Aiurea, biserica nu are nici macar resursele necesare (umane mai ales) pentru a implementa cum trebuie teocratia in plan intern, de unde si pana unde in societate, chiar si ca tentativa?

Iar cu politicul - e un compromis, cea mai buna atitudine posibila este o relativa neutralitate.

nu cred ca ai dreptate. Atunci cand Biserica s-a implicat in politica A FOST O CATASTROFA. Vezi caderea imperiului Bizantin

O fi având tot ce-i trebuie, deşi mă îndoiesc pe partea doctrinară că are tot ce-i trebuie, însă nu se prea vede asta în practică. În practică ortodoxia suferă de preamulte ori eşecuri absolut lamentabile, şi cedează foarte mult ortodocşii duhului lumesc în dauna Duhului Sfânt. Eu am întâlnit atâta exemple în viaţă încât nu cred că le pot număra, şi în primul rând chiar în cazul meu.

Până la sfinţenie este cale lungă iar ortodocşii noştri au lupte serioase de dat în principal cu convertirea la Christos iar apoi "dau" lupte serioase cu dreptatea şi moralitatea.

Şi uite ca să vă daţi seama că într-o oarecare măsură viaţa creştină mai ţine şi de cele materiale, uitaţi-vă în ce hal a ajuns această ţară, mai ales după '90 dar şi înainte odată cu politica total anticreştină a guvernărilor de după al doilea război mondial încoace. Uitaţi-vă ce au făcut parlamentarii, guvernanţii, preşedinţii şi în general politica, acestei ţări. Cumva nu vedeţi că Biserica era şi încă mai este obligată să îşi creeze structuri ecleziale care, sub autoritatea doctrinară şi ierarhică a Bisericii, să încerce să construiască soluţii, recomandări (dar aşa mai obligatorii) pe care în primul rând creştinii ortodocşi, dar nu doar ei, să le aplice pentru ca ţara asta să nu meargă în aşa derivă?

Problema avorturilor este numai una; uitaţi-vă că şi datorită avorturilor, dar nu doar lor, această ţară a început să se rărească şi să îmbătrânească, a crescut numărul pensionarilor, raportul dintre pensionari şi activi, iar pensiile în afara unor credite internaţionale, nu ar mai avea cine să le plătească. Care a fost poziţia oficială a BOR luată în Sfânt Sinod şi pe baza căreia să se facă presiunile şi propaganda necesară aşa încât factorii politici să fie forţaţi să aplice anumite politici împotriva avortului şi în favoarea natalităţii? BOR a tăcut din gură şi n-a făcut nici o presiune oficială, deşi aveau anumite documente compuse într-o comisie, iar românii au ajuns azi ruşinea Europei şi a lumii, ţară "majoritar" ortodoxă fiind, şi fiind în cifre relative deasupra Rusiei ortodoxe la capitolul avorturi. Iar ţara se goleşte de ortodocşi şi de români pentru a îşi face loc heterodocşii şi ne-românii. Vedeţi că deja am înţeles că au început străinii să cumpere suprafeţe mari de pământ românesc pentru a face agricultură, asta în vreme ce agricultura românească este tot mai şubredă iar ţăranii români sunt tot mai puţini şi mai puţin stăpâni pe pământurile româneşti. Iar BOR tace din gură şi zideşte catedrale imense dar nu ştiu pentru cine că vom fi din ce în ce mai puţini şi din ce în ce mai despărţiţi de Dumnezeu. Cum zicea părintele Valica, probabil acolo se va ajunge să se facă Parastasul neamului, nu Mântuirea neamului românesc.

Şi asta cu avorturile este numai una, care ameninţă fibra biologică a neamului românesc, dar gândiţi-vă spre exemplu la marile cedări ale statului român odată cu Marea Privatizare şi cu Marea Restituire. Vedeţi că în ceea ce priveşte acel Status Romano-Catolic, dar e numai un exemplu, lucrurile sunt extrem de neclare, iar un politician precum Aurelian Pavelescu a avertizat foarte clar de mulţi ani de zile că este posibil să avema de-a face cu una dintre cele mai mari escrocherii din Europa ultimilor 100 de ani. Dumnevoastră vi se pare ceva de trecut cu vederea? O să vedem consecinţele nenumăratelor trădări de ţară şi vom mai vedea atunci dacă sunt lucruri de trecut cu vederea!!

Pe un alt topic v-ati ridicat impotriva ierarhilor. Stiti ce inseamna asta? Ca nu iubim cum ne cere Dumnezeu. Un motiv pentru care ortodoxia nu se vede in practica. Ortodoxia e deplina, noi suntem nedeplini. Suntem cel mult nepoti in relatia cu Dumnezeu, dar El are doar fii, dupa cum spunea Kallistos Ware.

Unde m-am ridicat domnule Costel împotriva ierarhilor? Vă rog să îmi arătaţi cu subiect şi predicat măcar o propoziţie în care să fi făcut aşa ceva. Nu am făcut decât să pun nişte întrebări pe baza unor nedumeriri. Dacă dumneavoastră consideraţi că a pune câteva întrebări de bun simţ este echivalent cu ridicarea sau revolta împotriva ierarhilor, asta din punctul meu de vedere este echivalent cu ideologia "crede şi nu cerceta". Dar am văzut foarte bine cum aţi evitat la întrebarea respectivă să răspundeţi aşa cu graţie "pravoslavnică" şi cu foarte multă "dreaptă măsură".

La articolul din link http://www.crestinortodox.ro/editori...ca-123253.html
mie imi place punctul de vedere al lui Cezar Mihai:
"Sf Serafim de Sarov spune ca intotdeauna a gresit atunci cand a dat un sfat de la el. Si astfel a invatat sa caute numai sfatul venit de la Domnul. Ce sfat duhovnicesc poate fi legat de sustinerea vreunui oarecare candidat la o functie politica?"

Mare adevar ai rostit !

Eu cred ca implicarea cu totul in politica a BOR nu serveste intereselor sale. Din contra, lobby-ul pe langa cine se intampla sa fie puterea „du jour” serveste mai bine acestor interese.

Eu asa am inteles aceste cuvinte: "Cum se face că ierarhii BOR şi poate şi ai altor Biserici Ortodoxe stau la tot felul de dialoguri, conferinţe, ba chiar am înţeles că BOR chiar face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB sau CEB) cu adunări, grupări, culte protestante şi neoprotestante, despre care se ştie că au apărut prin tocmai ridicarea şi revolta împotriva ierarhiei, ce-i drept aceea a Bisericii Romano-Catolice?..."

Nici fariseii nu erau multumiti cu faptul ca Mantuitorul vorbea cu desfranatii, ca a luat masa in casa vamesilor ...

Ortodoxia nu se poate face fara ortodocsi, cu directive "de la centru".

