cred ca putea fi considerat bun :) )

In fine, mai sunt cate unii nu stiu cat de buni/ de crestini, care insa ajung sa fie exasperati de ineficienta si aparenta indolenta a celor de langa sau din subordinea lor, chiar a propriilor consoarte, si gasesc ca sunt motivati, indreptatiti, sa-i mai ameninte, sa mai bage frica in ei, sau sa-i ocarasca, poate " se simt"...de ex un vecin al meu s-a plans de fata cu mine si cu nevasta-sa, ca de cand a nascut adica de cateva zile nu mai face nimic de mancare si prin casa...acum io inteleg ca omu era coplesit si depasit de situatie, si ca avrut cu faza asta sa o faca sa se simta intr-in fel, dar...a facut-o doar sa planga si sa se rusineze, si probabil sa-l injure in gand...iar treburile a continuat sa si le faca la fel ca inainte, adica...mai anevoie, ca daca era chiar sa nu vrea, sa creada ca i se cuvine sa refuze anumite indatoriri, reactia ei ar fi fost alta...adica multe dintre noi, asa bune crestine cum am vrea sa fim, tot n-am fi tolerat asemenea mitocanie, poate chiar am fi reactionat violent...dar nici reactia sotiei in cauza nu stiu daca a fost suta la suta crestineasca, chiar daca a tacut, pt ca simtindu-se nedreptatita, a nutrit resentimente, iar acolo unde apar acestea, se imputineaza dragostea....si e foarte greu chiar si pentru un crestin cu ravna, e o provocare, sa mai slujeasca cu iubire pe acela care-l ocaraste sau il ameninta...chiar si atunci cand are partea lui de vina, ca nu isi poate face datoria asa cum trebuie incat sa fie sotul multumit...mai ales ca copiii, cel putin la inceput, te iubesc neconditionat si nu te critica si ocarasc nici cand nu e curat in casa, nici cand nu sunt hainele calcate...mai rau ii deranjeaza ca esti suparata si nu ai chef sa te joci cu ei, ba poate ii mai si repezi...abia mai tarziu incep sa comenteze ca nu le place mancarea, sau ca nu-i lasi sa faca ce vor ei...sau incepi tu sa-i certi ca fac mizerie...si ei sa-ti reproduca ce-au mai auzit despre tine la tata/socrii....

Fallen draga , ai avut poate cam multe "ghinioane", dar oamenii nu sunt chiar atat de rai si barfitori , sunt ca noi , si buni si rai , depinde cum ne si ii privim !:)

Daca si-ar citi mai des semnatura, n-ar mai scrie atatea lucruri inutile :)

Corect , mai multa noblete in razboiul cu demonii , cu suguranta i-ar dezarma . . . :)

Unii sunt si "buni" si "rai", nu chiar in acelasi timp, dar trec destul de repede de la o stare la alta, ceea ce e destul de "confusing...". Sunt rai cand le faci rau si buni cand le faci bine, in principiu. Bine din pct lor de vedere, desigur. Poate ca asa e starea naturala a omului, asa suntem cu totii...dar crestineste nu e asa, dupa cum bine stim. Dar daca asa invatam de la parinti, de la profesori....care tin la noi, dar cand ii suparam, devin nervosi si uneori nedrepti, dupa parerea noastra...ei poate nici nu sunt rai cu adevarat, cu totii, dar..atunci de ce vor sa ne faca sa credem asta ( si anume ca ar putea , la un moment dat, sa nu ne mai ierte niciodata)???

Alti copii, sau oameni mari, cand cineva le greseste, asteapta cu nerabdare ca acela sa-si ceara iertare; eu insa de cele mai multe ori trebuie sa astept sa ma ierte ei pe mine, chiar daca poate m-au nedreptatit...atata timp cat fiecare considera ca celalalt e cel care a gresit...

