Preotia/monahismul este un dar, pe care il poti primi sau nu ti se descopera. Nimeni nu e obligat sa fie calugar sau preot slujitor, deci nu exista niciun abuz institutional, pentru ca tu ai facut alegerea de a trece de la preotia generala personala, pe care o au toti credinciosii, la preotia slujitoare a Bisericii. Daca ambele moduri de vietuire sunt traite in mod autentic in Hristos, atunci sunt de aceeasi cinste, pentru ca omul nu se mantuieste prin sederea in lume sau in manastire, ci prin smerenie si pocainta, iar acestea pot fi implinite si de mireni si de calugari. In proorocii Moise si Ilie avem chipurile celor doua moduri de vietuire: Moise- chip al casatoriei, Ilie- chip al calugariei. Celibatul este legat de cultul curatiei, prevazut in Vechiul Testament, dar care nu se regaseste in Noul Testament, unde se vorbeste despre episcopi si diaconi casatoriti. Problema de astazi nu este insa celibatul si casatoria, ci incapacitatea omului de a face bine o alegere pe viata si de a se tine de ea. Desigur, vocatia naturala a omului e casatoria, celibatul fiind o vocatie extraordinara, exceptia de la regula.

“Sfintenia monahala si sfintenia conjugala sunt cei doi versanti ai Taborului; culmea si a unuia si a celuilalt este Duhul Sfant. Prin ambele se poate intra in odihna lui Dumnezeu. Ambele cai, contradictorii pentru ratiunea umana, se afla interior unite, tainic identice". (Paul Evdokimov)

Biserica Romano-Catolica a avut motivele ei cand au ales preotii slujitori doar randul celor cu vocatia celibatului, doar in biserica nu este nimic neglijabil, orice nevointa isi are rostul ei. Nu-i insa exclus sa-i primeasca ca si preoti slujitori si pe cei casatoriti. B.R.C se vrea un organism viu, adaptat la nevoile actuale. Din cate stiu exista preoti casatoriti in cadrul ei, cei proveniti din randurile bisericii anglicane, deci celibatul nu mai e obligatoriu pentru toti, asa cum se intampla de altfel in alte biserici particulare ce fac parte din Biserica Catolica. Ce e insa straniu si nedrept, spun eu, la catolici, este ca nu permit preotilor casatoriti (anglicani, greco-catolici) sa oficieze slujbe religioase, decat in "teritoriul istoric" al bisericii lor, alimentand astfel superioritatea inexistenta a preotilor celibi.

Ca au preferat sa aleaga preoti doar din randul celor cu vocatia celibatului, nu consider neaparat un abuz, (desi la o prima vedere pare o discriminare) viitorul preot avand de facut o alegere in cunostinta de cauza, insa sa recunosti ca si preoti oameni casatoriti, dar sa nu-i lasi sa slujeasca decat in “cusca” pe care le-o indici tu, mi se pare un abuz extrem de grav, de parca “preotia” lor ar depinde de intinderea teritoriala, nu de vocatia pastorala, pe care Sfantul Scaun le-a recunoscut-o, atunci cand i-a hirotonisit. Atitudinea asta ne arata ca B.C e preocupata de intinderea teritoriala si raspandirea “puterii” Romei , care sa fie cat mai mare, cat mai mare ,drept pentru care face compromisuri, urmarind o aderenta formala la ea, ca in fond, nu se schimba nimic, tot esti privit drept “inferior”, un supus al Bisericii Romano-Catolice, nu un frate in marea familie catolica. Prevad un cataclism in B.C daca continua pe linia asta, a lucrului cu jumatati de masura.

PARINTELE CLEOPA:DREAPTA CREDINŢĂ A NEAMULUI ROMÂNESC:

