Prietene, parca aveai de raspuns la ceva intrebati....
Ai bunul simt si...

Lumina lui Hristos pentru Europa din Sibiul ortodox transilvan
Autor: IPS Parinte Laurentiu

Mesajul IPS Parinte Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului A Treia Adunare Ecumenica, septembrie 2007

Prin milostivirea si harul Mintuitorului nostru Iisus Hristos am ajuns, astazi, la cel de-al treilea popas al pelerinajului Bisericilor Europei, in vederea marturisirii Evangheliei lui Hristos in lumea contemporana si a originii crestine a batrinului continent.

Acest itinerar al Bisericilor europene a traversat, in ultimele decenii ale secolului XX, procesul lent si anevoios al unificarii economice si al integrarii politice a popoarelor pe continentul nostru. Dincolo de toate diviziunile ce au caracterizat Europa secolului trecut, Bisericile europene au intretinut vie speranta realizarii unei Europe unite, casa comuna a tuturor popoarelor si a culturilor lumii vechi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, in anul 1989, cortina de fier s-a prabusit, deschizind un nou orizont pentru viata celor peste 300 de milioane de locuitori ai Europei.

Fiecare dintre Bisericile noastre au pregatit, in felul lor, aceste evenimente providentiale, marcate de cele doua etape premergatoare; Adunarea Bisericilor Europei din 1989 de la Basel si cea din 1997 de la Graz, a caror continuare si implinire se realizeaza astazi prin Adunarea Bisericilor Europei de la Sibiu, septembrie, 2007.

Prima Adunare Ecumenica a Bisericilor Europei, Basel mai 1989, chema crestinii Europei sa reflecteze asupra vietii politice, economice si morale a societatilor lor, rezultate care trebuiau deduse din Pacea si Dreptatea lui Iisus Hristos. Evident, anul 1989 a adus pace Europei intregi si a facut dreptate popoarelor din tarile ex comuniste.

Cea de-a Doua Adunare Ecumenica a Bisericilor Europei, Graz, iunie 1997, propunea crestinilor europeni sa mediteze asupra darului divin al impacarii omului cu Dumnezeu in Hristos si sa transpuna in practica lectiile morale si sociale ale acestei realitati.

Cel de al treilea popas al Adunarii Bisericilor Europei, Sibiu - septembrie 2007, cheama de aceasta data pe toti crestinii Continentului nostru sa redescopere pe Mintuitorul Hristos, Lumina lumii, unicul fundament al unitatii tuturor crestinilor din intreaga lume.

Deosebit de important este faptul ca acest eveniment are loc intr-o tara ortodoxa de origine latina si intr-un oras din Transilvania care are vocatie culturala europeana si ecumenica, fiind onorat, impreuna cu Luxemburgul, sa fie capitala culturala a Europei. Tema teologica a acestei Adunari este una liturgica si duhovniceasca, a Luminii lui Hristos care lumineaza tuturor. In Iisus Hristos si in lumina Sa crestinii simt necesitatea unitatii lor si experierea Luminii necreate, care iradiaza din Iisus Hristos, „Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat", cum Il marturiseste Crezul de la Niceea (325). In acest context, Lumina lui Hristos care lumineaza tuturor! nu e doar o exclamatie, ci o proclamare plina de bucurie si speranta, pe care credinciosii ortodocsi o au in Biserica. Marturisesc despre aceasta experienta duhovniceasca bogatia cultului, frumusetea icoanelor, stralucirea virtutilor si flacara rugaciunii isihaste. Prin ele, Duhul Sfint impartaseste credinciosilor Lumina neinserata a lui Dumnezeu, descoperita lumii in Iisus Hristos Cel Rastignit si Inviat.

Fara indoiala, prin acest moment festiv ne aflam cu totii, crestini ai Bisericilor Europei, in armonie si rugaciune cu inaintasii nostri, Nicolaus Olahus si Samuel von Brukenthal, cu Mitropolitul Andrei Saguna, cu parintele Dumitru Staniloae, fiind chemati sa dam marturie lumii despre Mintuitorul Iisus Hristos, Lumina lumii.

Asadar, invatamintele multiple oferite de traditia si trairea noastra ortodoxa, de cunoscutele si apreciatele biserici si manastiri presarate pe tot teritoriul Romaniei, de lumina Filocaliei romanesti pot fi de un real folos pentru reflectiile onoratilor participanti, peste care chemam binecuvintarea si harul Parintelui luminilor, Cel in Treime laudat, Tatal, Fiul si Sfintul Duh. Amin.

Jose Manuel Barroso: "religia" UE - unitatea prin diversitate
7 Septembrie 2007
Veronica D. Niculescu

Barroso a pledat ieri la Sibiu pentru respectul diversitatii atat in religie, cat si in politica. Aceasta este tema pe care a insistat presedintele Comisiei Europene.



Unitatea prin diversitate, cu referire atat la religie, cat si la Uniunea Europeana.

Jose Manuel Barroso a aratat ca Europa este alcatuita din diversitate privind religiile, pe care trebuie sa le respectam cu totii.

„In tratatul constitutional si cel de reforma exista prevedere pentru un dialog deschis cu religiile, dar nu se face referire la o anumita religie. E adevarat ca crestinismul se afla la baza Europei, este un fapt istoric, dar nu exista prevedere pentru o anumita religie. Europa e alcatuita din diversitate: avem crestinism, dar si oameni care au o alta religie sau nu au niciuna si trebuie sa-i respectam pe toti. Aparam libertatea de a avea o religie, dar si libertatea de a nu avea nicio religie. Asta este Europa: libertatea de alegere si toleranta”, a spus comisarul european.Barroso a explicat apoi de ce a tinut sa vina la Sibiu: „Atat Capitala Culturala Europeana, cat si Adunarea Ecumenica sunt expresii directe ale culturii si religiei.

Prin faptul ca am venit aici doresc sa aduc tributul meu acestor mosteniri care ne unesc”, a spus presedintele CE. El a adaugat ca se bucura ca evenimentul are loc in Romania, in Transilvania, loc pe care il asociaza cu numele castigatorului Premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel, nascut la Sighet.

PAULO COELHO: Al treilea pacat capital: desfraul
8 Septembrie 2007
Paulo Coelho

Definitia dictionarului: desfrau, substantiv neutru, in portugheza provine din latinescul luxuria; libertinaj; luxurie; depravare; imoralitate; lascivitate.



In portugheza poate, de asemenea, sa fie definit ca vigoare a plantelor, exuberanta junglei.

Conform Bisericii Catolice: dorinta nemasurata de placeri sexuale. Dorintele si actele nemasurate sunt acelea care nu raspund intentiei divine, cea care inseamna cultivarea unei iubiri reciproce intre soti si favorizarea procreatiei. Incalca cea de-a saptea porunca (sa nu pacatuiesti murdarind castitatea).

Conform lui Henry Kissinger: nu exista nimic mai afrodiziac decat puterea.

Intr-o povestire budista: Chu si Wu se intorceau acasa, dupa o saptamana de meditatie la manastire. Discutau despre cum se cuibaresc ispitele in om.

Au ajuns pe malul unui rau. Acolo, o femeie frumoasa astepta ajutor ca sa traverseze suvoiul raului. Chu o lua in brate, o purta pana pe malul opus, apoi isi continua drumul impreuna cu prietenul lui.

La un moment dat, Wu spuse: „Vorbeam despre ispite, si tu ai luat-o pe femeie in brate. Ai dat prilej pacatului sa se aseze in sufletul tau”.

Chu ii raspunse: „Dragul meu Wu, eu m-am purtat normal. Am traversat-o pe femeie raul si am lasat-o pe malul celalalt. Numai tu continui sa-i duci povara in gand - si de aceea esti mai aproape de pacat”.

Din jurnalul unei prostituate: Castig 350 de franci elvetieni pentru o ora petrecuta cu un barbat. Ba nu, exagerez. Daca scadem dezbracatul, incercarea catorva false mangaieri, o conversatie despre banalitati, imbracatul, timpul pentru sexul propriu-zis se reduce la unsprezece minute.

Unsprezece minute. Lumea se invarteste in jurul a ceva care dureaza unsprezece minute. Si din cauza acestor unsprezece minute dintr-o zi de 24 de ore (considerand ca toti fac dragoste cu nevestele, in fiecare zi, ceea ce e cu totul si cu totul absurd, si o minciuna gogonata), ei se casatoresc, hranesc o familie, suporta tipetele odraslelor, se frang in explicatii cand ajung tarziu acasa, privesc la zeci, sute de alte femei cu care le-ar placea sa se plimbe in jurul Lacului Geneva, isi cumpara haine scumpe si rochii inca si mai scumpe pentru ele, platesc prostituate ca sa compenseze ceea ce le lipseste, dar fara sa stie exact ce, sprijina o industrie gigantesca de cosmetice, de cure de slabire, de gimnastica, de pornografie, de potenta - si cand se intalnesc cu alti barbati, contrar a ceea ce spune legenda, nu vorbesc niciodata despre femei. Discuta despre serviciu, bani si sport. E ceva foarte aiurea cu civilizatia asta.

Desfraul si cifrele (in 2002): William Lyon, de la Free Speech Coalition, estimeaza ca numai pe internet sectorul pornografic are un beneficiu anual intre 10 si 12 mii de miliarde de dolari (intre 23 si 26 de mii de miliarde de reali brazilieni), cu mult peste beneficiul Microsoft. In 1999, Asociatia Vanzatorilor de video si soft a constatat ca vanzarea sau inchirierea de filme pornografice s-a situat in jurul a 4,1 mii de miliarde de dolari, depasindu-le pe cele mai scumpe si de succes filme facute la Hollywood (sursa: Caslon Analitics Profiles).

Se spune in Tao Te King: pastreaza-ti sufletul sensibil si trupul animal in armonie, in asa fel incat sa nu se poata separa.

Controleaza-ti forta vitala, pentru ca sa te transformi iarasi intr-un prunc.

Si cand vei goni viziunile misterioase din imaginatie vei putea, numai atunci, sa redevii fara prihana.

Purifica-te si nu cauta raspunsuri intelectuale pentru Mister.

Cand discernamantul patrunde in cele patru zari, se poate sa nu mai afli lucrul care da viata si o sustine.

Lucrul care da viata nu cere niciun fel de bunuri. Face acte de caritate, dar nu cere multumire. Comanda, dar nu pune in practica autoritatea. Aceasta este asa-numita „calitate misterioasa”.

(Globo 448, Luxuria)
Traducere de Gabriela Banu

Comentarii

Sa ma ierte Dumnezeu, dar stirile tale sunt mult mai indicate pentru PRO tv, in nici un caz pe un forum crestin-ortodox. Inteleg apetitul tau, dar infraneaza-te !

iertare dar am vrut ca aici sa apara stiri care au legatura cu relegia, mai ales cu ortodoxia. nu e voarba ca plac sau nu, dar asta e realiatea prezentului. nu fac eu aceste stiri. le copiez de pe site de stiri. Mesajul IPS Parinte Laurentiu am crezut ca intereseaza pe toti orodocsii.
o sa incerc sa fiu mai atent pe viitor si sa mi dau seama ce stiri convin si care nu.

