"Penticostal"... :) şi de respectul tău, care din cele două cateogorii au parte ? :) Şi de respectul lui Hristos, care din cele două categorii au parte? Sau Hristos mustra aspru pe cei ce nu-şi vorbeau corect gramatical limba? Apostolii aveau doctorate? Îl certa aspru Domnul şi Moise că nu numai că nu vorbea corect gramatical, dar era aşa de bâlbâit, că aproape că nu putea vorbi deloc, nu? :) Mămăliga ei de treabă... :)

Frate Mosh_Neagu, câte paterice ai citit? Ai citit măcar Patericul Egiptean, cap-coadă? Că eu păcătosul, am citit patericul egiptean, sinait, al pecerskăi, al femeilor din orient, mirenilor, vieţile pustnicilor palestinei şi everghetinosul, care are multe pilde din patericul egiptean, le repetă, nu ştiu de ce. Mai am patericul românesc, care nu l-am citit, limonariul, care nu l-am citit, dar răsfoindu-l, cred că-i un everghetinos mai scurt şi mai simplu, Deci de ce mă forţezi să mă pun în lumină bună? Că nu-i nimic al meu... Şi acum cu călugăria, o să le donez toate, vreo 700 de cărţi câte-am adunat, cu multă bucurie, fără să mai apuc să le termin de citit pe toate...

Deci cu ce am smintit, atât de înfiorător? Faptul că vreau să fiu copilăros, sincer şi deschis, în exprimare? Că vreau să fiu transparent, să n-am nimic de ascuns? Că iubesc şi sufăr pentru "nemul păcătos şi desfrânat"?
Cu asta smintesc? Dar oamenii se sminteau şi de Hristos, de Apostoli, de Sfinţii Părinţi, de Sfinţii Mucenici.

Dar îţi mai spun ceva, doar cei smintiţi, se smintesc, fiindcă nu se smeresc, nu au asceză şi nu iubesc.

În Patericul Egiptean, era un ucenic care făcea pe poşta cu cuvintele, între doi Părinţi îmbunătăţiţi, unul care stătea în chilia altuia, care era plecat. Părintele plecat îi spunea Părintelui din chilie, să plece până vine el la chilia lui, care era a lui pe bună dreptate. Şi Părintele din chilie nu avea unde să meargă. Ucenicul primea vorbe aspre de la Părintele care venea la chilia lui înapoi, dar ducea la Părintele găzduit în chilie, vorbe de odihnă, mângâiere şi bucurie. Când a ajuns peste câteva zile, Părintele la chilia lui, Părintele ce stătea în chilie temporar, l-a întâmpinat cu multă bucurie, l-a îmbrăţişat şi i-a dat pâine proaspătă şi ceai şi smochine şi alte daruri, de bucurie că i-a vorbit atât de curat (prin ucenicul iubitor) şi fiindcă l-a lăsat să găzduiască acolo timp de câteva luni înainte. Copleşit de dragostea nefăţarnică a Părintelui din chilie, Părintele care s-a întors în chilia lui, pentru că avea mai multe chilii, i-a dat chilia definitiv Părintelui găzduit, care a început să plângă de bucurie şi s-au despărţit amândoi apoi, ca doi fraţi iubitori şi niciunul din cei doi, nu ştia taina ucenicului...

Iar Sfântul Pahomie cel Mare, în altă parte, care nu accepta ucenici cu el, fiindcă ştia că-i foarte aspru, avea un obicei: când se ataşa prea mult de o chilie şi simţea că îşi lipeşte inima de ea, îi dădea foc, pur şi simplu şi apoi pleca la altă chilie care o găsea goală.

Deci voi vă daţi seama, cum ar fi azi, un monah, întro căsuţă, dintro dată să dea foc căsuţei şi să meargă apoi să caute altă căsuţă goală, să locuiască acolo.
Asta să fie în orice ţară, în orice puncte cardinale...
Voi vă da-ţi seama ce-ar fi ?
Imediat ar fi închis şi trimis la spitalul de nebuni şi acolo i-ar spune:

Diagnostic/e: piroman, patologic, paranoic, schizofrenic, delir mistic, delir religios, bolnav psihic, psihopat, sociopat.

Medicaţia: pastilele a, b, c, x, y, z, dimineaţa, la prânz şi seara, câte una din fiecare. Şi cămaşa de forţă.


Psihologie idioată. Marea ştiinţă de paie. În loc medicii neurologi, să aducă preotul în fiecare vineri să facă Sfintele Molitfe de Exorcizare, ale Sfântului Vasile cel Mare, la toate spitalele de nebuni din ţară, ce randament ar fi?
Nu se ştie, fiindcă nu se aplică lucrul ăsta.
Sau măcar să li dăruiască Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtăşanie, Sfântul Maslu, celor dezechilibraţi mintal, dar cum să spovedeşti un nebun, nu?

O... vai de lumea asta... "neam desfrânat şi păcătos"... cum spune Hristos, evreilor, păgânilor şi ateilor.

În fine, deci eu n-am dat foc nimănui :) nici nu vreau să dau foc vreodată cuiva sau la ceva, sunt mult mai blând, mai bine dau la alţii, poate se vor folosi, numai să fie cei care vor să vieţuiască în chilii...

Frate Ioane, "conduită demonstrativă de rol", mă duce gândul la Noul Testament şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. În Noul Testament, Hristos îi învăţa pe Apostoli, care erau păgâni. Şi am văzut cea mai mare dragoste de pe pământ, la Hristos, în toate purtările lui, cuvintele lui, parcă-L auzeam vorbind, când citeam... ce ton, ce frumuseţe, şi blând şi iubitor, şi aspru şi smerit şi hotărât şi iertător, toate în acelaşi timp... extraordinar ! Acela a fost şi va fi Învăţătorul şi Părintele prin excelenţă, pentru omenire, Omul. Aşa trebuie să fim şi noi. Aşa trebuie să fie şi Părinţii, episcopii, preoţii, diaconii, monahii, pustnicii, şi toţi creştinii.
Cine nu-i aşa, se chinuie pe sine şi chinuie şi pe alţii în jurul lui... :) Dar cu mila Domnului, toate, unii sunt urechi, alţii nas, alţii ochi, alţii, vorba frăţiei tale, sunt tubul digestiv, şi câtă splendoare între toate, în pronia, mila şi dragostea Domnului ! Nimeni nu urăşte pe nimeni, nimeni nu omoară, sunt în deplină armonie, precum şi natura toată şi Universul tot, în atotînţelepciunea lui Dumnezeu Treime Savaot Iubire.

Doamne miluieşte...

Aha, te referi la tipul care dadea foc colibei sale din Athos, parca era prin secolul XVIII, daca imi amintesc bine.
Interesant comportament avea mosul respectiv. Citusi de putin patologic, omul cauta o forma originala de ascetism: lupta cu obisnuinta, comoditatea. Ce nu stiu desteptii de psihiatri mai lumesti, e ca astfel de om, daca raminea "in lume", ar fi fost poate pe bune un piroman, insa forta tehnicilor monahale a sublimat treaba asta, sau cum s-o fi zicind la acest gen de procese de devenire sufleteasca, sia devenit un mare ascet. Omul distrugea forta uriasa a comoditatii cu cel mai temut din cele patru elemente: focul. Chiar o terapie prin foc!
E de admirat, nu de blamat, dar nici de idolatrizat acea experienta si acel om.

Remus, taica, tot nu pricepi? Aduci acelasi argument unor oameni care (cel putin unii dintre ei) au citit mai mult ca tine si au avut mai multa vreme sa reciteasca.... Sa mai si cugete pe indelete, sa puna si in practica, sa citeasca iarasi etc.
Nu pricepusi inca fabula aia cu boul si vitelul?
Pai aici sunt boi mari, frate, unii gigantici!..:)
Si tu, un junic acolo.... Hai ca esti tare simpatic!

Igor, dragule, respira adanc si fii atent aici:
1. Spre deosebire de tine, un medic psihiatru nu pune diagnostic cu asa usurinta. Iti imaginezi foarte prost, deoarece nu ai nici a mai sumara cunoastere si intelegere a psihopatologiei si psihiatriei.
Afla, puiut, ca medicul psihiatru ia in calcul, printre multe altele, mediul de viata, cultura locului, semnificatia unei conduite etc.
Iti dau un exemplu dintr-un film: in razboi oamenii se omoara intre ei; acest lucru nu e considerat boala mintala, ci supunerea adaptativa la necesitatea razboiului (a la guerre comme a la guerre, zice francezul); daca, totusi, in razboi unul omoara gratuit (de pilda strange de gat prostituate, ca in "Noaptea generalilor" cu Peter O'Toole si Omar Sharif) si face distrugeri nejustificate (care nu au legatura cu planul strategic adoptat de generali) atunci e considerat nebun.

In fine, medicul evalueaza multe alte lucruri care tin de functionarea proceselor psihice si care nu au nici o legatura cu faptul ca omul a dat foc la nu stiu ce... Nu actul in sine garanteaza nebunia, ci motivatia, scopul, procedura, argumentatia etc.

2. Am mai spus dar tot nu vrei sa pricepi: camasa de forta e ceva din folclor. Nu mai exista demult, de zeci de ani. In locul ei au fost fabricate diazepamul si suratele lui.
Cat priveste pastilele, iarasi te inseli: nu se dau asa multe si nu se dau de trei ori pe zi. De obicei, chiar pentru cazuri de nebunie majora, se administreaza unu-doua medicamente psihotrope/neuroleptice (altele pot fi pentru ficat, circulatie etc.), de obicei matinal si vesperal.
Asadar, nu psihologia e idioata (dar ce treaba ai cu psihologia, nene? ca aici e vorba de psihiatrie si psihopatologie!), ci acela care ii pune in circa lucruri care nu exista decat in memoria lui plina de deseuri si in imaginatia fobic-saracuta.

Mai Gheo, ai mai sarit un gard!
Zici ca ai o turma de capre in tine, mai nenicule!...
Ce treaba ai acuma cu neurologii, bre?
Parca ziceai de psihiatri si nebunii lor....
Bre, le-ai facut ciorba pe toate... Nu ti-e un strop de jena cand te apuci sa scrii neroziile astea? Rad si copiii de tine, Igor!