“Să ştiţi că rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei.
Coloniştii romani, cărora le-au predicat Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel la Roma, şi cei din Grecia, când au venit aici cu legiunile romane, au adus credinţa ortodoxă. Eram daci pe atunci; strămoşii noştri sunt dacii şi romanii, de la care am rămas noi românii. De atunci, de când am primit sfânta şi dreapta credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Până atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Băgaţi de seamă! Ca popor creştin de doua mii de ani de când suntem noi, am avut toată administraţia noastră şi toată tradiţia noastră sfântă. Să ţinem cu tărie la credinţa ortodoxă.
Aţi văzut dumneavoastră de la primii voievozi creştini ai românilor, de când sunt cele trei Ţări Române, Moldova, Muntenia şi Ardealul, toţi au fost creştini ortodocşi.Aţi văzut pe Mihai Viteazul? Mama lui a fost călugăriţă. Du-te la Mănăstirea Cozia şi vei vedea, lângă Mircea cel Bătrân, care a întemeiat această mănăstire şi-i înmormântat acolo, o lespede de piatră pe care scrie: „Aici odihneşte Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul”. Ai auzit? El domn peste trei principate şi mama lui călugăriţă. Apoi şi Ştefan cel Mare. Du-te la Mănăstirea Probota, unde este înmormântat Petru Rareş, facută de el. Vei vedea lângă dânsul scrie: „Aici odihneşte roaba lui Dumnezeu, Monahia Maria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare”. Ei domni şi mamele lor călugăriţe! Vedeţi voi câtă unire era între credinţă şi conducere atunci? Cel ce conducea ţara avea mamă călugăriţă şi frate călugăr. Aşa trebuie să murim!
Au cunoscut că totul este deşertăciune. Da, erau adevăraţi domni: „Oricât ar fi, viaţa asta este umbră şi vis! Este o scurtă trecere! Dar eu când mor mă duc la o viaţă care nu are sfârşit. Cine are să se roage pentru mine?” Aşa cugetau înaintaşii.
Ai văzut că toţi îşi făceau câte o mănăstire şi mormânt în mănăstire? Fericiţi şi de trei ori fericiţi au fost domnii noştri ortodocşi: Ştefan cel Mare şi Sfânt, la Putna; Ieremia Movilă şi Gheorghe Movilă, la Suceviţa; Petru Rareş, la Probota; Lăpuşneanu, la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistriţa; Mircea cel Bătrân, la Cozia. Ai auzit unde este inima lor? Unde este inima ta, acolo va fi şi comoara ta. Pentru aceea au făcut ei mănăstiri, ca să fie pomeniţi sute de ani la Sfânta Liturghie.
Ştefan cel Mare n-a fost baptist! Mircea cel Bătrân n-a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova, ca nebunii ăştia care au ieşit acum. Nici o sectă nu exista în ţara nostră pe atunci. Aceştia vin din străinătate, plătiţi de masoni, să ne strice dreapta credinţă şi originea noastră şi rădăcina noastră de popor ortodox.
Ce spune Sfântul Efrem Sirul? „Cu omul eretic să nu vorbeşti, în casă să nu-l primeşti, la masă să nu stai cu dânsul, bună ziua să nu-i dai”. Aceştia sunt înaintemergătorii lui Antihrist. Că Mântuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel: Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despărţit de Biserică, s-a despărţit de Hristos. Este om al satanei.
Evanghelia spune: În vremea de apoi vor ieşi hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi pe mulţi vor înşela. Păziţi-vă de sectari care dau broşuri prin trenuri, prin gări şi prin cutiile de poştă şi unde văd oameni, dau gratuit otrava lor. Când vei vedea o carte că nu are aprobarea Sfântului Sinod şi nu are cruce pe ea, dă-o pe foc, chiar Biblie dacă este! Dacă-i sectară şi scrie să nu vă închinaţi la icoane, dă-o pe foc! Nici un păcat nu ai! Aceasta este otrava semănată de înaintemergătorii lui Antihrist. Toate sunt otravă.
Să ţineţi credinţa care aţi supt-o de la piepturile maicilor voastre! Să ţineţi credinţa care o avem de două mii de ani! Nu vă luaţi după slugile satanei, care vin din Apus cu milioane de dolari.
Ei cumpără pe cei proşti şi nelămuriţi în credinţă, ca să rupă unitatea şi sufletul poporului român şi vor să facă cele mai mari erezii şi nebunii în ţara asta.Păziţi-vă de nebunii aceştia! Au case de rugăciune, dar acolo-i casa satanei. Unde nu sunt preoţi şi arhierei, nu este Hristos. Că Mântuitorul a spus aşa la postoli: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, iertate vor fi. Iar cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Nu la sectari le-a spus aceasta, ci la Apostoli, la episcopi şi la preoţi. Căci apostolii prin puterea mâinilor şi prin succesiunea apostolică, au dat harul Duhului Sfânt la toţi preoţii din lume, prin hirotonii.
Deci băgaţi de seamă că sectarii nu au ierarhie canonică; n-au pe Duhul Sfânt în ei; n-au cele şapte Sfinte Taine, nu cinstesc pe Maica Domnului şi Sfânta Cruce şi nu au mântuire. De aceea, feriţi-vă de sectanţi.
Auzi ce spune Apostolul Pavel? Luaţi aminte de voi şi de turma voastră, întru care v-a pus pe voi Duhul Sfânt păstori, zice la preoţi şi la arhierei. Celor doisprezece apostoli pe care i-a ales Hristos când S-a înalţat la cer le-a spus: Staţi în Ierusalim până vă veţi îmbraca cu putere de sus! Şi la Duminica Mare, după zece zile, a venit peste ei Duhul Sfânt de sus, în chip de limbi de foc. Pe urmă vorbeau toate limbile de sub cer. Şi după ce i-a îmbrăcat cu putere de sus i-a trimis zicând: Mergând propovăduiţi Evanghelia în toată lumea, Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cine nu, se va osândi. Deci Biserica lui Hristos are ierarhie canonică, Duhul Sfânt este în Biserică şi cap al Bisericii este Hristos. Toţi sectarii care sau rupt de Hristos şi nu merg la Biserică, sunt fiii lui Antihrist şi înaintemergători ai satanei. Să nu vă luaţi după ei! Să nu spuneţi că nu v-am arătat adevărul!
Să ţinem credinţa noastră pe care au ţinut-o toţi voievozii noştri şi toţi protopărinţii noştri şi toţi românii cei adevăraţi. Dacă vrei să fii fiu adevărat al lui Hristos şi al Ţarii Româneşti, să ţii credinţa cea dreaptă ortodoxă, care o ţinem de două mii de ani. Dacă nu, nu eşti fiu al lui Hristos şi al Bisericii, şi eşti străin de neamul românesc. Nu poţi fi cetăţean creştin şi român, dacă nu ai dreapta credinţă în Hristos. Eşti stăin. Nu eşti fiu al ţării, că fiu adevărat al României este cel care-i ortodox, pentru că Biserica Ortodoxă predomină în ţara noastră de două mii de ani, iar pe cei care-s sectari să nu-i primim în casele nostre.
Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii şi lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinţa lor. Dar aceştia care s-au rupt de Biserica Ortodoxă şi s-au facut sectari, nu sunt fii adevăraţi ai ţării noastre, nici ai Bisericii, ci sunt înaintemergători ai satanei. Aşa să stiţi. Sunt prooroci mincinoşi care vor să vă rupă credinţa şi să ducă la pierzare poporul nostru blând. Tineţi dreapta credinţă şi nu ascultaţi de ei!Ţara noastră românească a fost ortodoxă dintotdeauna şi trebuie să ţină linia Ortodoxiei.
Ortodocşi suntem de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocşi am trăit timp de două mii de ani şi ortodocşi trebuie să rămânem până la moarte. Asta este adevărata credinţă ortodoxă a României.
Nu primiţi nimic din afară, că toţi vor să ne strice unitatea neamului, a credinţei şi a Bisericii. Toţi aceştia sunt vrăjmaşii Crucii lui Hristos.”
( Ne-Vorbeste-Parintele-Cleopa-Toate-Volumele-1-16 )