“Leul Transilvan” este dorit Patriarh
Să prăznuieşti Naşterea Maicii Domnului, această sărbătoare creştină care marchează începutul anului bisericesc, împreună cu ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, reprezintă un privilegiu pe care doar Bunul Dumnezeu, nemărginita Lui Înţelepciune ni-l poate oferi.
După ce va oficia Slujba Arhierească, astăzi, la Mănăstirea Piatra-Fântânele, iar mâine la Prundu Bârgăului, “bătrânul oştean” este chemat din nou sub drapel. Noul Patriarh Ortodox al României va fi ales de Colegiul Electoral Bisericesc pe 12 septembrie. Dând dovadă de o prestaţie fermă, bazată pe principii clare de intransigenţă morală, om înzestrat cu percepţia nuanţată a realităţii şi cu foarte mult umor, dar nu în ultimul rând deţinătorul unei erudiţii şi a unei vaste culturi, ÎPS Bartolomeu Anania rămâne speranţa majorităţii ierarhilor şi a milioanelor de credincioşi pentru a deveni Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să-i dea sănătate, iar Sfântul Duh să lucreze cu înţelepciune.

Preotii din Satu Mare amenintã cu separarea de Episcopia Maramuresului si Sãtmarului
08 Septembrie 2007

Un grup de cinci preoti a solicitat suplimentarea posturilor in Protopopiatul Satu Mare, ei amenintand cã in cazul care nu se rezolvã aceastã cerere, vor cere separarea de Episcopia Maramuresului si Sãtmarului prin infiintarea unei episcopii separate la Satu Mare, informeazã corespondentul ROMPRES.

Protopopul de Satu Mare, Ioan Socoloan, a declarat cã cei cinci preoti doresc o suplimentarea a numãrului de posturi, indeosebi in mediul urban.

Posturile ar urma sã fie ocupate prin concurs de copiii acestora sau rude apropiate.

Protopopul de Stau Mare a precizat cã, indiferent de pozitia celor cinci preoti, nu existã formele administrative pentru infiintarea unei noi episcopii doar pentru judetul Satu Mare din moment ce existã o episcopie si functioneazã cat se poate de normal.

La randul sãu, episcopul vicar al Maramuresului si Sãtmarului, Iustin Sigheteanul a declarat cã situatia creatã de cei cinci preoti din judetul Satu Mare e cunoscutã, insã nu poate fi vorba de o separare atata timp cat existã o episcopie. Vicarul Maramuresului si Sãtmarului a mai spus cã nemultumirile preotilor din Satu Mare sunt false si nu se pot crea posturi suplimentare doar pentru cã numai cativa preoti doresc acest lucru.

Peste o mie de credinciosi, asteptati la hramul Manãstirii Piatra Fantanele
08 Septembrie 2007

Peste o mie de credinciosi din intreaga tarã sunt asteptati sambãtã seara la slujba tinutã la Manãstirea Piatra Fantanele din Bistrita-Nãsãud, care poartã hramul "Nasterea Maicii Domnului", informeazã corespondentul ROMPRES.

La fel ca anul trecut, la Piatra Fantanele este asteptat, de Sf. Marie Micã, si Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, care va oficia Sfanta Liturghie alãturi de un sobor de preoti, din care va face parte protopopul ortodox de Bistrita-Nãsãud, Alexandru Vidican.

Mãicutele au inceput deja pregãtirile pentru intampinarea oaspetilor, la fel si sãtenii din comuna Tiha Bargãului, pentru care Nasterea Maicii Domnului este una dintre cele mai mari sãrbãtori religioase. Mitropolitul Clujului va participa, duminicã, si la slujba de sfintire a bisericii ortodoxe din comuna bistriteanã Prundu Bargãului, care poartã hramul "Sf. Nicolae".

Manãstirea Piatra Fantanele, situatã la granita cu judetul Suceava, a fost construitã in 1928 si adãposteste, in prezent, 20 de maici. Acest lãcas de cult a fost realizat din lemn, pe temelie de piatrã, in stil bizantin.

Sărbători creştine
Naşterea Maicii Domnului

"Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară,
bucurie a vestit în toată lumea;
că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos
Dumnezeul nostru..." (Troparul praznicului)
Prima mare sărbătoare religioasă din anul bisericesc, ce începe la 1 septembrie, este Naşterea Maicii Domnului, numită în popor şi "Sfânta Marie Mică", pentru a fi deosebită de Adormirea Maicii Domnului - de pe 15 august, care se mai numeşte "Sfânta Maria Mare".
Este o zi de mare bucurie duhovnicească pentru toată creştinătatea, deoarece acum s-a născut Maica Domnului şi Maica noastră a tuturor.
Maica Domnului este venerată ca cea dintâi şi cea mai mare dintre sfinţi, fiind "mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii".
Sfintele Scripturi nu ne dau prea multe amănunte despre viaţa Sfintei Fecioare Maria, despre naşterea şi copilăria ei, aceasta explicându-se prin faptul că figura centrală a Noului Testament este Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Despre părinţii săi, drepţii Ioachim şi Ana, ştim că erau originari din Nazaretul Galileei. Ei ajunseseră la adânci bătrâneţi fără să aibă copii, dar nu şi-au pierdut speranţa, rugându-se încontinuu lui Dumnezeu să le dăruiască un urmaş.
Toată viaţa lor s-au rugat lui Dumnezeu, mai mult: s-au retras în locuri singuratice, izolate, unde au postit şi au promis că dacă Dumnezeu le va asculta rugăciunile, copilul ce se va naşte, va fi încredinţat lui Dumnezeu.
Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi la bătrâneţe i-a binecuvântat cu un copil care a primit numele de Maria, ce se traduce "Împărăteasă şi Doamnă".
Aşa s-a născut Maria, viitoarea Sfântă Fecioară Maria, care a fost rânduită de Dumnezeu să fie vasul ales, ce va purta în pântece şi va naşte pe Mântuitorul lumii, cum proorocise Isaia: "Iată Fecioara va lua în pântec şi va naşte Fiu şi se va chema numele lui Emanuel" (Is 7, 14).
De aceea, putem spune că praznicul Naşterii Maicii Domnului ne apare ca o mare bucurie pregătită de Dumnezeu înaintea celei supreme, a Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfânta Fecioară Maria, este pentru creştini aurora care vesteşte zorile, luceafărul în care stă ascuns viitorul, lum

Viitor demografic sumbru pentru Rusia
Sursa: http://ro.novopress.info/?p=2902
Rubrica: Patriarhia Rusă
Data: 24.08.07
Demografii au dat publicitatii statistici extrem de nefavorabile care arata scaderea dramatica a populatiei Rusiei in urmatoarele decenii. St.Petersburgul, al doilea oras ca marime din Rusia, va avea cel mai mult de suferit. Orasul pierde in medie 70 de locuitori pe zi si are cea mai scazuta rata a natalitatii din tara. Potrivit Comitetului pentru Registrul Civil, in fiecare zi se nasc aproximativ 130 de copii, dar mor 200 de persoane.


Institutul International pentru Studii Strategice sustine ca datele privind St.Petersburgul sunt exagerate si ca situatia este mai dificila in zonele invecinate, Lenoblast, Novgorod si Pskov, unde populatia scade in fiecare an cu 1,2-1,5%, in timp ce in St.Petersburg aceasta rata este sub 1%.

Dmitry Dubrovsky, lider in etnologie moderna si relatii interetnice la Muzeul Rus de Etnografie din St.Petersburg, a declarat ca aceasta catastrofa demografica nu are de-a face cu marile metropole, „pentru ca aceste orase sunt de regula puncte de atractie pentru imigranti, atat cei din interiorul tarii cat si straini, care sunt gata sa umple orice gol demografic”. Cercetataorul mai spune ca „in cercurile oficiale din Rusia, ingrijorarea se manifesta fata de o eventuala disparitie a rusilor ca rasa, decat fata de scaderea populatiei in sensul ei traditional.” Aceasta problema, spune el, l-a facut pe presedintele Vladimir Putin sa adopte anul trecut o politica speciala care urmareste „intoarcerea acasa a rusilor de peste granite, dar restrangerea migratiei pentru alte nationalitati”.

Dubrovsky crede ca, pentru a se inversa tendinta demografica actuala, este nevoie ca Rusia sa-si revizuiasca politicile socio-economice si de dezvoltare astfel incat sa se asigure un echilibru in distributia serviciilor si a dezvoltarii intre mediul rural si urban, intre centru si periferii. „Daca exista temeri in privinta tendintei de migratie”, a adaugat Dubrovsky, „Rusia ar trebui sa inceapa prin a regulariza migratia interna haotica in loc sa se concentreze asupra migratiei din afara, mult mai usor de controlat”.

Totusi, Biroul de Statistica din St.Petersburg (Petrostat) a obtinut date care arata situatia demografica alarmanta a orasului, rata mortalitatii fiind dubla fata de rata natalitatii in primele trei luni ale anului, comparativ cu aceeasi perioada din anul trecut, cand au fost 18.700 de decese. In acea perioada, in St.Petersburg s-au nascut aproximativ 9.986 de copii, populatia ajungand la 4,567 milioane in luna aprilie, potrivit statisticilor Petrostat.

Comitetul pentru Registrul Civil afirma ca rata natalitatii a scazut cu 46%, iar rata mortalitatii a crescut cu 27% in ultimii 10 ani, inclusiv in primii 5 ani in care jumatate din barbatii angajati in munca si 1/8 din femeile din aceasta categorie au murit inainte de varsta de pensionare. In timp ce numarul copiilor a continuat sa scada, locul lor a fost luat de persoanele in varsta, ajungandu-se la 613 pensionari pentru 1000 de angajati.

Rusia pierde 800.000 de locuitori in fiecare an, spune Anatoly Antonov, seful Departmentului pentru Demografie si Sociologie a Familiei din cadrul Facultatii de Sociologie a Universitatii de Stat din Moscova. RIA Novosti a preluat declaratiile lui la inceputul acestei luni: „Rusia va ajunge sa aiba doar 40 de milioane de locuitori in urmatorii 40 de ani, daca nu adopta o politica de pastrare a populatiei in regiunile de origine”.

Dar Natiunile Unite sustin ca populatia Rusiei va scadea cu o treime pana la mijocul secolului, cand pamantul va avea aproape 9 miliarde de locuitori, luand in considerare rata cresterii economice in Rusia si nivelul de trai.

Institutul International pentru Studii Strategice a emis avertismente, aratand ca daca aceasta tendinta demografica nu este limitata, populatia Rusiei va fi „doar cu putin mai numeroasa decat cea a Vietnamului si Etiopiei, 1/3 din populatia SUA si 1/12 din cea a Chinei”, pana in anul 2025. In acest moment, SUA au circa 300 de milioane de locuitori. Rata actuala de scadere a populatiei din Rusia este de 0,5%, dar va creste la 1,2% pana in 2020 si la 2,2% dupa inca 10 ani, sustin rapoartele Institutului.

Moastele Sf. Ioan Gura de Aur vor fi aduse la Catedrala Mitropolitana Iasi
15 Septembrie 2007

Noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane Daniel a anuntat, joi seara, ca moastele Sfantului Ioan Gura de Aur vor fi aduse la Iasi, transmite corespondentul ROMPRES. Patriarhul Daniel a fost intampinat cu felicitari si urale de credinciosii veniti sa se inchine la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, de la vechea Catedrala Mitropolitana din Iasi. Aici, Patriarhul a tinut sa atraga atentia inca o data ca se afla la Iasi pentru a pregati hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei si, totodata, primirea moastelor Sf.Ioan Gura de Aur de la o manastire din Grecia. "Sa nu uitam ca pe 14 octombrie este hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Ma aflu la Iasi pentru a incepe impreuna pregatirile pentru aceasta mare sarbatoare crestina. Vom avea din nou bucuria sa ne intalnim cu sfinti, respectiv cu moastele Sfantului Ioan Gura de Aur. Sa ne ajute Dumnezeu sa pregatim cu bine hramul", a spus noul Patriarh. Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, care se celebreaza in fiecare an pe 14 octombrie, transforma Iasiul in cel mai mare centru de pelerinaj din tara. Anual aproximativ un milion de credinciosi vin la Mitropolia Moldovei si Bucovinei sa se inchine la racla in care se afla moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. La iesirea din catedrala, Patriarhul Daniel a fost flancat de jandarmi care i-au asigurat protectia pana cand s-a retras, impreuna cu oficialitatile locale, in Palatul Mitropolitan, la o intalnire privata.