Vezi ca uneori, totusi, gandesti?...
Dar gandesti prost, iarasi. Totusi, pentru ca ai avut un licar de cugetare, te rasplatesc si iti spun din practica spitalelor: unele forme de nebunie coexista cu o imperioasa nevoie de spovedanie. (Gogol al meu, din semnatura, e un astfel de caz.) De aceea, la spitalul Obregia (9) din Bucuresti slujesc mai multi preoti, se tin zilnic slujbe etc.
Mai mult nu iti zic, ca e clar ca ti-as da apa la moara...

Nu are nici o legatura.
Acest termen din limbajul psihopatologilor se refera la isterie. Tulburarea este mai suparatoare atunci cand se manifesta la barbati. Deoarece isteria femeii este acceptata social, in schimb cea a barbatului contrazice asteptarile privind sex-rolul.

Sa auzim numai de bine, copile.
Sanatate!

:24:Cineva care afirma ca a terminat o facultate si isi scuza agramatismele cu situatia obiectiva din perioada Apostolilor pescari sau a neputintelor fizice ale lui Moise starneste rasul.Pai daca lucrurile mai usoare(gramatica gimnaziala) nu le-a invatat cum trebuie,cum ar putea sa invete lucruri mai inalte (ca teologia)?

Poate ăsta ar trebui să fie punctul nostru de plecare și în discuții, și în viață în general: conștiința că nu trăim în har. Nu pentru că nu-L revarsă Dumnezeu din belșug, ci din pricină că nu ne ținem noi vasul sufletului sub el, ca să ne umple.

Apoi, dacă l-am primi cât de cât, altfel i-am plânge pe cei care nu știu de ce bunătate se lipsesc.

Iar harul, deși discret și nu foarte evident pentru cel neatent, pentru cel care n-are inima curată și deschisă, nu este cu totul de neobservat atunci când un semen de-al nostru este binecuvântat cu prezența lui. În unii ajunge să strălucească și să fie greu de negat chiar și de către cei puțin credincioși. La alții, însă, poate fi aflat în vreo vorbă înțeleaptă sau mângâietoare, blândă, smerită ș.a.

Dacă roadele Duhului Sfânt sunt „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5, 22-23), ele fiind dumnezeiești, cred că niciun om la care sunt întâlnite acestea nu poate fi socotit lipsit de har.

Și tot Apostolul zice că nimeni nu poate spune „Domn este Iisus Hristos” decât în Duhul Sfânt. Practic Dumnezeu Se mărturisește pe Sine prin intermediul nostru. Dacă tu zici că Hristos este Dumnezeu și Mântuitor, de fapt Duhul Sfânt pe care L-ai primit în inima și în mintea ta este Cel care mărturisește.

Poate „a convertit”?

Am spus neurologi, ca să evit să spun psihologi şi psihiatri. Fiindcă psihologia şi psihiatria, cele mai "bebelaşe" ştiinţe medicale, având aproximativ vreo 60 de ani de la apariţie, şi-au însuşit pretenţii atât de mari, încât foarte uşor şi rapid pun diagnosticuri de genul: 1 din 5 oameni de pe planetă este psihopat doar că nu este descoperit decât când se manifestă antisocial sau violent. (Sfântul Nicolae că i-a dat o palmă la Arie, era deci psihopat, poate şi schizofrenic, poate şi vrăjitor, magician, că a transformat cărămida în pământ, apă şi foc, să arate Sfânta Treime, apoi a făcut-o înapoi, dacă ar face cineva aşa la un Sinod Ecumenic cu romano-catolicismul, l-ar arde pe rug pentru vrăjitorie, probabil, sau injecţie letală, e mai ieftin, că nu defrişează pădurea pentru metoda arderii pe rug, nu? Vai...) Călugării, de exemplu, fiind catalogaţi toţi, la antisocial, şi firesc, la psihopatie. Mai ales dacă spune că vede îngeri sau demoni, din start e schizofrenic paranoid.

Un om care-ar da foc la o casă, uşor ar fi catalogat cu patologic, psihopat, etc., dar un bancher, de exemplu, care exploatează la maxim resursele de orice tip, pe orice fel şi metodă, pe toată căile legale sau subversive, aceia nu sunt diagnosticaţi în niciun fel, când ei se poartă perfect normal, zâmbesc, vorbesc, au prieteni, cum să fie aceia antisociali, nu? Când de exemplu plătesc înfiinţarea unor legi ca salarul să fie x lei, şi profitul de 5 ori sau 10 ori mai mult, nu le pasă de salarul acelora din fabrică, au destui bani cât să trăiască, ce le pasă lor de luxul meu? Şi aşa se ajunge încet şi sigur, la sclavie, la rase, la inferior şi superior, când ei defapt n-ai nici un strop de emoţie pentru oameni, donează 2-3 milioane de euro pe an, din miliarde de euro, ca să aibe acoperire, justificare, îndreptăţire, e ca şi cum dai 2-3 lei, pe an, din salar de 10.000 de lei pe lună... Şi se vizitează unii pe alţii, cu maşinile de sute de mii şi milioane de euro, Rolls Royce, Bugatti, Pagani, şi mai ştie Dumnezeu ce alţi draci. Îşi arată obscurităţile luxoase, aurul, buncărele anti atomice, iahturile, etc. Ăia nu sunt psihopaţi? Ba da, ăia sunt defapt adevăraţii psihopaţi şi antisociali ai planetei, nu călugării, sau cei fără casă, care ar da tot ce au pentru binele celorlalţi. Capitalismul este defapt un comunism mascat, un paravan care pregăteşte cea mai mare atrocitate din istoria umanităţii: globalismul sau globalizarea. Nu de prost Dumnezeu a amestecat limbile la Turnul Babel de nu se mai înţeleau unii cu alţii şi au plecat apoi cu toţii prin tot pământul, rezultând ţările. Când nu vor mai fi ţări, va fi şi sclavia fizică inaugurată, eugenia, controlul populaţiei prin lege, ideologii naziste aplicate ascuns, pentru rasele inferioare, de către rasa superioară, supra-omul, definiţia mândriei şi posedării demonice prin excelenţă. Aceia, superiorii, vor hotărâ, cine trăieşte şi cine moare. Sigur că ei vor controla diagnosticele pentru antisocialii psihopaţi, care vor avea de "ales": se integrează în "umanitate", sau nu vor fi de niciun folos "umanităţii", şi prin urmare, "umanitatea" se poate lipsi de ei... Probabil cu nişte medicamente îi vor face să se sinucidă, în spitalele umanităţii, în secţiile dezordini patologice şi dereglări sociale, etc. Mi-e cumplit de silă de un om care atinge fizic alt om, cu indiferent ce motiv şi scop negativ, în baza "legii", înafara ei, sau alte idioţenii, anti-Nou Testamentare.

Şi apoi desigur, unul ca Sigmund Freud e promovat, plătite studiile lui, ridicate academic în slăvi, aplicate, studiate, încurajate, desigur, aplicate, care el era săracul un ahtiat sexual, dezechilibrat hormonal, adevărat patologic, şi începe să vorbească despre bolile psihice care vin mai ales din sexualitate. Da, sigur! Demolând practic tratate întregi ale Sfinţilor Părinţi, timp de sute de ani înaintea lui, tratate despre Feciorie, de exemplu, sau despre abstinenţă, sau despre oprirea de la uniri trupeşti în căsătorie, când cei doi nu mai vor să aibe copii şi altele.
Psihologia nu ar trebui să existe, este un produs inventat, obţinut plătit de ateismul, care o promovează ca metodă de sublimare şi înlocuire a Bisericii, şi este confundată dar mai ales intenţionat înlocuieşte duhovnicia. E o ştiinţă care are pretenţii colosale, când ea vine practic din minciună, necredinţă, neiubire, nesmerenie, neasceză, netrezvie, nediscernământ...
Sfinţii Părinţi sunt adevăraţii psihologi şi psihiatrii. Cei care luptă şi biruiesc patimile şi bolile şi păcatele şi întunericul demonic, de care e plin pământul. Tratatele Sfinţilor Părinţi, ar trebui să se studieze la Facultăţile de Psihologie şi Psihiatrie. Despre păcat, patimă, să se studieze ! Nu întunericul dedicat desfrânării, şi patimilor carnale şi trupului, în sexologie şi psihanaliză.
Şi astăzi, Sfinţii Părinţi sunt cei luminaţi şi îndumnezeiţi, şi în viitor trebuie să fie aceştia. Cei ce trăiesc în Dumnezeu şi Dumnezeu trăieşte în ei, Hristos care îi umple, trupeşte şi sufleteşte ! Ei să fie psihologii şi psihiatrii pământului, ai umanităţii.

Adevărata psihologie o face preotul şi numai preotul. Dacă e luminat şi îndumnezeit, preotul e făcător de minuni. Dar se ajunge, nu numai să nu înţelegem nici în Biserică, ce este luminarea şi îndumnezeirea, dar nici să fie dorite, nici să se alerge după ele, metodele de obţinere, efecte, dezvoltări pe termen scurt şi lung. Cu atât mai mult, cei din afara Bisericii, râd copios de cei ce nu gândesc "out of the box" - afară din cutie şi care devin fanatici şi pericole sociale. Da, când vrei să vindeci un om, de patima lăcomiei de arginţi, de bogăţie, el te vede drept un pericol, la fel ca un drogat, căruia îi iei doza de heroină, e în stare să te şi ucidă, mai ales când intră în sevraj, tot aşa este şi cel bogat, lacomul de arginţi, cum spune Scriptura. Şi Hristos spune: "mai uşor intră cămila prin urechile acului, decât bogatul în Împărăţia Cerurilor." Nu degeaba a spus Domnul cuvintele astea.

