Apăi, da, c-am dădu cu bâta-n baltă ! Astfel de filozofii se nasc printre blocuri , în cartierele periferice. Am mai auzit de astfel de teorii ale comparaţilor. Totul se naşte fals în mintea celui în cauză.

Uite ca acum vad ca am facut o gresala gramaticala. "Dadu-si" este gresit, corect "dadusi" (tu ai dat - tu dadusi) :77:

Si totusi e adevarat, barbatii functioneaza foarte mult prin comparatie cu ceilalti barbati. Competitia se vede pe toate planurile...

Da, cred ca am intalnit ideea asta la unii din elevii mei baieti, de care vorbeam mai sus. Sa fim realisti, exista si astfel de barbati si baieti.
Acum, e adavarat ca nu asta pare sa fie motivul Nevrednicului.

Eh, n-a dat singura cu bata in balta!:40:

Pentru ca am spus lucrurilor pe nume?

Nu intotdeauna e delicat sa spui lucrurilor pe nume. Acesta de fata e un exemplu... Din fericire tanarul nostru nevrednic e putin deasupra numelui lucrurilor... probabil tinde sa se apropie de sens :39:

Aici pe forum nu raspundem doar celui care a initiat topicul ci si mergem pe fire care ar avea legatura cu topicul. Iar dorinta barbatului ca fata sa fie virgina uneori are si motivatii nu tocmai crestinesti, ci aceea ca el sa fie primul, astfel o victorie fata de alti baieti. N-are legatura cu Nevrednicul, are legatura cu topicul...

Mai Ana, eu nu zic ca nu este uneori asa cum zici tu, eu vorbeam doar de delicatete. Dar nu pricepi si basta...:106:

Pr Porfirie zicea ca de multe ori a regretat ca a vorbit, dar nici macar o singura data nu a regretat ca a tacut.

Eu inteleg foarte bine ca e vorba de delicatete, dar nu inteleg cum a fost incalcata delicatetea in acest moment exact, aici, in situatia asta exacta si concreta...

Raspund pe MP.

Sunt sigur ca elenadana nu a spus-o cu rautate,asa ca nu cred ca se cuvine sa judecam pe nimeni,sa criticam sau sa facem alte comentarii. Si nici eu nu o spun cu rautate.

Cristina,parca spuneai mai demult ca imi mai trimiti un mesaj privat in care imi scrii ceva legat de asta.

Da, bine spus.

S-a facut, scriu!

Ar fi fost ok sa o respingi temporar daca aceasta ar fi stat undeva in desert. Dar cum va sta in lume s-ar putea nu sa se pocaiasca si sa se intoarca la tocmai la faptele regretabile din trecut. Se poate usor cadea intr-un mod de a gandi: "nu sunt vrednica pentru cineva cu adevarat curat, locul meu este printre cele lumesti". Si sa cada intr-o deznadejde amestecata cu dulceata pacatului, asa sunt cam 90% din societate. Adica "viata si asa e scurta, hai s-o traim cat mai placut etc". E usor sa judeci si sa vrei ceva curat, dar intreaba-te: tu esti suficient de curat? Si daca esti curat (sfant), ai fost intotdeauna asa?? Si daca nu ai fost sa intelegem ca nu vei mai merita niciodata nimic curat in viata asta?
Pe mine ma socheaza un pic cum toti vor fete curate si cu moralitate impecabila dar uita cine au fost ei acu ceva timp. Si nu ma refer doar la relatii trupesti ci in general la pacate. Si chiar si la alea comise doar cu mintea. Daca regreta ce a facut si e pe calea indreptarii atunci e deja exceptionala. Ia-o de nevasta si fiti fericiti!

Doar tu decizi daca va fi sotia ta!
 

Daca voi doi va intelegeti bine si va iubiti atunci casatoriti-va!Decat sa regreti ca ai ascultat sfaturile altora mergeti la preot si cereti-i sfatul si indrumarile pentru aceasta situatie.Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va lumineze inimile!

Eu am decis
 

Sotia mea inainte sa ma cunoasca pe mine s-a culcat cu mai multi barbati (nu a vrut niciodata sa-mi spuna cu cati- dar nu mai conteaza asta) printre care si un verisor de-al meu.
Vreau sa spun ca nu ii voi reprosa niciodata nimic referitor la trecutul ei. Este o sotie minunata si iubitoare si vom avea o fetita. Eu am acceptat-o asa si nu regret. Consider un plus si faptul ca suferinta si necazurile prin care a trecut au invatat-o sa aprecieze omul de langa ea la adevarata lui valoare.
Vreau sa spun ca la un moment dat chiar inainte de nunta noastra am trecut printr-un moment penibil dar am reusit sa-l depasesc.
Fiind intr-un grup de tineri s-a ridicat un tip (pe care l-am catalogat drept nesimtit) si a spus in auzul tuturor celor de fata:- Vai, eu m-am culcat cu ea ca si cu o tarfa si tu o iei de nevasta ?
si eu i-am raspuns: si ce daca? Daca atat timp cat a fost cu mine nu m-a inselat si ma respecta o voi lua.
Dupa asta ea a izbucnit in plans, am mers acasa unde cu greu am sa o linistesc si mi-a spus ca daca eu vreau sa ne despartim in acel moment sunt indreptatit sa o fac si ea nu se va opune voii mele deloc.
Nu m-am despartit de ea si vreau sa spun ca persoanele din sala au ramas inmarmurite la gestul pe care l-am facut ( ca i-am sters lacrimile si am mangaiat-o si am plecat cu ea de mana).
Noi acum ne tinem de mana si ne privim in ochi, ne zambim, ne jucam unul cu mana prin parul celuilalt si incercam sa ascultam cum bate inimoara copilului nostru.