Aceasta stire a fost vizualizata de 15 ori.
Sursa: Rompres

Moastele Sf Ioan Gura de Aur, aduse de la Meteora
21 Septembrie 2007

Fragmente din moastele Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur de la Manastirea Varlaam din Complexul monahal Meteora vor fi aduse la Iasi, pe 11 octombrie, cu prilejul sarbatoririi hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, transmite corespondentul ROMPRES. Purtatorul de cuvant al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, preotul Constantin Sturzu, a declarat, joi, pentru ROMPRES, ca o delegatie de preoti va sosi pe 11 octombrie, la ora 22.40, pe Aeroportul International Iasi pentru a aduce mana Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur. "Delegatia va fi condusa de IPS Serafim de Stagona si Meteora. Dupa sosirea la aeroport, coloana oficiala se va deplasa la resedinta mitropolitana, iar moastele Sfantului Ierarh Ioan Gura de Aur vor fi asezate in paraclis pana a doua zi, cand vor fi scoase in procesiune", a explicat preotul Constantin Sturzu. A doua zi dimineata, intre orele 09,00 si 10,00, va avea loc pelerinajul "Calea Sfintilor", prilej cu care vor fi scoase in procesiune moastele Sfintei Cuvioase Parascheva si cele ale Sfantului Ioan Gura de Aur. Cele doua coloane se vor intalni pe platoul din fata Bisericii "Sf. Nicolae Domnesc", din apropierea Palatului Culturii. De aici moastele celor doi sfinti vor fi purtate in procesiune pana pe esplanada Catedralei mitropolitane, unde vor fi depuse spre inchinare intr-un baldachin special amenajat, pana pe 15 octombrie. Purtatorul de cuvant al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei a declarat ca racla cu moastele Sfantului Ioan Gura de Aur se va intoarce in Grecia pe 16 octombrie. In fiecare an, pe 14 octombrie, credinciosi din tara si din strainatate vin la Iasi pentru a se inchina la Sfanta Cuvioasa Parascheva, ale carei moaste se afla la Catedrala mitropolitana. Datorita initiativei Mitropoliei Moldovei si Bucovinei de a oferi acestui eveniment o mai mare incarcatura spirituala, a devenit traditie ca de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, la Iasi sa fie aduse fragmente din moastele altor sfinti. Astfel, in 1996 o racla cu capul Sfantului Apostol Andrei a fost adusa la Iasi de o delegatie din partea Bisericii Greciei, condusa de Inalt Prea Sfintitul Nicodim, Mitropolitul de Patras. De asemenea, au mai fost aduse la Catedrala Mitropolitana moastele sfintilor Gheorghe, Ioan Casian, Dimitrie Izvoratorul de Mir, un fragment din Sfanta Cruce si Braul Maicii Domnului, moaste ale Sfantului Apostol Pavel, iar anul trecut ale Sfantului Nectarie Taumaturgul.

In tezaurul Catedralei mitropolitane se pastreaza particele din moastele a peste 30 sfinti, apostoli, martiri si cuviosi, care au fost donate. Unele dintre acestea au apartinut unor manastiri din eparhie si au fost aduse la Iasi in timpul Mitropolitilor Veniamin Costachi si Iosif Naniescu. La indemnul IPS Daniel, moastele au fost asezate intr-o racla de argint, lucrata la Atena, fiind expuse spre inchinare credinciosilor, la Catedrala Mitropolitana din Iasi, incepand cu Duminica Tuturor Sfintilor, din anul 2003.

Printre acestea se afla fragmente din moastele Sfantului Apostol Filip, unul din cei 12 apostoli, Sfantul Evanghelist Marcu, Sfantul Sfintit Mucenic Haralambie, fiind cel mai varstnic Sfant Mucenic, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Sfantul Mucenic Mina, Sfintii 40 de Mucenici, Sfantul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Apostol Andrei, ocrotitorul si increstinatorul Romaniei, precum si o parte din lemnul Crucii pe care a fost martirizat Sfantul Apostol Andrei.

Aceasta stire a fost vizualizata de 26 ori.
Sursa: Rompres

Din faptele credinţei
Data: 22.09.2007 Autor: George VÂLCU
[Articolul in format RSS]

Clcik pentru a mari imaginea

Nici în acest an, suferinţa celor afectaţi de inundaţii nu i-au lăsat indiferenţi pe dreptmăritorii creştini de la Dunărea de Jos. Aşa se face că biroul de asistenţă socială al Episcopiei a reacţionat foarte prompt, organizând, cu nepreţuitul sprijin al credincioşilor, o campanie de ajutorare demnă de toată lauda. Bunăvoinţa şi solicitudinea vrednicilor preoţi nu au rămas fără ecou în sufletele celor aflaţi în suferinţă. O dovadă limpede în acest sens o reprezintă scrisoarea deschisă adresată de către un tecucean, victimă a inundaţiilor de acum două săptămâni, Episcopului Dunării de Jos, PS Casian Crăciun:

Părinte Episcop,

Mă numesc Rarinca Gheorghe, economist, pensionar, locuiesc în Tecuci, str. Muncii nr. 8, făcând parte din parohia Sf. Petru.
N-am scris niciodată unui Episcop şi nici acum nu aş fi scris, dacă n-aş fi fost mişcat şi profund impresionat de altruismul şi grija preoţilor pentru cei aflaţi în necazuri şi suferinţe. În urma viiturilor apelor din 5/6 septembrie 2007, mă număr şi eu printre cei 1552 de sinistraţi din Tecuci.
Toată zona în care locuiesc s-a mâlit, a fost între 0,50 şi 1,00 m sub apă. Multe case s-au dărâmat, 9 pe strada mea şi fiecare dintre noi am pierdut mai mult sau mai puţin din agoniseala de-o viaţă; eu am pierdut 3 paturi, 3 covoare, parchetul, duşumeaua, haine şi altele. Unii au rămas fără locuinţe, vor locui într-o baracă adusă de Primărie. Spre exemplu, familia Boroncea care nu are nicio posibilitate de supravieţuire.
Tocmai în această situaţie foarte grea, Dumnezeu ne-a trimis în ajutor pe slujitorii săi - preoţii, care să ne ajute, să ne întindă o mână de ajutor. Toţi ne-au adus apă şi alimente reci la pachet, dar cel mai mult ne-a bucurat gestul omenesc al preotului de la Valea Mărului (am aflat că-l cheamă Rădescu Iulius), care a venit cu oale şi crătiţi mari de borş de pasăre şi tocăniţă de carne de vită calde şi a distribuit personal, din casă în casă.
Deşi părea obosit, pe faţa lui se citea bucuria mare a preotului iubitor cu fapta, promiţându-ne că ne va mai vizita tot cu mâncare caldă.
Cel mai mult ne-a mişcat atunci când cineva i-a spus că e obosit; el a răspuns: “Sunt obosit de durerea dvs., dar Dumnezeu mă întăreşte!”.
Ce preoţi minunaţi, au dăruire sufletească! Ce caractere deosebite au!
Noi nu mai dorim să se repete asemenea daune, dar dorim să ştim că dvs., ca Episcop, şi Biserica neamului vor avea mereu asemenea preoţi.
Tecuci, 14 septembrie 2007!
Cu stimă!

Biserica Ortodoxă Rusă îl ispiteşte pe patriarhul Daniel
de Dan Boicea (2954 afisari, 2007-09-22)
ImprimaTrimite MailComenteaza

La funeraliile patriarhului Teoctist, reprezentanţii Bisericii Ruse s-au indignat văzându-l pe mitropolitul Basarabiei
La funeraliile patriarhului Teoctist, reprezentanţii Bisericii ...
Doi înalţi ierarhi ruşi - mitropolitul Iuvenal şi mitropolitul Kirill - au vizitat Bucureştiul, pentru a se lămuri ce fel de politică în plan canonic va adopta noul patriarh al României

Biserica Ortodoxă Rusă consideră că de noul patriarh al României va depinde în mare măsură cum vor evolua pe viitor relaţiile dintre biserica română şi cea rusă, a relatat, ieri, în pagina sa electronică publicaţia moscovită „Nezavisimaia Gazeta".

În ultimele două săptămâni, doi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse - mitropolitul Iuvenal şi mitropolitul Kirill - au vizitat Bucureştiul, pentru a se lămuri la faţa locului ce fel de politică în plan canonic va adopta noul patriarh al României.

Patriarhia Moscovei este în special extrem de îngrijorată în privinţa activităţii Mitropoliei Basarabiei din Republica Moldova, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Române, care, prin apariţia sa, a declanşat aşa-numita „sciziune a basarabenilor". Acest lucru s-ar fi întâmplat întrucât nu toţi creştinii moldoveni au trecut la Mitropolia Basarabiei, o parte din ei rămânând fideli Mitropoliei Moldovei, ce se subordonează Patriarhiei Moscovei. Ziarul rus menţionează că Biserica Ortodoxă Rusă consideră Republica Moldova drept „teritoriul său canonic".

Scandal evitat la funeraliile P.F. Teoctist

„Nezavisimaia Gazeta" scrie că s-a evitat cu mare greutate un scandal la funeraliile patriarhului Teoctist, întrucât reprezentanţii Bisericii Ruse s-au indignat văzându-l pe liderul Mitropoliei Basarabiei, episcopul Petru.

Totuşi, delegaţia Bisericii Ruse nu a părăsit ceremonia funerară în semn de protest, deşi în alte condiţii ar fi făcut-o, relatează sursa citată, indicând că reprezentanţii Bisericii Ruse se vor ciocni de o situaţie similară şi la ceremonia de întronizare a patriarhului Daniel. Relaţia dintre cele două biserici va depinde în mare măsură de modul în care noul patriarh al României va gestiona problema Mitropoliei Basarabiei, consideră cotidianul citat.

Mitropolitul Ardealului confirmă întâlnirea

Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu Streza, un apropiat al patriarhului Daniel, a confirmat că mitropolitul Kirill a fost recent la Sibiu, fiind invitat la Adunarea Ecumenică, unde a participat la liturghie împreună cu episcopii români. ÎPS Streza a declarat pentru „Adevărul" că, într-adevăr, au existat tensiuni în ceea ce priveşte Mitropolia Basarabiei din Republica Moldova şi că patriarhul Daniel va încerca să repare disensiunile prin dialog. „Noi n-am avut probleme cu Biserica Ortodoxă Rusă decât în privinţa Mitropoliei Basarabiei. Patriarhia Română este în relaţii bune cu Biserica Ortodoxă Rusă".

Relaţii bune cu Kremlinul

Conlucrarea dintre Biserica Ortodoxă Rusă şi Kremlin este foarte fructuoasă, mai ales de când preşedinte este Vladimir Putin. În luna mai, liderul rus a fost oaspetele de onoare la ceremonia de reunificare a Bisericii Ortodoxe Ruse cu Biserica Ortodoxa Rusă din Străinătate.