Dar din pacate nu sunt toti asa, sunt copii care daca se considera certati si pedepsiti pe nedrept, devin nesimtiti si " imuni" la critici, amenintari si pedepse si nu se mai simt vinovati niciodata, nici macar atunci cand sunt...si poate ajung chiar mai rai ca parintii...numai zic ca daca aceste metode de corectie implica si violenta verbala sau fizica, o pot uzita si ei pe viitor...asta daca nu ajung in extrema cealalta, hipersensibil, anxiosi, si cu diverse tulburari, inclusiv vegetative, si cu traume emotionale mai tarziu...

Nu stiu cat o se mai discute in acest ton despre oamenii "crestini"care par buni dar sunt rai...

In principiu ,cred ca Fallen mi s-a adresat cand a scris ca unii in post desi fac pe crestinii buni fac critici sau altele...asta legat de comentariul meu anterior la postarile ei despre mancare(in primul trimestru).


Eu pot sa spun ca nici macar nu intru la "crestini buni",fiind de departe una care doar incearca fara mari succese de a fi buna crestina.Cel putin sa delimitam asta si sa nu mai aveti mari asteptari de la mine.Nu am afirmat niciodata ca sunt o buna crestina si nici nu cred asa ceva despre mine personal,sunt cel mult o mare deceptie pe plan spiritual...asa ca...

Nici nu inteleg rostul acestei concluzii deoarece nu am dezamagit pe nimeni intr-o problema spirituala-nu am indemnat la omor,adulter,pruncucidere,furt si alte pacate ci doar am atras atentia asupra nevoii de dieta sanatoasa in timpul sarcinii.
Daca sfaturile sincere si grija mea pt toti de a manca sanatos si de a avea grija de trupul si sufletul lor ma face o rea-crestina,accept aceasta eticheta fara suparare :)
Fara pic de suparare.

Nu m-am adresat tie, nicidecum, draga mea. Sunt altii mult mai critici pe aicea, care orice ai face pt ei nu e de ajuns. Nici macar atunci cand faci ascultare. De duhovnic, de medic.... nu obisnuiesc sa ma razboiesc cu cei asemeni mie, care-si recunosc propriile slabiciuni, ci cu durii si intrasingentii. Si desigur cu cei care se lauda cu meritele si virtutile lor ( ei pot sa faca, sa dreaga, sa stea nemancati nu stiu cate zile, etc)...n-au decat, problema lor, sa faca fiecare ce poate si cat poate...dar sa nu incerce sa ne scoata in cursa sa ne descurajeze,, sa ne faca sa abandonam, pe motiv ca suntem mai slabi si nu suntem competitivi...presupun ca-n final nu-si va lua nimeni rasplata pt cati a dat la o parte, ci pt cati a tras dupa el, eventual...

Eu pe buna dreptate m-am"denuntat" ca sa stii ca ce-mi este in gusa,e si-n capusa.

De exemplu cand eu m-am lasat de fumat,am facut tot posibilul sa se lase toti cunoscutii si rudele mele.Eu cat timp am fumat nu realizam ca era rau,cand a venit momentul sa aflu m-am lasat cu prima ocazie!
Doamne,ce le faceam! Le vorbeam incontinuu de cancer sau deschideam geamurile in plina iarna sa se aeriseasca casa,deci daca voiau sa fumeze ori ieseau de buna voie afara,ori stateau in casa ca si afara :)
Si acum ma tin minte,dar nu mai fumeaza niciunul.

Uite,macar cu asta pot sa ma mandresc la realizarile mele personale :)
Cine sta pe langa mine,asculta prelegerile despre fumat,baut si mancat nesanatos :)

Sa nu faci niciodata,nimic pt aprobarea oamenilor.
Nu numai ca nu va merge,dar este si contra-productiv.
De obicei,facem ceva pt noi sau pt Dumnezeu(si acolo symbolic,deoarece Dumnezeu nu are nevoie de postul sau jertfa noastra...ci noi avem nevoie de El).

Pe mine una,ma intaresc oamenii care isi discuta recordurile.Daca ei au putut,ar fi cazul sa incerc si eu...poate poate...
Desi cand vine vb despre post aspru si negru,acolo este si lucrarea lui Dumnezeu nu doar puterea omului(care stim ca fara El este neputincios).