Mai frate, povestea ta m-a lasat mut si contrariat ! Nu am ramas mut de admiratie, de dreptate ,de maturitatea ta, de puterea de a ierta ... Atit de contrariat am fost incit am ramas fara cuvinte.
Mai intii de toate va urez voua amindurora ca binecuvintarea Donului sa fie peste voi, sa va apere si sa va pazeasca de tot lucrul rau si sa va intareasca pt. a putea trece peste greutatile vietii !
Socotind insa ca mi-ai permite am sa-mi spun parerea mea despre asemenea intimplari care dupa parerea mea sunt meteorice .
Mai intii, noi ortodoxii ,stim ca nu urim pe fratele/sora nostru care pacatuieste ,pe el il iubim ,dar urim pacatul lui si dorim sa il ajutam sa se indrepte .
Dar sa nu uitam ...parintele Paisie aghioritul spunea despre pacate cam asa:,,...pacatele sunt pe om, pe sufletul lui asa cum este o picatura de singe pe halatul alb al unui doctor : chiar daca este una se vede de departe si oricit ai spala halatul cu mare greutate se curateste,de regula raminind o discreta urma "
Se intimpla orisicui, barbat sau femeie,sa greseasca, .Din multe motive gresim in tinerete. Nu ni se intimpla sa gresim muncind mai mult sau invatind mai mult sau fiind mai cuminti sau fiind mai binevoitori, nu ,asta nu. Asemenea greseli nu prea ni se intimpla. Se intimpla insa sa gresim cu pacate urite , grele ,greu de indreptat. Alteori trecem de la greseli accidentale la patimi,adica iar si iar cadem in aceiasi greseala .Adica dupa ce am gresit (sa zicem ca fiind inselati)o data incepem sa tot cadem in acelasi pacat sau si in altele mai grele. Pai una este sa desfrinezi o data, din greseala,din imaturitate si alta este sa tot fi ...imatur. Ti se pare ca este aceiasi greseala sau ca vinovatii din aceste cazuri ar avea aceiasi vina. Eu zic ca nici pe departe ! Deci daca cineva a avut mai multi parteneri de pat ...este cu totul altceva decit ar fi fost pacalita de un ,,versat".Multi sau toti gresim dar munai unii recadem de nenumarate ori in aceiasi greseasla !
In alta ordine de idei , orice om de familie buna,de bun renume(asa cum spune si sf. ap. Pavel) care este EDUCAT ,si care respecta familia parintilor si a bunicilor sai nu doreste sa se ,,asambleze" cu o persoana mai putin onorabila ! Crezi dumneata ca o fata/femeie cu mintile in cap ar dori sincer sa se incurce cu un barbat vicios : care bea un pic, care curveste sau a curvit un pic, care are meteahna prietenilor de table sau de fotbal uitind ca este familist, sau alte si alte vicii ? Eu nu cred ! Se feresc cu multa abilitate de acestia !Si asa vicisitudinile vietii schimba omul de linga tine(si si pe tine )darmite sa pleci cu indoieli de la inceput .
In plus , in lumea asta se gasesc multi oameni seriosi(femei si si barbati) din care poti alege fara a mai fi nevoie sa risti ! Daca o persoana a avut lipsa bunului simt (ca accident nu a fost pt. ca s-a repetat atit cit a vrut)de a se ,,distra ' cit a vrut si mai ales cum a vrut de ce se mai da atinsa atunci cind isi atrage oprobiul ? Nu se gindea atunci cind era practicanta ca se va ajunge si la asa ceva ? Si asa nu faci multe lucruri(pt. cele care cu adevarat nu fac) si lumea te catalogheaza ca...mai stie cine, darmite atunci cind faci .Pai daca ai fost ,,virtuoasa " prin propria vointa ...rabda ! Despre mamele si bunicile serioase ale noastre de ce nu spune nimeni nimic ? pt. ca si-au vazut de treaba lor serioasa !
Poate ti s-a parut ca ai fost la inaltime cu atitudinea ta si chiar apreciat de unele fete dar depinde de care !
De ce mi-am permis sa fac acest comentariu ?
Eu sint un om de educatie clasica ,admirator si practicant a tuturor normelor si virtutiilor clasice , a aprecierii oamenilor seriosi, curati si morali. Am facut studii ,sa le spun tot clasice ,urmind institutii serioase de invatamint si fiind obisnuit cu ,,marea munca" pt. obtinerea unei instructii si educatii de ,,moda veche". Dar,de prin clasa a IX de liceu am fost priten cu o colega cu care am ,,prietenit" 10 ani ; apoi ne-am casatorit ,am facut 2 copii si am stat impreuna alti 10 ani . A fost o fata simpla ,cuminte ,onesta ... A ajuns economista bancara si a inceput incet,incet sa fie furata de magia banului, a relatiilor, a lumii interlope, a coruptiei, a puterii negre, a minciunii, a puterii discretionare si fara frontiere ! Schimbata moral si fara dorinta de revenire ,conviinsa ca este in tonul lumii contemporane am decisd sa ne separam. Mi-am facut un ,,inventar" (bilant)al etapei de viata in care am ajuns si m-am cercetat serios pe mine insumi. Am considerat ca am gustat si trait toate ,,dulceturile" vietii si ca mi-am indeplinit dorintele de demult . Astfel am ramas singur si m-am apucat de lucruri f. serioase carora le sosise timpul . Exista in viata sf. Antonie cel mare povestea cu sf. Petru cel prost pe care am considerat-o buna, demna de un barbat ajuns la maturitate ...si caut sa o duc la bun sfirsit .

Referitor la tine ... ce sa zic, ai facut un lucru neasteptat,aplaudat deschis de femeile cu putine rigori si incriminat probabil de multi barbari ... sti cum este cu barbatii: de petrecut ar vrea sa petreaca cu cit mai multe si mai reprezentative femei dar cind doresc sa se ,,faca de casa" nu mai accepta orice , voiesc doar virtuoase. Nu este o garantie ca daca sunt virtuoase si va fi bine pina la batrinete dar logica simpla spune ca un borcan crapat in care se vor pune muraturi are sanse mult mai mari sa se sparga decit unul care nu este croit ! Sti, ai putea sa spui ca se face apel la iubire sincera, la iertare, la virtutile crestine ,la lipsa de prejudecati,la iubirea aproapelui care este porunca hristica, etc,etc. Ei sa nu te pacalesti cu acestea; pt. cel care vrea iubirea lumii trebuie sa fie demn de ea...dar daca el/ea a renuntat de buna voie ,este doar treaba lui/ei . Pai daca ar fi vorba sa invocam poruncile hristice atunci ar trebui ca in primul rind preotii sa dea dovada de asa ceva si sa-si caute neveste desfrinate ...ori nici pe departe nu este asa ! Ei au voie sa aleaga numai virgine. Daca virginitatea nu avea si conotatii morale (inca de la patriarhul Avraam)nu ne dadea D.zeu legile morale ale castitatii si nu mai lasa himenul la locul lui !!! Sa nu ne pacalim crezind orice si mai ales intrepretat oricum. Din cauza greselilor de intelegere invatatura ortodoxa se tilcuieste ,se invata unii de la altii si nu prin intuitie si proprie simtire; in acest ultim fel ajungem pe cai gresite aproape sigur !
In orice caz, te felicit pt. atitudine si pt. tarie !

