Sfântul Maxim a fost un ascultător desăvârşit. Călugăr fiind, el s-a opus unor episcopi care erau ei înşişi în neascultare faţă de papa şi care au mai ţinut şi sinoade tâlhăreşti, în ciuda mesajelor papale prin scrisori şi prin legaţi speciali.

Ca de Cristos ascult de episcopul meu, PS Mihai Frăţilă. Dar, dacă mâine intră în schismă faţă de papa, nu încetează de a mai fi episcop, dar încetează de a mai fi episcopul meu şi nu îl urmez.

Nu amestecam lucrurile. Chiar nu vezi ca nu e cazul sa intervii? Numai de papa nu vreau sa aud acum.

Acuma,nu ca tin cu Mihnea,desi il admir pt.franchetea sa,dar ce ai cu el?Te obliga sa citesti?

N-am nimic, doar ca se discuta o problema care se refera strict la ortodocsi. Nu e cazul sa intervina alte confesiuni. Vrem sa fim lasati in pace sa ne spalam lucrurile in familie.

Daca tot vrem sa le spalam in familie,nu crezi ca e cazul sa se discute in familie?
"Generalitati" si insasi forumul care este deschis tuturora,nu este familie.Nu crezi? Parerea mea e ca se face prea mult caz fara sa stim ce s-a intampat cu adevarat.Daca au gresit,se vor intoarce si mare va fi bucuria,daca n-au gresit,gresim noi si trebuie sa ne indreptam iar odata indreptati,mare va fi bucuria.

O posibila lamurire
 

Pot spune ca vorbesc in cunostinta de cauza.Am fost la Man.Brancoveni o perioada mai indelungata in urma cu aprox.3-4 ani.AFIRM CU TOATA RESPONSABILITATEA CA PARINTELE AVEA O OARECARE FRUSTRARE IN CEEA CE PRIVESTE ANUMITE ATITUDINI DIN BOR dar si reprosuri la adresa unor ierarhi. Personal cred ca "fixismul"monahal l-a biruit desi era un duhovnic caruia ii placea sa se afiseze intr-un mod nonconformist (ex. spovedea facand plimbari prin gradina manastirii).
Inca odata credinta dusa pana la fanatism nu aduce niciun spor duhovnicesc.Calea imparateasca este:Si pe aceea s-o faci nici pe cealalta sa n-o lasi.
Daca dorim o schimbare in bine atunci s-o incepem cu noi. Oare marii nostri duhovnici:Parintele Cleopa, Arsenie Papacioc, Teofil,Arsenie Boca,Lavrentie si tot soborul Frasineiului,etc,etc, nu ar fi luat masuri daca intradevar stilismul ar fi reprezentat ceva ziditor pt.sufletele noastre? Este mai de folos protestul prin schisma? Personal cred ca nu...

mie mi se pare ca la noi la BOR s-a cam terminat harul... s-a dus baba cu colacii.. si nu numai la noi ci si la toata biserica ecumenista..

Un exemplu negativ pentru noi ,inca o pata in plus pe obrazul ortodoxiei. Foarte trist ca Diavolul si-a bagat coada exat acolo unde nu ar fi trebuit sa invinga .

Si de ce crezi tu ca a invins? Daca e doar o provocare si pe urma pleaca cu coada intre... idei.Hai sa nu ne mai agitam atata,hai sa imprastiem in jurul nostru,blandete,pace,bucurie,sa fim ca licuricii,sa sclipim un pic in bezna...noptii si cand se face ziua sa ne retragem caci oricum nu putem fi vazuti,se vede doar LUMINA.

3. Sinodul talharesc de la Efes (449). Fata de tulburarea produsa de erezia lui Eutihie, s-a hotarat ca invatatura lui Eutihie sa fie prezentata si discutata intr-un nou sinod, care a fost convocat la Efes, pentru luna august 449.
Eunucul Hrisafie, sustinator si ruda cu Eutihie a facut totul spre a fi opriti sa vina la sinod epis­copii banuiti ca sunt adversari ai lui Eutihie. Pentru a da insa sinodului caracterul sau de ecumenic, a primit pe patriarhul Flavian si pe delegatii papei Leon cel Mare. Sinodul s-a deschis la Efes, in biserica Sfanta Ma­ria, la 8 august 449, presedintia fiind incredintata patriarhului Dioscor al Alexandriei.