Matalutza ai vrea un sistem comunist, dar cu iz ortodox.

dar daca ierarhii sunt corupti atunci CE NE FACEM? NU TREBUIE sa luam atitudine? Ierarhul din episcopia din care fac eu parte (Ep. Buzaului si a Vrancei) ESTE CORUPT. E un adevarat despot. A colaborat si cu fosta securitate. Acum e PSD-ist (se putea altfel?), le face si campanie electorala. Trebuie sa ascundem "aceste fapte crestinesti" ale ierarhului sub pres?
PS: toate acestea le stiu de la unii prieteni preoti si de la unii fosti elevi ai Seminarului Teologic din Buzau. Am si o colega de serviciu sotie de preot, asa ca stiu foarte bine situatia din episcopie si cat de "bun" este actualul arhiepiscop

Rog sa fiu ingaduit cu un cuvant despre ingrijorare si frica.
Ma gandeam chiar acum, ce coincidenta, fix inainte sa intru aici pe topic, ma gandeam la o intamplare recenta din biserica, legat de ingrijorare si frica. Iar ochii mi-au cazut, iata, tocmai pe semnalul de alarma tras de Stefan Florin. Coincidenta vadita...

La o adunare in incinta bisericii, in afara programului liturgic, m-am nimerit sa sed alaturi de o doamna care, atunci cand i-a venit randul sa isi spuna parerea in legatura cu tema dezbatuta acolo (pe probleme de sanatate) a tinut sa precizeze, spre uimirea mea si aprobarea tacita a interlocutorilor ca: Spovedania e apa de ploaie, Biserica ne invata prostii, ca lumea de azi are probleme mult mai arzatoare care se rezolva cu minti instruite iar nu cu superstitii etc. Am crezut la inceput ca visez, ca traiesc un cosmar, mai ales ca intrunirea se tinea chiar in incinta bisericii, iar in jurul nostru se aflau toti sfintii si sfintele, icoanele Dumnezeirii toate, cate sunt intr-o biserica ortodoxa.
A trebuit sa iau rapid o decizie. Dupa un sir de ipostaze posibile am luat hotararea sa tac si sa nu intervin. (Am dezbatut mai apoi problema, cu un folos mai mic sau mai mare, Domnul stie...)
Ceea ce mi-a atras insa atentia a fost gama trairilor mele de atunci: furie, manie, indignare, ingrijorare, uluire etc. Cam pe gama asta am ratacit minute in sir, iar la intrunire nu am mai putut sa rostesc nici un cuvant. Eram facut KO.

Ce am descoperit cercetindu-ma mai apoi? Ce am invatat de aici si ce legatura au toate acestea cu afirmatia lui Florin si cu tema topicului. Iata ce anume:

1) Am descoperit ca sub reactia mea constientizata pe loc, atunci cand am auzit cuvintele acelei femei, eu traiam o imensa frica si o mare ingrijorare. Dar la suprafata constiintei mele se agitau doar furia, uluirea si celelalte.
2) Am inteles ca frica mea era ca voi pierde ceva, impreuna eventual cu altii. Pesemne gandeam chiar asa: "daca s-a ajuns pana aici, incat sa vorbim asa in biserica, atunci e clar ca suntem pierduti, credinta noastra a fost distrusa, e ceasul de pe urma al Ortodoxiei".
3) Am inteles ca ma temeam de acea pierdere intrucat credeam ca e un fel de lucru care imi apartine, ca si cum eu l-as fi creat. O idee elaborata de mine, o credinta nascuta din mintea mea, imagini ale mele, visuri ale mele, scopuri ale mele create de mine din puterile si vointa mea.
4) Ma simteam deposedat de ceva drag faptuit de mine, de lumea faurita de persoana mea.
5) Nu intelegeam atunci ca, daca e vorba de credinta traita de mine si de Biserica lui Hristos, eu nu eram in postura creatorului acestor realitati ci in masura beneficiarului, al cerui care de fapt nu are si nu este mai nimic, totul fiind un dar din partea Cuiva mult mai capabil sa administreze propria avutie decat suntem noi, oamenii.
6) Am priceput ca de fapt nu eram deloc sigur pe credinta mea intrucat eu aveam impresia, fie si ascunsa de gandurile de zi cu zi, ca aceasta e gaselnita mea de baiat destept, bun si frumos. Iar cuvintele acelei femei au spulberat intr-o clipa constructia artificiala a mintii mele "smerite". O credinta de paie (ce altceva sunt constructiile omului), precum casa purcelusilor din desene animate.
7) Mi-am dat seama ca de cate ori ma framanta ceva legat de soarta Bisericii, de conduita preotilor si ierarhilor nostri, vad lucrurile lumeste. Iar teama ca s-ar putea darama constructia omeneasca e puternica si fireasca, cata vreme sunt constructii lumesti.

Dar nu aceasta e stanca Bisericii noastre!
Teama aceasta nu e semnul unui suflet care se odihneste in Domnul, a unui suflet continut de Continatorul din Ceruri! Teama aceasta e a unui om religios, care si-a confectionat o lume de conceptii cu masca crestina, bune doar de acoperit goliciunea sau golul din adincul inimii.

Intre timp am cugetat la multe forme prin care ne ascundem fricile si ingrijorarile reale (provenite din religiozitatea noastra, iar nu din forta credintei, nu din har): orice gand rautacios, orice forma de agresivitate, orice critica a celor care fac acte compromitatoare privind imaginea Bisericii, orice actiune de atac cu scopul de a pune la punct, de a elimina un "corp strain" din Biserica prin opozitie si infruntare, orice sfidare, orice ironie, orice defaimare, orice regret pentru soarta bietului stramb-credincios etc.: toate acestea sunt aparente, perdele magulitoare pentru naivitatea ochiului meu superficial care se crede crestin si se lafaie cu inconstienta totala intr-un castel de iluzii. Dar credinta mea o descopar ca fiind slaba, cata vreme, in realitate, adevarata putere a credintei ortodoxe izvoraste lin din pieptul dezgolit al Barbatului Rastignit pentru noi.

Din forta credintei nu se nasc nici nelinisti, nici balbe, nici furii, nici regrete.
Ci o acceptare calma, plina de nadejde, discreta, intima cu Gandul, cu Voia, cu Pronia lui Dumnezeu.

Ca urmare, mai mult ma mira acum ca sunt si eu ingrijorat, ca si voi, de anumite intamplari din istoria noastra agitata, decat ca in Biserica se intampla ce se intampla.

Lipsa linistii noastre sufletesti, a pacii launtrice, a impacarii cu constiinta noastra tainica, este un lucru cu mult mai ingrozitor decat miscarile diplomatice mai mult sau mai putin izbutite ale ierarhilor nostri.

Eu asa socot de-o vreme, sa ma iertati.
Si asist deocamdata neputincios la propriile mele zbateri si iritari chiar pe acest forum.

P.S. Florin, daca ierarhii nostri sunt corupti, atunci sa ne reamintim, frate, ca Arhiereul Cel Ceresc este incoruptibil, in vecii vecilor! Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Reamintesc ce spunea Parintele Profesor Coman, de la fac. de Teologie, in legatura cu Revolutia din 89 si cu Parintele Sofian Boghiu.

Cand s-au adunat la Antim, toata "lumea buna" a Teologiei bucurestene, in 22 decembrie 89, a iesit si Parintele Sofian. Toti s-au strans in jurul Duhovnicului si, care mai de care mai surescitati, ingrijorati, nerabdatori, alarmati, debusolati, entuziasti etc., i-au cerut sfat: "Ce sa facem, Parinte?"