Deci asemenea afirmaţii cu studii făcute pe un eşantion de 3-4 mii de oameni, cum că 1 din 5 este psihopat şi antisocial, ar trebui interzise categoric, şi psihologia acuzată de lacune de bun simţ, lacune de etică medicinală, inexistanţa moralei şi umanităţii, dar au pretenţia să fie valide şi mai grav aplicate, în loc să se ţină nu doar de mediu, cultură şi semnificaţie, dar de multe criterii, circumstanţe, provenienţe, dezvoltări, personalităţi, ideologii, metode, scopuri, caractere, idealuri, convingeri, planuri, rezultate, iar acestea un duhovnic plin de Duhul Sfânt al Cărui templu se face, va ştii aceşti factori, toţi odată şi va ştii ce să facă pentru vindecarea celui cu boală trupească şi/sau sufletească (nu există boală psihică, e o minciună, există patimă şi posedare demonică). Nu se ţine cont de credinţă, ci de politică, nu de duhovnicie, ci de medicină, nu de persoană, ci de grup. E greşit. Grupul nu există fără persoane... Fiindcă defapt politica se dezvoltă din credinţe (adesea filosofii), medicina nu există fără duhovnicie, deci fără Dumnezeu, şi fiindcă omul trebuie să iubească, nu să urască, nu să exploateze, nu să sclavagizeze, şi alte metode demonice...

De aceea am scris medicii neurologi, în loc de "medicii psihologi-psihiatrii". Iar preoţii din spitalele de nebuni, există poate un preot la 10 spitale, la nivel de ţară, poate mai rari, n-am statistică exactă.

Iar Teologia, e deasupra a orice cuvânt, a orice e creat, fiindcă este infinitul, e Dumnezeu. Teologia se trăieşte. Aici şi veşnic.

Pomeniţi şi iertaţi.

Apropo de har, mai adaug un gând în continuarea celor de mai sus. Spunem adesea că harul este în Sfintele Taine și cum numai ortodocșii le au, atunci harul este numai la ei.
Eu nu așa cred. Nu cred că harul este cumva „încorporat” în Taine, ceea ce ar deriva dintr-o credință magică. Sfintele Taine vin dintr-o conlucare a lui Dumnezeu cu omul. Dumnezeu dă, revarsă harul, însă omul îl primește numai dacă îl cheamă, dacă Îl roagă pe Dumnezeu.
În biserică ne rugăm cu toții, iar preoții în mod special, pentru ca Duhul Sfânt să se pogoare peste sfintele daruri, prefăcându-le în Trupul și în Sângele Său.

Dacă noi credem și mărturisim că este cu adevărat Trupul și Sângele Domnului și că Domnul este în mod nemijlocit acolo, dându-ni-Se nouă prin intermediul lor, atunci ne vom folosi în cel mai înalt grad.

Dacă vom crede că primim o grație creată, atunci nu vom fi în stare să primim mai mult pentru că înțelegerea noastră nu merge mai sus. Nu Dumnezeu ne limitează la lumea creată, ci noi ne limităm la ea, prin modul nostru de a crede.

Iarăși, dacă vom crede că Cina Domnului este doar un simbol, în mod simbolic ne vom și hrăni, iar nu în mod real.

Cu atât mai mult, dacă nu vom crede și vom lua totuși Sfintele Taine, cu nimic nu ne vom folosi, ci vom pleca de la biserică la fel de goi și de lipsiți de har după cum am și venit.

La fel și în ce privește căsătoria - care nu va fi sfântă dacă noi nu o vom considera ca atare; cu maslul - care nu ne va vindeca fără credință; spovedania nu va „acționa” fără părerea noastră de rău pentru păcate; botezul nu va avea nicio valoare dacă noi nu vom crede că are una; preoți nu vom fi doar pentru că îmbrăcăm haina de preot și că facem gesturile aferente. Deși, dacă enoriașii au credință, aceștia nu vor fi lipsiți de har din cauza preotului. Nu pentru că el a fost hirotonit, ci pentru că ei continuă să creadă.

În sensul ăsta înțeleg Ortodoxia ca fiind mărturisirea cea mai fidelă adevărului revelat și inspirat și care din pricina asta oferă posibilitatea unei apropieri cât mai mari de Dumnezeu. Pentru asta este bine ca toți să devină ortodocși, adică să mărturisească adevărul deplin pentru a se putea împărtăși deplin de Dumnezeire, pentru a avea „Viață din belșug”, iar nu doar o părticică. Și nimeni dintre cei care Îl gustă pe Dumnezeu nu se poate mulțumi cu puțin, ci va vrea să înainteze mereu în adevăr, în iubire, în lumină.

Da, Cristian. Si daca te desprinzi si mai mult de nimicuri, vei afla si tu in sfarsit ca sunt preoti "cu har" si preoti "fara har". Si ca e bine (sic!) sa cauti un preot "cu har". Si sa te pui bine cu el, ca nu se stie niciodata la ce iti va folosi (?!?).
Logic, nu?
.................:)....:(

Cand ai timp si chef, le luam pe rand si le despletim. Bine?
Asta daca chiar vrei sa iti evaluezi "cunostintele" si sa mai dialogam oleaca. Nu de alta dar e mocca.
Daca nu, nu.
P.S. Mai nou, orice spital are cel putin un preot. In unele spitale sunt mai multi, din necesitati evidente. La Obregia sunt doua lacasuri. O biserica si un paraclis. Daca nu crezi, te du si vezi! (Intrarea e libera. Nu se percepe comision.)

Da, Cristian, precum ai spus, înainte să modifici textul: "iarăşi dau de lucru antiecumeniştilor... iartă-mă igor."
Nu mie trebuie să-mi ceri iertare, ci lui Dumnezeu, pentru necredinţa ta şi crezarea ecumenismului mincios.

Nu e corectă expresia antiecumenişti. Ca şi cum ortodocşii că se apără de ecumenism, sunt împotriva unui lucru bun şi ortodocşii greşesc.

Atenţie la exprimare.

Ecumenismul este în sine un lucru rău, o erezie. Iar noi nu suntem anti, ci doar ne apărăm.

Firesc. Categoric. Când am citit până aici, mă speriasem că eşti ortodox... :) Dar defapt...

Şi cum a fost Duhul Sfânt "cumva încorporat" în Maica Domnului, ca să Îl pună pe Hristos Iisus Domnul?
Deci ecumeniştii nu ştiu ce este harul...
Fiindcă nu au avut niciodată har, n-au de unde să ştie. Nu ştie cum "funcţionează" sau cum se manifestă harul Duhului Sfânt.

De aceea spun că harul e creat, energiile sunt create, se manifestă individual şi separat de Duhul Sfânt şi numai "papa" trimite ce vrea şi cui vrea, şi deci de aceea vine harul şi în erezie... Că este redefinit, răstălmăcit (deocamdată vine în erezie, până la marea unire din 2054 (1000 de ani de la Marea "Schismă" Erezie) sau marea unire mai devreme de 2054, care prin ecumenism desigur va uni "bisericile", ca să fie Biserica (pângărită), pe urmă harul nu va mai veni la "ereticii" ortodocşi şi alţi schismatici)...

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Deci şi ereticii au o conlucrare cu Dumnezeu, nu? (au conlucrare dar cu dumnezeu, nu cu Dumnezeu)
Şi peste erezii Dumnezeu dă şi revarsă harul?
Şi ereticii care cheamă harul şi care îl roagă pe Domnul Dumnezeu să primească harul, şi ei vor primi şi vor avea har?
Ce este erezia?
O, vai, dar e mai profund...
Trecem la catehism: ce este păcatul? Ce este patima? Ce este virtutea? Ce este sfinţenia? Ce este erezia, deci?
Vai, vai, vai...

De ce nu avem voie să ne rugăm cu un eretic? De ce nu avem voie să călcăm în alte "biserici"?
Deci şi ereticii au rugăciune validă?
Atunci, şi musulmanii, budişti, hinduşii, au rugăciune validă?

După răspunsul întrebărilor din quote-ul acesta, întreb:
Ajungem deci, ca orice om de pe pământ să poate transforma Sfinte Daruri, în trupul şi Sângele Domnului, numai fiindcă invocă pe Duhul Sfânt, nu?
Deci ce este preoţia?
Cine se numeşte pe sine preot, înafara Bisericii, ce este?
Deci totuşi, suntem siguri că ştim ce este erezia?

Cine suntem noi care credem?
Cine sunt ereticii, care spun că cred şi ei?
Şi ereticii spun că mărturisesc că este adevărat trupul şi sângele din potirul lor, şi că domnul este nemijlocit acolo, dându-li-se lor, prin intermediul lor, este adevărat? Se folosesc şi ei, deci de acestea la cel mai înalt grad? Este valid, mântuitor?

Ce este graţia?
Ce este deci harul, faţă de erezie?
Se spune că harul este creat, ca să poată fi trimis individual şi separat de Duhul Sfânt, harul trimis doar de "papa" de la Roma, fiindcă Duhul Sfânt, stă doar în papa de la Roma, de aceea îşi arogă numai el infailibilitatea şi primatul.

Cei din eresurile romano-catolicismului, cred şi ei că cina lor este reală, că domnul lor este acolo REAL în trup şi sânge (sângele oricum e doar al clericilor, nu ajunge la mireni, încălcând porunca Biblică).
Ce facem deci cu o sumă de erezii, întro grupare de oameni, care cred şi ei că cina lor este total reală? Este reală cu adevărat? Pe ce criterii, pe ce fundamente ?
Ce baze scripturistice şi patristice, dogmatice şi canonice, avem ?
Sau istorice, nu?
Istorice avem !
Erau cândva creştini...
Deci...
Sunt "creştini istorici", nu?
Cum s-a spus la Sinodul de la Creta, nu?
Arie, Macedonie, Nestorie, Origen, şi alţi eretici, erau "creştini istorici", nu?
Vai, vai...
Şi desigur, arianismul, pnevmatomahii, nestorienii, origeniştii, sunt... "biserici istorice", nu?
Hulire demonică, unde ajungi ? Cât mai batjocoreşti Biserica ?
Doamne miluieşte...

Deci cei care cred că au har, cred că şi sfintele taine ale lor sunt valide, şi pleacă din biserică, plini ! Fiindcă uite-aşa vrea "papa", nu? :)

Deci dacă un lutheran care consideră sfântă căsătoria, sau un romano-catolic, sau un penticostal, şi apoi vrea să se căsătorească cu un ortodox, dacă ambii "cred" că e sfântă căsătoria, ea devine automat sfântă.
Gata ! :)
Vine harul, uneşte ce?
Erezia cu Biserica?
Ce este erezia, totuşi ?
Ce este Biserica? Cine face parte din Biserică? Ce face toată viaţa un membru al Bisericii?
Ce face toată viaţa un eretic?
Cum se vindecă erezia?
Cum se reprimeşte în Biserică, un eretic?