Lasa,nu te mai supara cu diverse acuma ca nici nu ai voie cu sarcina!
Ia sa te duci in weekend in Gradina Botanica intr-o plimbare de primavara :)

In weekendul care vine se anunta ploios, si apoi mai trebuie sa ne si impachetam si sa incepem marea stramutare...iar pe de alta parte, chiar nu stiu daca vreodata o sa mai ajung sa ma plimb sau sa a relaxez, decat poate in cada sau in pat la televizor - nu ca mi-ar placea, il urasc, dar n-am alternativa cand e urat afara, si nici cand e frumos ori n-am timp ori is prea obosita...aici va fi mult mai usor de facut treaba si de intretinut curatenia, sper, dar ceva mai multa suprafata..dulapuri, gresie, faianta, cada, chiuvete...vesela noua, daca va fi, la inceput e mai usor de intretinut, dar daca nu o faci cum trebuie de la inceput ajunge curand in aceeasi stare deplorabila ca cea vechede 20 de ani...asa ca o metoda buna si productiva de petrecere a timpului ar fi canf termini celelalte treburi sa iei la mana cratitele, tigaile si electrocasnicele si sa le lustruiesti...eventual cand doarme copilul..( se mai gaseste cate unul sa te ntrebe la ce-ti trebuie neaparat patut sau carut, de parca ai putea sa faci toate astea cu el in brate...), si asta macar pana te intorci la serviciu, ca dupa aia iti mai ramane doar weekendul, sper macar sa-l duca el laplimbare sau sa aiba grija de copil ca sa-mi fac eu treaba...dar acum e mai simplu, ii iei o tableta si il lasi sa-si faca de cap :(...

In fine, referitor la ce vb mai devreme, problema mea nu sunt cei care reusesc anumite performante, ci cei care se lauda ( adica mananca ce nu trebuie, mai ales in post :)). Atat femeile se lauda, cat de supermame sunt ele, cum stau toata ziu cu copilul in brate, si noaptea fac 10 feluri de mancare si apoi freaca si aragazul, cat si barbatii lor se lauda ( unii dintre ei) ca nevestele lor se descurca cu mai nimic, fara bani, fara medicamente, fara ajutor, fara diverse accesorii pt copil, etc.... e drept ca unii se si lauda cu cat au cheltuit si investit, si astora artrebui sa li se dea peste nas, nu alora care se plang ca ar fi avut nevoie de ceva si n.au avut posibilitate, sa le zici ca nevasta-ta s-a descurcat fara...unele poate chiar n-a noroc sa aiba suficient lapte, de ex, si atunci ce faci il tii nemancat? Altii is mai bolnaviciosi, mai sensibili, si le trebuie mai mlta atentie...nu poti sa freci aragazu cu el in brate, si atunci mai vine si barbatu acasa si-ti mai zice ca nustiu ce colega de-a lui sau ruda ( sau nevasta vreunuia) s-a descurcat mai bine si tu l-ai facut de ras...

Io raman la parerea mea umila ca omul nu trebuie judecat dupa putinte si neputinte... asa sunt o gramada care te judeca ca ei pot sa faca pacate si tu nu poti...sunt care nu tin post niciodta, nu impartasesc copiii, nu fac sfestanie, si mai traiesc bine mersi si cu nenumarate avorturi la activ, si nu li se intampla nimic, pecand tu te stradui sa le faci pe toate cele bune si sa te feresti de cele rele, si tot nu-ti merge bine.,