Iar Parintele a plecat capul si, cu voce blanda, ca de obicei, a spus simplu: "Sa mergem la rugaciune"... Apoi a plecat.
Putini au fost cei care l-au urmat...

Ne povestea Parintele Coman...

dar cu cei din acesta lume de jos in care traim cu totii (ma refer la ierarhii corupti) ce facem? Ii lasam in continuare sa ne pastoreasca? Uite ce spune Arhiereul Cel Ceresc:
"Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat". (Luca 11:34)
Iar daca comparam ochiul cu ierahul (si nu cred ca gresec deoarece Hristos a spus despre apostoli: VOI sunteti LUMINA LUMII-Matei 5:14) iar acesta este luminatorul Bisericii, iar daca el este rau si corupt...unde ajungem? Arhiereul Ceresc spune ca INTREG TRUPUL va fi intunecat datorita ochiului rau, iar NOI prietene facem parte din trupul Bisericii.

Dacă Ortodoxia se face cu ortodocşi, atunci ce a păzit şi ce păzeşte de peste 1000 de ani încoace pe aici pe la români? Nu se face cu directive de la centru? Văd că din nou încercaţi să subminaţi, chiar şi în vorbe numai, unitatea Bisericii Ortodoxe Române şi a Bisericii Ortodoxe în special. Afirmaţia că nu se face cu directive de la centru este o eroare anti-ortodoxă şi împotriva obligaţiilor şi drepturilor legitime ale credinţei creştine ortodoxe. Este pe faţă încurajarea haosului "ortodox", a lipsei de lege, de rânduială şi de orânduială, de bună organizare generalizată a Bisericii Ortodoxe. Iar la acest capitol romano-catolicii le-au administrat şi încă le administrează lecţii în continuare ortodocşilor şi îi fac zilnic de ruşine în faţa istoriei.

Ortodoxia, pe baza acestei mentalităţi şi practici întreţinută de nişte inşi care refuză cu obstinaţie apărarea intereselor legitime şi majore ale Credinţei Creştine Ortodoxe, a ajuns în halul în care a ajuns, într-o stare de permanentă dezbinare şi lipsă de unitate bisericească, asta în condiţiile în care, din punct de vedere istoric, Răsăritenii ajunseseră la un moment dat să încerce să revendice un aşa numit titlu de Patriarh Ecumenic, adică un fel de Patriarh A-Toată-Lumea, A-Toată-Biserica, atentând în mod ilegitim la primatul, chiar şi nerecunsocut universal, al papalităţii de la Roma. Cu alte cuvinte inclusiv din punct de vedere istoric afirmaţiile domnului AlinB sunt eronate pentru că tocai un patriarh de Constantinopol a revendicat titulul de Patriarh sau Papă al Întregii Biserici Creştine, Catolice şi asta pentru că avea de gând să păstorească "de la un centru" adică de la Constantinopol întreaga Biserică Catolică.

Lipsa unităţii autentice în Biserica Ortodoxă, întreţinută de astfel de mentalităţi retrograde şi eronate din punct de vedere biblic şi patristic, contrazice chiar dorinţa Mântuitorului Iisus Christos exprimată în Rugăciunea arhierească, şi anume "ca toţi să fie una" precum Tatăl şi Fiul sunt una. Astfel de mentalităţi retrograde sunt şi ele la baza dezbinărilor din sânul Bisericii Ortodoxe, unde vedem spectacolul bizar în care Patriarhia Ortodoxă Română este în ceartă şi dezbinare cu alte Patriarhii Ortodoxe, dar în schimb întreţine relaţii foarte bune cu Consiliul Mondial al "Bisericilor" (şi am pus între ghilimele, pentru că protestanţii nu sunt Biserici din punct de vedere al ecleziologiei ortodoxe), şi asta în timp ce alte Patriarhii Ortodoxe au ieşit afară din CMB. Ce vedem? Un haos generalizat în care fiecare îşi face de capul lui, iar imaginea Bisericii Ortodoxe în ansamblu trece ca o biserică dezbinată, lipsită de unitate şi de organizare, lipsit de comunicare, de iubire şi prietenie, lipsită de puterea oferirii de soluţii pentru problemele zilei de astăzi, aşa la un nivel organizat.

Ba mai mult, afirmaţiile domnului AlinB sunt contrazise chiar de anumite hotărâri din BOR, cum sunt cele spre exemplu privitoare la aşa zisele comemorări anuale care se fac, acest an 2012 fiind dedicat Sfântului Maslu. Prin urmare vedem că există lucruri care se fac de la centru, prin directive de la centru, iar poziţia domnului AlinB precum şi a altora care au astfel de păreri ascund de fapt adevărul că doar anumite lucruri se fac de la centru, acelea pe care le decid unii. În schimb Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă în general nu iniţiază şi nu are organizaţii şi doctrine pe baza cărora să trateze şi să influenţeze politicul, BOR comportându-se ca o cenuşăreasă care stă la marginea drumului cu mâna întinsă, tot aşa precum BOR nu organizează înfiinţarea unor organisme care să fie membre ale aşa zisei societăţi civile, aşa încât vedem astăzi cine împânzeşte aşa zisa societate civilă făcută din tot felul de bursieri dubioşi, din tot felul de soroşişti, etc. Sunt pline televiziunile şi presa din România de tot felul de aşa zişi membri ai societăţii civile, ale căror intervenţii, poziţii şi obicetive se vede pe faţă că sunt anticreştine, antiromâneşti, antiortodoxe, iar BOR nu face nimic pentru contracararea acestei influenţe prin membri ai societăţii civile de inspiraţie şi doctrină ortodoxă, şi care în acelaşi timp să promoveze interesele creştinismului autentic ortodox în societate. În schimb ce face BOR? Zideşte ziduri, mari şi înalte, construcţii megalomanice, etc, etc, etc, tace din gură de la nivel oficial, ect, etc, etc ... NO COMMENT.

Într-o anumită măsură poziţia exprimată de domnul Ioan Cezar este justificată. Dar doar până la un punct şi anume până la punctul în care contrazice Sfânta Scriptură. Contradicţia cu Sfânta Scriptură constă în aceea că domnul Cezar trăieşte cu iluzia că dacă porţile iadului nu vor birui Biserica lui Christos, asta înseamnă că nici o Biserică locală a Bisericii Creştine Universale nu poate fi biruită de-a lungul timpului. Ori faptul că, în ciuda faptului că Biserica lui Christos nu va fi biruită, şi vedem până în ziua de azi că nu a fost, nu implică faptul că o biserică locală nu poate dispărea din istorie. Faptul că Biserici locale pot dispărea din istorie, faptul că pot fi biruite este arătat de Apocalipsa, cap. I, II şi III în care Christos vorbeşte foarte clar despre posibilitatea "mutării sfeşnicului"; şi realitatea istorică ne arată că, în timp ce alte Biserici au rămas în picioare, Bisericile din Asia Mică, la care face referire Ioan în Apocalipsă, sunt astăzi doar ruine. Mesajul pe care Christos îl adresează prin intermediul apostolului Ioan este în mod special "îngerilor" Bisericilor din Asia Mică, adică episcopilor acelor Biserici, şi arată foarte clar că poate avea loc "mutarea sfeşnicului" adică mutarea Bisericii; şi vedem că în Asia Mică au rămas ruinele. A te baza deci pe faptul, că datorită faptului că Biserica Universală a lui Christos nu va fi biruită, pentru a trage concluzia că o Biserică locală nu poate să dispară este o eroare împotriva adevărului biblic, adevăr care luminează discernământul. Iar a avea discernământ bazat pe adevărul biblic este cu totul altceva decât a avea o frică nejustificată, omenească, frică despre care vorbeşte domnul Ioan Cezar.