[quote=zaharia_2009;168773]
In alta ordine de idei , orice om de familie buna,de bun renume(asa cum spune si sf. ap. Pavel) care este EDUCAT ,si care respecta familia parintilor si a bunicilor sai nu doreste sa se ,,asambleze" cu o persoana mai putin onorabila ! Crezi dumneata ca o fata/femeie cu mintile in cap ar dori sincer sa se incurce cu un barbat vicios : care bea un pic, care curveste sau a curvit un pic, care are meteahna prietenilor de table sau de fotbal uitind ca este familist, sau alte si alte vicii ? Eu nu cred ! Se feresc cu multa abilitate de acestia !Si asa vicisitudinile vietii schimba omul de linga tine(si si pe tine )darmite sa pleci cu indoieli de la inceput .

Of, ce bine ar fi sa aveti dreptate, domnule Zaharia! Mai sunt si fete / femei (ce-i drept, nu stiu daca cu mintile in cap) care doresc sincer ce spui dumneata. Din fericire, acelea au si parinte duhovnic, care nu le lasa sa cada in pacate si le spune: "De e voia Domnului sa fii cu el vei fi, de nu, nu". Imi pare foarte rau pentru povestea Dvs, dar toate lucrurile au un scop in viata asta, poate asa a fost voia Domnului si in cazul Dvs, si al lui Felix si privesc cu respect atitudinile libere ale amandurora.

Of, ce bine ar fi sa aveti dreptate, domnule Zaharia! Mai sunt si fete / femei (ce-i drept, nu stiu daca cu mintile in cap) care doresc sincer ce spui dumneata. Din fericire, acelea au si parinte duhovnic, care nu le lasa sa cada in pacate si le spune: "De e voia Domnului sa fii cu el vei fi, de nu, nu". Imi pare foarte rau pentru povestea Dvs, dar toate lucrurile au un scop in viata asta, poate asa a fost voia Domnului si in cazul Dvs, si al lui Felix si privesc cu respect atitudinile libere ale amandurora.[/quote]


Este o mare bucurie, o mare bucurie duhovniceasca sa vezi tineri si tinere care traiesc poruncile lui Hristos si mai putin pe cele ale mondenitatii. Cinste lor, cinste parintilor si duhovnicilor lor !Desi lumea este decadenta traitori se nasc si exista in toate timpurile . Acestora Hristos le harazeste o singura rasplata, o singura bucurie : sa ii invete sa-L iubeasca . Sunt insa mult incercati tocmai pt. a se curata(despatimi)! Sa respectam poruncile domnului cit putem de bine .Nici o data cuvintele domnului nu au amgit. De unde stim ? de pa pro. David care spune intr-un psalm: ,,...cuvintele Domnului ,cuvinte curate ,argint lamurit in foc ,curatat de pamint, curatat de sapte ori "
Sa fi binecuvintata si sa ai pace in suflet !

Este o mare bucurie, o mare bucurie duhovniceasca sa vezi tineri si tinere care traiesc poruncile lui Hristos si mai putin pe cele ale mondenitatii. Cinste lor, cinste parintilor si duhovnicilor lor !Desi lumea este decadenta traitori se nasc si exista in toate timpurile . Acestora Hristos le harazeste o singura rasplata, o singura bucurie : sa ii invete sa-L iubeasca . Sunt insa mult incercati tocmai pt. a se curata(despatimi)! Sa respectam poruncile domnului cit putem de bine .Nici o data cuvintele domnului nu au amgit. De unde stim ? de pa pro. David care spune intr-un psalm: ,,...cuvintele Domnului ,cuvinte curate ,argint lamurit in foc ,curatat de pamint, curatat de sapte ori "
Sa fi binecuvintata si sa ai pace in suflet ![/quote]

Multumesc frumos, domnule Zaharia. Eu nu sunt asa cum credeti dvs, dar prin ce ati scris, ma ajutati sa fac ceea ce mi-a spus parintele meu ieri (sa nu imi irosesc energia pe locuri imposibile + voia Domnului). ca daca ar fi dupa voia mea, praf s-ar alege de tot. Ce bine ca Dumnezeu ne iubeste pe toti si ne vorbeste prin oameni! Sa va ajute Dumnezeu sa traiti dupa poruncile Lui si sa ii faceti si pe altii sa-I asculte acele cuvinte curatate de 7 ori!

E minunat felul in care te-ai comportat. Iti spun ca fata, ca daca eram in locul ei m-as fi simtit foarte iubita. Sa sti ca ai iubit-o cu adevarat prin gestul tau si nu cred ca poti sa-ti imaginezi cat de fericit poate fi un om cand se stie iubit. Iubeste-o tot asa, si va fi fericita, nu va avea de ce sa caute altceva in alta parte. Ma bucur pentru voi!

Poate sunt vinovat
 

Poate sunt vinovat, si multi m-au criticat dar pur si simplu mi-a placut aceasta fata si am luat-o de nevasta . Mi-a placut felul ei de a fi, modul ei de a se comporta. Mi-a placut faptul ca este o persoana foarte modesta, asta nu exagerat, si are un foarte mult bun simt. Cu toate ca era aceasta pata urata din trecutul ei eu mi-am dorit sa fiu cu ea. Unii si-au ales jumatatea si aceluia/aceleia ii lipsea o mana sau un picior,sau era chior de un ochi sau era de alta religie si s-au lasat chiar de religia ortodoxa. Noi, slava domnului, tinem post impreuna si mergem impreuna la biserica.
Ba chiar am aflat ca motivul principal pentru care nu a vrut sa facem dragoste pana la casatorie a fost ,, ca sa nu fiu dus de val" stiut fiind faptul ca dragostea trupeasca te orbeste oarecum.
Sunt vinovat ca am facut asta? Ca m-am casatorit cu ea?

Felix, voi stiti cel mai bine ce aveti in inimile voastre, sa nu va pese de gura lumii, sa va iubiti mereu.

Felix, nu-ti mai pasa de gura lumii! ai facut pasul, aveti binecuvantarea lui Dumnezeu, mergeti impreuna la biserica, o sa aveti un copil, ce doresti mai bun decat atat? :) Uita ce a fost si mergi inainte!

Mai baiete(folosesc cu toata prietenia acest apelativ, sper sa nu te deranjeze), daca ai fost tare pina acum si duhul tau nu s-a risipit, mergi inainte cu credinta si nadejde .Veti da peste ispite, ca noi toti dealtfel, dar sa nu desnadajduiesti ! Desi fiecare avem felul nostru de a fi si propria cale de mintuire poti fi un bun exemplu pentru multi dintre noi.
M-ai impresionat, insensul bun si frumos al afirmatiei !

N-ai citit ce-am scris?