Patriarhul Alexei al II-lea i-a mulţumit în primul rând lui Putin şi abia apoi lui Dumnezeu pentru reunificare. Dar una dintre cele mai obediente acţiuni poate fi considerată slujba religioasă ţinută luna trecută în Catedrala Isus Mântuitorul din Moscova cu ocazia împlinirii a 60 de ani de când s-au pus bazele sectorului nuclear militar rus. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei moscovite, George Roskin, a spus că Biserica vede armele nucleare ca un rău necesar.

Miza - Mitropolia Basarabiei

„Cheia întregii poveşti este Mitropolia Basarabiei, reactivată de BOR în 1992, gest care a blocat, practic, relaţia cu Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) de atunci. Iar aici, noul patriarh va juca un rol crucial. PF Daniel este cel care a participat la hirotonisirea actualului mitropolit al Basarabiei, Petru, la rangul de episcop de Bălţi, în toamna anului 1990. După nici doi ani, Petru ajunge mitropolitul Basarabiei. În plus, PF Daniel cunoaşte bine BORu şi aceasta îl cunoaşte bine pe patriarhul român. Mai trebuie semnalată atitudinea promptă a ÎPS Petru Păduraru, mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, care, la scurtă vreme după alegerea noului patriarh, la 10 septembrie 2007, într-un interviu acordat Agenţiei FLUX de la Chişinău a spus-o răspicat: „PF Daniel nu va ceda niciodată în faţa presiunilor ruseşti".

Dan Dungaciu
teolog şi sociolog

Principiul naţional, nu teritorial!

„Este în joc un principiu de organizare eclesiologică: o organizare teritorială a bisericilor sau o organizare pe principiul naţiunilor? În măsura în care acceptăm existenţa bisericilor pe principiul naţional, cei care se consideră români în Basarabia, în mod natural, pot face parte dintr-o biserică naţională românească. Dacă acceptăm principiul teritorial, atunci ne putem întreba în ce măsură Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii are dreptul să se extindă şi pe teritoriul Basarabiei.

Petre Guran
specialist în istoria religiilor

Adrian Iorgulescu: „Statul român nu este implicat"

Secretul întâlnirii de taină dintre înalţii reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse şi patriarhul României a fost atât de bine păstrat încât nici ministrul de resort nu a ştiut de ea. Adrian Iorgulescu (foto), ministru al culturii şi cultelor, consideră legitimă această întâlnire secretă: "Biserica Ortodoxă Română este autocefală şi statul nu se implică între BOR şi Biserica Ortodoxă Rusă. Nu am ştiut despre această întâlnire şi pot să vă spun că nu este programată nicio întrevedere cu oficialităţi ale statului roman", ne-a declarat ministrul Adrian Iorgulescu.

http://www.adevarul.ro/articole/patriarhul-daniel-ispitit-de-biserica-rusa/326690

Bisericile sapate in creta de la Basarabi


Cel mai vechi lacas de cult de pe teritoriul Romaniei se afla la Basarabi, in judetul Constanta. Inscriptiile gasite in interiorul bisericutelor realizate intr-un mod unic pentru aceasta zona, sapate intr-o cariera de creta, dateaza nasterea acestui complex monahal la sfarsitul secolului al X-lea, in anul 992.

In 11 iunie 1957, muncitorii care sapau la o cariera de creta de pe Dealul Tibiscului, din apropierea localitatii Basarabi-Murfatlar din judetul Constanta, dadeau peste niste constructii ciudate, sapate chiar in materialul moale al carierei: bisericute, capele, galerii labirintice, morminte, cavouri si locuinte.

Timp de 5 ani, sapaturile au scos la iveala, una dupa alta, sase biserici cu aspect unic, pereti acoperiti cu ornamente geometrice, reprezentari de corabii, pasari sau animale, inscriptii facute in scrieri vechi, cu fragmente din Biblie sau atestand credinta crestina a oamenilor ce traisera in ceea ce ulterior avea sa fie denumit Complexul Rupestru de la Basarabi. Intr-una din inscriptii aparea clara data de 6490 de la Facerea Lumii, echivalentul anu-lui 992 din calendarul actual.

Specialistii au tras concluzia ca ansamblul constituie cel mai vechi lacas de cult cunoscut de pe teritoriul Romaniei. Modalitatea realizarii asezarii, sapata in cariera de creta, este similara cu bisericile si asezarile crestinilor din primele secole dupa Hristos facute in regiunea Cappadocia din Asia Mica.

Inscriptiile ce apar pe pereti sunt realizate cu litere chirilice din slava veche si in alfabet grecesc. Alaturi de acestea apar insa si alte inscriptii, dintre care unele nedescifrate inca, gravate in misterioasele rune, caractere grafice ale celor mai vechi alfabete germanice.

In plus, reprezentarile corabiilor de vikingi atesta faptul ca in aceasta asezare au convietuit intr-o perioada ce se intinde din secolul al X-lea pana in secolul al XII-lea sangerosii cuceritori nordici ai marilor si oceanelor cu populatia autohtona daco-romana.

Intr-una dintre biserici s-au conservat in-cizii cu scene religioase, unele reprezentand Nasterea Domnului, ele fiind considerate cele mai vechi de pe terito-riul Romaniei, dar si din sud-estul Europei. Ansamblul monastic, prin importanta lui, a fost inclus pe lista monumentelor culturale protejate de UNESCO.

Cappadocia, locul de origine al asezarilor crestine facute in roca

Situata in centrul Turciei de astazi, regiunea Cappadocia se prezinta ochiului vizitatorului cu un peisaj straniu, asemanator solului lunar.

Ivita in intregime din lava si cenusa vulcanica, zona, dominata de muntele Argaeus, a reprezentat, prin izolarea si conditiile neospitaliere, teritoriul in care s-au refugiat din calea prigoanei romane multi dintre crestinii din primele secole dupa Hristos.

Cunoscand o intensa traditie crestina, ce s-a dezvoltat incontinuu intre secolele V-XIV, in Cappadocia s-au constituit comunitati monastice si adevarate orase subterane, al caror numar este estimat la 36. Locuitorii si-au construit lacasurile de cult si chiliile in roca moale a regiunii, peste 3.000 de biserici fiind sapate aici - ceea ce da Cappadociei un aspect si mai neobisnuit - cele mai renumite zone fiind la Goreme, Zelve si Ihlara. Tot in Cappadocia au trait si unii dintre cei mai importanti parinti si teologi ai Bisericii: Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Grigorie de Nyssa si Sfantul Grigorie de Nazians.

http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=187739

Înscenarea de la Mănăstirea Bodeşti
- comunicat de presă -

Ieri, 18 septembrie 2007, postul de televiziune "Realitatea", preluând un material din "Academia Caţavencu", a difuzat o informaţie conform căreia o "călugăriţă" (Elena Iovu) ar fi fost bătută de stareţul Mănăstirii Bodeşti din judeţul Neamţ.
Remarcăm, în primul rând, faptul că acest material de "presă" a fost întocmit de "Academia Caţavencu" fără a oferi publicului şi punctul de vedere al Arhiepiscopiei Iaşilor, de care aparţine canonic Mănăstirea Bodeşti. Faptul că ştirea a fost întocmită cu neprofesionalism sau cu rea credinţă rezultă şi din faptul că autorul ei nu s-a documentat sau n-a vrut să se documenteze deloc asupra subiectului respectiv, care nu este o noutate pentru presă. Cel mai recent articol pe această temă, intitulat "Decimarea Bisericii KGB", a fost publicat pe 13 septembrie 2007 de cotidianul "Ziua".

Schitul "Sf. Vasile cel Mare" din Bodeşti (ridicat ulterior la rangul de mănăstire) a fost înfiinţat pe un teren donat de Elena Iovu în 1996. Întrucât era unic proprietar al terenului, Elena Iovu a făcut această donaţie, autentificată la notariat, fără a mai avea nevoie şi de o semnătură a soţului. Precizăm că, încă de la înfiinţare, aşezământul monahal a fost destinat călugărilor, iar Elena Iovu a fost împuternicită să strângă de la credincioşi donaţii pentru construcţiile care se ridicau. Toate clădirile din incinta mănăstirii s-au ridicat prin efortul financiar al unor credincioşi aparţinând de Biserica Ortodoxă Română şi nu din veniturile, modeste de altfel, ale Elenei Iovu. Mănăstirea face parte din patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române şi nu poate fi înstrăinată unui alt cult sau unei persoane fizice.
Întrucât, ulterior, Elena Iovu a aderat la Asociaţia Creştinilor Ortodocşi Tradiţionali Liberi (înfiinţată de Ion Preoteasa, fost preot ortodox, caterisit de Arhiepiscopia Bucureştilor în 2005, pentru abateri de ordin moral), ţinând cont şi de faptul că producea tulburare în incinta mănăstirii pe care o consideră, în mod nejustificat, ca pe o proprietate personală, printr-o hotărâre judecătorească din anul 2005, acesteia i s-a interzis să mai intre în acest aşezământ monahal. Trebuie să mai precizăm că nici Elena Iovu, nici celelalte femei prezentate în fotografia din "Academia Caţavencu" nu sunt călugăriţe (de altfel nici nu poartă însemnele monahale). În plus, Elena Iovu, aşa cum pot confirma şi localnicii, locuieşte împreună cu soţul ei, Vasile Iovu.
Scena filmată de un reporter al "Academiei Caţavencu" prezintă momentul în care stareţul Mănăstirii Bodeşti o scoate afară din mănăstire pe aşa-zisa "călugăriţă", aflată în incinta aşezământului monahal în pofida interdicţiei judecătoreşti. Reporterul nu s-a aflat "întâmplător" acolo, el fiind cazat în zilele anterioare chiar în locuinţa Elenei Iovu. În faţa acestei provocări, stareţul mănăstirii a fost nevoit să evacueze forţat pe cei care tulburau activitatea unui cult legal constituit (faptă care constituie o infracţiune), mai ales că, deşi fusese anunţată, Poliţia întârzia să-şi facă apariţia.
Regretăm astfel de incidente şi ne exprimăm speranţa că, pe viitor, astfel de înscenări nu vor mai fi prezentate ca "ştiri".

Secretariatul Centrului Eparhial Iaşi

Trezirea statului la realitate?
Autor: Pr. Constantin Necula
Data publicarii: 21/09/2007
http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/trezirea_statului_la_realitate_23447.html

Recunosc ca titlul poate parea obraznic. Dar ma intreb citi ani a avut nevoie Statul roman, care plateste mii de experti in toate domeniile, pentru a intelege realitatea din teren, adica din strada si din casele multora dintre cetatenii sai. Zilele acestea, oamenii de pe virful de putere, care reprezinta puterea politica, au descoperit gropile de gunoi in care ne-am transformat scolile prin inconsecventa finantarilor si prin falsa autonomizare a conducerilor, care, nesustinute financiar, au aberat politic de-am ajuns sa avem de-a face cu retele politice si cu politicianisme idioate, de la numiri de profesori si acordari de gradatii, la finantari minime, care-ntr-un stat de drept s-ar fi acordat pentru minimum de reparatii si reconstruiri de medii educationale. Cind Biserica facea apel la sporirea atentiei asupra educarii copiilor, era retrograda. Anti-europeana, cind atragea atentia plimbaretilor analisti socio-politici, care dintr-o bursa Humboldt ar tine pe-un an salariile unei scoli medii romanesti, ca avortul este distrugator de neam. Astazi, cind nu stiu care institut de gestionare a ineptiilor noastre antinationale a publicat realitatea ca demografico-matematic pierim, vai, statul cauta solutii. Dupa ce, prin injosirea scolii si, mai nou, a Bisericii, si-a distrus singurele placi turnante ale efortului coerent de formare a unei constiinte familiste a tineretului roman.