Deci vine unul din orice confesiune, cult, sectă, ce-o fi, şi asistă la Sfântul Maslu din Biserică, şi se umple ăla din cult de Harul Duhului Sfânt, cum n-o văzut vreodată, de numa' numa' (ironie)
Deci ce-l împiedică pe cel din-afara Bisericii, necredincios Bisericii, să primească efectele Tainei Sfântului Maslu?
Şi dacă spune că crede, cu tărie, dar totuşi spune că Duhul Sfânt nu este în Sfintele Icoane, mai primeşte har?
Deci ce este un membru al Bisericii?
Ce este un eretic?
Ce este Biserica, faţă de erezie? Cum se manifestă şi se exprimă Biserica, omenirii?
Ce şanse de vindecare are un eretic?

Ohooo, super ! :)
Deci mă duc la psiholog, trag acolo o spovedanie cum nu m-am spovedit vreodată, încep să plâng, firesc, fiindcă a venit haru şi fiindcă îmi pare atât de rău de păcate, el acţionează asupra mea şi mă curăţesc de păcate, nu?
Acţionează şi psihologul şi harul, nu?
Sau nu neaparat psiholog, dar şi orice care crede "necreştin", sau "neortodox", nu?
Deci chiar dacă un om e eretic, mă duc mă "spovedesc" şi are efect...
Chiar dacă e musulman, budist, hindus, ateu...
De-ar fi aşa simplu cu harul Duhului Sfânt...
Sincer, eu nu pot să înţeleg, cum puteţi să desfiinţaţi atât de uşor, Tratate întregi ale Sfinţilor Părinţi, despre Sfintele Taine şi despre erezii.
Poate fiindcă nu a-ţi fi citit ?
Doamne miluieşte...

Vorbeşti de credinţă...
Şi de harul preotului...
Cine este preot?
Un eretic poate fi preot?
Deci ce trebuie pentru Botez?
Credinţă, nu?
Deci oricine crede în "domnu isus", pentru el e Domnul Isus, firesc, nu hristoşi mincinoşi, apoi se poate boteza, e botezul valid, nu?
Există credinţă înafară de Biserică?
Oricine spune: "cred creştineşte", şi se botează, este creştin?
Există erezie, înafară de Biserică?
Deci există Botez înafară de Biserică?

Deci doar am întrebat, nu am făcut afirmaţii.

Dar parcă văd că din binecuvântări alese, va fi şters şi acest topic, nu ? Sper că nu.

Cu ce greşesc ? Că sunt în Biserică ?

Doamne miluieşte.

De-ai ştii ce-i Viaţa din belşug...

Ai făcut o mărturisire pur ecumenistă, iar acum o dai la întors.

Oricum cred că mi-am exprimat destul de bine teologumenele, părerile teologice, firesc, nu?

Răspunzi dacă vrei, la ce vrei, din ce te-am întrebat.

Nu poti sa spui tractorist, ca sa eviti sa zici cosmonaut si stomatolog. Hai Igor, ca devine caraghios...:)
*
Psihologia nu e stiinta medicala. Nu vrei sa pricepi?
*
Psihiatria e foarte veche, medicii din Antichitate aveau cunostinte precise de psihiatrie, adaptate la patologia de atunci. Intre timp s-au diversificat si bolile si cunostintele terapeutice. Necesitatea de a tine pasul cu "elanul" patologiei era evidenta!

Asta-i barfa tzatzelor. Lasa babismele, Igor, pune mana si te informeaza daca vrei sa discuti pe bune.
Iar cand folosesti termenul "psihopat", atentie ca el se refera exclusiv la tulburarile de caracter. Patologia psiho-comportamentala fiind mult mai vasta decat caracteropatiile care, dealtfel, sunt la limita intre normal si patologic. Ele sunt preluate de psihiatrie mai mult din pricina evolutiei/complicatiilor care pot surveni, decat pentru ca ar avea un statut nosografic in sine.
Violenta nu este considerata o boala psihica per se, ori un simptom al unei boli. Pana la diagnosticul unei tulburari mintale mai e mult.

Nici un psihiatru, nici un tratat de psihopatologie, nici un psiholog cu tiglele pe casa nu ar face astfel de afirmatii. Ele iti apartin si fac parte din folclorul tau personal (in care, la loc de cinste, se numara afirmatia ca psihologia se ocupa cu lucruri din astea, asa, materiale...)

Iarta-ma, aici e un asemenea talmes-balmes incat capacitatea mea de comprehensiune si comentariu este net depasita. Poate reformulezi, cumva...

Ce scrii aici nu are nici o legatura cu Freud.
Cat despre faptul ca s-ar putea sa vorbesti cu pacat (mare), nici nu mai pomenesc...

Tu ai spus-o!


Sunt de acord. Iar astazi multi dintre psihologi si psihiatri lucreaza in continuitatea si aplicarea practica a invataturii lor. Amanunt pe care tu nu il poti sesiza in ruptul capului. Oare de ce?

Asta se si face, insa in alta forma de exprimare decat limbajul conventional cu care esti obisnuit. Si cu alte tehnici de abordare decat cele clasice. Si la alt nivel, unul pe care Il ingaduie Dumnezeu, prin pogoramant.


In principiu sunt de acord si eu cu asta. Sa constatam totusi un lucru de puterea evidentei: multi preoti, beneficiari ei insisi de folosul conlucrarii cu specialistii psi, considera ca si prin acestia Dumnezeu face minuni.

Aceasta samanta duhovniceasca pica asa, ca nuca-n perete, tinind cont de subiectul pe care il abordai... Incearca sa iti controlezi/conduci mai atent asocierile, bine?

Mai stiu eu pe unii care zic, similar, ca nu exista demoni.
Ihim....

Genial, frate Igor! Inca un pic de efort si reinventezi mersul pe jos si apa de izvor.

Asemenea, frate, asemenea!

Am șters ultima frază, pe care nu era cazul să o comentezi, pentru a nu fi luată ca o provocare. Nu vreau să intru într-o polemică mai ales cu tine, pentru că din ce am observat ea n-ar avea vreun final.

Întrebi întruna ce să facem cu ereticii. Pe tine te preocupă mult problema asta, nu pe mine. Eu n-am nimic de făcut cu ei. După cum îți spuneam, consider că ei sunt mai departe de Dumnezeu din pricină că Îl cunosc mai puțin, dogmatic vorbind, dar nu sunt lipsiți de har cu totul. Harul lui Dumnezeu este pretutindeni (și nicăieri, d.p.d.v. spațial), iar cine Îl mărturisește pe Hristos poate să-l primească. Fiecare la măsura lui.

P.S. Nu o dau la întors. Eu nu sunt împotriva ecumenismului atâta vreme cât el nu presupune renunțarea la învățăturile de credință ale Bisericii.

Ai speculat spusele mele și le-ai răstălmăcit. Intenția mea n-a fost desființarea preoției, cum insinuezi. Hristos i-a trimis pe Apostoli dându-le o misiune specifică, pe care au moștenit-o preoții. Lor le este dat și ei sunt chemați să mijlocească pentru Sfintele Taine.

Esti un ecumenist mascat! Un lup in blana de oaie. Te stim noi, degeaba incerci ca tot nu poti sa ne pacalesti!
..........:))

Fără mască. Însă acela e modul în care înțeleg ecumenismul, cum am scris la finalul mesajului, nu prin renunțarea la învățăturile ortodoxe, ci prin deschiderea Bisericii către toți și prin venirea celorlalți către ea.

Deci cu alte cuvinte, omul... a... evoluat, nu?

Aşa, aşa... Creştini, budişti, musulmani, evoluţionişti, ăştia... caracteropaţii... La limită... Acuşi vor depăşi limita... nu?
Defapt noua limită... :)

Da, legitima apărare.
Dar unul care... spune lucrurile... prea pe faţă... prea nu-i convine lui nimic... vine un hoţişor la el şi mai vedem dacă-i în legitimă apărarea sau nu.
Şi dacă se ajunge la a se apăra şi să justifice legitima apărare la tribunal, poate nu va reuşi să dovedească că a fost legitimă apărare în instanţă, ci atac, crimă, tâlhărie, etc., e posibil, nu?
În fine, smerenia, dragostea, blândeţea, rugăciunea, iertarea, discernământul, le rezolvă pe toate.
Creştinul nu are de ce să se teamă.

Şi cu instanţa, cu tribunalul, personal, văd lucrurile foarte diferit, mai ca în Noul Testament. Dar cine să mai asculte filosofii creştine, nu?

Aşa-i?
E trimis un om la un psihiatru, la expertiză, îi spune la psihiatru că vede îngeri şi demoni.
Îl pupă-n frunte psihiatrul, nu?
:)
Sau îi spune că aude voci demonice şi voci îngereşti.
Îi spune psihiatrul, dă-mi şi mie reţeta, nu?
:)
Sau psihologul...

Hai să fim serioşi, frate Ioane. Ştii să faci diferenţa între harul demonic şi harul Duhului Sfânt ? Mă cam îndoiesc...
Fără credinţă nu poţi face aşa ceva.

Păi ce să facă, dragii de ei, preoţii?
Să spună tuturor că nu există medicină înafara harului Duhului Sfânt? Ăsta-i Adevărul, spun Sfinţii Părinţi, nu?
S-ar uita toată lumea câş' la ei...
Lucrează şi ei cu cine pot.
Fiindcă nu simt harul... atât de bine... mai ales când au fost hirotoniţi pe simonie, nu?
Vor recunoaşte simonia?
Cred că nu, firesc, altfel, riscă caterisirea, nu?
Deci ursu trece, câinii latră, toată lumea-i fericită... Când mulţi preoţi nu pot, nu reuşesc, nu vor, sau cine ştie, să vindece neo-protestantismul din însăşi parohiile lor, cum vor putea atunci preoţii şi episcopii să vindece neo-protestantismul la nivel de ţară şi mai periculos şi grav, ecumenismul la nivel global?
Trebuie să ai har ca să reuşeşti aşa ceva, din cele mici, la cele mari, nu?

Vezi că trebuie să-i crezi, că psihologia-psihiatria, nu recunoaşte nimic oficial, din ce nu se vede...
E imaginaţie... :)

Cum să nu?
Are final, dacă vrei.
Ar avea ca final, vindecarea ta de ecumenism.
Nu vindecarea mea de Ortodoxie, de creştinism, de Biserică.
În niciun caz, că aş merge în iad, ce mă fac?
Iadul ca stare, să mă ardă prezenţa lui Dumnezeu? Nu vreau...