Inca un exemplu: te duci la doctor, sau la psiholog, sau la duhovni, si zici ca esti deprimat, te-ai saturat de viata asta numai cu greutati si neplaceri, si ti se spune sa mai iesi si tu din casa la plimbare, sau sa cauti sa faci ceva care te relaxeaza si iti creaza mai putin disconfort...
Si apoi te duci acasa si spui la parinti sau la sot ca ar trebui sa mai faci si altceva decat serviciu cumparaturi mancare treaba, si ei ce iti spun? Prostii, celelalte femei gasesc placere si satisfactie si relaxare in toate astea ( treburile casnice), nu au nevoie de plimbari si sport si alte forme de divertisment, ca sa simta fericite si implinite, le e de ajuns ca barbatul a mancat si doarme multumit la televizir, copilul se joaca la tableta si ea spala vase la bucatarie si freaca aragazul si are cele mai curate ferestre de pe toata strada...trebuie sa iti impui si tu ca toate astea sa te implineasca si sa te faca fericita, chiar daca te obosesc si te deprima si te fac sa arati groaznic, de nici nu te mai pkace barbatu ca mirosi a tocanita, nu mai ai timp sa te speli pe cap si sa-ti cureti unghiile si saiti schimbi hainele, de incepe sa se uite dupa altele si zice ca e numai vina ta...asta in conditiile in care tu nu ti-ai facut decat datoria...mi-e greu sa cred ca un barbat bun crestin a acarui sotie isi face numai datoria, e fericit si multumit cand o vede deprimata si extenuata...insa femeile care le place smotrul, nici nu se resimt, arata bine, infloritor, nici nu se murdaresc, nici nu obosesc, nu-si rup unghiile...

Sa va dau un exemplu: de multe ori s-a intamplat sa am de treaba si duminca, am ajuns pe fuga la biserica, n-am mai apucat sa ma imbrac cu ceva mai a catarii, nici sa ma pieptan, nici sa ma spal la cap uneori, ba chiar miroseam a mancare, si am stat rusinata intr-un colt. Pede alta parte, si preoteasa a ajunge mai tarziu, pe la 10- 11, dar ea e mereu frumoasa si aranjata, si miroase a parfum...ceea c ma face sa ma gandesc ca ori doarme mai tarziu si apoi sta sa se aranjeze, ori se scoala cu noaptea-n cap sa-si faca treburile, apoi apuca sa se si spele, saisi si calce hainele, sa-si curete unghiile, sa se si aranjeze si nici nu e obosita...acum nu stiu voi barbatii crestini care sunteti pe aici, cum preferati sa fie sotia voastra, ca mine, sa se vada ca a facut smotru pana acum, sau ca doamna care zici ca-i scoasa din cutie ???

Fallen, unele sunt si mai usor adaptabile la situatii diferite.

Patesc si eu ca dupa o saptamana crunta cu stat pest program la lucru sa ajung acasa si sambata efectiv sa nu mai am chef de nimic. Dar de obicei ma ridic la un moment dat, dau drumu la muzica si ma pun pe treaba si ma trezesc ca apartamentul incepe sa arate altfel, vasele nespalate se mputineaza si eu fac treaba dansand de multe ori. Am gasit acea metoda de a face ceva ce nu am chef care ma pune in miscare; in cazul meu curatenie,spalat etc. pe muzica.

Alteori ies dimineata la o plimbare/alergare si cand ajung inapoi, deja m-as apuca de toate odata.

Cauta ceva care sa iti dea energia accea care lipseste; inearca diferite modalitati si fa ca treaba ce trebuie facuta prin casa sa devina distractiva.
Si, ia-ti macar cate 1-2 ore pentru tine in weekend, macar din cand in cand, ore in care sa iesi afara, la aer sau sa faci ceva pentru tine, ceva care te relaxeaza si pune-te sa dormi devreme seara; dimineata s-ar putea sa te trezesti mult mai odihnita si poate chiar sate trezesi mai devreme fara sa ai nevoie de ceas desteptator.
Inventeaza retete cand nu ai de toate in casa si vrei sa economisesti niste bani; nu arunca mancarea; se pot "recicla" unele mancaruri. Make it fun. It is posible :D

Oamenii si situatiile nu se compara;fiecare este o taina,si atata!
Degeaba comparam vecinele,colegele si altele care ne intra in sfera vizuala;fiecare om are resursele,darurile sale care-l fac unic.