Cand am scris textul pe care l-ai comentat, Decebal, aveam in vedere tocmai faptul ca, in receptarea si interpretarea unor evenimente legate de Biserica, oamenii isi neaga, adeseori, adevaratele sentimente. Cunosc acest lucru foarte bine, deoarece meseria mea cu asta se ocupa, printre altele: cu dezvelirea mormintelor frumos varuite.
Exista, in astfel de situatii, cateva tendinte tipice la oameni de a se ascunde dupa deget, din motive pur psihologice. Una din ele este rationalizarea, cautarea de tot felul de argumente, explicatii, scuze etc. pentru a justifica, din pacate, ratiunea ascunderii dupa deget.
Un alt semn este ostilitatea si celelalte, pe care le enumeram in pasajul meu pe care l-ai comentat.

Frica, angoasele, groaza adinca si toate mecanismele de aparare atasate lor, sunt insusiri ale multor asazis credinciosi.

Sau, altfel spus, credinta are multe trepte, ori mai bine zis credinciosii au nesfarsite varste in dezvoltarea lor duhovniceasca si putini sunt cei care, prin Hristos, castigind pe Duhul Sfant, au depasit stratul de infern subiectiv pe care plutim majoritatea dintre noi. Este exact ca in situatia noastra fizica: mergem linistiti pe suprafata pamantului, pe trotuare si sosele, pe campii inverzite, pe pasarele si platforme inaltate la sute de metri si totul e bine si frumos si nu ne gandim, fireste, ca doar nu suntem nebuni, nu ne gandim ca imediat sub scoarta pamantului se afla locuri unde nu ne-ar placea sa ne aflam nici macar o clipa....
Precum pamantul are o zona aparenta, la suprafata, unde totul e bine si frumos, uneori, iar inauntru e pesemne iadul
la fel si omul poate pluti frumos la suprafata propriei minti iar inauntru sa fie tocmai iadul, de care nu stie sau nu vrea sa stie.

Asadar, scripturistic, Domnul spune "morminte frumos varuite" nu doar ca noi sa ne laudam ca nu suntem asa, sau ca sa aratam ca unii din Biserica sunt asa, iar noi nu. Domnul ne atrage atentia fiecaruia dintre noi ca suntem, fiecare in gradul si in felul lui, exact asa: morminte frumos varuite si inlauntru pline de toata putreziciunea.

Asta voiam sa ilustrez prin postarea in care vorbeam despre descoperirea fricii, si anume in partea cand descoperisem ca o buna parte din credinta mea era construita psihologic, de aceea nici nu era rezistenta. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat acel prilej, si multe altele, adevarate incercari lamuritoare, ca sa pricep cam la ce genunchi al broastei ma situez.

Tu insa, poate esti mai avansat, desigur... Poate ca tu esti un barbat fara frica, ajuns la desavarsire, cu ajutorul pesemne al harului existent in alte parti decat Sacramentele...:)
Foarte bine, avem nevoie de astfel de barbati vrednici printre noi, barbati in care aluatul credintei a dospit intr-atat incat i-a transformat cu totul, in paine cereasca, nu alta....

Eu raman o gaina fricoasa, pana la proba contrarie, sau poate nici macar atat...

Cat priveste soarta BOR, de-o fi ca altele din vechime, asta eu nu stiu. Sunt, insa, convins ca Domnul stie. Ceea ce, din fericire, imi mai linisteste un pic angoasele...

P.S. Lasind de-o parte faptul ca ai dat gres cu presupunerea ta legat de modul cum fac si cum nu fac vreo interpretare bazata pe suportul scripturistic (nu, nu gandesc cum ai spus, era mai bine sa ma intrebi, daca doreai sa afli!), astept mai departe, cu rabdare, sa vad cum dezvolti topicul cu harul si Sacramentele. Pana acum bati pasul pe loc. Atat a fost? O simpla izbucnire emotionala la amintirea Sfintilor Palama si Simeon? Pai se poate!... Din partea unui barbat vrednic si fara de frica, eu ma astept la mai mult.
Iar a doua ta trebusoara, asta cu dezvaluirea neajunsurilor din Biserica, pusa alaturi de prima in care ne indemni in alte locuri cu har, popii fiind corupti, nu-i asa?, ce poate insemna? Ca esti preocupat de Biserica, amice, nitel mai mult decat iti e masura. Cata sa iti faci rost de-o masura mai mare, in cazul acesta, ce sa zic... Eu iti doresc succes, cu toata sinceritatea! Domnul sa te ocroteasca si sa te creasca barbat mare si tare in Biserica Lui! AMIN+

Multumesc, Decebal, ca asemenea unui vechi prieten de mai demult, ma vezi fie si inconstient, ca pe un Iona, iar nu Ioan...
Din pacate te inseli si aici. Iona era un profet, asa minor cum a fost, dar profet! Adica om drept inaintea lui Dumnezeu, un ales al Domnului pentru salvarea unei cetati intregi. Nu e desigur cazul meu, acesta, nici pe departe.
Ar parea insa ca poate fi al tau, cel putin dupa cum strigi la pacatosii astia de popi care nu vor nicicum sa se pocaiasca!... Poate ii convingi totusi, pe ei, pe regele lor (ma refer la presedintele tarii aici), pe tot boborul pacatos, eventual si pe animalele lor de povara, sa se-mbrace in sac si sa-si puna cenusa in cap. Ei, daca faci asta... jos palaria!

Pai ti-a spus Ioan Cezar foarte bine, ne rugam pentru ei. :63: Avem datoria crestineasca sa ne rugam pentru ei si in particular, nu doar la slujbele Bisericii.
Doar nu ai vrea sa mergem sa ii luam de barba? :106:

Stii cum se cheama la spovedanie , "telefonul fara fir", nu?

Da' banuiesc ca asta n-ai sa o treci pe lista.

Scurt si la obiect, bun exemplu pentru cei care confunda Biserica cu Partidul si duhovnicia cu politica, rugaciunea cu lozinca, Evanghelia cu indoctrinarea.