Pe tine te ard întrebările mele? Nu te supăra, întreb...

Dacă nu te ard, vrei să răspunzi la fiecare în parte, răspunsuri simple, scurte? Sau cum le doreşti.

Aşa te vindeci de ecumenism. Vrei să te vindeci ?

Pe Biserică o preocupă problema ereticilor. Că de aia s-au adunat 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, ca să vindece ereziile.
Şi dacă preocupă Biserica, trebuie să ne preocupe pe toţi, care alcătuim Biserica.

Nici eu, vreau doar să se mântuiască, orice eretic, păgân, ateu, semi-ateu, etc.

Îl cunosc mai puţin pe Dumnezeu?
Deci îl cunosc totuşi întro măsură pe Dumnezeu, nu?
Cine stabileşte măsura în care un eretic îl cunoaşte pe Dumnezeu?
Deci fiindcă îl cunosc întro măsură pe Domnul, vor primi şi harul şi Sfintele Taine, tot întro măsură, nu?
Cât?
Jumate de har? Un sfert de har? 80%, sau cât?
În funcţie de cât de mare-i erezia, nu?
Jumate de taină?
Se vindecă doar pe jumate?
:)

Nu, nu ! Cum spuneam mai sus, au doar un sfert de har, nu? :)

Asta-i perla anului, nu? :) Harul e şi nu e... Uite-l aici, stai că fuge dincolo... Doar e creat harul, firesc, nu? Vorbind din teologia romano-catolicismului... Deci e limitat... :) Şi fuge de ici' colo ! :) (ironie)
Dar nu transpiră că tot aleargă aşa peste tot ? :)
Gata ! Îl mărturiseşti pe Hristos şi vine harul, nu? Şi cu hristoşii mincinoşi ce facem ? Îi băgăm şi pe draci în Rai !
Vor nu vor, în Rai, cu ei, nu?
Că parcă nu de-acolo au căzut... Şi Biblia spune: "plecaţi de la Mine, în iadul cel gătit diavolului şi îngerilor lui".
Ce iad, dom'le?
Toată lumea în purgatoriu şi apoi direcţia Raiul ! :) Defapt, stai ! Dacă ţi-ai plătit indulgenţa. Dacă nu, ai cam îmbulinato, nu? :) Defapt din prea multele fapte bune ale Sfinţilor, "papa"-"tata" le dăruieşte tuturor, Raiul !

Habemus papam, nu? Desfiinţăm apocatastaza lui Origen. Şi predestinaţia. Şi preexistenţa sufletelor, nu? :)

Ce să mai... Desfiinţăm toate ereziile. Fiecare crede ce vrea şi ce poate... De parcă nu ar fi acum, aşa ceva: se numeşte neo-protestantism... :)

Mămăliga lor de demoni, de ce nu vin şi la mine, în halul ăsta cum vin la voi? Să mă ispitească şi pe mine, ca pe voi, nu? De ce nu vor?

Păi nu.
Ecumenismul cere doar "unitatea creştinilor".
Atât...
E de ajuns...
Apoi la alte Sinoade, peste ani, se cere recunoaşterea primatului papal, "primes inter pares", primul între egali.
Şi noi înghiţim găluşca.
Păi ori e primul, ori e egal ?
Apoi, infailibilitatea papală, că "papa"-"tata", nu poate greşi.
Apoi în globalizare, guvernul mondial, condus de "papa"-"tata", apoi antihristul care va prigoni Biserica, cu prigoană cum n-a fost şi nu va mai fi, spune la Apocalipsă.
Prigoana ideologică.
Care a început prin ecumenism.
Poate şi prigoană fizică. Atunci e singura cale să se mai nască Sfinţi Mucenici.

Oh... Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Doamne miluieşte.

1. Da.
2. Nimeni nu "se mântuieşte", Domnul mântuieşte, pe cei care cheamă Numele Său, iar nu pe cine vrei sau nu vrei tu.
3. Nu facem nimic, pentru că nu suntem noi chemaţi să măsurăm smerenia altora.
4. Biserica îl respectă pe Episcopul Romei.
5. Episcopul Romei nu învaţă stricăciuni; în ce priveşte smerenia lui, e treaba lui Dumnezeu să o judece, în niciun caz a ta, cu atât mai mult cu cât după mintea ta ar însemna să-ţi dea dreptate, în condiţiile în care nici proprii tăi coreligionari nu îţi dau dreptate.
6. Da şi nu.
7. Infailibil nu înseamnă fără greşeală. Fără greşeală s-ar traduce prin impecabil.

Şi acum o întrebare pentru tine:

Ce vei face dacă te vei mântui, vei ajunge în Rai (ceea ce îţi doresc) şi vei constata că acolo sunt şi catolici, şi penticostali, şi budhişti, şi atei ?

Sau ce se va face dacă, ajungând în Rai, va constata că este singur?

Ipoteza asta este prea serioasă şi reală ca să mai fie şi hilară, deşi la o primă citire m-a încercat un zâmbet.

Din ea derivă o întrebare: poate cineva să ajungă în iad şi să i se pară că a ajuns în rai ?

1. Să ne ferească Dumnezeu! Pe toți.
2. Nu știu care ar fi prima impresie și sper să nu aflu.

Doamne fereste. Doamne fereste. Doamne apara si pazeste!

Pai, e cam ca aici pe pamant...:)
Numai ca dureaza o vesnicie..:(

1. Ai vrea tu. Nicio erezie nu are nici har, nici Sfinte Taine.

2. Păi atunci poţi să nu te mai botezi, poţi să nu mai primeşti Sfintele Taine, Împărtăşania şi nicio Taină, chemi numele Lui şi gata, te mântuieşti.
Poţi să ai şi-o viaţă stricată, chemi numele şi gata, nu?
Poţi să crezi că există o lucrare şi o voinţă în Hristos, n-are bai, nu?
Sau că Hristos nu e Dumnezeu Adevărat, e doar Fiul lui Dumnezeu.
Poţi să crezi că există un "vicar al lui Hristos pe pământ", cum spune episcopul Romei despre el, că n-are bai, nu?
Poţi să crezi că există indulgenţe, oameni care nu pot greşi, firesc nu?
Poţi să crezi că sunt 5, în Sfânta Treime, n-are nimic, nu? Chemi numele Domnului şi ai scăpat, nu?

Crezi ce vrei, nu te întreabă nimeni nimic, tu chemi numai numele Lui, şi te mântuieşte.
Hop Tronc ! :) În Rai cu tine. Vrei în Rai ? Sigur, nicio problemă.

"Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?" - 1 Corinteni 7, 16.

3. Biserica măsoară smerenia unui credincios sau unui eretic, fiindcă un eretic este lipsit de smerenie şi necredincios Bisericii, altfel, Pavel n-ar mai fi spus la Timotei să dea pe Imeneu şi Alexandru, satanei şi chiar şi un înger dacă vine, să fie dat anatemei şi altfel Biserica la cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, nu ar fi dat anatemei ereziile arianismului, origenismului, iconoclasmului, etc.

Crede şi vei fi viu.

4. Biserica respectă orice om de oriunde, fiindcă Biserica iubeşte. Dar Biserica nu poate mântui cu forţa un om, dacă nu vine în BIserică. Nu te forţează nici la Rai, nici la Iad, fie tu creştin, eretic, gnostic, păgân, ateu.

5. Episcopul Romei, învaţă erezii, nu stricăciuni. Şi dacă afirmi: că e treaba lui Dumnezeu să judece smerenia episcopului Romei, fain, atunci afirm şi eu la Roma şi spun: -eu sunt episcopul Romei !!! Şi nu e treaba voastră să-mi judecaţi mie smerenia-.

Şi oricine poate face asta, în orice oraş. Nu e treaba nimănui, să judece smerenia celui ce face aşa ceva, nu? :)

Măi fraţilor, ce gândire aveţi... Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Doamne miluieşte.

Iar dacă dintre "proprii mei coreligionari" nu îmi dau dreptate în privinţa ecumenismului că nu-i erezie, ci e mântuire, eu să-i cred, nu?
Când ei spun că cele 30 de erezii ale episcopului Romei, nu sunt erezii, eu să-i cred, nu?
De ce?
Că aşa vor dracii sau aşa vrea Biserica?
Cine vrea aşa ceva, nu-i mai în Biserică. E anatema din Biserică. S-a dat singur afară din Biserică, prin necredinţă şi erezie.

6. Ba da, smerenia se arată în Sfintele Dogme ale Sfintei Biserici. Crede şi vei fi viu.

7. Aia-i traducerea ta persoanală. Şi e prostioară.
Dar DEX-ul spune altceva: INFAILÍBIL, -Ă, infailibili, -e, adj. Care nu poate greși, care nu se poate înșela; perfect, desăvârșit, fără cusur, fără greşeală.

Dacă şi un Sinod poate greşi, şi exemplele în istorie sunt cu zecile, atunci cum un singur om, nu poate greşi, decât să afirme lucrul ăsta din mândrie satanică şi orgoliu demonic ?

Ce repede daţi voi Raiul, oricui, nu?
Imediat.
Nici nu mai trebuie să creadă în Hristos, în Sfânta Treime, că tot ajunge-n Rai, fie el hindus, budist, musulman, nu?
N-are Sfânta Treime treabă cu asta, nu?
Te uiţi la o plantă, spui: vaaaaaaai, ce frumoasă-i planta asta...
Şi gata, ajungi în Rai !
Defapt aducem Raiul pe pământ, nu?

:) Doamne ai milă... :) Extraordinar ce-o ajuns Credinţa şi Biserica... Vai, Doamne, vai !

În primul rând:

1 Ioan 4, 3:
Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.
1 Ioan 2, 18:
Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă.

Deci n-are nimic că nu mărturiseşti pe Iisus Hristos, te duci în Rai.
Staaaai !
Defapt şi antihrist se mântuieşte, nu? Ce dacă-i antihrist, găsim o soluţie şi pentru el, nu? :)
Apocatastaza lui Origen, nu-i defapt erezie, nu?