Felix, felicitari, casa de piatra, sa va traiasca fetita si sa va bucurati de ea si de ce va va mai oferi Bunul Dumnezeu in viata! :)

Esti cam tot atat de vinovat ca si hristos care a stat a iertat-o pe femeiea desfranata, care a stat la masa cu vamesii si pacatosii care l-a luat pe talharul cel bun cu sine in rai... si care trage de noi toti pacatosii sa ne aduca cumva in rai.
Ai facut un pas mare, ai avut motivele tale si o mare tarie. Cu Dumnezeu inainte! Chiar daca un borcan cu muraturi crapat are mai mari sanse de a se sparge decat unul indemn, un borcan lipit, intarit si vegheat de Hristos, are cu sigurnata o viata mult mai lunga si mai de cinste decat unul nefolosit niciodata.
Sa nu te indoiesti niciodata, cu nimic nu ai gresit! Pentru fiecare dintre noi, oamenii si lucrurile au valoarea pe care suntem noi capabili sa le-o dam. Nesimtitul care a facut acel comentariu nepotrivit a putut vedea in iubita ta doar atat cat a incaput in inima lui bicisnica, tu ai fost capabil de mai mult... Unde fariseii vdeau o desfranata, Hristos putea vedea o sfanta...
"Nesimtitul" a fost capabil sa-i rapeasca doar putin sex, atat a putut el, in nimicnicia lui, vedea in ea, tu ai putut sa creezi cu ea o viata, o familie, o mica biserica a Lui Hristos...

Mergeti sanatosi pe drumul vostru! Sa va traiasca fetita, sa fie santoasa si sa va bucure!
DOAMNE AJUTA!

Prea tirziu
Amin.

Niciodata nu stim exact ce se afla dincolo de aparenta, in sufletul omului. Si aproape de fiecare data ne grabim sa oferim sfaturi care se potrivesc cu ceea ce stim noi din experienta noastra, ceea ce nu-i rau, dar omul e schimbator iar adevarul relativ.
In dragoste esti tentat sa ierti orice fiindca e acel "ceva", acei "fluturi in stomac", e frumos, sublim, plutesti doar la gandul catre persoana iubita si nu vrei cu nici un chip sa pierzi ceea ce deja ai. Mai apoi dragostea dispare, si-abia atunci putem spune ca a meritat sa facem compromisul. Din pacate discutia se poarta oarecum inechitabil... Adica pentru barbat nu conteaza pe unde si cu cate s-a culcat, dar pentru femeie da! Asa e de cand lumea. Adica ea trebuie sa se considere "murdara", dar el nu trebuie sa se jeneze de lipsa de performanta!... Cine e cel ce judeca si cu ce drept? Din pacate doar maturitatea ne aduce intelepciunea, cu conditia sa fim aproape de Dumnezeu.
Am fost mult timp plecat "afara" (aproape noua ani) Mi-am lasat sotia in tara cu doi copii de 2 si 4 ani si cu un serviciu extrem de sever (BCR). Ne-am casatorit din dragoste si toate incercarile celorlalti de a ne desparti (dupa unii, eu n-o meritam) au esuat.
Mai mult sau mai putin regulat veneam eu in Romania sau veneau ei in Londra. Totusi timpul parea sa raceasca relatia noastra. Nimic nu mai era ca altadata. In ce ma priveste nu sunt genul de om care sa caut aventura si cu atat mai putin sa cumpar placerea la colt de strada. Am crezut despre mine ca sunt in stare sa-mi stapanesc emotiile si sa trec prin filtrul constiintei tot ceea ce intreprind. Dar viata ne mai ofera si surprize. Prin 2007 am mers sa astept pe cineva la tren care intentiona sa inchirieze o camera in casa care-o aveam sub administrare. De cum am vazut-o ca se apropie de masina am avut in minte intr-o secunda tot ce avea sa devina ea pentru mine. (La fel mi se intamplase si cu cea care urma sa-mi devina sotie cand m-am uitat lung dupa ea spunandu-mi in gand ca ea e cea pe care Dumnezeu mi-o harazise, desi nu schimbasem niciodata vreo vorba cu ea!) A fost coplesitor: pe cat imi doream sa fug, pe atat "o cautam" in gandurile mele. Dar se intampla ceva ciudat: sotia care nu ma sunase niciodata cu exceptia zilelor onomastice, acum ma suna in cele mai delicate momente de parca ar fi fost prin apropiere (evident fara sa banuiasca nimic). Insistasem de multe ori sa vina cu copii in Londra, dar de fiecare data ma lasa interzis prin acel definitiv NU. Acum - culmea! - ma intreba daca totusi n-ar fi bine sa vina...
Intr-o dupa-amiaza de bank holyday am rugat-o pe "ea" sa vina sa-mi ajute la rasucit sarmalele (e singurul lucru de la bucatarie pe care n-am vrut niciodata sa-l fac si nici sa-l invat). Desi avea treburile ei, a venit intr-o suflare (din fericire, Dumnezeu a facut sa nu-i mai pot inchiria camera pe care ar fi dorit-o si a ramas mai departe la adresa veche). Dar... a ramas si peste noapte promitandu-i ca nu voi face nimic impotriva vointei ei. Pot sa spun ca niciodata nu am simtit ca ma potrivesc cu cineva atat de bine din anumite puncte de vedere. Si pana la 32 de ani cand m-am casatorit am avut destule ocazii! Ma simteam oarecum vinovat fata de sotie, dar nu faceam promisiuni fiindca pentru mine (si cred ca pentru barbati in general) familia este inainte de orice. Ea fusese casatorita doar 6 luni, acum era divortata si avea o fetita de 14 ani in tara cu bunicii.
Dimineata am dus-o acasa, iar la intoarcere, de cum am intrat pe strada mea lunga cat o zi de post, a inceput sa ploua dintr-o data. Soseaua libera, semn ca toata lumea se odihnea de bank holiday. Doar in spatele meu am vazut o masina la oarecare distanta, dar nu i-am dat importanta. Ajuns in fata casei, am semnalizat si-am franat usor sa intru in parcare. O izbitura puternica am simtit in spate si-am facut manevra de parcare mai mult de nevoie decat de voie. Masina din spate era praf, nu mai aveai ce alege din ea si am mers inmarmurit sa vad ce-i la mine.NIMIC Doar o zgrietura mica sub bara. Nu-mi venea sa cred ca scapasem atat de usor. De dincolo un tinerel negru speriat, se balbaia spunand ca... nu m-a vazut! Au iesit vecinii, am dat telefon la asigurare, dar pe urma m-am razgandit spunand ca nu s-a intamplat nimic. In sufletul meu, eu eram cel vinovat pentru noaptea care tocmai se incheiase.
Am sunat-o pe ea si i-am spus pe scurt ce-am patit si ca trebuie sa terminam ca nu-i bine.
A mai trecut ceva timp, apoi ne-am intalnit la biserica. La plecare m-am oferit s-o duc acasa si pe drum mi-a reprosat ca am gasit o metoda originala sa scap de ea. Nu credea ca Dumnezeu doreste sa ne oprim si nu vedea in asta un semn. Am mers pe malul unui lac cu multe lebede, am stat un timp de vorba, si am conchis sa ne vedem din nou in acea seara. Dar nici n-a ajuns bine acasa ca a cazut de pe scari si a fost dusa de urgenta la spital...
Am ramas buni prieteni si chiar ne-am ajutat reciproc in multe probleme. Sotia a venit in Londra, iar intr-o zi fetita "ei" de 14 ani a venit in vizita la o fata care locuia in aceeiasi casa cu mine. Cand a vazut cum o tratez, sotia mi-a zis "Spune-i lui Mutu, ca intre tine si mama-sa n-a fost nimic!". Auzea mereu vorbindu-se de ea numai la superlativ (isi facuse o prietena foarte buna care locuia in aceeasi casa cu noi), dar desi se respectau foarte mult, ele doua nu s-au cunoscut niciodata.
Eu cred ca indiferent de situatie, totul tine doar de bun simt. Cine poate spune ca e perfect? Fiecare dintre noi avem scapari, slabiciuni, neimpliniri... Daca avem un dialog permanent cu Dumnezeu, nu ne lasa sa ne scufundam de tot, ci ne trage de urechi si ne mai da cate o palma ca sa ne-amintim ca suntem pe abatuta!...