Doar ca asemeni celor care nu l-au urmat in rugaciune pe par.Sofian, nu au sa priceapa..

nu sa-i luam de barba, CI SA-I INLOCUIM CU ALTII MAI BUNI. Cand un pastor nu e vrednic si pierde, sa zicem 3 oi zilnic, cel care l-a angajat ii mai incredinteaza si pe viitor turma? Eu cred ca nu, ci il schimba cu altul mai bun. Asa si aici. Ierarhii sunt pastori ai turmei lui Hristos iar daca pastorul nu e vrednic, sa fie schimbat cu altul care merita din plin acesta misiune. Stii cum spune Scriptura: multi chemati, putini alesi. Din acesti "putini" sa alegem pastorul potrivit care sa ne duca "pe calea cea stramta" in paradis

Mai greu om sa fie placut de toata lumea.
Daca s-ar schimba toti dupa gusturile tuturor..

Biserica nu e democratie. Daca tu crezi asta, probabil ai uitat cine e Sefu'.
Si daca Sefu' ingaduie ceva, stie el de ce.
El ne cere sa fim oameni duhovnicesti, nu revolutionari.

Dar cand pierdem lupta duhovniceasca, devenim si revolutionari se pare.

Singurul aspect negativ al politicii este cand incearca sa se puna pe acelasi plan cu preocuparea pentru Imparatia lui Dumnezeu,care este adevarata tinta a fiecaruia dintre noi
Fariseii vroiau sa il puna pe Iisus imparat ,pentru ca erau satui de dominatia romana si de coruptia lui irod . Deci ei erau patrioti ,judecau corect .Dar ,tot in interesul pastrarii credintei stramosesti ,il condamna pe Iisus la moarte,si aleg un 'revolutionar' ,pe Baraba,care avea merite mai mari ca Hristos ,pe plan politic,caci injunghiase un roman
In rest politica e buna ,daca se pastreaza in limite omenesti, si nu isi atribuie aspecte mesianice ,nici optimism exagerat ,si nici deznadejde.
E firesc ca unii sa para mai buni ca altii ,si o situatie sa presupuna anumite masuri ,pentru care una din tabere e mai pregatita.Politica e ingaduita de Dumnezeu,si este o lupta intre interese,intre opinii,si chiar intre puterile fiecaruia .
Dar cine uita vreodata de blandete,de smerenie,de slujirea aproapelui,de nejudecarea aproapelui datorita politicii,inseamna ca a folosit un lucru ingaduit,pentru uciderea sufletului propriu.

"Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă". (Matei 15:14)
Asta vrea Sefu`?

Pai probabil o fi uitat ca El o zis asta..

Sau poate esti tu bun si-mi citezi cazuri din istoria Bisericii cand s-au facut revolutii de catre comunitate si o fost schimbat episcopul pe chestiuni de moralitate.

totul are un inceput. Daca tu vrei sa ai un ierarh corupt si cu moralitatea la pamant nu ai decat, dar eu NU VREAU

Esti cam confuz.

Era vorba de planul social/politic.

Daca planul social/politic este ortodox, poate sa dea directive in directia ortodoxiei.

Daca nu este ortodox, Biserica nu poate face presiuni si la o adica nu stiu sa fi facut vreodata decat daca vorbim de catolici - poate vii tu cu niste exemple cand a facut Biserica presiuni politice asupra unui stat ateu/pagan si cu ce rezultate.

Sa avem pardon, dar dezbinarea asta vad ca vine mai degraba din interior, de la unii cu o atitudine care seaman foarte mult cu a ta, daca nu cumva esti unul din ei.

Eu stiu ca e un titlu onorific si un rol cvasi-formal.
Sau poate vii tu cu niste exemple demonstrand contrariul.

Cred ca faci o confuzie intre planul duhovnicesc si chestiunea politica ca de aici pornise discutia, tii minte?

Personal inclin sa cred ca problema este de cealalta parte.
Dar daca tu esti cu capsa pusa pe BOR..

Fiecare procedeaza in functie de contextul politic..
Relatiile cu CMB nu au valoare dogmatica si la o adica practic vorbind nu au nici o valoare.
Insa exista probabil o necesitate care tine de alte contexte pe care tu nu le cunosti.

Sau stai, ca nu este ceva care tu sa nu cunosti, nu?

Avand in vedere chestiunea cu autocefalia - e hilar unde a dus nationalismul chipurle, crestin, nu? eu zic ca lucrurile merg destul de bine.

Ca tu preferi sa vezi altceva, e alta problema.

Politica domnule, era vorba de politica, reveniti pe subiect.

A,buna dimineata si uite asa am revenit la politica dupa o mare polologhie in care am vorbit exact pe alaturi.

Ca sa sumarizez, ceea ce ti-a scapat cu desavarsire: Biserica are mandatul si autoritatea de sus pentru a da directive in plan duhovnicesc, dar nu are mandat si autoritate pentru planul politic.

Pai cam tarziu te-ai oprit din comentat in necunostinta de cauza.

Acum, daca esti dornic sa argumentezi, pe subiect poate imi explici de unde ar veni mandatul politic al Bisericii.
Cu citate din Sf. Scriptua, Sf. Parinti, ca prin alte topice te dai cunoscator.


Si te mai intreb, ce opreste societatea civila, ortodoxa sa infiinteze astfel de organisme? De ce ar trebui ele infiintate si administrate de BOR?
Ca sa se ridice unii si sa tzipe "dictatura"?

Nu cumva ar trebui infiintate de BOR tocmai pentru ca societatea civila prea-cucernic-ortoroxa nu e in stare sa le infiintze sau daca e capabila sa le infiintze, functioneaza haotic iar pe alocuri se fac de ras cu ineptiile unora dintre membrii lor?

Si hai sa vedem care e realitatea - sunt zeci de astfel de organizatii.

Chiar si cand functioneaza sub acelasi nume, gen ASCOR, Provita - nu exista o coordonare unitara, nu exista un management si un set de principii universal, iar daca pe alocuri mai are cate un sef de filiala un fix, boala lui vrand nevrand se propaga in tot sistemul? (Provita de ex)

Si totusi cand bravele organizatii ortodoxe s-au unit pentru cate un comunicat s-au bagat nu de putine ori ca musca in lapte devenind hilari prin lipsa de profunzime si ignoranta fatza de anumite aspecte ale problemei?

A, si sa nu mai vorbim de anumiti extremisti care au apucat-o pe coclaurii (ne)duhovnicesti, care se ascund sau s-au ascuns in spatele unor astfel de organizatii civile chipurile "ortodoxe".

Deci sa nu ne ascundem dupa deget, lipsa de actiune si unitate in plan social este expresia dezastrului din plan duhovnicesc.
Fatza de care intr-adevar Biserica ar putea face mai mult, are autoritatea si datoria sa faca mai mult, dar fara oameni - mai greu sau imposibil.

Sa avem pardon, dar astfel de inceputuri au fost si vor mai fi.

Doar ca nu in istoria Bisericii Ortodoxe.
Esti baiat istetz sunt sigur ca iti dai seama despre ce vorbesc.
Hint: Luther.