Multumim Gabriela, lamuritor articol! Dar postarea care a urmat articolului m-a convins ca asa cum ortodocsii si neoprotestantii nu inteleg acelasi lucru prin termenul mantuire, tot asa nici acest articol nu a fost inteles la fel de ortodocsi si neoprotestanti. Pentru mine concluzia acestui topic este parerea Sfintilor Parinti: De la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu!

Iarta-ma, sora, dar la ce iti fososesc toate astea, cata vreme mai poti sustine, iata, ca Sfintii Parinti si-au dat si ei, bietii oameni cumsecade, cu ... parerea.
Chiar asta faceau? Isi dadeau cu parerea?... Te pomenesti ca scuipau si seminte, ale caror coji le aruncau spre interlocutori deodata cu ... parerile.
Mai, mai mai.... chiar nu putem iesi deloc din contextul tiganiei noastre autohtone? Din mrejele tv-ului si fituicilor de strada?
Sora, daca n-ai bagat de seama, Parintii si Biserica spun si fac altfel, altceva, altcumva.

M-ai necajit surioara cu expresia din postare (care sugereaza altele mai dihai pe dedesubt), m-ai necajit si iata, iti spun de la obraz: mai pune si matale mana pe bunul simt al lecturii, al studiului si pe rumegarea scrierilor Sfintilor Parinti. Ti-oi face mult bine si ne vei face si noua. Te rog!

[

QUOTE=ioan cezar;444614]Frate Nicolae, iarta-mi te rog obiectia: pentru faptul ca eu sau fratia voastra am inteles ca Dumnezeu vrea sa ne bucuram noi de viata in lume si in familie, nu putem trage automat concluzia generalizatoare ca toti oamenii sunt chemati la aceasta.
Cu atat mai putin vom putea sa cufundam in arbitrariul sau subiectivismul vietii noastre o intreaga traditie a celibatului la preotii catolici (care isi are radacinile si ratiunile ei puternice) precum si traditia monahala.
De ce nu acceptam ca sunt felurite moduri de a sluji lui Dumnezeu si ca Biserica are discernamantul net superior ratiunilor noastre individuale?...
Nu neg subiectivismul personal, dar nu pot pune in contradictie pe acesta cu insasi Biserica.
Un om ramane un om, oricine ar fi el. Iar Biserica ramane Biserica, indiferent ce crede sau prefera unul sau altul dintre oameni.

Ioan,-nu stiu multe, dar ma bucur ca invat din orice dialog serios-numitorul comun al crestinismului ar trebui sa fie doar Isus Hristos,dar cum???prin cuvintele Lui nu-i asa?...afirmand ca-L cunoastem nu e de ajuns....eu cred in tine de ex. adica in existenta ta dar sa te cred pe tine trebuie sa aud ce zici, sa citesc ce scri si atunci hotarasc daca voi primi cuvintele tale ca adevarate...deci in toate lucrurile ar trebui sa ascultam de Domnul, dar e curios sunt oameni care au partasii cu Domnul sfinti parinti si altii care spun ca le-a vorbit Domnul..si aici e problema daca afirmatiile lor nu corespund scripturii ce facem?.caci astfel am crea o babilonie de credinte sa se adauge in timp cuvinte de-ale Domnului care se contrazic intre ele?Noul testament are ultimuil cuvant acceptam cu totii si pe Pavel si pe ceilalti din scriptura ca de fapt Domnul n-a scris cu mana Lui nici o epistola.Dar Domnul Isus a zis sa ramanem la ce este scris, la ce a scris cine, cand?apocalipsa lui Ioan ne sugereaza incheierea mesajului scris ca suficient pt.a intelege ce trebuie sa facem .cu privire la biserica tu si eu suntem,... Domnul n-a lasat o religie sau cult ci a lasat un mod de viata in urma unei credinte vii,a unei nadejdi care nu e o speranta ci o certitudine...sau ar trebui sa fie....ierarhiile,denominatiunile si multe altele n-au fost lasate de Domnul; ii respect pe oameni,si vreau sa-i iubesc ,cu dorinta de-a fi mantuiti de aceea ma bucur de modul cum scri.Domnul sa te binecuvanteze cu dorinta de a cunoaste si a crede cuvantul Lui fara sa te temi de oameni.AMIN