Hai mă, să găsim o soluţie şi pentru el, doar suntem atât de plini de iubire de mustim... nu?
Dacă a-ţi ştii ce-i Iubirea...
Deci...
Au minţit toate cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice... Scoatem toate ereziile, nu?
Nu există erezie, e imaginaţia voastră, nu? :)

Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. - Ioan 3, 18.

Deci un eretic, crede şi el în Domnul, şi nu va fi judecat. Dar când spun că Sfintele Moaşte nu au Duhul Sfânt în ele, e eretic sau e creştin?
Aaaa... au doar har, nu au Duhul Sfânt, nu? :)
Nuuu, Duhul Sfânt nu intră în Sfintele Moaşte. Nu poate. Şi nu vrea. N-are de ce. Ce să caute acolo, taman' acolo? Nu intră în niciun obiect, nici în animale, nu?
Devenim romano-catolici, ce să mai în sus şi-n jos. Doar "papa"-"tata" are Duhul Sfânt şi harul şi trimite cui vrea el, dacă merită, dacă şi-a plătit indulgenţa, nu?
Zeciuiala, ce să mai? Trai şi viaţă, nu? Ajunge Biserica ca papalitatea înaintea lui Luther, din nou, nu? Mâncau, vomitau pe geam şi continuau să mănânce, iar vomitau şi tot aşa, până se plictiseau, nu?

"De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit." - Tit 3, 10.
Un osândit se duce-n Rai?
Îl osândim la Rai, nu?
:)
Dar mai ales:
Galateni 5:
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
şi:
2 Petru 2, 1:
Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;

Pieirea e în Rai?
:)
Deci se mântuie ereticii, sau nu?
Se mântuie un budist, hindus, musulman, un ateu, sau nu ?

Revin.

Nu mă supăr dacă mă batjocoriţi, faceţi glume sau altele asemenea, dar vă spun sincer, am întrebat pe Dumnezeu şi am primit răspuns şi am văzut în Duhul Sfânt Domnul:

Doar creştinii se mântuiesc şi nimeni altcineva.

Nu vreau să par arogant, dar trebuia să vă zic asta, e momentul.
Oricine nu este creştin nu se mântuieşte, eretic, budist, musulman, hindus, gnostic, ateu şi nimeni din oamenii care nu sunt creştini, nu se vor mântui.

Atât. Credeţi şi veţi fi vii, altfel sunteţi deja singuri daţi afară din Biserică, prin necredinţă.

Se mai mântuiesc cei care sunt ucişi de alţi oameni, indiferent ce credea cel ucis înainte să fie ucis şi ce crede cel care-l ucide, dacă cel ucis spune înainte de moartea lui, măcar: "Doamne Iisuse". De ce se mântuie cel ucis? Fiindcă lui i s-au luat toate şansele de a mai găsi Biserica, de a mai crede învăţătura Bisericii, şi de a o mai urma ca să lucreze la mântuirea sa, dacă cel care este ucis, spune măcar: "Doamne Iisuse!" pentru că acesta este cazul tâlharului răstignit pe cruce, lângă Hristos Iisus Dumnezeu.

Nu poate, crede-mă.

Ai să trăieşti Raiul şi iadul, de un infinit de ori mai intens, decât ai trăit cel mai intens lucru în viaţa ta, veşnic. Promit. Vei vedea că nu mint.

Nu îţi pot dovedi, dar Hristos, îţi va aminti aceste secunde, când ai citit aceste rânduri.

Amin, amin, amin.
Pomeniţi-mă şi iertaţi-mă.

Domnul sa te miluiasca frate!
Te pomenim si te iertam...ce sa facem ?

Ce să facem, soră Yasmina? Dar întotdeauna ai de ales, eu doar vi-am cerut. Nu-i obligatoriu nimic, niciodată, niciunde, e libertate

Am intrat recent in posesia unei fotografii ce a imortalizat momentul istoric in care Biserica i-a masurat smerenia fratiorului Igor.
Sper ca rezultatele sa nu-l umple de mandrie:

:) iuuuu, ce drăguţ... Am 95,7 % smerenie ? Nici în cele mai puternice gânduri... :) că ştiu că am 0,0001 % smerenie, şi nici aia nu-i a mea, e de la Domnul !

Dar fiindcă mai băgat în fundul iadului, i-a să te bag şi eu puţin pe tine...

Păi asta-i treabă să vă ascundeţi aşa, părinte păcătos? Nu-i treabă... Dar cu mila Domnului...

Nu mai ai.
Dar ai avut la momentul masuratorii.

Era inainte de facultate, master si toate cele pe care Apostolii nu le aveau.
Acum, e precum zici, ai 0,0001 % smerenie. In vertiginoasa scadere.

Insa ai sansa sa te redresezi si, in vreo 10 ani, sa revii in forma de la inceput, cand il cautai pe Domnul, in dragostea ta cea dintai.

Cu ce aparatură ai făcut măsurătoarea, frate rătăcit "penticostal" ?

Toată viaţa o să rămân la 0,0001% smerenie şi tot atât din fiecare virtute, şi acelea nu vor fi ale mele, cum nici însumi trupul meu, nu-i al meu, cum spune versetul Scripturii, ci toate vor fi de la Dumnezeu, cele rele îngăduite, fiindcă le merit, iar cele bune, dăruite pentru a fi date în întregime, altora.

Iar dragostea mea cea dintâi, am primito la Sfântul Botez, când aveam 1 an, pe care-l mărturisesc spre iertarea, aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.

De Hristos nu mă va despărţi nicio erezie, nicio sectă, nicio ideologie, niciodată.

Sunt creştin. Singurii creştini de pe pământ mai sunt ortodocşii. Sunt ortodox. Sunt în Biserică. Biserica Ortodoxă.

Şi chiar dacă va cădea Biserica în pan-erezia ereziilor, cea mai mare erezie a tuturor timpurilor, ecumenismul, chiar dacă o să fiu ultimul ortodox de pe faţa pământului, de Ortodoxie nu mă las, din Biserică nu ies, chiar dacă eu o să fiu ultimul de pe pământ, ca şi Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Dacă o să se întâmple aşa ceva, mă duc şi-mi instalez un cort, pentru toată viaţa, lângă Catedrala Mântuirii Neamului şi o să vorbesc acolo tuturor despre erezia ecumenismului în care (ar putea fi) căzută Biserica, nădăjduind în vindecare ierarhilor şi-a bisericii, să redevină Biserica. Precedent avem în Biserică, să rămână un singur om, de ce nu s-ar repeta? Să ne fie frică? Nu. Să ne aşteptăm? Doamne fereşte, dar da, ne aşteptăm... Doar că sper să nu se ajungă acolo, mai bine să mor de mii şi milioane de ori, decât să cadă Biserica în vreo erezie.

Ştiu că sună nebuneşte, fiindcă majoritatăţii, le este frică să se ajungă acolo, ei nu cred că ar fi posibil, le e frică să nu fie diagnosticaţi de vreo boală psihică, le e frică să nu fie ucişi, le e frică de răspunsuri, dar nu le mai prea e frică de Domnul... Mai ales când 99,9999999% vor fi în ecumenism, cum să fie altfel? Vor spune: uite, facem totul ca şi înainte, doar că îl recunoaştem pe "papa", drept primul între egali. Şi gata-i Biserica, e căzută-n erezie. Vor spune: nu ştim noi cine se mântuie.

De parcă Biserica-i proastă, nu ştie cine se mântuie şi cine nu, când Noul Testament spune clar cine se mântuie şi cine nu, dar ca un nebun pentru Hristos ce sunt, cum să ne temem de erezie? Cum să nu mărturisim pe Domnul înaintea oamenilor?

Iar tu dacă eşti penticostal cu adevărat, îţi doresc însănătoşire grabnică, altfel te aşteaptă o veşnicie-n iad. Şi nu ştii ce-i iadul, altfel n-ai mai sta în nicio erezie.

Doamne ajută.

..........:)))

Am auzit ca nu umbla singur (asta in buna traditie monahala), cica mai era un om cu el, un slujitor numit Atanasie, care a povestit in scris ce s-a intamplat cu Sfantul. Nici acesta n-a avut o soarta prea buna. Si ma gandesc: sa fi fost Atanasie penticostal? Sa fi fost ecumenist? Imi spune gandul ca era si el, nitel, ortodox. Iar daca era totusi musulman sau budist, ia vezi tu la Maxim ce frumos se purta cu el! Si invers, ce iubire avea Atanasie, musulmanul (hindusul? adventistul?) pentru "inselatul" de Maxim.
Ai vazut tu, prin terfeloagele alea pretioase ale tale, ce frumos convietuiau oamenii aceia? Ai vazut tu acolo prietenie? Ai vazut tu acolo ... ortodoxie practica, traita? Vezi, minuneaza-te si aplica!

Of, dragutule, acuma ai lasat filmul cu calugaria si incepi teatrul cu cortul....
Dar intr-o varianta imbunatatita ca a lui Maxim - te duci singur.
Ieri l-ai depasit pe Domnul in suferinta, astazi il intreci pe Maxim in vitejie.
Bravo, voinicule!

Am un prieten vechi, tot jucam sah de vreo 15-20 de ani, impreuna cu alti prieteni. Ne strangem din cand in cand pe la unul pe-acasa ori pe la cate o crasma (vara) si petrecem o noapte jucind sah, povestind, punind tara la cale. Obicei vechi, din studentie....
Uneori prietenul asta al nostru o ia razna. Fabuleaza, ca tine, din pricina multor necazuri - in cazul lui. Ultima data era suparat pe calugari, zicea ca le arata el ce inseamna post si rugaciune...
Exact ca tine o zis: isi ia cortul, se duce langa gardul Catedralei sau al unei manastiri mari, se asaza in lotus (??) si se pune pe postit si rugaciune.
A zis ca-i bate pe toti! Record mondial face!....
Iti dai seama ca amicul meu are cateva scuze: nu prea a studiat teologie, era beat cand a zis (a doua zi s-a trezit si s-a rusinat), are necazuri mari si reale in familie etc. Si pierduse si la sah!
Dar tu? Ce motive ai sa intri iar in rol, imaginindu-te ultimul mohican, aaaa...., pardon,... ultimul ortodox?
N-auzi ca Maxim a fost penultimul? Vrei sa fii ca Atanasie?