Cind Biserica atragea atentia asupra flagelului divortialitatii, se ridea in fata ei cu propuneri legislative care sa legalizeze ca normalitate concubinajul. Acum cind familia romaneasca se destrama, inclusiv prin teribilul divort „prin munca si emigrare", statul urla de durere. Dupa ce a transformat mesajul Bisericii intr-unul minimalizat, prin inaccesibilitatea acesteia la spatiul public al televiziunii sau radioului, dupa ce, pina mai acum doi-trei ani, n-a socotit vrednica de parteneriat social biserica neamului, lasind sa se nasca tot felul de asezaminte dubioase si de secte prozelite pe seama saraciei, ca mai apoi sa lase senzatia ca biserica s-a lenevit. Dupa ce a aplicat restitutio in integrum pentru orice grupuscul confesional, dupa trecerea a 17 ani si-a adus aminte ca are si o Biserica Ortodoxa in spatiul pe care-l gestioneaza cu o constiinta europenizata la maximum. Acum chiar a creat un sistem institutionalizat prin care toti romanii au facut politie politica, mai putin cei care chiar au facut-o. Aceia sint oligarhi si patroni peste marele bordel de interese care a devenit subsolul Romaniei si meandrele concretului politic corupt si corupator deopotriva.

Noroc noua, romanilor, ca din cind in cind se mai dau publicitatii cite un sondaj sau datele cite unei cercetari, care, nefiind platite de cite o oficina neaosa chiar spun adevarul. Iar adevarul din nefericire este acela pe care Biserica, marcata de memoria sa istorica si de limpezimea Duhului Sfint, l-a enuntat de la inceputurile democratizarii: ne piere neamul nu pentru ca n-avem proiecte si finantari, ci pentru ca ne bazam numai pe ele, lipsindu-ne de luciditatea solutiei pe care ti-o insufla Dumnezeu. Lista cu cetateni romani scade nu pentru ca murim, ci pentru ca nu ne mai nastem. Scoala decade nu pentru ca nu avem copii, ci pentru ca nu am avut maturitatea de a nu ne scalimbaia cugetul dupa toate sistemele de cretinizare prin care ne-am trecut an dupa an generatiile de copii! Pentru a fi in Europa, din nefericire, am ales modelul cartierelor snoabe si a suburbiilor sordide, nu ambianta spatiilor normalitatii.

Cred ca Bisericii ii revine misiunea de a-si reveni prima si de a o lua, a cita oara, de la capat. Adica de sus, de data aceasta impunind ea statului si oamenilor ei mai mult bun simt si un gram mai mult de jertfelnicie. De dragul convertirii neamului la Hristos. Singurul care iubeste si neintegratii!

Actualitatea evangheliei l Duminica a 19-a dupa Rusalii

Lectia iertarii
Autor: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

La vremea dusmaniei de acum, a tradarilor si a lipsei de caracter ce ne-a cuprins intr-o dureroasa si ermetica grozavie, Hristos ne insenineaza iara si iar cu binecuvintata Lui luciditate.

Duminica aceasta, a XIX-a dupa Rusalii, aduce in urechile noastre - cu nadejdea Sfintilor Parinti ca ne va intra si in inima - inca o nepretuita invatatura a Domnului Hristos. Cuprinsa in Evanghelia de la Luca (6, 31-36), lectura biblica a Liturghiei de duminica este parte integranta a Predicii de pe Munte, a cuvintelor rostite de Hristos Ucenicilor Sai despre Fericirile care sint trepte ale Imparatiei (Lc 6, 20-27), a cuvintelor care temeluiesc vietii de pe pamint promisiunea Cerului.

Sintem in impas

Cine mai sta astazi sa le asculte? Cuvintele acestea, care au schimbat vieti pe vesnicie, care au umplut Raiul de suflete, azi ne apar sterse de prea multa lor utilizare fara rost, ca niste vesminte de nunta purtate in piata. „Si precum voiti voi sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel" (Lc 6, 31). Oare de cite ori n-am auzit cuvintele acestea si oare de cite ori n-am inteles ca sint greu de aplicat, mai ales cind ai in gitlej gustul deznadejdii si al durerii, al tradarii! Cum, de unde sa mai poti face binele, cind te inconjura rinjetul absurd al minciunii si al mediocritatii, al snobismului ridicat la rangul de stiinta si al prostiei ridicate la rang de moneda de schimb in monetariile imposturii si coruptiei! De unde sa mai poti rabda saracia in care te zbati, dupa ce-ai muncit, cinstit, o viata intreaga si constati cum smecherii vremii tineretii tale au devenit profetii ruperii de sensuri de acum! De unde sa iei forta de a merge mai departe, cind vezi cum totul merge prea departe?

Cit de bine iubim?

Ochii ridicati la Cer ramin singura manifestare de omenie in nebunia de acum. Acolo, dincolo de azurul pocit de o lume ce-si arde noxele cu frivolitate pagina, ticalosia nu mai incape. Acela este spatiul dinspre care mereu ne vine incurajarea de a ramine crestini, cu pretul umilirii sufletului tau de lectiile date de toti parvenitii care, doar pentru ca invirt bine frazele, cred ca au si cheia cuvintelor convertite-n Cuvint. Taria inimii crestine nu poate veni din mode, ci din taina care tine inima: taina iertarii. Pentru ca indemnul Mintuitorului este acela de a cauta sa daruiesti iubire acolo unde ea nu-si afla raspuns catre tine, acolo unde exercitiul dragostei s-a transformat in minciuna circumstantei, a invidiei ascunse dupa admiratia falsa, a minciunii care striga mereu a avea dreptate, a colportarii de zvonuri calpe ca adevaruri vesnice. Poate ca este, a cita oara, vremea sa reinvatam iubirea fara sfirsit. Poate ca toate nenorocirile acestea care vin peste noi, desi ne par atit de luminoase toate, poarta in ele tilcul adanc al Cerului care ne vrea ca el, departe de micimile neiubirii. Poate este vremea sa reinvatam ca atit valoram ca Neam, cit am inteles din Evanghelie. Ca atit valoram, cit iubim fara ifose, fara masti, fara intervale si lipsiti de fidelitate.

Sa sfirsim cu „iubirea" lumeasca

Dintre toate textele evanghelice, acesta cu iertarea vrajmasului si iubirea celui care nu te iubeste, astazi, cind aproape toate cuvintele au fost distruse de falsa lor utilizare, s-au transformat in cuvintele care judeca lumea, pare cel mai frumos. Iubirea in rabdare, fara a astepta ceva la schimb, neamenintind cu nadejdea ca vei obtine dragoste cu sila, pecetluita cu peceti de pace infatuata, iubirea cinstita de taina dumnezeirii din ea, eliberata de dimensiunile minciunii sociale, de masca de a merge mai departe cu orice pret. Hristos ne cere astazi, ca oarecind, sa ne cistigam mintuirea nu prin sfortari fara sens, cit prin exercitiul acesta al normalitatii iubitoare, al iubirii iertatoare.

Atit contam in circuitul de valori al raiului, cit reusim sa ne facem viata rai in iubire. Porunca vremii de-acum este: uriti-va, zimbind unii la altii, faceti cariera cu orice pret, de cele mai multe ori cu pretul sufletului vostru, jigniti si calcati in picioare orice morala in afara de cea a bunului vostru plac. Dezbracata de haina crestina, lumea cauta hlamidele opulentei, neintelegind cita lumina se ascunde intr-un petec de Cer ce ne descopera identitatea reala la care sintem chemati. Patimasi si suficienti, aruncam de pe noi zdrente din tesatura de lumina a Cerului, ca sa ne pavoazam in cirpa de steag a cine stie caror interese care ne-au transformat in pioni. Hristos nu ne vrea asa, demisionari din darurile prin care a innobilat lumea!

Dumnezeu ne este Iubire

De-aici greutatea trairii propunerii evanghelice din duminica aceasta, ca din toate duminicile vietii. Ne este mai usor sa simulam rautatea si ura, decit sa traim cu adevarat vesnicia iubirii. Ne este mai la indemina traiul in cocseria pacatului, decit in limpezimea virtutilor. Mai lesne sa fim oare fosti crestini, decit pururea ai lui Hristos? Desigur ca si gindul nostru din aceste rinduri poate parea desuet. Oare chiar mai conteaza Hristos? Mai inseamna ceva pentru mine si cei ce-mi locuiesc dragostea, caci, vai, daca noua a ajuns sa ne fie greu sa iubim pe cei care ne iubesc, cum am putea sa mai facem si efortul de-ai iubi pe cei care ne urasc? Oricit as parea de neintreg la minte, prefer sa-mi duc pina la capat fericirea de-a incerca sa iubesc, oricarei nefericite impliniri in ura. De aceea rog mereu si mereu pe Cel Ce ne este Iubire: iubesc Doamne, ajuta neiubirii mele!

Pescuirea minunata si lectia de pret a bogatiei
Autor: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Data publicarii: 21/09/2007

Despre Evanghelia zilei acesteia de Duminica, Luca 5.1-11, cel mai strasnic ar trebui sa ne vorbeasca pescarii. Simpla si concisa, Evanghelia ne arata ca nu talentul de pescari a facut din Apostoli modelele convertirii la Hristos. Ca nu pentru ca stiau arta pescuitului acestia au fost alesi. Ci pentru calitatile care decurgeau din exercitarea acestei minunate, dar grele indeletniciri, educate prin pescuit daca vreti. Pentru marea lor calitate umana, pescarii galileeni s-au aflat logoditi de Domnul Hristos cu una dintre cele mai ample intreprinderi divin-umane: nasterea Bisericii.

Simplitatea

Putem banui calitatile care i-au adus in inima lui Dumnezeu Celui Intrupat. Dintii simplitatea, pe care o banuim si din reactiile la provocarile pe care Hristos le aduce sufletului lor. O simplitate neprefacuta, cum o va schita Iuda Iscarioteanul care nu era pescar de vocatie, o simplitate data de incordarile noptilor lor lungi, de asteptare la marginea de rafie a navodului, acolo unde vibratia valului de bogatie din adincuri poate sa te faca sa-ti pierzi limpezimea gindului, dar care, in acelasi timp te invata cit de mult depinzi de Dumnezeu, Cel Care tine toate, inclusiv labirinticele locasuri ce alcatuiesc regatul adinc al marii.

Barbatia

Poate ca de-al doilea conta barbatia pe care o crestea infruntarea furtunilor sau a noptii in aceia care, dincolo de linia orizontului, cautau in adinc de apa hrana si iesirea din saracie a familiei lor. Ei, cei de pe mare, erau gingas ocrotiti de pe tarmuri de rugaciunea celor ai casei. Din rugaciunea lor crestea linistita si plina de har barbatie a lor, a celor plecati. Este barbatia pe care o pretuieste Domnul cel mai mult. Aceea care infrunta moartea. Caci nu-i greu de imaginat de cite ori furtuna sau prea marea fierbinteala a soarelui divulgase omului simplu raceala mortii. Marea, pentru cei care-o strabat, este ca o plutire peste imparatia luminii si a intunericului deopotriva. Ori acest amanut ii facea pe pescarii aceia oameni sensibili. Caci nu-i vorba de o barbatie aroganta, de o masculinitate debordanta, ci de acea barbatie care tine la valorile pentru care lupti sa te intorci la tarm: familia, copii, dragostea, saracia curata.