Femeile mai simple care nu au interese si hobbiuri desigur ca adora sa curete casa toata ziua,altfel se plictisesc cu existenta lor,care pe plan intelectual nu le da nici o motivatie;unele or avea si OCD (obsessive compulsive disorder) care le da impresia ca daca detin controlul asupra casei(dpdv al igienei),detin controlul asupra vietii in general si sunt implinite cand isi tocesc unghiile vreo doua ore la faianta din baie.
Eu din contra,sunt foarte nefericita cand trebuie sa fac curat si asa am fost inca de copil.Pe langa asta sunt alergica la praf si la chimicalele de curatat,asa ca acum trebuie sa fac curat cu masca.
Imi place sa fie curat dar sa nu fiu eu aia care trebuie sa se zbata cu praful si mizeria(mizeria ma deprima in toate formele).

Si cum toate se leaga material,daca ai reusit cu mari eforturi,imprumuturi si sacrificii sa-ti pui faianta,gresie si alte nebunii,starea lor te aduce vecin cu nebunia ,sa fie in perfecta stare,sa nu aiba fir de praf etc... ceea ce face ca oamenii sa para si mai meschini.
Chiar asa se devenim robii lucrurilor din casa? Aproape sa ne inchinam la ele?
Nu este o abordare spiritual a vietii dintre cele mai fericite.
Lucrurile nu sunt motiv de bucurie si de implinire in sine,se folosesc si atat.

"Use things,not people;Love people,not things!"

Sa stiti ca de la o vreme, de cand a venit primavara, ma trezesc fara desteptator, decum se lumineaza, cand e senin pe la 6,30...mai aud si pasarelele, am auzit si niste ciori intr-o dimineata :)...( din pacate la noua locuinta ma tem ca se aud mai mult masini si tramvaie, desi nu e o artera principala...). De obicei am mai multa energie dimineata, mi-e mai usor sa fac anumite treburi, decat seara, de ex sa spal vase.
Sambata in schimb e cam deprimant cand faci bilantul dupa o saptamana de lucru, nu imi raman vase nespalate, dar trebuie aruncat mancarea care nu s-a mancat ( si nu s-a aruncat mai devreme din frigider tocmai pt ca nu era timp de spalat cratiti), nu prea mai am ce recicla pt ca de la o vreme chiar imi e sila, apoi trebuie facuta alta, daca ai cu ce, daca nu trebuie mers la piata, cumparat si apucat de gatit mai tarziu, pe la 11-12, apoi candtermini de facut curatenie, si cand zici ca esti gata, vine timpul sa pui masa, apoi sa strangi masa, sa speli iar vase, samd.... ca ajunsesem sa fiu invidioasa pe cei care cand veneam eu de la piata si urma sa ma apuc de gatit, ei deja isi faceau curatenie, erau la geamuri, ba una chiar era cu prosopul in cap, isi facuse baie :).... . Din fericire duminica imi ramane libera de obicei, doar daca nu cumva sambata am avut de facut ceva in deplasare ( respectiv la noua locuinta sa-l ajut pe el). Sau se mai intampla sa constatam ca ce-am facut sambata ori nu ne ajunge, ori nu ne place, si sa trebuiasca sa mai facem o tura si duminica...ce bine era daca erau toti barbatii postitori, ca cei de pe forum :) , sa vrea doar cartofi fierti si paine cu apa,dupa ora 3, dar din pacate majoritatea nu sunt ...
Cu gresia si faianta, sincer e mult mai bine si mai usor ( de curatat) decat fara...si cu cat e mai mare suprafata de lucru ( bine, sa nu exageram :)) e mai usor de curatat ca nu e aglomeratie de obiecte pe m. patrat...intr-adevar ar putea fi o placere sa faci curatenie, cata vreme nu apare aglomeratia si nu incep sa se degradeze toate ( de ex in baie au pus pe pereti chit de rosturi alb, si ala nu va ramane asa forever, orice i-am face....); insa din cate am vazut in toate casele cu copii mici....tot ajung sa te copleseasca, la un moment dat...depinde acum si cat esti de silitoare, ca unora poate chiar nici nu le pasa prea mult...( cand cautam apartament, una care vindea, statea in 2 camere, nu prea mare, cu barbatul, copilul si parintii, si incerca sa ne convinga ca nu conteaza marimea apartamentului, ca copilul tot vrea mai mult afara, in parc, la mare, etc :))...si intr-adevar, te simti mult mai bine cand vezi ca ai terminat si totul arata minunat...ca dupa travaliu cand iti vezi copilul, cum zice parintelle :) ( bine nu se refera cand faci curatenie, ci cand postesti, cand mergi in pelerinaje, etc, adica la ascensiuni spirituale :))...