[quote=ioanna;444621][font=Verdana]Preotia / Ioana din cate am citit cam toate religiile vechi aveau acest sistem al unora care nu se insurau si nu se maritau.erau preoti, preotese ai diferitelor religii. nu vreau sa contrazic ce spui, ca spui frumos...... dar vorbind personal cu mai multi calugari chiar cu rang intre ei, am constatat lipsa cunostintelor biblice .altii stiau ce a zis cutare si cutare sfant parinte dar ce zicea Domnul nu prea stia si m-am mirat de lucrul acesta.e o viata frumoasa de calugar dar de fapt ce cautam noi pe pamant?sa ne sustinem religia,sa ajungem in cer,sa ascultam de Isus?sa incredintam pe oameni ca avem dreptatea de partea noastra?sau pe noi insine sa ne incredintam prin compararea parerilor?argumente toti avem sa sustinem o teorie sau alta,si nu suntem 2 sa gandim la fel.Dar hai sa-L lasam pe Domnul sa vorbeasca inimilor noastre si noi sa ne straduim sa ascultam de cuvintele Lui mai mult decat de oricine de pe acest pamant oricine ar fi el,si mai mult chiar decat de inima si gandurile noastre .Caci exista un paradox...poti sa fi foarte drept si cinstit in umblarea ta dar sa fi pe o cale gresita si ajungand la capat sa ai surprize,,,sau......sa mai cazi, sa te ridici, sa mergi mai departe sa plangi sa strigi dar sa fi pe calea dreapta care are ca final rezultatul dorit,nadajduit...Domnul sa fie calauza noastra in interpretarea scripturilor ca vezi ce inversunati sunt unii sa-l apere chiar daca El nu o cere.Dar stiu ca Domnul e plin de mila pentru toti

antiecumenism
 

sunt de acord cu tine in privinta ecumenismului.nu pot sa zic niciodata de tine ca mergi in rai daca tu insuti nu crezi din toata inima acest lucru....cat despre restul ...trebuiesc cantarite cu un cantar care nu da erori, nici o eroare....am vazut unii mult mai credinciosi ca tine si-au dat viata pentru religia lor dupa ce le-au curmat-o la altii...si sunt gata sa puna din nou mana pe sabie cum a facut Petru ,pana ce ,nu a fost luminat de Domnul.Este foarte bine sa tii la parerea ta si la a altora dar mai bine sa vedem ce zice Mantuitorul de ardoarea noastra de a-L sluji.De fapt sunt niste pasi care trebuiesc urmati,impliniti pentru a ajunge la starea placuta Domnului si iata-i...2 petru cap 1 vers 5,6,7 si 8.... ,,5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos...Ecumenism nu ai sarit nici un pas?Domnul ARE mila si de mine si de tine.AMIN.

Iarta-ma frate, nu am vrut sa te supar, sau sa supar pe cineva. Am folosit cuvantul parere cu sensul de credinta, credinta Sfintilor Parinti. Din cate stiu si hotararile Sinoadelor incepeau astfel: Parutu-ni-s-a noua si Duhului Sfant.

Frate Nicolae, mult ma mir de marturisirea pe care o faceti Ioannei, in legatura cu calugarii pe care fratia voastra i-ati intalnit.
Ma mir mult deoarece nu de putine ori m-a mangaiat Bunul Dumnezeu prin discutiile pe care le-am avut cu unii dintre calugarii nostri, din Bucuresti sau din alte zone ale tarii.
Nu stiu cum s-a facut, dar chiar si cand eram student la Teologie (am absolvit 1 an, doar unul singur din pacate) si mai deslusisem cate ceva din Scriptura, bunii calugari ma luminau si ma mangaiau prin cuvintele lor. E drept ca le dadeam tot creditul, ma aratam dornic si insetat de Adevar si nu aveam nici un gand de impotrivire fata de invatatura. Eram deschis. Iar apoi, in timp, tot ce am auzit din gura lor, nu doar ca a ramas valabil, dar s-a tot asezat, a dospit...
Asa incat, ce pot spune, poate ca ati voit sa obtineti ceea ce ati si obtinut.

Da sora draga, desigur, ma iertati pentru iritare. Da, e cu totul altceva contextul pe care il citati. Nu e vorba de parere in sensul pe care il dam noi astazi termenului. E cu totul altceva, dar aceasta poate ne va lamuri un frate mai avansat in Teologie, cuvantul "Parutu-ni-s-a noua si Duhului Sfant" meritind, cred eu, o lamurire aparte.
Ma iertati,
Domnul sa va ocroteasca!

P.S. Am intalnit un calugar tanar care stia Biblia pe de rost si facea cu mare usurinta conexiuni, din memorie, intre un pasaj sau altul. Uimitor!... Era un tanar de o rara curatenie, de o rara frumusete, si printre altele mi-a lamurit o parte din intelesurile psalmilor cum nu aveam sa mai aud sau sa citesc la nimeni (nu in sensul ca era original, ca avea vreo invatatura aparte, ci intrucat stapanea bine miezul lucrurilor, aducea argumente scripturistice variate si facea trimiteri precise la scrierile si viata Sfintilor Parinti, la practicile din Biserica, la continutul slujbelor noastre etc.)... Asadar, eu am avut parte de calugari ortodocsi care stapaneau foarte bine Cuvantul Scripturii si care il si traiau prin insasi viata lor.
Domnul sa ne miluiasca!