Dezbaterile sinodului s-au tinut intr-o atmosfera foarte agitata. Ast­fel s-a retras dreptul de vot al ierarhilor care s-au pronuntat in sinodul local din Constantinopol, din anul 448, contra lui Eutihie.
Dioscor al Alexandriei a dictat sinodului condamnarea invataturii or­todoxe despre existenta celor doua firi in persoana Mantuitorului si a impus monofizismul ca doctrina ortodoxa.

Papa Leon I, informat prin delegatii sai de brutalitatile petrecute la Efes in 449, a numit acest sinod : "sinod talharesc", nume care i-a ramas in istorie. In sinodul tinut la Roma in 449, papa Leon cel Mare a respins toate hotararile sinodului talharesc.
http://www.crestinortodox.ro/istoria...451-70571.html

Vorbesti prostii frate chiar daca acum 3-4 ani ai fost la Brincoveni . Nu ai inteles nimic din ce ai vazut si auzit si nici macar nu ai cerut lamuriri. Iar cuniostintelor tale le si dai o insinuare bine directionata . Acum este dis-de-dimineata dar cind o sa am vreme am sa detaliez ! Mai bine te abtineai sau spuneai doar ce ai vazut fara a adauga impresiile tale ! Esti atit de departe de realitatte precum pamintul de cerul cerului . Ai fi avut macar o lauda daca reuseai sa vezi si sa intelegi ca parintele statea in scaunul spovedaniei intre 16- 18 ore,in fiecare zi , ca nu grabea pe nimeni la spovedit , ca spovedania celor veniti prima data la el sau a celor cu cancere sau alte boli grave putea dura si pina la 2-3 ore , ca era extrem de serios si f. atent la tot ce marturiseai si ca fiecare isi primea leacul lui la sfirsitul marturisirii.
Dar probabil ca matale ai fost itinerant prin minastire in cadrul pasiunii ,,globe troters" prin frumusetile patriei ! Pai si astfel , de unde vroiai sa pricepi ce se petrecea in minastire ?

Ca sa nu se loveasca intr-un catolic fiindca spune un adevar, zic si eu aceeasi, cu modificarile de rigoare:

Ca de Hristos ascult de episcopul meu, Inaltpreasfintitul Teodosie al Tomisului. Dar, dacă mâine intră în schismă faţă de Sfantul Sinod al B.O.R., nu încetează de a mai fi episcop, dar încetează de a mai fi episcopul meu şi nu îl urmez. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

Nu dati fratilor! Nu-s nici catolic, nici protestant, nici schismatic, nici fugar de prin manastiri. Sunt doar ortodox si din mila Domnului, preot al Lui. Voi care ve-ti vrea sa luati piatra ce sunteti? Iertati-ma, mai bine! Prea usor dati in cu piciorul in tepusa (Biserica) si prea greu va aratati faptuitori a celor ce alcatuiesc Biserica: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia! Ma mai linistesc la gandul ca nu voi reprezentati Biserica! Cine are urechi de auzit, sa auda si sa se pocaiasca, pentru a nu se face partasi pacatelor straine!

:20:

Sa ne rugam pentru ei sa isi revina si sa revina la dreapta credinta,Dumnezeu sa le lumineze mintile asa cum le-au avut inainte!Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase miluieste-ne si indreapta-ne pe noi pacatosii!

salut,mihele_m
 

de ce pata?iuda a fost pata pe obrazul mantuitorului?nu cred.cine nu intelege sau nu vrea sa fie ortodox, este liber sa caute ce-si doreste.uscaturile se elimina singure iar padurea ramane verde.