Foarte frumos expus. Vreau doar sa adaug importanta linistii. Conteaza foarte mult detasarea de la elementele exterioare, sociale.

fara liniste nu e nimic

Post binecuvantat !
 

“ Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău
…” (Matei 6, 17-18).

Spun Sfinţii Părinţi că Adam, după ce a fost izgonit din rai, a plâns 40 de zile la poarta Edenului, bătându-şi pieptul cu multă jale pentru a i se ierta păcatul şi a fi primit iarăşi înăuntru. Deci şi noi, astăzi, ne asemănăm strămoşului nostru.
Depărtaţi fiind de împărăţia cerurilor pentru mulţimea păcatelor noastre, trebuie să plângem la uşa milostivirii lui Dumnezeu, prin post şi rugăciune, timp de 40 de zile, pentru ca să ni se ierte păcatele făcute peste an şi în toată viaţa noastră.

intelepte cuvinte. Post binecuvantat tuturor!

http://www.crestinortodox.ro/paste/p...at-151420.html

Dincolo de acceptiunea simplista, digestiva, a postului.
Fara, insa, a desconsidera infranarea trupeasca.

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici la Duminica Iertării şi începutul Postului Mare: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...a-despre-post/

"Tu insa, cand postesti", spune Domnul, "unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie."

Aceasta este cea mai buna alcatuire ce o primim pentru postire. Iar intelesul de suprafata este deslusit. Cand postesti, fa aceasta pentru Dumnezeu si pentru mantuirea sufletului tau, nu pentru oameni. Nu este catusi de putin important ca oamenii sa vada si sa stie ca tu postesti – cu adevarat, este mai bine pentru tine ca ei sa nu vada si sa nu stie. Pentru aceasta tu nu astepti de la oameni nici o rasplata. Si ce-ti pot da ei, care, ca si tine, se bizuie pe Dumnezeu pentru toate lucrurile? Este important ca Dumnezeu sa vada si sa stie. Si Dumnezeu va vedea oricum; nu poti sa ascunzi nimic de Dumnezeu. Asadar, nu arata postirea ta prin nici un semn vazut; El citeste aceasta in launtru, chiar in inima ta. Asa cum ti-ai uns capul inainte de a posti, fa aceasta si cand postesti; si asa cum ti-ai spalat fata ta inainte de a posti, fa aceasta si cand postesti. Fie ca faci aceasta sau te infranezi de la aceasta – nici una dintre aceste alegeri pe care le faci, nu-ti va spori meritul tau; daca faci aceasta sau te infranezi de la aceasta nici nu te va mantui, nici nu te va duce la pierzare.