P.S. Povestea asta pioasa cu Sfantul Maxim-ultimul ortodox am invatat-o si eu la scoala. Dar tot la scoala am inteles ca nu e chiar asa, cum zice textu... Mai erau credinciosi ortodocsi pe vremea Sfantului, mii si 'jde mii, doar Dumnezeu ii mai stie cati or fi fost.

Două chestiuni:

1. În primul rând, mă tem că până la urmă aşa va evolua povestea lui Emilian, va veni momentul când se va autodeclara singurul creştin veritabil de pe pământ.

2. Cu privire la povestea pioasă despre Maxim Mărturisitorul, dacă ar fi ca aceasta să fie adevărată, ar decurge că niciun episcop ortodox de la ora actuală nu mai are succesiune apostolică, de vreme ce pe timpul lui Maxim toţi episcopii căzuseră în erezie şi deci nu mai aveau har să facă hirotonii de noi episcopi.

Oameni ca Igor sunt doar produsul religiei ,respectiv al urmărilor ei provocând daune in gândirea umană si alternând buna funcționare a rațiunii.Oameni ca igor au devenit "hateri",fanatici,au devenit inchizitori sau totalitaristi.Izolați ,si sfindand societatea si mersul ei natural ei s-au refugiat in mentalitățile si sistemele care pot raspunde starii lor infecte si bolnave.Astazi,din fericire sau nefericire doar religia poate oferi astfel de solutii la abordarea realității.Așa ca nu il punem putem invinui pe el ca a ajuns in halul ăsta.E doar o victimă.Igore,numai sa nu aderezi la Isis,am auzit ca recruteaza oameni ca tine.:)

Excelenta viziune, Seraphim. Totusi, nu va impartasesc parerea pesimista cu privire la colegul Igor: nu cred ca va ajunge la o atitudine totalitar-terorista, gen IS, dar pe partea crestin-fundamentalista, sa zic asa.

Mai răsfirați creștinilor, mai răsfirați!

Nu cade Biserica aşa uşor, şi vorba ta, frate Ioane, mai erau creştini şi pe vremea Sfântului Maxim, mii, dar erau simpli ţărani, fără cunoştiinţe teologice nici câtuşi de puţin, mai ales în perioada aceea, erau mulţi analfabeţi, dragii de ei. Soarta lor ar fi fost pecetluită la ereziile în care era atunci întreaga Biserică.

Deci nu aveau prea mult de spus aceia, nici să fi vrut, nu ştiau dogmatică, nu cunoşteau teologie. Sfântul Maxim, care era un filosof şi-un înţelept, îndumnezeit şi plin de Duhul Sfânt, deşi era un simplu monah, fiindcă a refuzat mereu, orice hirotonie, avea un cuvânt de spus ! Şi-l spunea peste tot, atât de bine, încât monofiziţii i-au spus că-l fac şi Patriarh, numai să tacă din gură. Şi-au găsit cui să propună, el care nu vroia nici diaconie. Nu spun că eu aş fi de măsura lui, sau vreo unul din noi, deşi putem ajunge şi îl putem şi depăşi, spun doar că există un precedent în Biserică.

Şi sigur că dacă se va ajunge la erezie, suntem datori prin "Sfânta Neascultare" de care vorbeşte Sfântul Vasile cel Mare şi alţi Sfinţi Părinţi, faţă de ierarhii căzuţi în erezie, să nu-i mai ascultăm, ca să păstrăm Biserica întreagă şi sănătoasă. Şi, Doamne fereşte, dacă se va ajunge la acele catastrofe, Apocalipsa spune că antihrist se va lupta cu Sfinţii, deci vor fi mulţi care să apere Biserica.
Biserica trebuie să fie păzită de erezie, ca şi până acum, în Duhul Sfânt. Şi va fi. Cu mila Domnului şi a tuturor Sfinţilor.

Mulţumesc că te temi pentru mântuirea mea. Dar tu fiind în ereziile romano-catolicismului, iar eu fiind în Biserică, teme-te mai mult pentru mântuirea ta.

E Sfântul Maxim Mărturisitorul, nu doar Maxim Mărturisitorul.

Succesiunea apostolică există dacă cei care au căzut în erezie, în decursul vieţii lor, vor reveni înapoi în Biserică, cum a fost căzut şi Sfântul Apostol Petru, în cele 3 Apostazieri, una după alta, în decursul unei singure nopţi, iar la cântatul cocoşului, a revenit, a ieşit din apostazie, care este erezie, fiindcă un apostat nu se poate mântui.

De exemplu, episcopul Romei cel actual şi toţi episcopii de la Roma începând din 1054, nu mai sunt în succesiune apostolică, sunt inventaţi, puşi de capul lor, fără ascultare de Biserică, iar dacă se vor vindeca de erezie, cel actual sau altul, va trebui să fie hirotonit, oficial, ca episcop al Romei, cu hirotonia adevărată, de către episcopii din succesiune apostolică, din Biserică.

Ultimul episcop al Romei, oficial, al Bisericii, a fost Leon, care s-a excomunicat singur din Biserică, rupându-se de ea, şi care a murit în aceaşi zi când cardinalul Humbert excomunica Biserica Apusului, din Biserică, aruncând sulurile pe Sfânta Masă a Sfântul Altar din Biserica Sfânta Sofia, din Constantinopol, ei bine, din acea zi, Apusul era şi este căzut în erezie, şi un episcop al Romei, nu a mai fost hirotonit de atunci.

Iar următorul după episcopul Leon, a venit Victor al II-lea, pe care nu l-a hirotonit nimeni, fiindcă nu mai recunoştea pe nimeni din Biserică, s-a pus singur. Succesiunea apostolică la Roma, a încetat odată cu moartea apostatului Leon al 9-lea.

Şi de-acolo, prin Victor şi următorii, tot tăvălugul ereziilor şi nebuniilor din Apus, care mai sunt şi astăzi şi se tot înmulţesc.

Lucrul cu fumul alb pe coş şi strigarea: "Habemus papam", e o invenţie omenească, nu hirotonie, din lucrarea demonică, care ţine Apusul căzut, departe de smerenie, de dragoste, de Biserică !

Cât mai curând posibil trebuie să fie hirotonit oficial, de doi episcopi ai Bisericii, oricare din cele 14 patriarhate, un episcop al Romei ce aparţine de Biserică şi să NU fie recunoscut "episcopul" actual al Romei, "papa", care e acolo ilegitim, necanonic, fraudulos şi stricător al mântuirii Bisericii.

Sau hirotonit de doi Patriarhi, pentru că episcopul Romei, are şi funcţia administrativă de Patriarh al Occidentului, şi numit Patriarhul Italiei, şi fiecare ţară să aibe un Patriarh Ortodox, să nu fie doar 14 Patriarhi, cu tot cu al Romei, 15, ci să fie peste 100, în fiecare ţară să se înfiinţeze minim 4 eparhii, cu 4 episcopi, iar dintre cei 4, să fie 2, cu funcţiile administrative, un mitropolit şi un patriarh.

Mare lucru? Nu-i mare lucru. Numai să existe voinţă.

Aşa vindecăm Apusul şi ereziile romano-catolicismului. Aşa înmulţim Biserica. Acestea nu sunt doar propuneri. Sunt realităţi, care pot împlinite chiar şi mâine !

Şi toţi episcopii, fie ei şi cei administrativi, mitropoliţi, sau patriarhi, să se numească între ei "fraţi", sau "părinte episcop" sau "părinte ierarh", ca să nu mai existe precedentul căderii încă odată a jumătate din Biserică, de mâna unui singur nerod, ca la căderea apusului, de mâna lui Leon ("Leul, care caută pe cine să înghită...", spune Scriptura, ca o analogie a numelui)

Şi să fie citit Sinodikonul Bisericii, al Ortodoxiei, în toate patriarhatele, toate parohiile de pe pământ, la fiecare din Sfântă Duminică a Bisericii, a Ortodoxiei.
Inclusiv de episcopul Romei cel al Bisericii, pentru vindecarea lui "papa"-episcopului Romei ilegitim de la Roma.

Acesta-i Adevărul. Despre Roma !

Of... Doamne... greu îi tare !

Probabil nu mai eşti nici măcar gnostic, ai devenit ateu. Sau vei deveni dacă tot aşa o ţii. Doamne miluieşte.

Sănătate, iubiţi fraţi.
Fi-ţi produsul lui Hristos, al Noului Testament, al Sfinţilor Părinţi, nu produsul raţiunii, religiei, materiei, ci ai Duhului.
Doamne ajută.

Nu înțeleg de ce te tot tavalesti in pseudo istoria bisericii.Trebuie să înțelegi ca fatalismul istoriei,implicit al istoriei bisericii nu afectează structura spirituală a umanului,și al dezvoltarii.Iar dacă ne referim aici la spiritualitatea ortodoxă,ea nu va fi afectată de deciziile factorului uman din cadrul ei.Acele decizii se răsfrîng strict asupra condițiilor istorice,apolitic,sociale etc.Tu mai trebuie sa înțelegi că,creștinismul nu prea are legătură cu tine,sau cu ce afirmi tu.Tu vorbesti doar despre atitudini ale unor scriitori sau membrii ai cultului creștin.Tu nu înțelegi esența creștinismului si implicit a ortodoxiei,deformezi viziunea acestora,transformand-o intr-un soi de extremism.Și așa cum poate au observat si ceilalți si ma gândesc ca ai observat si tu.Numai tu ești ortodox,numai tu ești crestin,numai tu deți adevarul.Referitor la faptul ca eu as fi gnostic(poate voiai sa zici agnostic) sau ateu,deschidem alt topic despre asta.Însă tu sugerezi exact tema topicului acesta.Mai schimbă aerul,cărțile,mai ieși in lume si vei vedea ca nu totul se rezumă la ce gândesti tu.