eu cred in Iisus ... nu in episcop

daca episcopul nu il marturiseste pe Iisus ... 2 bani nu face

Fara episcopi nu exista preoti.Si fara preoti nu exista Biserica.
Nu ar trebui sa ne facem asa usor judecatorii capilor nostri,caci in fata lui Dumnezeu ei raspund de noi,nu noi de ei.
Un cuvant nu se pomeneste aici,care din fericire zic eu ca inca se aplica din plin Bisericii noastre ,si anume INCREDEREA.
Suntem pusi sa ne indoim de capii Bisericii noastre,calauzindu-ne doar dupa discernamantul nostru in a judeca daca ei,respecta sau nu invataturile Sfintilor Parinti. NU cred ca ne-a pus nimeni paznici in vie,ci suntem doar lucratori chemati sa lucram in frunte cu episcopul si preotul,la via care este a Domnului.
Lasati pe Domnul sa isi vegheze via si sa o apere de dusmani ,El stie sufletul fiecaruia,si El va judeca pe fiecare.
Noi suntem chemati doar sa avem incredere, si prin incredere sa covarsim indoiala,daca cutare greseste sau nu greseste.Increderea e cel mai frumos lucru care il poti darui unui om...

esti pus sa iti folosesti capul pe care ti l-a dat Dumnezeu

unde sunt cei care i-au urmat pe episcopii schismatici? in rai?


nu incredere ti se cere ... ci credinta

Si eu cred in Iisus, dar cel prin care eu, pacatosul, ajung sa-L si primesc, este (printre altii) episcopul. Episcopul este reprezentantul Mantuitorului pe pamant, iar preotii, ucenicii lui. Preotii trebuie sa faca ascultare si e foarte greu de sesizat momentul cand episcopul (sau patriarhul) se face cu adevarat vinovat de ceva, sau este doar un zvon rautacios. Este foarte greu de inteles starea sufleteasca a unei inalte fetze din ierarhia Bisericii, cand trebuie sa faca un anumit compromis si ce s-ar intampla cu "turma" lui, daca nu accepta compromisul. Si este si mai greu atunci cand tu, un parlit de preot din provincie, sau unul de mare influenta dintr-o catedrala metropolitana, sa indraznesti sa ridici vocea impotriva oranduirii, ba mai rau, sa-ti iei bocceluta si sa pleci in ascunzisul codrului, gasindu-ti prieteni credinciosi printre lupi si jivine salbatice, decat printre cei ce-si spun "unsii lui Dumnezeu"!

Din pacate, in ultimul timp ma intreb din ce in ce mai des, unde este adevarul si ce-i de facut, fiindca tot mai multe voci razbat despre pretul cu care se cumpara un post de preot intr-o parohie (bunicica), despre impunerea unor taxe marite catre biserici, (de parca bisericile sunt pline de credinciosi generosi si bogati, nicidecum de babute necajite si oameni nevoiasi ajunsi cu cutitul la os!); despre obligativitatea unei cantitati de ceara, (de parca un canon de iertare a pacatelor consta in cumpararea de lumanari cu kilogramele nicidecum de cat mai multa rugaciune si lacrimi de cainta) si despre inca multe altele pe care eu ori nu le cred, ori nu le inteleg. M-am luptat si inca mai am puterea sa ma lupt si sa iau apararea (fara sa cunosc totusi adevarul) tuturor celor care se roaga pentru noi, plebea de jos, de doua ori victime ale lipsei de informatie si cultura, noi care aflam ultimii sau nu aflam deloc, ce se intampla "acolo sus", nu la Dumnezeu, ca El nu ne minte, ci la reprezentantii Lui de cinste!?
Am fost invatati sa fim supusi, sa ne iubim, sa oferim cu tot sufletul intreaga noastra dragoste, respect si chiar sacrificiu, fara sa cartim si fara sa ne menajam. Speranta moare ultima! Dupa unele opinii, se pare ca e in agonie!
Dumnezeu sa ne ierte pe toti si sa nu ne paraseasca in timpurile grele ce vor veni!