Cei care de fapt vă faceţi că nu pricepeţi sunteţi chiar voi cei care nu vedeţi legăturile care există între fenomene, cei care vă faceţi că nu înţelegeţi sau poate chiar nu înţelegeţi, mai ştii?, legătura între viaţa spirituală şi morală şi viaţa socială. Cel care are într-adevăr are o viaţă spirituală şi morală normală, sănătoasă, întemeiată în mod real pe Christos şi nu pe fabule strămoşeşti, transformă sau măcar încearcă să transforme viaţa socială din jurul lui după chipul celei spirituale. De fapt cei care neagă aceste lucruri se pun împotriva Tradiţiei, spre exemplu aşa cum a fost exprimată de Stăniloaie care spunea că Biserica este pusă de Dumnezeu pentru transformarea lumii întregi; cei care tăgăduiesc că Biserica nu are misiunea de la Dumnezeu pentru a fi factor transformator al întregii societăţi pentru ca aceasta să fie întemeiată şi să trăiască după voia lui Dumnezeu şi a lui Christos tăgăduiesc în fapt chiar teologia Părintelui Stăniloaie şi voia lui Dumnezeu pentru ca toate să se supună lui Christos. După cum ne arată Cartea Apocalipsei sau a Revelaţiei, în eshaton toate neamurile vor umbla în lumina Noului Ierusalim şi în lumina lui Dumnezeu şi a Mielului; ori de vreme ce eshatonul nu este ceva ce va fi doar în viitor ci este o realitate care deja a început, Biserica, într-un fel sau altul, trebuie să încerce transformarea acestei lumi pentru ca lumea, neamurile, umanitatea să trăiască după voia lui Dumnezeu şi a Mielului care transpare prin Biserică, adică prin Noul Ierusalim. Toţi dar absolut toţi trebuie să se supună Mielului şi să Îi aducă slavă Dumnezeului-Cel-Adevărat, să se închine adevăratului Dumnezeu şi să trăiască după voia Lui, în lumina voinţei Sale să umble. Ca să se ajungă la împlinirea planului lui Dumnezeu, descoperit în Cartea Apocalipsei, dar nu doar acolo ci în toată Scriptura, Biserica trebuie să fie un factor transformator şi călăuzitor pe drumul acestei transformări care este înscrisă în Planul lui Dumnezeu. Ori asta face necesar ca Biserica să se implice în formele ei specifice în viaţa politică, economică, socială, în societatea civilă, în educaţie, etc. Nu sunt toţi oamenii poporul ales al lui Dumnezeu, dar asta nu anulează Planul lui Dumnezeu ca toţi oamenii, într-un fel sau altul, să se supună lui Dumnezeu şi Mielului biruitor. De aceea şi spune: "Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!" Deci nu este vorba despre îndoctrinare şi lozinci ci de transformarea oamenilor şi a instituţiilor.

Da, dar transformarea autentica vine din plan duhovnicesc in plan social, nu invers cum propui tu sau cum cred protestantii ca vor face lumina in societate daca poarta tricouri cu inimioare "Jesus loves you".

La fel ca mai sus, transformarea pentru care Biserica are mandat este cea de ordin duhovnicesc.

Daca are success in plan duhovnicesc, se vede si in social, daca esueaza in plan duhovnicesc, si socialul e dezastru.

Dupa cum se vede, la ora actuala vorbim mai degraba un esec, dar nu cred ca vina o poarta doar vladica daca vrei sa insinuezi asta.

A. si situatia nu se repara prin mobilizari comuniste gen: bagam la puscarie homosexualii, interzicem avortul, toata lumea la post cu legume si salam de soia.

Personal nu subscriu la aceasta perspectiva care suna mai degraba a ceva umanist in genul "intemeiem noi imparatia lui Dumnezeu pe pamant".

Catolicii au alergat mult timp dupa himerea asta si stim f. bine ce au reusit sa realizeze de fapt si nu prea le face deloc cinste ci dimpotriva.

In rest chiar nu stiu vreo Biserica Ortodoxa sa aiba asa ceva in programul de guvernare duhovniceasca iar fanteziile personale nu se pun aici.

A, si mai aduce a milenarism pe undeva.

Da, si ti-a scapat si liberul arbitru.

Iar formularea (care de altfel iti apartine), cea cu "intr-un fel sau altul" nu da mana libera unora care gandesc ca tine sa implementeze un soi de dictatura religioasa in plan politic cu scuze in plan duhovnicesc.

am mai spus si repet: Luther NU a stiut cand sa se opresca cu reforma lui. La noi nu ar fi cazul...

Bineînţeles că în primul rând asta trebuia şi trebuie să fie ordinea, însă lucrurile sunt mai complicate pentru că se mai şi intercondiţionează, în sensul că şi Biserica are nevoie de un anumit mediu pentru a îşi dezvolta "spaţiul vital", pentru a se dezvolta, pentru a creşte, pentru a avea în fond o viaţă normală. După cum s-a văzut un sistem totalitar ateu socialist a fost de natură să calce în picioare viaţa Bisericii şi să impună limite absolut inacceptabile, cu scopul de a închide gura Bisericii şi posibilităţile ei de influenţare a societăţii. Deci vedeţi că nu aţi spus absolut nimic diferit, în citatul pe care l-aţi comentat afirmasem foarte clar întâietatea planului spiritual şi teologic înaintea celui social.

În această problemă am spus clar că nu cred că lucrurile stau aşa şi m-am bazat tocmai pe teologia Părintelui Stăniloaie în care Biserica trebuie să transforme întreaga lume, altfel spus transformarea spirituală se răsfrânge sau trebuie să se răsfrângă şi în celelalte planuri ale vieţii, iar asta este în deplină concordanţă cu făgăduinţa făcută în liturghia răsăriteană, anume "Toată viaţa lui Christos să o dăm", ceea ce înseamnă că trebuie să ne străduim ca toate aspectele vieţii să fie transformate în sensul creştin al lucrurilor.

Nu exclud că ar exista posibilitatea să apară tot felul de dubioşi care au impresia că dacă fac sau au făcut un lucru oarecare pe plan social ar fi mari creştini. Ordinea este clar stabilită şi transformarea pe care Biserica o vizează este în primul rând una spirituală şi aici de fapt trebuie concentrată acţiunea Bisericii din punctul meu de vedere cu ajutorul lui Dumnezeu.