Ioan ,Slava Lui Dumnezeu, ma bucur sa aud asta ,cand ma gandesc de fapt ca nici unul dintre noi nu vrea sa ajunga in iad ,ci ne straduim sa fim placuti Domnului tocmai pentru a avea parte de rasplata Lui.dar eu ma bucur ca pot crede ca sunt mantuit.cand am inteles multe zile plangeam, asta e.ma miram cum de pot crede asa ceva.Dar e totusi scris ca trebuie sa crezi,ca aceasta credinta ne mantuieste de fapt.Domnul Isus a murit pentru pacatele intregii omeniri nu-i asa?indiferent de religie...atunci cine beneficiaza de ea,de mantuire?cine crede...ce sa creada??.....ca Domnul Isus a purtat pacatele noastre noi nu le mai purtam si a murit pentru ele a platit cu viata Lui....noi mai trebuie sa platim??? pai nu daca a platit Domnul...ce se intampla cu cei care vor sa plateasca???..parerea mea e ca acei oameni au o parere destul de buna despre viata lor si vor sa fie judecati ,,cuvantul spune cine crede,e ceva personal,religia e nationala nu conteaza, caci Domnul a murit pentru pacatosi nu pentru cestini sau indeosebi pentru romani.. au mai postat frumos aici si alte persoane...e o fff mica neintelegere a acestui aspect...primesc mantuirea gratis in dar ..suntem de acord aici...dar.viata mea ,prin faptele mele, trebuie sa dovedeasca aceasta mantuire, aceasta credinta..de ex eu n-am religie cu sufletul nu ma simt legat de nici o doctrina a vreunui cult, ci ma simt legat de o persoana minunata care si-a dat viata si nu in zadar,ci pentru noi, Domnul sa te binecuvanteze

In greaca e verbul dokein, care, intr-adevar, inseamna "a parea", chiar "a parea potrivit" (de aici primul sens al cuvantului doxa, "parere" - buna sau rea - in opozitie cu episteme - cunoastere). Folosit impersonal, ca aici, are sensul mai puternic de "a hotari".

In legislatia democratica ateniana, formula este "edoxe te boule kai to demo" - "senatul si poporul au hotarat...". Ar fi cam nepotrivit sa se traduca mot-a-mot prin "senatului si poporului li s-a parut ca..." intr-un text de legi, pentru ca pe romaneste "parere" are o nuanta mai degraba peiorativa, tinand de arbitrar. Or oamenii acestia chiar dezbateau legile, nu le dadeau asa, cum li se parea / nazarea lor, ca doar traiau in democratie.

Formula "edoxen hemin kai to pneumati..." are aceeasi structura si cred ca mai corect (in sensul de mai fara echivoc) ar trebui sa fie inteleasa, daca nu si tradusa "Noi si Sfantul Sinod am hotarat...". "Parutu-ni-s-a noua si Duhului Sfant" e o traducere mot-a-mot.

Oricum, si Ioan Cezar si Ekaterina au inteles despre ce este vorba, ca nu este o "parere" arbitrara, ci una autorizata, cu valoare de dogma, de lege.

Multumim glykys pentru lamuriri.

Ai dreptate ca parere are si o nuanta peiorativa dar primul sens este acela de credinta, punct de vedere, conceptie, judecata, consideratie a unei persoane.

Sigur, asta fara doar si poate si totusi explicatiile au fost binevenite.

Ma iarta, frate, dar imi e greu sa citesc ce scrii, cata vreme nu te obosesti sa te incadrezi in minimum de politeta si sa scrii si tu ca tot omu, cu alineat, cu punct si virgula... ma intelegi... forma asta ieftina de manipulare prin dezordine in scris, a la bedros horasangian nu tine la mine. De ai chef de literatura io zic ca e foarte bine dar nu ai nimerit nici omu nici pomu. Somn usor!

Multumesc, surioara draga, multumesc! Bune precizari, slava lui Dumnezeu!
Pace, binecuvantare, bucurie intru Hristos Domnul! AMIN+

Da,multumesc!Am mai primit sfatul acesta de curand,dar nu l-am inteles prea bine.Nu-mi ramane decat sa ma rog ca Domnul IIsus sa se indure si sa aibe mila de cei care n-au inteles ca pot fi mantuiti aici in viata aceasta pamanteasca.Caci dincolo sigur e judecata si daca cineva crede ca scapa cu viata lui, cu cantaru, l-as sfatui sa se mai gandeasca!Mi-a parut bine!

Nu faci decat sa te agati de nebunia unui calugar catolic ratacit pe nume Luther care a vrut sa creada ca simplul gest de a crede este suficient pentru mantuire, restul nu mai conteaza.

Si roadele lui s-au vazut, a facut ce a osandit la fratii lui catolici - a ucis, terorizat, oprimat in numele credintei, a stricat Cuvantul lui Dumnezeu si a deschis usile ratacirii pentru toti care au crezut in el si ca lucrarea lui ar fi fost de la Dumnezeu.