Ziceai ca scriitorul tau preferat e Sfantul Ioan Gura de Aur, nu? Parca asa am retinut.
Dar de ce il preferi pe Hrisostom, daca nu folosesti nicicum scrierile lui?
Ca zice Sfantul, atat de limpede, atat de minunat, cum e cu Adevarul scris pe tablele de carne si de sange ale inimii noastre... Iti amintesti, frate?
Asa ca, intelege odata, ca nici o teologie, cat ar fi de savanta, nu poate insela Teologia inimii omului curat.
Taranii aceia de care te temi ca n-ar fi rezistat la ideologia vremii, tocmai ei tineau Biserica. Ei erau Biserica, mai intai, iar fara ei nici macar Maxim ori Ioan ori Petru ori Pavel nu ar fi insemnat nimic. Absolut nimic. Pentru ca ar fi predicat in pustiu, din pustiul solitudinii lor.
Dar, spre deosebire de tine, Sfintii acestia pe care i-am pomenit adineauri, isi cunosteau confratii. Le stiau dorul de Dumnezeu, le stiau frumusetea neasemuita a gandului, le stiau rabdarea, dragostea, puterea curata, lacrimile toate...
Sfintii cei mari, Ierarhii, nu au fost niciodata altii decat reprezentantii straluciti ai logodnei dintre sarmanii analfabeti si Mirele Ceresc. Inima lor era bicamerala: de-o parte sarmanii, de cealalta Domnul. Si nici un strat de carne intre ei!...
Asa incat nu te teme! Analfabetii aceia nu aveau nevoie de teologie si dogme. Ei erau Teologia! Ei erau Dogmele! Vii, purtatoare de har, Evanghelii de la care am putea oricind sa ne adapam duhul, sa sorbim apa vietii si cantecul dragostei.
De l-ar fi casapit si pe Maxim si pe toti Ierarhii, fii linistit: dintre taranii aceia ar fi rasarit, cum iese iarba primavara, alti si alti Ierarhi, la fel de straluciti.
Ca Domnul in slabiciune lucreaza, in pamantul moale si generos al inimii unor oameni care au purtat toate silniciile bucurindu-se, ca orice alti martiri veritabili, de prigoniri si de viata.

Igor, cand vei intalni prima data un analfabet cu mainile crapate de saracie si munca, ingenuncheaza! Saruta-i mana si astfel, in trufia ta, vei descoperi un cantecel nemaiauzit: sipotul nesfarsit de lacrimi pe care Hristos Cel Rastignit si Inviat il daruieste acestor fapturi ale Sale, de lut si Cer.
Asta-i Teologia, Igor, nu ce racnesti tu. Sarmanii nestiuti care dorm sub brazda tuturor istoriilor ticalosiei, asta-i Teologia bineplacuta Domnului.

Dacă n-ai fi gnostic sau ateu, ai înţelege. Dacă n-ai fi gnostic sau ateu, n-ai vorbi în halul în care vorbeşti, făcând rău Bisericii.
Dar fiindcă nu-ţi mai pasă, de aia nu înţelegi...
Că nu mai faci parte din Biserică şi nu te mai doare pentru Biserică.
Că nu înţelegi ce este Sfânta Dogmă, ce sunt Sfintele Canoane, ce este Noul Testament şi cum se aplică acestea.

Nu există fatalism în istoria creştină. Există Dumnezeu şi există demonii.
Atât.
Şi fiecare trage pentru partea lui pe oameni. Dumnezeu în Lumină, demonii în întunericul neascultării, nesupunerii, mândriei, lăcomiei.
Şi oamenii ascultă de una din cele două tabere.
În fiecare zi a vieţii lor...
Şi da, acestea afectează structura spirituală a umanului, încă de la Adam şi Eva au afectat-o.
Iar dezvoltarea, alta decât cea duhovnicească, e non-sens, e distructivă Bisericii, fiincă e materialistă.
Biserica (ortodoxă, firesc) există de la Hristos, prin oameni, e însăşi omenirea în Hristos. Asta-i Biserica !

Oricine iubeşte şi urmează pe Hristos, nu hristoşi mincinoşi, este şi vrea să fie, din Biserică. Deci întotdeauna va exista "factorul uman" în Biserică.

"Tu mai trebuie să înţelegi" că creştinismul, prin urmare, are legătură nu numai cu mine, ca persoană, personal, ci cu toţi din Biserică.
Iar creştinismul nu este un cult... :) Biserica nu este un cult... :) Săracul de tine... Eşti căzut în demonic, deplin, poate nu-ţi dai seama sau nu vrei să accepţi, eşti în erezia "new-age".

Siguuur :) tu înţelegi esenţa creştinismului? Tu înţelegi nicio esenţă, cu atât mai mult Esenţa Bisericii.
Deformez viziunea Bisericii? Oh, suflete...

Hristos Însuşi a fost un "extremist", conservator, tradiţionalist, umanitatea prin excelenţă. Sfinţii Apostoli la fel, Sfinţii Părinţi şi Sfinţii Mucenici la fel. Şi oricine este din Biserică, în Biserică, pentru Biserică, la fel. Sunt în Hristos, în Sfinţi, şi continuă lucrarea dragostei lor, a smereniei lor, a ascezei, jertfei, ascultării, slujirii, credinţei, nădejdii, discernământului Domnului şi Sfinţilor.
Acestea sunt adevăratele realităţi ale creaţiei căzute, care trebuie înmulţite pentru dobândirea Împărăţiei Cerurilor, întâi înăuntrul nostru, prin curăţire, luminare şi îndumnezeire, apoi în veşnicia Bisericii.

Cine "observă" că eu, care sunt în Biserică, fac rău Bisericii, este ispitit, cu gânduri mincinoase demonice, şi este poate chiar şi căzut din Biserică şi vorbeşte în numele Bisericii, dar el fiind înafara Bisericii, cum sunt atâte sute de milioane de oameni, în ereziile de toate soiurile şi culorile.

Nu, nu sunt numai eu ortodox, nu sunt numai eu creştin, suntem aproximativ 400 de milioane de creştini, pe tot pământul. Iar restul, cei din erezii, sunt cam 2 miliarde.
Cu ce-i de vină Biserică pentru neascultarea celor din afara Bisericii? Cu nimic. Cu ce-i de vină Hristos, Apostolii, Sfinţii Părinţi, Sfinţii Mucenici, pentru ereziile lor? Cu nimic nu e nimeni de vină, decât ei, dragii de ei...
Îi vrem înapoi în Biserică, îi iubim, dar nu forţăm niciodată pe nimeni, cu nimic.

Fiindcă "lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii" - Efeseni 6, 12.

Şi de care-i plin pământul, mămăliga lor de demoni, jucăuşii se înrăiesc tot mai tare... :)

Pe creştinii, demonii nu-i pot afecta cu nimic, nu au putere asupra creştinilor, spune Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie Palama.

De aceea le râd în faţă, de neputinţa lor demonică, sunt nişte prichindei agitaţi nevoie mare împotriva creaţiei, pe care-i biruieşti cu un simplu "Doamne miluieşte" cu durere, din inimă, spus la fiecare ispită.

Dar ce mă doare cumplit, este pentru cei care nu-i biruiesc pe vrăjmaşii demoni, ce-i care cad şi sunt ţinuţi căzuţi...

Doamne miluieşte...

Ce discurs ecumenist ai ţinut.

Nu există Sfânta Biserică fără dogme. Ţăranii nu pot cuvânta teologic, oricât de frumoşi ar fi. Pot doar acţiona teologic, în fapte. Şi sunt frumoşi cu toţii. Nu există om urât. Şi ateii sunt deosebit de frumoşi. Cu toţii poartă chipul lui Hristos. Hristos a venit pentru toţi. În cămare inimii noastre, trebuie să fie Sfânta Treime şi întreaga creaţie, toţi oamenii, toate animalele, toţi dracii, tot Universul. "Lărgiţi şi voi inimile voastre", spune Pavel. Acelaşi care dădea anatemei îngerii ce schimbau Evanghelia, acelaşi ce dădea satanei, oameni din Biserică...

Vindecă-te de ecumenism, frate Ioane, altfel, nu ai să te mântuieşti.

Folosesc scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, frate Ioane. Dacă ai fi citit din Sfântul Ioan, ai fi simţit Duhul cu care scriu, că este în Duhul Sfântului Ioan Gură de Aur, că de la el, m-am deprins cu un stil anume de gândire şi exprimare. Şi oricine poate să fie în Duh. "În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului." - Galateni 5, 16.
Şi mai ales:
"Ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu." - Coloseni 1, 10.
Dar nu pot pune pagini întregi de versete sau citate de la Sfântul Ioan Gură de Aur sau alţi Sfinţi.

Am 29 de volume, cred că tot ce s-a tipărit în limba română de Sfântul Ioan Gură de Aur, nu mă laud cu cât am citit de acolo, dar fiindcă e şi uşor de citit şi foarte profund vindecător şi teologic, mi-a venit la inimă, ca fiind primul, preferatul, locul doi Sfântul Vasile cel Mare, apoi Sfântul Maxim Mărturisitorul, care e cel mai greu de citit, că e foarte profund, nu-i pasă prea mult de a face uşoară exprimarea, ci de a vindeca putoarea Bisericii de atunci şi a reuşit minunat, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu al Efeseului, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Iustin Popovici şi alţii.

Deci imaginează-ţi cum era să trec aici zeci de versete şi pagini, cum era? Avem deja topicuri din acelea.
Trebuie să trecem gândirea noastră în Hristos, viaţa noastră în Hristos. Să scriem ce trăim, să vorbim ce simţim, ce este în noi.
Deci cum aplicăm ce citim, frate Ioane...
Tu nu prea citeşti, aşa simt, iar eu păcătosul, peste 10 ani, am citit 90% din cărţile citite, numai teologie, ortodoxă şi eretică.
Iar apoi întrun strop de har, simt Duhul Bisericii faţă de lucrarea duhurilor demonice. E al Domnului tot, nu mă laud cu nimic.

Iar Sfântul Maxim a fost căsăpit, i s-a tăiat mâna dreaptă şi limba, să nu mai vorbească Adevărul şi să binecuvinteze creştineşte. Şi timp de 3 ani, până s-a trezit un Sinod ce vindeca Biserica, condamnând ereziile împotriva cărora vorbea Sfântul Maxim, nu s-a mai ridicat nimeni dintre ţărani... aproape 3 ani după moartea Sfântului, nu a mai fost niciun creştin pe pământ. Din cei doi ucenici, unul l-a părăsit, a trecut la monofiziţi şi monoteliţi, iar celălalt, a fost ucis şi el.

Iar de îngenuncheat, doar în faţa unui episcop creştin, nu eretic, şi în faţa Domnului, din Sfintele Icoane şi Sfânta Cruce şi a Împărătesei şi a Sfinţilor Săi. Atât.