Cred totuşi că trebuie să existe anumite legi, atât unele ecleziale cât şi unele statale. Nu este vorba despre măsuri comuniste; Biserica a interzis avortul de mult timp fără să fi fost comunistă. Însă în ceea ce priveşte România fenomenul avortului a fost unul mult prea amplu, ale cărui consecinţe trebuiau prevăzute de mult şi luate măsuri, luate poziţii. Unii au luat poziţii, Biserica s-a limitat în comportamente din cauze extrem de bizare, şi extrem de bizar de necunoscute şi de neexplicate. În primul rând aşa zisa libertate a avortului nu a constituit una dintre revendicările revoluţionarilor din '89; nu am auzit pe nici un revoluţionar cu o asemenea revendicare. În al doilea rând, încă de la începutul anilor '90 dimensiunile îngrijorătoare ale acestui fenomen, dacă luăm în calcul poziţia BOR că avortul este crimă, şi asta nu doar din punct de vedere duhovnicesc, adică nu este văzut doar ca un păcat de moarte, erau cunoscute; am văzut pe internet poziţii ale lui Ioan Alexandru ori ale lui Ioanichie Bălan, semne care arată că amploarea fenomenului uciderii prin avorturi era cunoscut la niveul BOR, şi sunt sigur că inclusiv la nivelul autorităţilor ecleziale, nu doar la nivel de duhovnici. Bineînţeles că duşmanii României care au făcut lovitura de stat din România din '89 au planificat cu mare grijă acest aspect al liberalizării avortului, în condiţiile în care inginerii sociali ai Occidentului ştiau cu siguranţă ce situaţie grea din punct de vedere economic şi social avea să urmeze prin tranziţia de la sistemul socialist la sistemul de piaţă liberă. În contextul în care s-ar mai fi născut vreo câteva milioane bune de români după '90 tranziţia nu avea nici o şansă să reuşească, revolta socială de proporţii împotriva regimului venit prin lovitură de stat fiind absolut iminentă. Planificatorii noii ordini mondiale au aranjat bine condiţiile aşa încât să se lucreze atât pe partea reducerii populaţiei cât şi pe partea evitării pe cât posibil a condiţiilor favorizante unei revolte de proporţii.

Fenomenul fiind cunoscut iar consecinţele, pentru nişte oameni zdraveni la cap, fiind anticipabile, cei care nu au luat măsuri nu doar că sunt vinovaţi sau responsabili, chiar şi indirect, chiar şi numai la nivel moral, pentru uciderea prin avorturi, dacă luăm de referinţă poziţia BOR că avortul este ucidere, dar sunt vinovaţi şi pentru consecinţele inevitabile, cum este spre exemplu îmbătrânirea României, scăderea serioasă a populaţiei, şi mai ales în contextul în care noi românii trebuia să fim la ora actuală în jur de peste 30 de milioane de oameni şi cu o pondere mai mare a copiilor şi tinerilor, sau cum este spre exemplu schimbarea raportului între pensionari şi persoanele active în câmpul muncii. Evident că sunt şi alţi factori care au dus la astfel de stări de lucruri, însă fenomenul avorturi petrecut prin intermediul sistemului de sănătate din România (sistem care şi-a încălcat jurământul, pentru că jurământul lui Hipocrate specifică clar refuzul avortului) a contribuit cu proporţia lui la actualele crize din domeniul demografic, social, economic şi de fapt în toate planurile, în special prin diminuarea potenţialului uman sau al resurselor umane pentru toate domeniile; putem vedea spre exemplu cine era România în perioada comunistă pe plan sportiv la jocurile olimpice şi cine este astăzi România, înainte România era constant printre primele ţări de pe Planetă la Jocurile Olimpice, azi este o ţară care se chinuie din greu pentru a câştiga vreo câteva medalii, iar aceste lucruri vin şi din lipsa bazinului demografic din care să mai fie tineri care să facă sport şi dintre care să se facă selecţii. Dar acesta este numai un mic aspect al realităţii; se pot vedea multe altele. Românii, ca popor, nu luaţi individual, care au săvârşit avort în masă, clasa politică aproape în integralitate şi alte instituţii responsabile poartă culpă în faţa istoriei şi în faţa lui Dumnezeu pentru ceea ce s-a întâmplat şi pentru consecinţele care au venit şi care vor veni. Însă, aşa cum este normal, responsabilitatea cea mai mare revine factorilor de conducere.

Dacă sunt unii care au ceva opoziţii, le transmit că în Coran există o interdicţie expresă ca să nu se comită avorturi în situaţii de sărăcie. Românii care au luat de multe decizia de avort pe aşa zise motive economice trebuiau consiliaţi şi avertizaţi foarte clar asupra unor astfel de lucruri, pentru creştini suferinţa împreună în sărăcie fiind calea de urmat, aşa cum specifică de altfel şi Coranul. Fenomenul trebuia de asemenea discutat foarte serios la nivel naţional atât la nivel politic cât şi la nivel religios iar tăcerea de mormânt în care a fost învăluit fenomenul aruncă o culpă extrem de gravă asupra tututor instituţiilor responsabile.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la toată viaţa mea, chiar şi aşa cum a fost sau în halul în care a fost, CU NICI UN CHIP NU MI-AŞ FI DORIT SĂ FIU AVORTAT. Şi cred că şi ceilalţi sunt de aceeaşi părere. Acest fenomen de avorturi nu mi se pare altceva decât unul bazat pe o ideologie sau pe o gândire de tip nazist sau bolşevic, doar că aici nu mai este vorba despre eliminarea celor de o anumită rasă sau clasă socială, ci de eliminarea celor indezirabili pe nişte criterii absolut aleatorii şi în realitate nejustificate.

Cred deci că avortul trebuie interzis şi că Biserica are obligaţia de a promova o asemenea politică şi de a se asigura pe toate căile posibile care îi stau la îndemână ca această politică să fie decisă şi aplicată în practic, precum trebuie controlată inclusiv prin intermediul organelor ecleziale pentru aceia care fac parte dintre creştinii ortodocşi. Asta în sensul că fiecare cult trebuie să se ocupe de oamenii lui, nu în sensul în care ar fi vorba despre o chestiune egoistă.

În ceea ce priveşte homosexualitatea, este bine ştiut că din punct de vedere religios este un păcat foarte grav, un păcat de moarte, iar din punct de vedere psihiatric ori psihanalitic, din câte am citit până acum, acest fenomen este văzut ca o perversiune, ca o inversiune sexuală, ca un lucru în mod cert anormal deşi nu ştiu cât de patologic. Însă este clar că din punct de vedere religios este vorba despre o boală spirituală gravă. Homosexualilor în mod clar trebuie să li se respingă aşa zisele "căsătorii" sau cum le-or mai denumi, şi în mod special adopţia de copii. În primul rând că aici nu este vorba despre copiii proprii ai homosexualilor. În al doilea rând, din punct de vedere spiritual este din start absolut inacceptabil. În al treilea rând trebuie avute în vedere posibilităţile de corupere morală, spirituală precum şi alte consecinţe nefaste pe care le poate avea pentru dezvoltarea unui asemenea copil dat pe mâna homosexualilor. Nu ştiu dacă trebuie băgaţi la puşcărie, dar în mod clar trebuie controlat fenomenul pentru ca nu cumva actualii homosexuali să îi pervertească şi pe alţii la problema lor, la anormalitatea lor, ca să mă exprim în termeni mai soft.

La noi care? La Lutherul nostru ortodox? Te pomenesti ca ar fi mai breaz decat cel catoloc. Pai de ce? Ca e ortodox! :21:

traim alte vremuri amice, oamenii s-au schimbat! Si pe fondul acestor temeri trebuie sa acceptam ierahi corupti, fosti colaboratori ai securitatii? Cu ce sunt acestia mai breji decat Luther sau Calvin?...da stiu...trebuie sa ne rugam pentru ei si sa-i acceptam asa cum sunt (caci de, sunt urmasii apostolilor. Oare?) si sa le cantam "pre STAPANUL"

Aha!...
Raskolnikov, Ivan Karamazov (nu si Aliosa).... Stia ceva Dostoievski...