Nu doresc sa-ti stric impresiile,sa-ti critic trairile, ,,buseala" de romantism suferita ci doar sa spun o concluzie a ,,ochilor" mei : atragatoare amestecatura aceasta de naratiune, aventura vinovata, romantism injumatatit,pacat greu, Dumnezeu,iertare, dreptate, intelegere,remuscari,echitate,imagini si amintiri duioase si dulci,,,maturitate" instabila,credinta rationala,vietuire slaba,s.a.m.d. Cuvintele acestea nu le-am pus la intimplare !!
Sigur ,este frumoasa povestea si se lipeste ca marca de scrisoare pe sufletele celor ce isi permit cite o asemenea ,,scapare". Este duioasa,este cu oameni cititi,cultivati, eleganti,elevati ,are un iz superior,rafinat ,sustinuta din bogatie ...si nu se compara cu cele vulgare,jenante, ridicole in care oamenii simplii se complac in josnicii si ,,fara de legi" amcestrale ! Dar cu toata superioritatea nu ai povestit decit pacate si o mustrare culta vis-a-vis de existenta lui D.zeu ! Eu insa sunt ochiul din afara sau mai impardonabil spus ,,omul de pe strada" si neavind subiectivismul tau imi pare mai clara povestea ta d.p.v. al moralei duhovnicesti si a legaturii reale (si nu rationale)cu D.zeu . De aceea pun intrebarea : ce atingere(treaba) are Hristos cu mamona ? Ce sanctiune s-ar da unui ,,desfriu cult " ?, o targere dragalasa de urechi si o palma paternala? Sf. canoane spun cu totul altceva !

Candva si eu ca si tine consideram ca mie nu mi se poate intampla fiindca nu-mi doresc si am grija sa ma feresc de ceea ce in termen simplu inseamna adulter. Mai tarziu am realizat ca cel mai bine este sa nu spunem niciodata "niciodata". La randul meu am judecat si poate chiar am jignit pe altii, facandu-i sa se simta extrem de prost intr-o imprejurare sau alta. Si nu se cadea fiindca in strafundul meu eram la fel de slab ca oricare dintre cei pe care eu ii judecam. Nimeni nu e mai presus de nimeni. Eu n-am venit aici sa "ma laud" cu... aventurile mele. Iar pentru fiecare pacat in parte consider ca m-am lovit cu capul de pragul de sus si-am suportat fara sa cartesc si fara sa spun ca nu e drept. Dimpotriva chiar, poate uneori mi s-a parut ca Dumnezeu e prea bland!... Dar un lucru am invatat: nu poti intelege pe cel flamand, daca nu stii ce-i foamea, nu poti intelege pe cel cazut intr-un pacat, daca tu insuti nu ai trait si nu ai luptat impotriva unei slabiciuni trupesti cand sa fii capabil sa spui NU, in timp ce toate celulele in tine striga "VREAU"! Virtutea nu e aceea de a tine post, cand tu esti un vegetarian convins, ci aceea de a trai intre tentatii si sa ti le poti inabusi!!!
Acum, citindu-ti mesajul ma vad cam in aceeasi situatie in care a fost pusa o membra a altui forum unde pe atunci eram moderator. Facuse greseala sa-si povesteasca extrem de romantat povestea ei de dragoste cu cineva, desi si ea si cel cu care fusese erau casatoriti. Si cand toata lumea parea sa-si stearga lacrimile de emotie, eu mi-am permis sa o intreb daca s-a gandit vreo clipa ca sotul ei ar putea sfarsi sub rotile unui tren la aflarea siropoasei povesti de dragoste. De atunci a disparut de pe acel forum si n-a mai revenit niciodata. Eu nu ma simt nici ofensat nici vinovat in cazul de fata; am regretat atunci (slabiciunile mele, nu relatia in sine!), m-am spovedit si poate mi s-au dat niste circumstante fiindca eram departe de familie, iar "ea" era divortata, nu casatorita. Mai mult e greu de inteles , chiar de catre "omul de pe strada" Sau poate mai ales de el!!!