Dar aceste cuvinte ale lui Hristos: “unge capul tau si fata ta o spala” rostite atat de hotarat, au intelesul lor launtric profund. Deoarece, daca Domnul S-ar fi gandit numai la capul cel trupesc si la fata cea trupeasca, cu siguranta ca El nu ne-ar fi poruncit sa ne ungem capul si sa ne spalam fata atunci cand postim. El ar fi spus ca este un lucru de mica importanta si lipsit de sens, unde se amesteca roadele postirii, sa-ti ungi sau sa nu-ti ungi capul, sa-ti speli sau sa nu-ti speli fata. Este limpede faptul ca, in adancul acestor cuvinte se ascunde un inteles tainic. De altfel, cel care intelege aceasta porunca a lui Hristos sub infatisarea ei de suprafata si incepe, mai ales atunci cand posteste, sa-si unga capul si sa-si spele fata, va cadea in chipul celalalt al fatarniciei. El va pune iarasi in priveliste, inaintea oamenilor postirea sa, insa intr-un chip diferit. Dar Domnul tocmai aceasta a cautat sa ne invete in chip lamurit, ca sa nu facem. Atunci, nu mai exista nici o indoiala ca aceasta porunca si are intelesul sau launtric. Care este acela? Este asemenea celui pe care l-a dat Apostolul Pavel taierii imprejur, intregind taierea imprejur a inimii ca mijloc mantuitor, si socotind ca infatisarea de la suprafata a taierii imprejur ca nefiind mai importanta ca nesavarsirea acestei taieri (Galateni 6:15; Romani 2:29).

Atunci, “unge capul tau”inseamna: unge mintea ta cu Duhul Sfant. Fiindca “capul” semnifica “mintea” si intregul suflet, si uleiul inmiresmat cu care se unge capul semnifica Duhul Sfant. Si aceasta inseamna: posteste de toate gandurile cele rele si infraneaza-te de la toate cuvintele nerusinate si fara de folos. Dimpotriva: umple-ti mintea cu gandurile lui Dumnezeu, ale lucrurilor Sale sfinte, ale curatiei, ale credintei si dragostei si cu toate cele ce sunt vrednice de Duhul Sfant. Fa la fel si cu limba ta – pentru ca vorbirea si mintea una sunt – fie ca te infranezi in intregime de la vorbire, ori, daca vorbesti, spune numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu si spre mantuirea sufletului. Fa la fel si cu inima ta: posteste de toata ura si de tot raul, zavistia si mandria, hula impotriva lui Dumnezeu si a omului, de orice pacat si poftire pacatoasa, patima si dorinta – infraneaza-te de la toate astea si lasa Duhul Sfant liber, ca sa semene in inima ta fiecare fel de planta sfanta si bine-placuta lui Dumnezeu, floare cereasca. Fa la fel cu voia sufletului tau: posteste de la fiecare scop pacatos si de la fapta pacatoasa, infraneaza-te de la tot raul si lasa Duhul Sfant liber, ca sa unga sufleul tau invartosat, cu uleiul inmiresmat al lui, sa-i vindece ranile si sa-l intoarca inspre Dumnezeu, sa-l indemne catre lucrarile cele bune si sa-l umple cu setea pentru fiecare buna lucrare care se afla in Dumnezeu.

Acesta este intelesul cuvintelor: “unge capul tau“. Altfel spus: infraneaza si stapaneste omul tau launtric, care este de cea mai mare insemnatate, opreste-l de la fiecare rau si indeamna-l catre tot ceea ce este bun.

Ce inteles au cuvintele: “si spala fata ta”? Fata semnifica omul pe dinafara, omul trupesc, simtitor – trupul omului. Sufletul se arata lumii acesteia, prin mijlocirea trupului. Pentru Dumnezeu, sufletul este fata omului, dar pentru lume, sufletul este trupul omului. Prin simtirile si madularele trupului aratam lumii ce gandim, ce simtim si ce vrem. Limba transmite gandurile mintii, ochii arata simtamintele inimii si picioarele duc la bun sfarsit scopul sufletului.