Asadar conteaza, fiecare gand, fiecare cuvant, fiecare fapta din viata asta conteaza si atat timp cat pacatuiesti dar nu te pocaiesti cu autentica pocainta pentru ca te minti ca esti mantuit si nu vei mai intra la Judecata nu faci decat sa mergi spre osanda.

Tu nu esti legat de o persoana, de Hristos, ci de un concept caldutz care iti ofera un fals confort al constiintei in viata asta dar iti inchide calea spre pocainta si implicit calea spre mantuire.

Esti sigur?Niciodata nu m-a influentat Luther,si dealtfel eu cred ca un om care a facut asa ceva in numele credintei sau al lui Dumnezeu nu-l cunostea pe Mantuitorul.Luther n-a fost un om al Lui Dumnezeu ci un om al unei religii,cult sau cum vrei tu.Nimeni nu m-a influentat sa aleg calea mantuirii, decat Duhul Domnului care ne face sa ne recunoastem, pe toti ,ca suntem pacatosi, dar totodata ne indeamna sa rezolvam aceasta stare.sper ca nu te simti jignit de raspuns.O noapte buna!

Poate ca il cunosti bine pe fratele Nicolae ca sa afirmi asa ceva. Daca nu il cunosti pe el, si nici viata lui, atunci poate ai vreo revelatie de la Domnul. Iar daca nici aceasta nu ai, cu ce drept il stergi tu din cartea Vietii Mielului?

Domnul sa te binecuvanteze,Ucenic!Si Domnul sa binecuvanteze si sufletele care n-au capatat mantuirea cu dorinta de a-si cerceta cu sinceritate sursa credintei sau religiei lor ,pentru a ajunge la acea stare minunata de copii ai Dumnezeului Cel Viu, acceptand lucrarea Domnului Isus ca plata pentru pacatele lor ,sa nu doreasca sau sa astepte judecata.Domnul e plin de mila. Amin

“Mantuirea” asa cum o intelegeti d-voastra, e acceptata de ortodocsi, caci mai sunt si oameni traitori printre noi. Cine se bucura din viata asta de toata lumina si bucuria comuniunii cu Hristos, la Judecata El va revarsa viata si fericirea comuniunii depline peste el, iar daca nu-L urmeaza pe Hristos in viata asta, va ramane intr-o lipsire definitiva de bucuria comuniunii cu El si dupa moarte, sau cum spune insusi Mantuitorul: Cine va crede şi se va boteza,va fi mântuit”. (Marcu 16:16). "Mantuirea" reprezinta scopul si rezultatul operei lui Hristos cu privire la om: pregatirea renasterii omului sau a salasluirii lui Hristos, renasterea omului in Hristos, progresul omului in viata cea noua in Hristos, insusirea mantuirii prin credinta si fapte izvorate din credinta. De aceea, viata crestinului e o stradanie continua de a redobandi in mod palpabil chipul si asemanarea Celui care ne-a zidit, efortul solidar sprijinindu-se pe o solidaritate sufleteasca si spirituala a semenilor.Pentru noi mantuirea presupune iubire si comuniune, opera de mantuire fiind dusa la indeplinire in forma comunitatii (ecclesia), care este unirea noastra cu Dumnezeu si intre noi. Toti crestinii pot castiga unii de la altii, fiecare avand ceva de comunicat si de primit de la ceilalti. Mantuirea o accepti, insa toata viata ti-o insusesti activ, de aceea ortodocsii se feresc de afirmatii de genul “sunt mantuit”, care te conduc spre sedentarism spiritual. Urcusul omului in desavarsire este nesfarsit si nu se poate spune de nimeni ca a trecut dincolo de desavarsirea sa, incat ceea ce face pe deasupra nu se mai asimileaza persoanei sale, ci e un prisos.

Bine punctat si lamurit, ca de fiecare data.
Sora draga, sa nu te mandresti citind aceste cuvinte si nici sa te inalti dar, dupa cum este scris: "... cui merita cinstea, dati-i cinstea."
Domnul sa te binecuvinteze!.

Laudat sa fie Domnul Dumnezeu, caruia ii multumim pentru toate! Amin.

Teoriile care le expui nu sunt noi dar nici n-ai sa le gasesti la originile crestinismului.
Apartin celui susnumit - Luther si care n-a fost inspirat de Dumnezeu ci dimpotriva desi a sustinut contrariul asa cum il sustii si tu.

Constiinta este un dar de la Dumnezeu dar nu intotdeuna evolueaza sub semnul harului - a se vedea rezultatul in cazul lui Iuda.

Nu foarte departe sunt si cei care in loc sa caute pocainta autentica si sa se intoarca la UNA Soborniceasca si Apostoleasa Biserica aleg tot felul de crezuri care sa le linisteasca constiinta fara insa a-i conduce spre o autentica transformare spirituala.

Omul schimba un narav cu altul, pacate vizibile (fumat, baut, etc.) cu altele mai subtile (mandria, erezia).

Ii inteleg pe cei care n-au avut contact cu credinta crestina autentica, insa nu pe cei care traiesc intr-o tara in care ortodoxia e la un pas, care au dialoguri cu ortodocsi, carora li se explica credinta ortodoxa si totusi o resping cu superficialitate si autosuficienta - semn ca ceea ce ei iau drept transformare spirituala nu este una autentica ci plafonare spirituala.