Nu stiu daca ai sa ma intelegi si in cele din urma sa ma si crezi dar nu doresc polemica . Insa parerea am sa mi-o spun :
Frate, ai stil in tine, in a povesti si a vedea viata ,in a-i da nuante rafinate (caci culori oricum are) dar asa cum spuneam si in alte rinduri trairea duhovniceasca in Hristos se invata , o invatam unii de la altii si nici decum prin proprie ideatie,parere sau impresii pt. ca astfel ajungem direct in iad.
Te rog sa-mi ierti modul in care voi exprima adevarul ,cel pe care eu il desprind din propriile tale cuvinte ...tu o spui ,eu doar citesc si interpretez : nu prea citesti la Pateric si la Psaltire ! De ce spun asta ? pai se vede,daca ai fi citit ai fi aflat mai de mult cum se lupta cu diavolul desfrinarii .Este singurul pe care nimeni nu l-a invins prin lupta directa ci doar fugind de el .Fugind de rupind pamintul si nu pastrind la tine peste noapte tinara doamna divortata promitindu-i ca nu-i vei face nimic sau vazindu-te cu ea cit de des.In al doilea rind sa sti ca nu zici bine, adica cum ca ar fi neaparata nevoie sa sti ce este foamea ca sa il intelegi pe flamind sau si celelalte exemple pe care le dai .Daca ar fi chiar asa pai in minastiri nu ar mai exista feciori, in lume nu ar mai exista feciori de calugarie alba sau feciori cu viata virtuoasa pt. Hristos .Vezi, daca nu practici asa ceva(adica fecioria sau curatia trupeasca -in cazul tau)...si nici valoarea ascultarii nu prea o intuiesti . D.zeu nu a pus ascultare numai in lumea monahala ci peste tot in lume : in familie, in societatea civila (la serviciu, fata de legile scrise ale societatii, fata de legile nescrise ale societatii, adica de cele morale s.a.m.d). de aceea trebuie sa ascultam de poruncile din sf. canoane si nu sa probam mai intii pacatele ca sa putem abia apoi sa facem ascultare,convinsi fiind de ele!
Afirmatia de a ,,nu spune nici o data nici o data" nu este desprinsa din invatatura bisericii ci din cea lumeasca ,asa ca daca te ,,impaunezi" cu zicale si intelepciune lumeasca ,pai lumeste vei trai si nu duhovniceste ! Spui ca ,,nimeni nu este mai presus de nimeni" si o emiti ca pe o dogma ,da este o dogma dar egalitarist-umanista si nu duhovniceasca pt. ca oamenii imbisericiti sunt mult diferiti unii de altii,cu grade diferite de imbunatatire si care se mintuiesc in mod diferit . De aceea Hristos spune pt. acestia : ,,...in casa tatalui meu multe (feluri de !)locuri sunt" ,pt cei care si-au lucrat mintuirea diferit si care nu au fost nici decum egali.
Despre virtuti ,despre parerea ta ,iti spun ca esti pe aproape dar mai ai destul de documentat pt. ca ele se dobindesc in moduri diferite unele de altele ,nu exista o reteta generala pt. obtinerea tuturor !
Frate, pacatele sunt tot pacate ,indiferent ca le spui romantat sau mai brut ,indiferent ca le dai un aer superior si un iz rafinat ,distilat si nevinovat . Eu nu am criticat povestea ta pt. ca am inteles-o ca o lauda ,nu, eu am criticat faptul ca ori tu care esti un instruit si plimbat prin lume si un rafinat ori un ceferist sau miner care iese din schim si bea o cinzeaca de rachiu de drojdie si apoi se duce la Mimi si desfrineaza , tot pacatul acela este si tot la fel se canoniseste. Ba din contra ,din spusele tale ,duhovnicul tau in loc sa te sanctioneze un pic mai serios pt. ca tu esti om citi, instruit ,cu educatie ,cu pretentii si care la virsta si nivelul tau ar trebui sa fi ca un far pt. ceilalti. Adica asa fapte sa ai incit altii privind la tine si stiindu-ti viata sa fi un exemplu, sa ia aminte si sa doreasca sa-ti urmeze . Ori duhovnicul (numai el stie de ce !)te-a cocolit ca pe un prunc si ti-a gasit o scuza formala si te-a iertat. Ma rog, asa a hotarit el ,treaba lui, poate stia mai bine decit mine ca de-adevaratele tu nu erai chiar asa cum pareai la prima vedere (de tare) si s-a temut de oarece ! La fel de rau este si desfrinarea surorii care o dadeai tu ca exemplu chiar daca a povestit-o duios si cu amanunte ... tot pacat mare este ! Si atunci sa o pupam pe cornite si sa o laudam sau mai bine sa o trezim la realitate . Adica atunci cind ii incepi povestea iti pare ca o mielusea dar apoi incepe sa-si arate cornitele de dracusor neostoit !Eu asa vad lucrurile !
Nu tu ma deranjezi ca persoana, ca frate sau ca as putea sa inteleg ca te lauzi ,nu , ci pacatele tale ,modul tau intelectual (rational)de a-ti vedea greselile ,de a fi sanctionat,de a te raporta la dumnezeire,felul tau elevat,moale si nu barbatos ,puternic ,cu tarie multa pe masura pretentiilor tale de a lupta si de a suporta rigorile vietii duhovnicesti . Sa nu intelegi ca as vrea ca peste noapte sa te faci viching,nu ,nu cred ca ai de unde , aceasta este forta caracterului si temperamentului tau ...nemaisocotind rationalismul dumnezeirii .

Dar poate desi tu te-ai deschis ca o carte eu nu cunosc totusi literele si deci nu pot intelege mai nimic din ea . Poate , hai sa fie si asa pt. ca pe mine nu ma deranjeaza si nu ma supar, doar ca imi cer iertare . De, vorba lui Eminescu : ,,lumea este asa cum este si ca dinsa suntem noi !"