1. In primul rand, dupa cum am constatat informatiile tale care defaimeaza pe cutare ierharh sunt informatii de mana a 2a. Sau a 3a sau mai mult.
Asta nu te ingrijoreaza?

2. Spune-mi alternativele.
Alegeri democratice ale ierharhilor?
Demonstratii de strada pentru a da jos pe cutare sau cutare ierarh?

Nu vorbeam despre nici un umanism, este o interpretare greşită de-a dumneavoastră. Practic nu doar că tăgăduiţi teologia părintelui Stăniloaie, dar inconştient negaţi obligativitatea instaurării împărăţiei lui Dumnezeu şi prin oameni, încercând să mascaţi lipsa de responsabilitate a Bisericii Ortodoxe pentru transformarea acestei lumi în împărăţia lui Dumnezeu. Omul, şi în special creştinul, este un colaborator al lui Dumnezeu pentru instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, şi această împărăţie este Planul lui Dumnezeu. Lipsa de lucrare sau lucrarea de mântuială pentru instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, între oameni şi în oameni, constituie un păcat tocmai împotriva acestui Plan al lui Dumnezeu. Interpretarea dumneavoastră este greşită, pentru că nu mă refeream la un proiect de tip umanist, ci la Proiectul lui Dumnezeu, proiect pe care unii tot ţin morţiş să îl saboteze într-un fel sau altul, promovând lucrarea de mântuială în locul lucrării de mântuire.

Domnule AlinB, dumneavoastră ori nu vedeţi ori vă faceţi că nu vedeţi consecinţele sau măcar unele dintre ele ale implicării romano-catolicilor în politică. Fie şi numai pentru o competiţie sau pentru o contracarare a influenţei catolice anti-ortodoxe în politică ar trebui ca Biserica Ortodoxă să aibă în vedere implicarea în acest domeniu prin mijloace specifice. Observaţi că spre exemplu în problema Stat(us)ului Romano-Catolic Ardelean implicarea politică pe diferite căi a catolicilor le-a adus câştiguri atât în perioada interbelică precum şi în perioada de după lovitura de stat din '89 şi asta în ciuda faptului că istoria şi documentele le stau şi le-au stat împotrivă. Nu spun că Biserica Ortodoxă ar trebui să se folosească de aceleaşi mijloace absolut mizerabile ale catolicilor şi să treacă totul prin politica "Scopul scuză mijloacele", dar BOR spre exemplu este clar că are nevoie de anumiţi factori, şi nu doar BOR ci statul şi poporul român, pentru a se apăra măcar în faţa agresiunii catolice, fie ea făcută de una singură, fie făcută în conjuncţie cu agresiunile ungurilor. Observaţi cum s-au folosit de factorii politici şi cum prin jocuri oculte calcă pur şi simplu legile statului român în picioare, deschizând din nou calea iredentismului şi şovinismului maghiar precum şi prozelitismul catolicilor într-o ţară majoritar ortodoxă, atât al celui greco-catolic cât şi al celui romano-catolic. Cum vă explicaţi că ortodocşii sunt atât de discriminaţi şi de călcaţi în picioare, cum vă explicaţi că catolicii îşi obţinuseră un regim preferenţial şi discriminator la adresa Ortodoxiei prin acel Concordat din perioada interbelică, cum vă explicaţi că se calcă în picioare legile statului român şi cum vă explicaţi că tocmai politicienii români sunt cei care nu apără interesele legitime ale poporului şi statului român şi ale Bisericii Ortodoxe Române? Şi cum nu înţelegeţi sau vă faceţi că nu înţelegeţi că BOR are nevoie şi de o altă implicare în viaţa socială, politică pentru apărarea intereselor sale?

Luaţi de exemplu cazul lui Tăriceanu. Cred că prin 2006, nu mai ştiu sigur dacă Aurelian Pavelescu sau altcineva, vreun naţionalist, făcuse rost de o interceptare a unor importanţi lideri maghiari în care aceia spuneau că Tăriceanu este omul lor. (Nu ştiu exact din ce postură vorbeau acei unguri, dar aşa spuneau că Tăriceanu este omul lor.) Observaţi implicarea lui Tăriceanu în problema retrocedărilor aşa ziselor proprietăţi ale romano-catolicilor, în problema Fundaţiei Gojdu, în "privatizarea" celei mai mari bănci româneşti în favoarea austriecilor de la Erste. Cum vă explicaţi toate aceste fapte? Cum vă explicaţi că acum câteva zile Tăriceanu spunea că boicotul de la referendum se datorează exclusiv lui Băsescu, trecând sub tăcere boicotul minorităţii maghiare, boicot care a influenţat în mod semnificativ rezultatul referendumului şi trecând sub tăcere implicarea neavenită, fie chiar şi numai prin declaraţii, a ungurului Viktor Orban?

Păi nu, că guvernarea ortodocşilor este să stea acolo ca ţârcovnicii la icoane şi să pupe icoanele că poate le pică ceva din cer.

sunt informatii VAZUTE cu proprii mei ochi (unele dintre ele-felul sau despotic de a se purta cu preotii) iar celelalte (informator al securitatii) luate de la CNSAS-a fost dovedit ca a fost informator la SECU

DA, doresc alegeri libere ale ierarhilor-VOX POPULI, VOX DEI

Nu este vorba doar de forţare sau neapărat de forţare. Este vorba de diverse metode de influenţare a politicii în spiritul dreptăţii şi al promovării şi susţinerii Bisericii Ortodoxe Catolice a Răsăritului.

Apropo, că tot vorbeam despre Tăriceanu şi despre cum foloseşte Vaticanul politica:
Sursa: http://acasa.bisericaortodoxapetrani...reco-catolica/

De astea ce ziceţi dumneavoastră? BOR ce zice? Sau interesele ortodocşilor, ale ortodocşilor simpli, nu ale clericilor nu mai contează? Cum răspunde BOR, ce atitudine are faţă de astfel de fenomene? Se ştie că în perioada interbelică reacţia ierarhilor ortodocşi şi a unor intelectuali a fost foarte susţinută împotriva Concordatului ne-constituţional al României cu Vaticanul? Azi încă nu se mai pune pe tapet Concordatul în sine, dar elemente din cadrul lui sunt "rezolvate" la presiunile Occidentului. BOR ce face, ce zice, sau nu are nici o poziţie; noi trebuie să stăm şi să tăcem din gură şi să treacă teroarea istoriei peste noi, că doar noi suntem mioritici? Din moment ce unii şi-au realizat interesele sau şi le realizează, ce mai contează dacă poporul şi ţara se duce de râpă, nu-i aşa domnule AlinB? Prin urmare fiecare trebuie să îşi vadă de nasul lui, căci "din viaţă scapă cine poate". Nu ştiu de ce îmi vine în minte perioada bolşevică, atunci când unii ortodocşi stăteau şi făceau bine mersi "afaceri" şi rânduieli cu comuniştii, iar alţii, tot ortodocşi, mâncau şi pământul prin puşcăriile şi lagărele comuniste.