"Spala fata ta" inseamna: curateste-ti trupul tau de savarsirea oricarui pacat, oricarei necuratii si oricarui rau. Infraneaza-ti simturile de la tot ceea ce este de prisos si primejdios; pazeste-ti ochii ca sa nu zaboveasca prin amestecarile acestei lumi; pazeste-ti urechile de la toate cele care nu slujesc mantuirii sufletului; pazeste-ti nasul, pentru ca sufletul tau sa nu inspire mirosul acestei lumi, care degraba se schimba in duhoare; infraneaza-ti limba si stomacul de poftirea de multa mancare si bautura; infraneaza-ti intregul tau trup, ca sa nu se faca peste masura de delicat, si sa nu-ti ceara mai mult decat ii are nevoie pentru vietuire. Pe langa toate acestea, infraneaza-ti mainile, ca sa nu bata si sa nu chinuiasca oamenii si animalele; infraneaza-ti picioarele ca sa nu te duca in pacat, sa nu te duca la petreceri prostesti, la distractii fara de Dumnezeu, la lupte si furturi. Si, impotriva tuturor acestora, fa din trupul tau o adevarata biserica pentru sufletul tau; nu fa din el o carciuma de la marginea drumului, unde se aduna talharii ca sa-si imparta prada si sa-si faca planuri pentru noi atacuri, ci biserica a Dumnezeului Celui viu.

Acesta este intelesul cuvintelor: "si spala fata ta". Aceasta este postirea care duce la mantuire. Acesta este postul pe care il propovaduieste Hristos, post fara fatarnicie, post care scoate duhurile cele rele, si aduce omului biruinta slavita si roade bogate, atat in aceasta viata, cat si in cea urmatoare.

Câteva cugetări despre post :
 

„De aceea, chiar de la început, creând Dumnezeu pe om, îndată l-a dus și l-a predat în mâinile postului și i-a încredințat acestuia mântuirea lui ca unei maici iubitoare și celui mai bun dascăl.”
„Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană.” ( Sfântul Ioan Gură de Aur )
„Fiindcă nu am postit, am căzut din Rai. Așadar, să postim acum, ca să ne întoarcem în Rai.”
„Postul este armă împotriva oștirii demonilor.” ( Sfântul Vasile cel Mare )
„Postul veștejește pofta, prin rugăciune curățește mintea și o pregătește pentru adevărata contemplare.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul )
„Să postim? Desigur, ca să oprim pornirile trupului și să ne înmuiem inimile.” ( Sfântul Simeon Noul Teolog)
Tot binele și frumosul se săvârșește și se făptuiește prin post . (Sfântul Grigorie Palama )
Mare armă este postul împotriva ispitelor, după cum desfătarea de mâncări este începutul a tot păcatul. ( Theofylact al Bulgariei)

"Decalogul postului"
 

• Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie. Calcă-ţi pe inimă, mergi şi te împacă cu toată lumea, şi mai ales cu cei cărora le-ai greşit. Iartă din toată inima ta, pentru ca şi Dumnezeu să te ierte pe tine.
• Spovedeşte-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic şi nu-l schimba. Mărturiseşte toate greşelile şi patimile, gândurile şi intenţiile rele.
• Nu te certa, nu blestema, nu înjura. Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat faţa Domnului nostru Iisus Hristos în timpul Pătimirii Sale.
• Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineaţa, seara şi de câte ori poţi. Roagă-te şi pentru binele duşmanilor, împlinind astfel porunca Domnului, şi El îţi va da pace în suflet, bucurie şi înţelegere duhovnicească.
• Fă milostenie după puterile tale, adică ai milă de alţii, ca şi Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiaşe sau cu mai mulţi copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.
• Întoarce la credinţă pe cel căzut ori neştiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă sau o icoană.
• Mergi şi vizitează un bolnav, un suferind, un infirm sau un neputincios. Uşurează suferinţa şi vei putea să auzi şi tu, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moşteni Împărăţia Cerurilor.
• Pomeneşte şi fă milostenie pentru cei adormiţi, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoştinţă şi neuitare faţă de ei.
• Ai grijă să nu te mândreşti cu postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „ Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac ” (Luca 17, 10).
• Postiţi pentru că aţi păcătuit, postiţi pentru a nu mai păcătui, postiţi pentru a primi darurile Duhului Sfânt şi a păstra ceea ce vi s-a dăruit!
Acesta să fie îndemnul: să postim cu folos! Fă din ziua împărtăşirii tale cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos cea mai fericită sărbătoare a vieţii tale, trăind bucuria Învierii .
(Părintele Nicolae Tănase )