Am o usoara teama ca am monopolizat topicul si ca in loc de discutii s-a ajuns la dialog. Imi cer iertare in cazul in care asta deranjeaza pe cineva si invit la acest dialog pe oricine are o parere legata de pacatul desfraului, ce sanse de mantuire exista (dincolo de canoanele scrise de sfintii parinti!), dar mai ales daca avem dreptul sa judecam si sa aratam cu degetul.
zaharia_2009
Iti multumesc pentru mesaj si chiar apreciez efortul tau de a intelege si de a "ma scutura" la realitatea (vazuta de tine - ce-i drept) inconjuratoare. Imi asum multe dintre cele spuse de tine si consider ca din punctul tau de vedere AI DREPTATE! Nici nu vreau sa te contrazic prea mult pentru ca intr-un fel mi se pare inechitabil acest dialog. Nu tin sa ma folosesc de tot felul de siretlicuri pentru ca justificarile mele sa ajunga la inima ta! Nu vreau sa fii subiectiv si sa ma judeci pentru ca ma simpatizezi dar nici pentru ca-ti sunt antipatic. Oricum, in fata Lui Dumnezeu, eu raman un om ca oricare altul, rodul creatiei Lui, multumindu-I in fiecare zi pentru tot ce mi-a dat si am si cautand din toata fiinta mea, daca nu pot sa fac macar un bine in fiecare zi, cel putin sa nu fac nimanui rau! Pentru mine e foarte important ca nimeni sa nu sufere de pe urma deciziilor pe care le iau.
Pe alocuri totusi, imi permit sa spun ca esti mult prea sever, prea standardizat in doctrine neintelese cu inima, ci doar cu ratiunea, ca si cum n-ar fi vorba de oameni care traiesc in mediu ostil, ci de calugari batrani si intelepti care au scapat de cele mai multe dintre grijile pacatelor... Iarta-ma ca-ti spun, dar daca asculti predicile acestor calugari si sfinti parinti, vei vedea ca au mai multa intelegere pentru OM, fata de cata oferi tu. Nu te intreb daca tu esti cel CE POTI, pentru ca nu e relevant. Eu stiu ca e altceva ce NU poti. E greu sa gasesti in lumea asta pe cineva care sa fie total curat in fata Lui Dumnezeu, iar acela nu intra pe-aici!!! Numai faptul ca judeci un preot (duhovnicul meu) asa cum il judeci, lasa de dorit si nu se merita sa te incarci cu povara unor ganduri negre si nejustificate. Te asigur ca este un preot cu totul deosebit caruia i s-au recunoscut de mult credinta si harul dumnezeiesc. Ma cunoaste de foarte multi ani si poate si pe mine m-a surprins ca m-a iertat cam usor, dar sunt convins ca o fi stiind de ce, si este si constient de dezlegarile pe care le da!!!
De multe ori, ca sa ajungi la o anume desavarsire, Dumnezeu oranduieste sa nu-ti poti stapani (pentru o vreme) anumite porniri. In fapt, totul tine de suflet si de dialogul pe care-l ai permanent cu El. Astfel poti ajunge la adevaruri pe care altfel nu le-ai fi aflat. De mantuit, cred ca esti destul de departe de patrunderea esentei! Este in puterea oricui sa se mantuiasca, iar Dumnezeu ne da toate sansele din lume. Dar menirea noastra nu e doar aceea de a ne mantui noi insine! Ar fi un nonsens, iar Dumnezeu nu face nimic la intamplare. Suntem trimisi aici pentru un scop. Cu cat avem mai devreme in viata revelatia menirii noastre, cu atat mai bine pentru noi si cei pe care TREBUIE sa-i salvam. Ideea nu e aceea de a distruge toate buruienile fiindca nu arata precum florile. Privita de sus, Natura e perfecta, exact asa cum a lasat-o Dumnezeu. Nu e numai alb si nici numai negru pentru ca n-am mai avea termeni de referinta. Scopul nostru real este de a-i salva pe cei deja demult plecati dintre noi, dar parasiti de orice speranta ca se va mai gandi cineva la ei care sa-i scoata din "chinul cel vesnic". (Ciudatenia vesniciei care are un posibil sfarsit o putem asculta aproape in fiecare duminica pentru cei care obisnuiesc sa mearga la biserica!). Parerea mea este ca atat timp cat intre mine si Dumnezeu exista un dialog, sunt constient de tot ce am si sunt recunoscator pentru asta, imi recunosc cu umilinta greselile si ma rog asa cum simt eu ca e bine pentru a-mi aduce pacea si linistea in suflet, am destule motive sa nu ma ingrijesc prea mult despre aceasta filosofie ca sa nu cad in extrema cealalta. Eu stiu ca si vamesul si talharul si desfranata pot primi mantuirea daca-L primesc pe Dumnezeu in suflet. Carcoteala celorlalti NU MA PRIVESTE, nu pentru ca sunt eu orgolios, ci fiindca imi face rau, ma impierteste in sufletul meu, ca si cum n-as mai fi demn de iertare si astfel sa ma alatur celor deja rataciti, dar inconstienti in ratacirea lor. Sfatul meu, pentru oricine, este acela de a face orice face armonie cu voia Lui Dumnezeu, fara nici o strangere de inima. Cand greseala NU TREBUIE FACUTA, se va ingriji Ingerul Pazitor sa n-o faci... Dar, dupa parerea mea, fiecare dintre noi trebuie sa faca totul pentru a-si salva rudele raposate, prin acatiste repetate de cate 40 de zile la cat mai multe manastiri, iar pentru cei de care avem chiar cunostinte ca ar fi avut pacate grele, pentru binele copiilor si nepotilor nostri, trebuiesc slujbe multe, si pomelnice saptamanale la cat mai multe biserici. Abia atunci putem spune ca rostul nostru in lume a fost cat de cat atins. E mare lucru sa ramana cineva in urma care sa curate mizeria pe care-o lasam in ignoranta noastra.

P.S. - Probabil, multi dintre cei ce citesc, vor spune: "Iata, s-au gasit doi "destepti" care sa-si strige unul altuia << Eu te salvez pe tine!>> << Ba pardon, eu te salvez pe tine!...>> in timp ce dracusorul rade de se cocoseaza!" Poate chiar asa si este, dar eu zic ca nu e vorba de orgolii si laude, ci de simplitatea adevarului. Daca in urma acestor discutii, macar o singura persoana se va gandi sa faca un pomelnic si sa-l duca la biserica pentru rudele raposate, asta e deja un mare castig!!!

pt. Om Bun
 

Nu ma deranjeaza mesajul ,limbajul si aluziile folosite. Se incadreaza intro limita...larga a normalului .Ma surprinde insa ca desi ai inceput bine incet,incet ai dus-o unde este afinitatea ta si nu pacatul pus in discutie anterior . Ma rog, asta este alegerea ta . Ai sa vezi ca dupa ce vei avea dublul virstei de acum prioritatile vietuirii crestine ti se vor schimba desi acum esti mult duios ancorat in acesta. Nu ar strica ,apropos de recomandarea ta de centru si de final,sa recitesti povestea sf. Gigore cel mare si staruinta sa pt. mintuirea imparatului Traian N.si cele ce decurg de aici . Da, avem o datorie fata de repausati dar sa nu uitam ca nu asta este f. important pt. viata noastra proprie ci in primul rind propria mintuire. Cei care au repausat au avut la rindul lor timpul de mintuire cit o viata a fiecaruia ,daca nu au folosit-o cum trebuie sa nu crezi ca-i mintuiesti dumneata cu pomelnicele,a, ca-i poti usura,asta este altceva ! Pt. mintuirea lor au contat faptele lor; nimeni nu se mintuieste impotriva vointei sale ,adica daca nu au voit expres ! Ai fost tu mai sensibil la aceasta invatatura cind ai auzit-o prima data,mai melancolic, si de aceea a prins asa bine la tine,dar sa sti ca mai sunt inca multe altele si mai importante !
Chiar daca te gasesti vinovat de aceste postari ale tale,cum ca ai monopoliza topicul, eu socotesc ca se discuta acelasi pacat : al desfrinarii savirsit si in alte conditii. Ma rog, este parerea ta!
In rest mie imi palci, nu mai comentez alte ,,derapaje" deoarece am inteles ca este de prisos. Bun , sa fi binecuvintat ! si pomeneste-ma si pe mine pacatosul la rugaciunile tale...dar la vii !