Ma gandesc la multii enoriasi, care il au pe acest parinte drept duhovnic: ce vor face ei acum, ca le-a plecat duhovnicul? Eu as fi devastata si m-as simti orfana sa stiu ca mi-a plecat duhovnicul departe si nu il mai pot cauta cand am nevoie de el.
Si in al doilea rand, ce semnal da un asemenea parinte enoriasilor, care obisnuiau sa mearga la aceasta manastire: sa il urmeze sau sa plece si ei unde or vedea cu ochii? Si asa pleaca f multi romani...
Ma gandesc acum si la Sf. Maxim Marturisitorul: a plecat el undeva, doar pentru ca ramasese singurul marturisitor al ortodoxiei? Nu, a ramas cu tot riscul.
Pentru mine personal, exemplul Sf. Maxim este covarsitor si la o adica demn de urmat.
Pentru mantuire nu numarul anilor este hotarator, ci felul in care ii traim pe acestia, pe care ni-i da Dumnezeu, ducandu-ne crucea.

Am deci toata lauda pentru orele petrecute de acest duhovnic in scaunul de spovedanie, dar cum sa traduc plecarea lui pentru mine, ca fiu duhovnicesc?

eu am crescut in perioada "materialismului dialectic"

daca am ajuns la credinta a fost prin iubirea lui Dumnezeu si prin educatia bunicii mele (vaduva in urma razboiului) ... clerul nu a avut nicio contributie

sper ca voi vedea la preoti taria si simplitatea credintei pe care a avut-o bunica mea

Eu sunt de acord cu tine!E valabil si pentru cei din BOR!
Lui Iisus trebuie sa ii urmam si nu oamenilor...

Sunt f. multe lucruri deosebite legate de gheronul Nichita , de caracterul si moralitatea sa , de taria credintei lui , de practica a vietii in duh si adevar !
Cele mai multe nu pot fi scrise aici din cauza ca fiind multe spuse laolalta lumea nu v-a putea pricepe si discerne . Nu v-a putea vedea padurea de copaci . Poate ca daca v-a fi ocazia vor aparea toate la timpul lor iar daca nu este cu atit mai bine ca se evita birfa. Nu discutia noastra il face pe el sau pe noi apostati !
Eu stiu ca nu numarul orelor patrecute in scaunul spovedaniei arata ortodoxia unui ieromonah (desi ma indoiesc ca pina la acest exemplu dvs. mai cunoasteti unu sau cel mult 2 asemenea !) ca nu numarul celor pe care i-a intors la ortodoxie si a celor ortodoxi intorsi la viata curata, ca nu numarul celor care sub indrumarea lui si-au ales viata monahala, ca nu numarul celor cu boli f. grave care au intrat in lumea de dincolo in rinduiala dreapta si buna a ortoodxiei sau au reusit pocaindu-se cu adevarat si schimbindu-si complet viata si sa supravietuiasca; stiu ca nu cresterea si inflorirea unei minastiri din ruina si pina la stadiul de ,,inflorire" , de sporire continua a obstii , de reinviere la nivel exceptional a artelor traditionale monahale (broderie, pictura, muzica psaltica) de slujire a slujberor bisericii in mod exemplar ... conteaza !
Stiu toate acestea , si ca atare primesc indoiala si refuzul dvs.
Mai stiu insa si ca alegerea ROCOR-ului , in care exista nepatata succesiunea apostolica , de catre parinte si nu intentia principala de a fugi de la calendarul indreptat cum mult este rastalmacita de ,,discutatorii" de ocazie, spuneam deci ca stiu ca si acestea ca nefiind in stare sa arate ortodoxia curata a parintelui !... sau poate tocmai aceasta sa arate !
Probabil ca ati auzit de sf. Ioan Maximovici sau de Filaret al NY sau de Averchie de Jordanvil sau chiar de parintele cu viata sfinta Serafim Rose ! Credeti ca daca ar fi dintr-o biserica fara Duh Sfint si fara succesiune apostolica (nesocotind modul cum s-a infintat aceasta biserica : prin misiune ortodoxa trimisa de Biserica Rusiei in Alaska mai dinainte de revoluria bolsevica, adica de apostazia mitropolitului Serghie Strogorovski !!) acesti ierarhi si monahi ar fi ajuns sa aibe sfinte moaste proprii fara pronia dumnezeiasca ?
Dar probabil ca nu ati citi sau nu v-a interesat sau chiar poate ca siti dar ii socotiti ca apostaziati pe acesti exemplari sfinti . Si fiind sfinti este clar ca in pronia dumnezeiasca sunt in comuniune cu toti sfintii cerului si ai pamintului , chiar daca noi nu voim !