Cheia

Aceasta saracie curata cred eu e cheia Evangheliei acesteia. Ascultati mirarea Evanghelistului cind se numara pestii, care, atitia fiind, multi tare pentru o pescuire de-acum, dara pentru cea de-atunci, „...mreaja nu s-a rupt!". Minunea acestei bogatii protejata de Hristos e gindul ce-mi aduce aminte ca nu exista lectura evanghelica adusa dinaintea noastra care sa nu ne intereseze direct. Aici, aceasta protejare a lui Hristos adusa muncii cinstite, mi se pare fundamentala. Un Hristos atent la aceste amanunte? Astazi, cind se pare ca toti aceia care au bani isi pot permite orice, inclusiv sa minta sfruntat de dragul de a-si dovedi puterea, cind a fi bogat este echivalent cu a eluda orice doze de bun simt, cind a dispune de puterea corupatoare a banului inseamna a putea corupe cit mai multi cu bani, Evanghelia aceasta, Dumnezeul Care ne vorbeste din ea, ne arata ca adevarata bogatie vine din minunea pe care El o pune miez bogatiei tale. Bogatie care-L cheama pe Hristos pentru barbatia rabdatoare si simplitatea curata prin care ti-o cladesti, prin saracia limpezita in privegheri din care se naste bogatia intilnirii cu minunea Mintuitorului Hristos.

Bogatii in mrejele credintei tale

Pare usor lucru sa intelegi de unde vin darurile, daca intelegi ca ele nu vin de la tine, ci ca se nasc pentru tine din adincul de clestar al dragostei lui Dumnezeu, mereu pus pe umplerea, pina la rupere, a mrejei credintei tale. Pentru ca a astepta zorile pentru a vedea minunea darului lui Dumnezeu inseamna a te desprinde din obisnuinta de a nu mai astepta nimic, ca si din nemernicia gindului ca totul ti se cuvine. A intelege ca protectia de har pe care o naste Hristos este ea insasi o bogatie fara de margine. De cite ori n-ati vazut oameni care nu-si mai incap in piele de cite o realizare minora, de cite o cumparatura perisabila, de cite o avere facuta din speculare si inundarea cu interese a vietii lor. Bogatia ce o da Hristos e altfel. Te ajuta sa gasesti bucurie intr-un colt de pita mai mult decit intr-un apartament luxos, dar lipsit de zimbetul vietii, sa afli multumirea de a da un pahar de apa mai presus decit aceea de a avea mii de hectare de pamint umflat de pretentii, de a concentra intr-un cuvint de dragoste mai mult decit in miile de discursuri de dragoste care aduc moartea peste mii de suflete, sa afli minunea in lucrurile pe care Dumnezeu le filigraneaza cu roua diminetii mai presus decit modele lumii, care dezbraca de gust estetic privirea atitor si atitor oameni.

Rabdare

Cred ca aceasta este lectia de efort pescaresc care tine lumea: a vina minunea luminii lui Hristos din toate adincurile neprimitoare ale lumii, a intelege ca in Zorii de lumina ai Invierii cel care rabda pina in sfirsit noaptea asteptarii este umplut de bogatia mrejei pline de har ce insoteste cuminte, peste apele de smarald ale bucuriei, corabia bogatiei, care este Biserica.

Da-ne Doamne ca, in sfirsit, sa fim peste de mingiiere asteptarii Apostolilor tai, pescari de oameni, apoi salta-ne pe puntea mintuitoare a Corabiei celei din lemn de Cruce, Ortodoxia bucuroasa! E mult, e putin? Da-ne sa intelegem cu cita bogatie ne-ai pretuit sufletul!

Trenul ecumenismului a pornit spre lume!

Chiar acum are loc prima Slujba bisericeasca ecumenica in nordul Norvegiei. Se transmite pe TV Norvegia. Tema: urmarile modificarii climei. Intentionat nu am folosit cuvantul liturghie, caci nu seamana nici pe departe.

Secretul straielor Sfintei Parascheva
vizionat (2459)
Secretul straielor Sfintei Parascheva

Alte articole din Eveniment

» Scoateţi banii, domnilor pensionari!

» Agresorii medicului stomatolog sunt încă în libertate

» Încep lucrările la groapa ecologică

» Zeci de acte şi taxe pentru studenţii şi elevii străini

» Ţeapa microbuzelor a ajuns din nou în instanţă

» Tot mai mulţi basarabeni vor viză pentru România

» Muşcat de şarpe

» Tinerii care l-au traficat pe Dali cer liberarea

● Sub vălul unei voci dumnezeieşti, cu uşile bisericii zăvorâte, la ceas de taină, straiele cu care este acoperită Sfânta Parascheva sunt schimbate ● Trupul unui sfânt, ca şi lacrimile sfinţeniei, este un mister şi impune clipe de transă preoţilor atunci când aduc veşminte noi Cuvioasei, iar în acest ritual, ochii lor aproape că nu văd, mâinile lor aproape că nu ating moaştele acesteia ● "Ceea ce trăiesc preoţii şi măicuţele atunci când schimbăm veşmintele Cuvioasei este imposibil de exprimat în cuvinte. Atunci, biserica este ca o poartă prin care curge lumină sfântă", a destăinuit părintele arhimandrit Dosoftei Scheiul ● Racla Sfintei Parascheva este ridicată de 45 de stareţi veniţi din mănăstirile Moldovei după ce au ţinut post şi rugăciuni speciale
De cinci ori pe an, tăcerea eternităţii cuprinde întreg spaţiul Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Biserica Sfântul Gheorghe, unde sunt aşezate moaştele Sfintei Parascheva, mai pitită ca niciodată de vuietul brazilor ce o înconjoară, îşi trage obloanele. Sub vălul unei voci dumnezeieşti, cu uşile bisericii zăvorâte, la ceas de taină, straiele cu care este acoperită Sfânta Parascheva urmează a fi schimbate. Din racla sa, trupul Sfântei Parascheva ridică un fel de muzică a sferelor, dar şi de tăcere desăvârşită, oricum, ceva greu de înţeles fără ca ochii minţii să fie vii. Orologiul bate ora 20.00, uşile sunt trase, ultimul creştin iese pe poarta Mitropoliei. Nouă chipuri, aproape ca nişte năluci, intră în biserica Sf. Gheorghe, uşa scârţie, după care se aşterne iar tăcerea. Fie că este la Crăciun, Paşte, începutul Postului Mare, înainte sau după "Calea Sfinţilor", adică pelerinajul Sfintei, acestea sunt momentele în care Sfintei îi sunt schimbate hainele. Este o zi de post, miercuri sau vineri. Închipuirile care intră în biserică sunt preoţi însoţiţi de două-trei măicuţe care vor schimba straiele Cuvioasei Parascheva. Înainte de a face aceasta, au urmat un post sever, au săvârşit mai multe jertfe, pregătindu-se sufleteşte de ceea ce vor întreprinde, preţ de aproape o oră.

Mare taină
Trupul unui sfânt, ca şi lacrimile sfinţeniei, este un mister şi impune clipe de transă preoţilor atunci când aduc veşminte noi Cuvioasei, iar în acest ritual, ochii lor aproape că nu văd, mâinile lor aproape că nu ating moaştele acesteia. Cum zilele alese pentru schimbarea veşmintelor sunt zile de post, cu atât mai mult preoţii şi măicuţele care vor înnoi straiele Sfintei vor aduce jertfe lui Dumnezeu pentru a fi vrednici de acest lucru. Pentru aceasta, în seara destinată acestui fapt, este citit Acatistul Sfintei Parascheva. "Schimbarea veşmintelor Sfintei Parascheva este un fel de ritual. Seara, după ce a plecat de la moaşte şi ultimul credincios, biserica este închisă. Preoţii slujitori, alături de măicuţe, într-o atmosferă de rugă, săvârşesc schimbarea hainelor Cuvioasei. Fiecare are misiunea sa, la fel şi măicuţele. Mereu, unul dintre noi, în acest timp, citeşte Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva. La fiecare atingere a moaştelor, le sărutăm. Măicuţele schimbă straiele, noi curăţăm racla, tot ceea ce trebuie făcut pentru că la milioanele de credincioşi care se ating de raclă, veşmintele Sfintei se înnegresc puţin. Totul se petrece cu frică, cucernicie, pentru că e un mare dar să facem aceasta. Of,...(pauză) sunt lucruri care nu pot fi rostite", a mărturisit părintele arhimandrit Dosoftei Scheiul, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Straiele sunt schimbate şi după încheierea hramului ce poartă numele Sfintei.

45 de stareţi
Noile haine acoperă trupul Sfintei, iar numai orologiul Catedralei taie curgerea timpului, marcând trecerea unei ore în care aproape ca într-un fel de leşin, preoţii au împodobit-o cu noi straie. "Ceea ce trăiesc preoţii şi măicuţele atunci când schimbăm veşmintele Cuvioasei este imposibil de exprimat în cuvinte. Atunci, biserica este ca o poartă prin care curge lumină sfântă", a destăinuit părintele arhimandrit Dosoftei Scheiul. Acum, straiele vor fi schimbate mâine seară, înainte ca moaştele Cuvioasei să fie scoase în pelerinajul numit "Calea Sfinţilor", alături de fragmente din moaştele Sf. Ioan Gură de Aur care vor ajunge joi la Iaşi, mai exact, o mână a acestuia. Moaştele Sfintei Parascheva vor fi purtate pe umerii a 45 de stareţi, dar şi ai preoţilor. Au fost chemaţi stareţii din mănăstiri deoarece trăirea lor este mai apropiată de cea în care tăcerea se contopeşte cu Dumnezeu. Într-un fel, Sfânta Parascheva, atât de venerată, este copacul credinţei care îndeplineşte grabnic rugile credincioşilor. Arhimandritul a adăugat că moaştele acesteia au săvârşit multe minuni, de la vindecarea unui copil fără grai, a unor probleme de sănătate, de înţelegere, până la cele legate de întâmplarea din vechime când Sfânta s-ar fi ridicat. Totodată, noile straie cu care este îmbrăcată Cuvioasa sunt ca urmare a cererii unora dintre credincioşii cărora Sfânta le-a ajutat. Straiele sunt ţesute la Mănăstirea Galata şi la Mănăstirea Sfinţii Atanasie şi Chiril. După procesiune, moaştele celor doi sfinţi vor fi aşezate pe catafalcul din faţa Catedralei Mitropolitane şi vor fi păzite zi şi noapte de preoţi şi studenţi la teologie care vor fi schimbaţi la trei ore până ce va fi încheiată sărbătoarea.

Marius SIDORIUC

Confort de trei stele şi purificare spirituală: turism la mănăstire
0 voturi
voteaza
Trimite unui prietenPrinteazaAdauga la favoritefontMinusPlus

Video

Confort de trei stele şi purificare spirituală: turism la mănăstire
Pentru că numărul vizitatorilor creşte de la an de an, nu există episcopie care să nu aibă case de oaspeţi.
La nici 100 de metri de mănăstirea Durău, se lucrează de zor la "Centrul Pastoral Daniil Sihastru". Un hotel de trei stele, cu 50 de camere. Până când va fi gata, turiştii au la dispoziţie cinci vile, tot ale mănăstirii. Şi la mănăstirea Tismana, din Gorj, maicile se pregătesc de sărbători. Au două vile doar pentru turişti.

Reprezentanţii Patriarhiei spun că asemenea investiţii imobiliare au devenit necesare o dată cu dezvoltarea turismului monahal, din ultimii ani. În plus, toţi banii obţinuţi sunt reinvestiţi în renovarea şi întreţinerea mănăstirilor.