Ei tocmai aici e eroarea in care cazi. De ce-am fost trimisi? Sa ne mantuim? Am mai spus-o: e un nonsens. Ori credem in reincarnare si atunci este necesara revenirea pe pamant pana ne vine mintea la cap, ori suntem trimisi sa facem ceva pentru cei care nu au inteles rostul vietii, dar au dreptul la o sansa!! Nu stiu ce gen de carti citesti tu, dar undeva ceva important iti scapa, crede-ma! Tu nu mai ai rude in viata? Iti impartasesc ei aceleasi trairi intru Dumnezeu? Ma indoiesc. Intr-o zi "vor pleca", iar in urma lor cineva va trebui sa plateasca daca pacatele lor sunt mai mari decat ar avea ei "moneda de schimb". De aici copii handicapati, de aici boli incurabile, de aici aparenta necazurilor fara de inteles. Nimic pe lume nu-i intamplator si toate au o cauza undeva! A-i lasa pe cei ce au gresit candva (din cauza ignorantei sau... nu conteaza din ce cauze ... Cati tineri nu se sinucid? Ce stiu ei despre mantuire? Oare sufletele lor chiar nu merita o sansa?), constienti fiind de rolul nostru pe lume, inseamna rautate, egoism, poate chiar prostie!
Despre celelalte nu vreau sa mai vorbesc. Probabil ca acolo unde nu vin cu laude si cu "ai dreptate", pentru tine este deplasat si ma etichetezi rapid ca "pacatos"! Eu STIU ca sunt pacatos, cum as putea sa neg? Diferenta este ca tu nu te recunosti, si arunci ocheade "Ce bine, Doamne, ca eu nu sant ca vamesul asta pacatos!..." Ai grija, prietene ca esti in mare pericol!

Acum am inteles si acesta este ultimul meu mesaj pt. tine deoarece imi este clar ce doctrina imbraci.
Mai frate, tu crezi ca noi aici pe pamint ne jucam de-a pititea si ultimul scapa turma sau ca traim cit traim si ultimul care placa stinge lumina ? Aici pe pamint au existat de 2000 de ani de toate, si circiumi, si teatre, si supermagazine si circ si...biserici .Pai cine te-a impiedicat sa intri in toate si in biserici nu , cum ai stiut sa bei sa maninci, sa dormi, sa mergi la scoala,sa te insori s.a.m.d.nu ai vrut sa sti si de biserica. Pai daca nu ,nu ,sa fi sanatos !
Deci frate ,roaga-te si pe mai departe dupa invatatura ta si ma iarta pe mine pacatosul !

Ombun,cum sa inteleg, ca Dumnezeu ne trimite pe fiecare in lume ca sa "indreptam greselile "facute de cei in "repaus"?Putem noi oare,cei din lume,(vii) sa stergem pacatele celor adormiti?Aceasta este invatatura bisericii ortodoxe?CAUTA mai mult la invataturile sf.parinti,fiecaruia ni s-a dat un timp care sa-l lucram pentru mantuire.Alegerea este libera,de a da viata pruncilor sau nu.A,daca dorim sa facem ceva pentru Dumnezeu si ne rugam fierbinte ca sa ne daruiasca prunci cu gandul smerit ca la randul nostru sa-i daruim(afierosim) lui Dumnezeu este cu totul altceva,si atunci randuieste Dumnezeu sa dea prunci buni celor care se roaga astfel (Sf.Ioachim si Ana,Sf.Zaharia si Elisabeta si multi altii),si prin ei sa lucreze in lume la mantuirea semenilor celor VII.Daca suntem crestini ortodocsi(drepti credinciosi) trebuie sa luam de buna toata invatatura bisericii ortodoxe si nu doar o parte,trebuie sa fim atenti sa nu cadem in erezii care sa indeparteze harul Duhului Sfant de la noi.Este adevarat ca biserica ne invata sa pomenim pe cei adormiti,ca cei adormiti (cei din iad)simt o usurare la rugaciunea bisericii pentru ei.Acum te intreb ceva,putem noi sa le dam pocainta celor aflati in iad?POCAITI-VA,CA SA APROPIAT IMPARATIA CERURILOR ,acesta era indemnul Sf.Ioan Botezatorul,acesta este si indemnul bisericii,pocaiti-va de faptele voastre(noastre),indrepati-va viata,restructrati-va,schimbati-va mintea,ordonati-va dupa cuvantul evangheliei, si mai mult decat toate, atrageti harul Duhului Sfant,dobandi-ti cat mai mult Duh Sfant,si asta acum, in acest timp care i-l avem la dispozitie,dincolo nu mai este pocainta,nu mai este Duh Sfant,esti complet rupt de Dumnezeu,ESTI SINGUR.
Fratele sau sora Zaharia_2009 are dreptate in cele ce a zis( cu recomandarea sa nu cada in judecarea aproapelui).A vedea,a constata si a arata pacatul nu este un rau,pentru asta ne-a dat Dumnezeu si ochi trupesti,si ochi duhovnicesti ca sa ne putem pazi dar sa participam(cu smerenie si cu multa rugaciune) la zidirea semenilor nostri.
La caderea ta nu pot sa zic decat(o parere doar) ca in primul rand a-ti gresit despartind-va atata timp.Familia trebuie sa fie intreaga,inchegata bine,unita(de asta se numeste familie),multe familii s-au destramat dupa "90 cu migrarea noastra in lume.Apoi,ispite sunt multe in lume,trebuie sa fii legat de biserica,sa te tii de rugaciune,de citit acatiste,paraclise,sf.parinti ca mereu sa priveghezi.Paza buna,trece primejdia rea.
Am observat din cele descrise de tine ca totusi Dumnezeu sau Ingerul pazitor a incercat sa te fereasca de acest pacat,dar slaba priveghere a biruit.Si apoi cred ca Dumnezeu a intervenit repede ca sa nu cazi si mai rau si mai adanc.Acest pacat dulce este cel mai periculos si greu de indreptat,dar prin pocainta sincera se indrepteaza,se iarta.Vezi,aici mai avem o sansa de indreptare pentru ca mai avem pe DUMNEZEU cu noi.Cum?Prin sfintele taine ale biserici prin care Duhul Sfant se poagoara si ne spala de toate pacatele si de toata necuratia,iertandu-le pe toate.Dincolo cine mai poate face ceva?Deci sa priveghem si sa ne intarim duhovniceste,sa dobandim cat mai mult Duh Sfant,acesta este telul vietii noastre,asa cum f,frumos spunea Sf.Serafim de Sarov,"Telul vietii noastre este dobandirea Duhului Sfant,adica ceea ce se mai numeste, refacerea legaturii dintre om si Dumnezeu.
Eu cand vreau sa atrag atentia cuiva,s-au incerc sa critic,mereu i-mi zic ca este valabil si pentru mine ceea ce am zis(dar sunt si un mincinos si nu ma tin de cuvant, ca mai mereu nu iau aminte la cele ce zic).Dar sa incercam toti sa facem la fel,macar atat,sa ne atentionam si pe noi din cand in cand cu smerenie.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

pt.Zaharia_2009
 

Scuze,dar dupa invatatura bisericii sa se roage.