Deci revenind , stim ca toate aceste lucruri implinite de el nu dau masura ortodoxiei lui ... dar faptul ca a ales o biserica nepatata, neintinata , neprihanita prin ecumenism si alte multe greseli , dau doar ...masura ,,caderii lui " ? Daca socotiti asa , probabil ca asa o fi , desi noi nu impartasim aceiasi parere !

In legatura cu fii duhovnicesti ai parintelui , cred ca este greu de ghicit cum vor gindi si vor actiona fiecare . Si acestia sunt de mai multe calitati, de mai multe tarii . Probabil ca si in cazul acesta se aplica cuvintul Mintuitorului care spune ca : ,,...celuia caruia i s-a iertat mult, mult iubeste " in sensul ca cel care a fost ajutat , iertat, scapat din nenorociri , din ghearele primejdiei, adica renascuti la viata, nu il vor uita si nu il vor denigra nici o data pe gheronul ... mai ales ca nu a renuntat la BOR pt. stilisti sau pt. cine mai stie ce bazaconie ci a cautat sa-si pastreze puritanismul ortodox arhicunoscut de fii duhovnicesti .
Deci probabil ca cei mai virtuosi fii duhovnicesti vor alege sa ramina in BOR, alaturi de parintii Calinic de la Cernica (care a parasit sinodul in care era prezent si Cuza-Voda refuzind indreptarea calendarului iulian !!)Cleopa, Arsenie Boca, Irodion de la Lainici, Vichentie Malau, Nicodim Mandita , Arsenie Papacioc, Iustin Pirvu , Paisie Olaru , Paisie Aghioritul , Iosif Isihastul , Iosif Vatopedinul, Efrem Katunachiotul ... si fara a-l denigra , critica sau macar a ingadui aiurellile si criticile necunoscatorilor reali de situatie si fara a denigra deasemenea biserica sfintilor Ioan Maximovici si Serafim Rose pe care o iubesc si o cinstesc deopotriva ! Cind am spus ,,fara a ingadui aiurelile" nu m-am referit la faptul de a sta in clont si scandal cu denigratorii , nu , ci la faptul ca desi tac nu cred si nu primesc o iota din atitudinile denigratoare !
Acesti fi duhovnicesti ramin parte din BOR si in comuniune cu bisericile in care BOR este in comuniune dar cu mare amar in suflet din cauza ierarhilor care innoata in caderi din ce in ce mai serioase dar care pe fata se dau ca fata mare : nici atinsa, nici patata ! Probabil ca de aceea nici patriarhilor nu le-a ingaduit Dumnezeu ,,sfirsit crestinesc neinfruntat ,fara durere, in pace si cu raspuns bun la infricosatoarea judecata a lui Hristos" ci le-a dat otrava binemeritata ori jungerul altora !

NB: va fac o recomandare de lectura sora : Ciprian Mega : ,,Pintecul desfrinatei" Ed. Cronika . Se gaseste pe net ; iar apoi intrati pe blogul autorului si vedeti amenintarile primite vis-a-vis de aceasta lucrare; sper sa nu fi fost sterse !

De ce sa intram in polemica! De-a lungul vremurilor fiecare a crezut in ce a dorit, iar unii sau si mantuit; Domnul stie care! Din nestiinta celor ale Bisericii (se vede dupa cum dai cu batul) domnia ta faci confuzie intre a asculta de episcopul locului si a crede in el in locul lui Hristos, Arhiereul cel Vesnic!