Intr-o biserica decazuta, care isi cauta interesele, Luther a vrut sa traga un semnal de alarma si a fost exclus. Ce ai fi facut tu in locul lui? Ai fi ramas suspus in fata nedreptatii sau ai fi asteptat pana vin ortodocsii in Germania? Ar fi durat ceva timp, caci si astazi abia ii vezi pe acolo...

E usor sa stam intr-o tara ortodoxa si sa-i declaram eretici pe cei care, traind intre eretici, se chinuie sa traiasca altfel. Dar ereticii dintre eretici isi stiu si ei necazul...Au si ei luptele lor si se chinuie sa traiasca curati asa cum se pricep. Oamenii care au "credinta crestina autentica" stau grupati in cateva tari est europene si se mandresc cu credinta lor ineficienta pentru miliarde de oameni care nici nu au auzit de ea. Ei traiesc intre oameni care, ca si ortodocsii, declara ca au credinta crestina autentica, si tot ca ei o si dovedesc, asa ca, tot o apa si un pamant...

As fi fost diplomat in relatia cu Papa,daca tot vreau sa trag un semnal de alarma si mai ales vreau sa se remedieze "caderea" bisericii, insa daca vezi corespondenta vulcanicului Luther cu Papa ... El si-a aruncat "crucea" atunci cand s-a despartit de Biserica, pentru ca el si-a cautat excluderea.

Din pacate si stramosii sai erau despartiti de Biserica de 500 de ani, la fel ca si Papa. Din ce am auzit la preoti ortodocsi, a fost un lucru bun ca a vrut sa reformeze BC care era pe drumul gresit, doar ca a gresit si a deviat si mai mult. Singura solutie era sa o aduca la ortodoxie, sau cel putin grupul lui.

Un om nu poate creste mai mult decat crezul sau.

Ma indoiesc ca a fost bine intentionat.
Nu cred ca a vrut niciodata sa reformeze BRC.
Nu era chiar atat de rupt de realitate.
Si nici nu avea cum din moment ce "revelatia" sa ("sola fide") nu era decat rezultatul unei batalii pierdute.

A vrut doar sa arunce o provocare care precedea o inevitabila schisma pusa la punct de altfel din mediul politic.

Vezi ce am scris si pentru catalin2.

Si se straduiesc sa ramana la "priceprea" lor cu toate ca sunt invitati sa deschida ochii si sa aprofundeze lucrurile.

Este asta o atitudine spirituala sau aderenta la un sistem formal ca rezultant a unor compromisuri carora nu le pot pune capat?

Tocmai ca nu e "credinta lor" daca poate un neoprotestant sa inteleaga conceptul, pentru ca la ei credinta intotdeuna e produsul lor adhoc pus in carca lui Dumnezeu.

Luther nu s-a desprins de Biserica ci de biserica romano-catolica.

Sunt totusi niste diferente..

Aceste lucruri s-au stabilit de multe sute de ani, noi azi nu declaram eretici, decat la erezii noi.
Ortodocsii nu se poate spune ca se mandresc cu credinta lor, doar o marturisesc. La fel, cineva care spune ca o zebra are patru picioare nu spuen asta ca sa se mandreasca, ci ca asta e adevarul. Dar cineva care crede ca zebra are doua picioare i s-ar putea parea ca acela se mandreste.
Dreapta credinta mantuitoare nu are cum sa fie ineficienta, are aceeasi eficienta ca oricand dar doar pentru cine vrea. Nu se poate ca la alte religii sa impunem credinta si altora chiar daca aceia nu vor. Iar azi sunt mai multi ortodocsi decat au fost vreodata in istorie crestini, ca numar. Cine e pregatit pentru mantuire gaseste Dumnezeu o cale sa ajunga la adevar si la BO, dar cine nu este poate sa fie si in mijlocul ortodoxiei ca nu se converteste la ortodoxie. Si pe forum au fost multi eterodocsi care au auzit multe despre ortodoxie, dar nu am auzit pana acum sa se converteasca cineva. E si problema noastra, daca aud de la unii ortodocis ca "merge si asa" si se pot mantui linistiti si asa ce rost mai are sa vina la adevar?

Cred ca e corect, am vrut sa adaug si eu asta dar am uitat, mi-am amintit cand am citit mesajul tau. A vrut mai mult sa-si impune propriile pareri si apoi a fost luat de evenimente. L-au excomunicat, el n-a vrut sa renunte, asa ca a inventat ceva nou in care sa nu mai conteze asa mult biserica pentru ca fusese excomunicat. La final chiar el a regretat ce a facut, pentru ca de atunci incepusera sa se faca grupuri si grupulete, fiecare cu teoria lui.

Luther a fost categoric un om; a avut greselile lui. Dar intre ce si ce ar fi avut de ales? Insa, apropo de tema topicului, Alinush a evitat sa imi spuna ce ar fi facut el in locul lui, daca s-ar fi nascut catolic in Germania pe acea veme.