TE VORBA DESPRE SCURTMETRAJELE "LAMPA CU CĂCIULĂ", DE RADU JUDE, ŞI "AMATORUL", DE MARIAN CRIŞAN

O mănăstire din Polonia, evacuată de 150 de poliţişti
Miercuri 10 octombrie 2007, 16:18

Comentarii comentarii Print print
Email email Bookmark bookmark
150 de poliţişti polonezi au luat astăzi cu asalt o mănăstire de maici din sud-estul Poloniei! Forţele de ordine au evacuat lăcaşul de cult, în care s-au baricadat acum doi ani 65 de călugăriţe.

Scandalul a izbucnit când congregaţia de care aparţin a încercat să le schimbe stareţa, care era acuzată că a permis unor persoane nepotrivite să devină călugăriţe.

Maicile nu au primit-o însă pe noua stareţa şi au decis să nu mai recunoască ierarhia bisericească. Anul trecut, în decembrie, Vaticanul le-a cerut femeilor să părăsească lăcaşul de cult. Abia acum însă, un tribunal polonez a dispus evacuarea mânăstirii.

Ciudat este că prima călugăriţă scoasă din mânăstire ţinea în braţe un copil de 8 luni, despre care nu se ştie cum a ajuns la mânăstire.
Sursa: Realitatea TV

Bârfa, mai puternică decât adevărul
0 voturi
voteaza
Trimite unui prietenPrinteazaAdauga la favoritefontMinusPlus
Oamenii au tendinţa de a crede mai degrabă informaţiile răspândite pe canalele neoficiale, chiar şi atunci când li se prezintă dovezi ale contrariului, potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători germani.

Cercetătorii, care şi-au testat studenţii cu ajutorul unui joc pe calculator, au mai descoperit că bârfa joacă un rol important în luarea deciziilor, a indicat Ralf Sommerfeld, specialist în biologia evoluţiei la Institutul Max Planck din Germania, coordonator al studiului.

"Am demonstrat că bârfa are o puternică influenţă... chiar şi când participanţii au acces atât la informaţiile originale cât şi la bârfa despre respectiva situaţie", au indicat cercetătorii. "În concluzie, este evident că bârfa are un puternic potenţial de manipulare", au adăugat aceştia.

În cadrul studiului, cercetătorii au dat unor studenţi nişte sume de bani. Aceştia au avut voie să ofere o parte din suma primită altor colegi, pe parcursul mai multor runde. Studenţii au scris nişte note false despre modul în care s-au comportat colegii, care au putut fi citite de toţi participanţii la studiu. În cadrul testelor, a existat tendinţa de a oferi mai puţini bani colegilor descrişi ca "avari obraznici" sau "Harpagon", şi mai mulţi bani celor descrişi ca "jucători generoşi" sau "jucători prietenoşi".

În a doua etapă, studenţii au fost informaţi despre deciziile reale luate de colegi, dar au primit şi informaţii false, care contraziceau dovezile. Studenţii şi-au bazat decizia de a oferi bani pe bârfă mai degrabă decât pe adevăr, a indicat Sommerfeld. "În mod raţional, dacă ştii ce au făcut ceilalţi ar trebui să-ţi pese, dar ei au ţinut în continuare seama de bârfe", a spus cercetătorul.

Pantalonii cu turul lasat au iscat dispute in SUA


inchide





Pe langa toate problemele pe care le stim, americanii mai au una - este sau nu interzicerea pantalonilor cu turul cazut,o forma de discriminare ?

Dezbaterea a pornit dupa ce in mai multe orase din statul Louisiana au fost emise ordonante care prevad amenzi si chiar inchisoarea, pentru cei care poarta asemenea pantaloni, considerati indecenti,ba chiar nocivi.

Si alte orase vor sa faca acelasi lucru, printre care Atlanta, Baltimore, Dallas. "Aceste masuri afecteaza mereu aceleasi persoane", a declarat o cercetatoare de la Centrul de studii politice si economice din Washington, un centru care se ocupa de problemele comunitatii afroamericane.

"Tatuajele, piercing-urile, tunsorile punk fac parte din cultura tineretului, dar nu facem o lege pentru ele. A taxa purtarea pantalonilor cu turul cazut este insa o modalitate de singularizare a tinerilor afroamericani cu probleme”, este de parere cercetatoarea.

La randul sau, Chad Dion Lassiter, un afroamerican, profesor de sociologie la Universitatea din Pennsylvania, sustine ca o lege care sa interzica acest tip de moda nu face decat sa-i indeparteze"si mai mult pe tinerii rebeli".Ca sociolog el si-ar dori ca acestia sa isi schimbe imbracamintea ca sa capete mai mult respect pentru ei insisi.

La polul opus, o consiliera municipala din orasul Yonkers,statul New York, spune ca vrea amendarea celor care poarta asemenea pantaloni pentru ca vrea ca tinerii sa priceapa ca moda aceasta vine din puscarii, unde detinutilor li se iau sireturile si cureaua!

De aceeasi parere este si o avocata din New York , care crede ca nu e bine ca tinerii sa imite cultura din penitenciare, fie prin imbracaminte, fie prin modul de a vorbi sau a se comporta".

:D Cel mai amuzant este cind fac prostii si-i fugareste politia, nu pot fugi din cauza pantalonilor si vin in nas....credeam ca dupa atitea "experiente nefericite" au invatat lectia

E interesant ca paradele homosexualilor, pornografia la televizor, cultul violentei, vanzarea la liber a armelor, nu le considera nocive, in schimb sunt nocivi pantalonii cu turul lasat.

Dovada ca nu gandesc cu capul ci cu . . . . . . .

:D..tare stirea n-am ce zice!

BRAVO AUSTRALIA



Tocmai cand credeam ca apele s-au linistit in domeniul cenzurii jocurilor video, hop si Office of Film and Literature Classification (OFLC) din Australia cu un refuz categoric de a acorda o clasificare jocului Soldier of Fortune: Payback (noiembrie 2007, PC, Xbox 360 si PlayStation3). Mult prea zelosii cenzori australieni au considerat probabil prea violente scenele in care o mitraliera poate reteza fara mare efort capete, maini sau picioare de teroristi.

Jocurile, in Australia, pot primi cel mult o calificare MA15+, clasica optiune 18+ fiind inexistenta in tara cangurilor. Culmea este ca in cazul filmelor sau DVD-urilor exista si clasificarea imediat superioara, R18+. Astfel, cam orice joc video controversat are toate sansele sa nu poata fi lansat in Australia, nici macar catre publicul adult. Halal libertate.

Activision se arata surprinsi de decizia luata de OFLC, anuntand ca jocul va fi amanat pentru 2008 in Australia, urmand ca elementele violente care au deranjat cenzorii sa fie regandite pentru a putea permite noului Soldier of Fortune: Payback sa fie comercializat si in acest teritoriu.


....


cum am ajuns sa intelegem ideea de libertate- exact pe dos!!!
Dimpotriva devenim robi ai pacatului...
trist

ctualitatea evangheliei l Duminica a 23-a dupa Rusalii (Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor)

Biruirea iadului si nebiruirea noastra
Autor: Pr. Constantin Necula

Pentru cine citeste des Scriptura este de la sine inteles ca „momentul Ghergheseni" (Luca 8.26-39) nu este unul de normalitate in manifestarea dumnezeuirii Domnului nostru Iisus Hristos.

Smerit si atent, Acesta refuza mereu pe diavol in a-i face reclama gratuita prin exorcizarea lui. Ce stie sigur Hristos, si vai noi am uitat cu totul, este faptul ca diavolul nu-i nici metafora nici gluma, ci nenorocita realitate care, cu tupeul specific adincului de intuneric de unde-si trage paruta tarie, ataca omul, il injoseste trecindu-l din robia binecuvintata a libertatii in Hristos, in sclavia simturilor si a nesimtirii duhovnicesti.

Diavolul, tatal minciunii

Atunci cind vrea sa-si bata joc de creduli, diavolul arunca in fata paruta lui vulnerabilitate, folosindu-se de minciuna sa preferata: aceea ca el, el nu exista. In tinutul Gherghesenilor, vecin in reactie cu acela al Gadarei, nu poate fi indecent ca de obicei, caci dinaintea lui sta Hristosul Cel viu. Smecher, ca orice invirtit spiritual, diavolul, tatal minciunii, foloseste un adevar in care sa-si ascunda minciuna. Marturiseste pe Hristos ca „Fiul lui Dumnezeu", bazindu-se pe unul dintre cele mai vechi tertipuri. Mincinosul care rosteste un adevar nu poate fi crezut ca spunind adevarul. Desi „si dracii cred si se cutremura", soiul acesta de draci nu este unul marturisitor, caci se aseamana cu aceia care numai din rostirea cu buzele a numelui Domnului si-au format convingerea ca dau marturia completa, uitind ca mai presus de rostire este rostuirea vietii dupa fericitele porunci ale Mintuitorului, fericirile ce s-au facut chei de judecare intru Imparatia lui Dumnezeu. Palavragiu fara pereche, birfitor de elita, diavolul arunca momeala Domnului. Ca si cum Hristos n-ar stiut ce se afla in dulceata parsiva a glasului diavolului, acesta cosmetizeaza hidosenia sa cu dialogul, aratindu-se ideologul dintii al falsei tolerante si a drepturilor...porcilor.

Valoarea sufletului

Care este culmea indiferentei umane? Tertipul lui tine, comunitatea fiind ranita in turma sa, astazi i-am spune in constructia ei economica, reactia pagubitilor, virulenta si paguboasa, subliniind, a cita oara, cam cit valoreaza sufletul unui aproape: cit o turma de porci, dar nu mai mult. Sfintul Ioan Gura de Aur vedea aici, in ingaduirea dialogului si transferarea in turma a diavolului, semnul marinimiei Domnului, a nadejdii Sale ca macar asa, in trup de animal, diavolul va avea o sclipire de ascultare. Desi n-a fost asa, cel care a pierdut n-a fost Vindecatorul ci pururea nevindecatul si noi, paznicii nestramutati ai Gherghesenilor si turmei prin care acestia au intrat in istoria lumii. Cei cu gura mare, care preferam bucuria marunta a muzicii grohaiturilor ce ne insotesc proprietatea, vuietului Duhului Sfint, care nu ne mai bucuram de intoarcerea unui semen printre cei vii intru normalitate, raniti mereu fiind de dorinta de a avea, de a dispune, de a minca si a bea, de a avea de dragul lui a fi. Scoaterea dintre artefactele cimitirului ce ni-i viata de catre Hristos, aproape ne irita, in raport cu traiul linistit pe care ni-l asigura pastorirea porcinelor ce ne pasc miristile sufletului.

Noi, admiratorii turmei...

Actuala si smerita, intimplarea din marginea de cimitir a Gherghesenilor e valabila si-n miezul lumii de astazi. Caci in cite rinduri nu ne-a cercetat Hristos dezrobindu-ne de obscuritatile unei vieti usoare pentru a ne recalibra forta de mintuire, explicindu-ne ca valoram mai mult decit punem pret noi insine pe noi, mai mult decit turma de porci ce ne sint interese mincinoase si de complezenta. Hristos nu face minuni pentru a da bine, caci nu indeplineste rolul lui Dumneze ci El Este Dumnezeu. Dovedind coeziune cu Tatal, in Duhul Sfint, Domnul IIsus Hristos nu-si ascunde dumnezeirea in marturia mincinosului ci in intima farimitare a zidurilor de interes prin care ne delimitam interesele. Caci acolo unde nu este coeziune in interese, fascinant in minciuna, se arata diavolul, specialistul mintirii cu seninatate. Ori, ce lectie este aceasta pentru noi. Care nu mai cultivam porci, dar crestem, sporim in cultura de turma, care ne ingrijim cimitirul ultimativ al falselor noastre valori sporind in cirtirea minunii lui Dumnezeu, care vedem pe Acesta oriunde, numai acolo unde este nemaizarindu-l de mult. Noi, admiratorii turmei ce se-neaca in lacul propriilor orgolii, opozantii lui Hristos Vindecatorul, Exorcistul.