Daca m-ai intreba pe mine in ce crezi, poate ti-as spune ca vad prea multa mandrie in inima domniei tale, caci din adancul inimii ies si cuvintele. Mare pacat sa nu stii ce vorbesti dar sa o faci!

Te-as mai intreba eu, popa-prostu', daca azi nu face nici doi bani un episcop iar tu l-ai judecat deja si maine el se pocaieste cu lacrimi si-l primeste Domnul fara ca tu sa mai vezi, ce te faci? Ori poate esti si domnia ta la fel ca Pavel de mare in duhovnicie incat sa poti deosebi asa de clar până si cele ce vor fi? Poate, iarta-ma daca-i asa; eu nu sunt si atunci prefer sa raman doar la ascultarea aceea "oarba" cum o numeau unii pe aici, nu de alta dar orb sunt si eu cand e vorba de episcopi, patriarhi sau adunari sinoadale!

Multumesc mult pentru raspuns, frate Zaharia.
De multe ori ceea ce se intampla in lume depaseste nivelul cunostintelor si a experientei proprii. In asemenea caz nu incep prin a ma indoi si a refuza, ci prin a cantari, comparand cu ceea ce am acumulat de la cei intelepti: de la duhovnic si din carti. Dar si atunci puterile proprii pot fi prea mici.

Cand am intrat pe forum acum 4 ani am inceput sa citesc despre vremurile cele de pe urma, iar ceea ce am aflat m-a coplesit. M-am incurajat singura la gandul ca acele vremuri sunt intr-un viitor indepartat, nu in generatia mea si poate nici in generatiiile imediat urmatoare. De la o vreme insa, aproape nu e zi ca sa nu vad cum semnele, pe care le-am gasit in Scriptura, sau in scrierile parintilor bisericesti, se adeveresc, si cum acele vremuri indepartate, lipsite de Duhul Sfant, se apropie vertiginos.

Acum 2-3 ani am fost la o manastire si parintele de acolo ne-a spus de hoardele de diavoli, care stau deasupra manastirii si asteapta sa se dezlantuie; anul acesta am vazut, prin cele intamplate acolo, ca vremea aceea apartine viitorului foarte apropiat.

De aici si indemnurile din Biblie, din Sf. Liturghie, de la duhovnici: rugati-va neincetat! Unde este rugaciune nu razbate raul; asta am simtit-o pe propria mea piele, atunci cand am fost in situatii grele, dar din care am iesit teafara: nimic nu rezista rugaciunii inimii.

In ceea ce-l priveste pe parintele de la Brancoveni, noi, enoriasii, suntem prea mici pentru a lua asa o hotarare singuri. Am inteles dintru inceput ca nu a fost o hotarare pripita, ci una motivata si bine argumentata. M-am lamurit si in privinta celor ramasi in urma: golul creeat este mai mic decat ceea ce au construit din punct de vedere duhovnicesc, cat timp a fost parintele cu ei. Am mai inteles si faptul ca a ales sa ramana in Biserica Ortodoxa.

Dar ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla. Daca Dumnezeu permite, lucrurile vor lua calea spre care tind deja. De aceea nu cred ca schimband locul ne putem feri de raul, de care am fi avut parte ramanad pe loc. Chiar dimpotriva: acesta se va arata dintr-un unghi si mai urat, incercarea devenind mai mare, dar si rasplata deasemeni pe masura, daca reusim sa ii facem fata cu ajutorul lui Dumnezeu.

Sa ne ajute Dumnezeu pe toti, sa iesm cu cununa din aceasta viata plina de tot felul de incercari. Sa nu uitam nici o clipa ca Il avem pe Dumnezeu ocrotitor si ajutor; la fel si pe Ingerul nostru pazitor. Nu suntem singuri.