Insa nu persoana lui Luther ma preocupa pe mine neaparat, ci unii care stau doar si striga :" Huo, ereticul!" fara sa ridice macar un deget ca sa mantuiasca acesti eretici, demonstrand cu fapta, nu numai cu gura, ca a lor credinta este cea mai buna. Caci din exterior ereticul nu vede o diferenta prea mare intre unul care se lauda cu singura credinta adevarata si altul, care tot cu asta se lauda...


Catalin, zebra aia mai trebuie si aratata... Stie brazilianul sau mongolul ca tu ai o zebra cu doua picioare? Caci ei au vazut-o doar la np...aia o mai si arata uneori pe langa faptul ca zic ca o au.

A fost chiar mai grav decat "un om care a avut greselile lui".
A fost un deschizator de drumuri in directia ereziei si a schismei.

Ceea ce sunt azi e produsul a celor ce s-au intamplat in ultimii cativa zeci de ani, doar Dumnezeu stie cine/ce as fi fost atunci.
Eu nu sunt Dumnezeu.

Fapte sunt cu duiumul, nu degeaba Biserica are o gramada de sfinti.

Pai uite ca nu dupa sfinti se uita ereticul ci dupa pacatosi pe care ii judeca ca si pacatosi in timp ce pe sine se judeca ca sfant si mantuit.

Cum poate un om sa faca un orb sa vada? Doar Dumnezeu poate si numai daca orbul vrea sa vada, nu este in Sf. Scriptura un singur caz de orb care sa-i convina statutul de orb, sa vrea sa fie orb si totusi Dumnezeu sa-l vindece de orbire.

...spui tu Alin, facand aluzie la fratele nostru Nicolae. Si ai dreptate. Cuvantul acesta este inspirat de la Hristos care spune: "Ucenicul nu este mai presus de invatatorul sau, nici robul mai presus de domnul sau." (Mat.10:24)

Asa nici el, nici eu si nici tu, nici unul nu suntem mai mari decat crezul nostru, nu ne ducem mai sus decat marturia noastra de credinta. Foarte adevarat.

Si cum marturia noastra de credinta are in vedere pe Hristos ce ne putem dori mai mult decat atat?

in El avem viata, miscarea si fiinta. In El avem rascumpararea si prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau. Ce putem nadajdui a avea mai mult sau ce putem a fi mai mult decat atat?

Noi nu putem sa fim mai mult decat El si nu ne dorim nimic mai mult decat sa fim gasiti deplin in El, Iisus Hristos, Domnul in care ne punem toata credinta noastra.

Iata, El este Crezul nostru inaintea lui Dumnezeu, Tatal.

Nu te uiti destul de adanc, Alin. De multe ori, sub o teologie perfecta se ascunde un strigat de disperare. Si poti vedea asta inclusiv la multi ortodocsi.
Dumnezeu vindeca orbirea prin oameni, nu tunand din ceruri. Omul constientizeaza ca e orb, are nevoie de vindecare, dar nu vede nici un apostol la care sa alerge. Nu sfintii din carti vindeca, Alin, ci sfintii vii, care merg printre oameni cautand oi pierdute si aducandu-le in staul. Asta este ce ii lipseste BO (de fapt nu lipseste ci e foarte rar): sfintii vii care sa dea marturie in exterior, cate necrestini. Cei ce se convertesc la ortodoxie se convertesc in general pentru ca citesc carti, deci o convingere mentala, nu neaparat pentru ca vad fapte de credinta.

E biserica plina de sfinti? Dar unde sunt, ma rog? Pe un munte sau in carti de istorie? Prea departe de ereticul care locuieste intre neo-protestanti sau catolici.
Lasandu-i insa pe necrestini, macar de crestinii ei de s-ar putea ocupa BO, caci prea multi sunt ca niste oi fara pastor...

Cea mai apreciata stare la oamenii cu care a stat de vorba Domnul Isus a fost sinceritatea.Ca dovada ca cei sinceri au primit intotdeauna raspunsuri favorabile ca sa zicem asa,femeia samariteanca L-a recunoscut ca Mesia,Nicodim nu stia ce vrea, dar a afirmat un adevar ,,Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; si a primit un raspuns dupa nevoia si framantarile inimii lui...Cand il cautam pe Dumnezeu incercam sa fiu cat se poate de sincer in cautarile mele, adica putem spune in rugaciuni .Daca esti sincer si cauti un raspuns,ai o nelamurire, poate si primesti raspunsul aici pe forum,poate l-ai si primit si poate l-ai trecut cu vederea.important e sa fi SINCER ca si Nicodim din ex.nu stia ce vrea dar fiind manat de o dorinta sincera a primit raspunsul .Cei care sunt sinceri vor primi raspunsuri pentru a li-i se satisface setea de Dumnezeu IL vor gasi pe Isus chiar daca nu-L cauta.Raspunsurile doar El le da ,si unii din noi suntem doar ca niste postasi care le ducem.Deci sa nu ne mai uitam la postasi ci la ce aduc ei din partea Celui ce trimite.Am scris asta vizavi de un topic in care cineva intreaba ceva,primeste un raspuns dar il ignora si filozofeaza mai departe.El nu doreste raspuns ,ci doar filozofeaza si atunci cu adevarul in fata nu-l poate vedea ca e orb,,,apropo de ce-ati scris mai sus,,caci nesinceritatea lui e orbirea lui.Asta le reprosa Domnul si fariseilor.Domnul sa ne ajute sa fim sinceri ca sa putem vedea!