Cum vom reactiona?

Iesind din Ghergheseni, Domnul trece marea inapoi. Poate ca acum ne mai salveaza pe cite unul legat in obezi, locuitor al cimitirului. De ne vom vedea prapaditi porcii pe care-i credem valorosi, mai valorosi decit oamenii, cum vom reactiona? Caci El, trecind marea inapoi, s-ar putea sa fi luat o cale spre noi. Grija la bucuria prin care ne facem partasi vizitei Lui.

Pr. Constantin Necula

important!!!



Duminică, 21 octombrie, în cadrul Sfintei Liturghii, sunt invitaţi toţi credincioşii la Biserica cu Hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena de pe strada G. Dima din Sibiu, unde se pot închina Sfintelor Moaşte ale Mucenicului Gheorghe. Invitaţia este făcută de părintele paroh Dorin Mihail Cătinaş.

Joi, 17 octombrie, s-au împlinit 17 ani de la aducerea la Galaţi a capului Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul oraşului Galaţi şi a întregii Episcopii a Dunării de Jos. Momentul a fost marcat pe măsura însemnătăţii sale, prin săvârşirea, în seara zilei de miercuri, a slujbei de priveghere în Catedrala Episcopală. După slujbă, a avut loc o procesiune în cadrul căreia raclele cu sfintele moaşte, păstrate în Catedrală şi în capela Palatului Episcopal, au fost scoase pe platoul din faţa bisericii, unde au fost cinstite de credincioşii prezenţi.
A doua zi, sărbătoarea a continuat prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către PS Episcop Casian, înconjurat de preoţii şi diaconii care slujesc la Catedrală şi Centrul Eparhial. Pelerinajul a continuat până spre seară, nu puţini fiind creştinii care şi-au făcut timp pentru a se rupe, preţ de câteva clipe, din tumultul vieţii cotidiene şi a-şi pleca genunchii în faţa sfinţilor care, ocrotesc, cu rugăciunile lor, eparhia noastră.

De-a lungul anilor, Episcopia Dunării de Jos a fost binecuvântată cu prezenţa a numeroase sfinte relicve, sfinţii respectivi ajungând să ocupe un loc deosebit în inimile dar şi în rugăciunile creştinilor din cele două judeţe:
- 16-17 octombrie 1996 – Capul Sf. Ap. Andrei, adus din oraşul Patras, Grecia.
- 19-21 octombrie 2001 – Brâul Maicii Domnului, adus de la Mănăstirea Xenas din Volos, Grecia.
- 17-18 octombrie 2002 – Moaştele Sf. Cuvios Ioan Casian, aduse de la Mănăstirea „Sf. Victor” din Marsilia, Franţa.
- 21-26 octombrie 2004 – Moaştele Sf. Ierarh Athanasie Patelarie, aduse din Harkov, Ucraina.
- 16-17 octombrie 2006 – Moaştele Sf. Ierarh Nectarie, aduse de la Mănăstirea „Sf. Treime” din Insula Eghina, Grecia.

Frate Dorinel, te felicit (nu te laud ca-i pacat) , pentru faptul ca reusesti sa ti un topic prin selectia ta de stiri si pentru faptul ca ai grija sa il ti la zi. Buna treaba, buna initiativa ! Ca propunere, daca este cu putinta, insereaza si ceva foto . Tot inainte !

si eu as avea o sugestie: dupa ce faci copy-paste lucreaza un pic la corectarea diacriticelor, care nu sunt recunoscute si astfel fac citirea greoaie.

Da, buna treaba face fratele Dorinel. Multumim. Frate , numai daca ai timp cred ca e bine venita sugestia sorei noastre, ca nu toti au. Deci nu trebuie neaparat sa te incarci si cu asta. Multumim inca o data.
Doamne ajuta !

multumesc pt. felicitari. trebuie sa recunosc ca aceste felicitari m-au facut sa ma simt mandru.
nu consider ca este topicul meu. este al nostru.cum vad o stire care mi se pare importanta, o copiez in acest topic.nu este greu.
sincer, sa ma iertati daca am deranjat pe cineva.

Două fete de 18 ani şi doi băieţi de 17 şi 23 de ani au murit în această dimineaţă într-un accident rutier petrecut în Mihăileşti, Giurgiu.

Cu toţii se aflau înghesuiţi într-o maşină cu alţi trei tineri şi se întorceau în Bucureşti, după ce toată noaptea petrecuseră la o discotecă. Şoferul, un băiat de 19 ani, STUDENT LA TEOLOGIE, s-a urcat băut la volan.

În loc să fie atent la drum, citea mesajele pe care le primea pe telefon de la o fată.

Într-o curbă, din cauza vitezei şi a şoselei ude, nu a mai putut controla volanul, s-a lovit de remorca unui TIR care era parcat în zonă, apoi s-a răsturnat. Singurul care a scăpat mai ieftin este chiar şoferul vinovat. El va da socoteală pentru ucidere din culpă.

SA NE RUGAM PENTRU EI!

Familia Mihoc,în slujba lui Dumnezeu de zeci de ani
• Familia Mihoc din Suceava numără 30 de preoţi, iar alţi 10 se pregătesc să părăsească băncile şcolilor teologice

• Primul preot din familie a fost hirotonit acum 38 de ani, iar de atunci numărul celor care au apucat pe această cale a crescut constant

În slujba lui Dumnezeu de zeci de ani. Pentru familia Mihoc, ultimii 40 de ani se confundă cu biserica. Acum, nimeni din familie nu ar concepe ca lucrurile să stea altfel. Toţi cei 6 băieţi ai soţilor Nicolae şi Aglaia Mihoc au ajuns preoţi, iar numărul celor care au ales să devină slujitorii Domnului a crescut exponenţial în timp. Aşa se face că acum sunt 30 de preoţi în familie, iar alţi 10 se pregătesc să finalizeze cursurile şcolilor teologice. Şi potenţial încă există, dintre cei 63 de nepoţi şi 56 de strănepoţi o bună parte exprimându-şi intenţia de a deveni preoţi.

Primul contact cu lumea bisericească pentru copiii soţilor Nicolae şi Aglaia Mihoc are loc undeva după al doilea război mondial. Vasile, unul dintre băieţi, a mers împreună cu mama sa la un preot refugiat din Cernăuţi. Acolo a primit binecuvântarea, iar personalitatea preotului l-a impresionat atât de mult pe copilul de numai 3 ani şi ceva încât peste ani a renunţat la meseria către care fusese îndrumat şi a ales o altă cale.
„Când am terminat liceul am fost sfătuit să merg la facultatea de chimie pentru că aveam înclinaţii spre acest domeniu. Am fost şi la diferite concursuri şi olimpiade şi toată lumea credea că voi deveni chimist. Le-am spus colegilor să-mi ţină un loc la Iaşi pentru a avea unde sta în perioada examenelor. Nu am mai ajuns acolo pentru că am plecat în Ardeal”, şi-a amintit Vasile Mihoc despre „fuga” care i-a schimbat viaţa atât lui cât şi familiei sale.
În Ardeal a ajuns la Sibiu şi mai apoi la Arad. A fost „înfiat” de fostul patriarh Teoctist, ceea ce i-a permis să se înscrie la Facultatea de Teologie din Sibiu. În 1969 a devenit preot, iar exemplul său avea să fie urmat de toţi ceilalţi fraţi.

• Din constructor s-a reprofilat în preot

Şi cel mai mare dintre fraţi, George, a îmbrăţişat hainele preoţeşti chiar dacă mai mulţi ani a fost constructor. La vârsta de 33 de ani s-a lăsat de meserie, dar spune că nu a regretat nici un moment alegerea făcută. „Am făcut totul din inimă, am ridicat 5 biserici şi sper ca familia noastră să-L slujească pe Dumnezeu încă mulţi ani de acum încolo. Practic, noi ne purtăm unii pe alţii pe braţele rugăciunii”, a mărturisit George Mihoc.
El este şi primul pensionar din familie. Acum are 66 de ani, iar acum un an a renunţat la meserie. Nu însă definitiv. În fiecare an, în cea mai apropiată duminică de ziua de Sf. Dumitru, familia Mihoc se adună pentru a-şi plânge morţii. A fost aleasă această dată pentru că în urmă cu 11 ani se stingea Nicolae Mihoc, tatăl, bunicul şi străbunicul actualilor preoţi.

• Preot în parohia din Berlin

Dintre membrii familiei Mihoc care au îmbrăcat hainele preoţeşti nu toţi sunt acum în ţară. O parte dintre ei au parohii în străinătate. În SUA au ajuns doi dintre membrii familiei, în Italia este unul, iar în Germania al patrulea. Fiecare se străduieşte să ajungă la Suceava în octombrie. Constantin Mihoc are acum 47 de ani, iar de 8 ani slujeşte la Berlin. În acest interval nu a lipsit niciodată de la reuniunea de familie. „Cei din ţară se întâlnesc mai des, cu ocazia nunţilor, a botezurilor sau la înmormântări. Noi, cei din străinătate, nu putem ajunge atât de des pe cât ne-am dori, dar măcar o dată pe an facem acest efort”, a precizat Constantin Mihoc.

• Slujbă de familie

Slujba de ieri a fost oficiată în biserica situată la intrarea în municipiul Suceava dinspre Şcheia. A fost ctitorită de Dimitrie Mihoc, cel mai mic membru al familiei, şi deserveşte 32 de case din Sf. Ilie. „E o parohie mică, iar biserica o folosim uneori, cum e şi în acest caz, pentru familie”, a spus Dimitrie Mihoc. Din cei 30 de preoţi ai familiei, ieri s-au adunat 11. În rest, biserica s-a umplut cu membrii familiei Mihoc, deloc puţini la număr. Dintre cei care au asistat la slujbă nu a lipsit Aglaia Mihoc. Ajunsă la venerabila vârstă de 87 de ani, femeia se deplasează cu ajutorul unei cârje. Nu este însă un efort prea mare faţă de bucuria de a-şi vedea familia adunată la un loc. Recunoaşte că nu-i ştie pe toţi cei din neamul ei, mai ales pe cei mai tineri. „La început mi s-a părut cam ciudat că familia noastră are aşa de mulţi preoţi, dar acum m-am învăţat. Poate că e o binecuvântare din partea lui Dumnezeu”, a declarat Aglaia Mihoc. Nici ea şi nici copiii ei nu pot afirma dacă este cea mai numeroasă familie de preoţi. Pot spune însă că Dumnezeu le-a intrat în case şi aceasta este cea mai mare bucurie a lor.


Patru dintre ei sunt pictori de biserici

Dacă cei mai mulţi dintre membrii familiei Mihoc au ajuns preoţi, alţii au ales o altă meserie. Ce-i drept nu prea îndepărtată de cele sfinte. Sunt pictori de biserici. Este vorba de 3 copii şi un nepot de-al „veteranului” familiei, George Mihoc. Aceştia lucrează deja la pictarea a 3 biserici, printre care şi una din Sibiu, ridicată de primul dintre preoţii familiei. Cât priveşte planurile de viitor, se doreşte ca în locaţia actualei biserici, unde se adună familia, să fie construită o altă biserică mai mare, iar actuala clădire să rămână o capelă.