Sper ca cititi si mesajele private!

da, imi cunosc pacatul mandriei ... e o boala comuna in ziua de azi, ma tratez dar e greu


trebuie sa dam ascultare oricarui preot sau episcop chiar daca ceea ce spune este contrar Bibliei si invataturii Sfintilor Parinti?

pentru ca eu asta am spus

nu l-am judecat, nu l-am condamnat ... am spus ca invatatura lui nu trebuie urmata.atat

eu combateam pacatul nu pe pacatos ... daca se intoarce la credinta ... ce as mai avea cu dansul?

asta am inteles si eu din ce ai spus tu. din pacate e prea multa cearta pe acest forum. asa sunt toti ortocsii sau doar cei care vin pe acest forum? PrGheorghe a ridicat repede piatra auzatiilor, incepand sa iti vorbeasca din carti, fara a le intelege. Sa fii crestin inseamna orice dar nu sa te certi pe teme de care preot/for bisericesc are dreptate. Daca cumva ma insel si a fi crestin inseamna sa asculti orbeste de preotul tau atunci imi declar public incapacitatea intelectuala, pt ca eu cu totul altceva am inteles din ce a spus Isus (conform NT numai, ca alte surse nu exista/nu sunt acceptate).
Rautatea cu care sunt comentate faptele preotului care a plecat in Grecie ma face sa ii inteleg motivele plecarii. Nu poti trai intre astfel de oameni.

Acestea sut idei neoprotestante. Un ortodox tine cont si de Sfanta Traditie, nu numai de Scriptura.

Si eu fac o recomandare celor, care vor sa-si faca o imagine despre cel pe care l-am luat in discutie pe acest topic: sa-i ascultam predicile. Pe mine m-au impresionat si le recomand cu caldura. Se gasesc si ele pe net.
Am asa o banuiala ca un mare duhovnic ne-a parasit, plecand undeva departe. Ma consolez insa cu gandul ca si cei din strainatate au nevoie de duhovnici buni.

Pentru ca un om sa poata judeca (analiza spre a spune de-i corecta ori nu) invatatura unui episcop sau a unui sinod el trebuie sa fie inzestrat cu macar aceiasi putere de a intelege acea invatatura. Sper ca nu ai sa-mi spui ca toti suntem la fel de pregatiti sa "rumegam" spre hrana cuvantul Sfintei Scripturi, cu aceiasi putere! Deci aceasta inegalitate in puterea de a intelege coroborata cu obligatia transmisa noua tocmai de acest Cuvant, de a sta in buna randuiala, ma fac sa fiu foarte atent atunci cand vreau sa uzez de dreptul meu, conferit de Carta Drepturilor Omului, de a-mi spune parerea impotriva oricarei oprelisti. La sfarsit am fost putin ironic, iarta-ma, dar sunt sigur ca nu cunoasterea in cele mai depline intelesuri a Sfintei Scripturi te-a facut sa judeci pe cineva care, chiar de ti se pare ca greseste, stie (dovedit) mai mult decat tine in acestea si mai este si numit de Duhul Sfant care lucreaza in Biserica (dovedit, din nou) spre a fi macar invatator! Daca esti mai mare invatator in Biserica decat episcopul sau Sinodul dovedeste-o, daca nu, de ce-l palmuiesti? Ori poate nu esti din Biserica si de aceea esti asa de aprins? Daca esti din Biserica, cauta cu rabdare si vezi care este starea si statura ta si apoi fa-ti lucrarea dupa acestea, altfel nu faci decat neoranduiala si dezordine cautand ceea ce nu este al tau.

..iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac!..........

Sunt doua aspecte distincte. Personal nu-l cunosc pe acest parinte deci nu pot fi obiectiv daca as spune ca-i asa sau ca-i altfel! Pe acest subiect am spus doar ca daca un vlastar al Bisericii, fie el si datator de roada buna, se rupe de Vita ce-l hraneste se va usca, iar roada lui se va pierde! Actiunea de a se rupe de Biserica este de condamnat, fiindca acesta a judecat nefiind judecator; adica daca acesta este bun fiindca a plecat inseamna clar ca Biserica de care s-a rupt nu este buna; atunci toata jerfa celor care sunt la fel de mari ca acesta sau poate chiar dovediti mai mari, unii chiar sfinti, dar care nu s-au rupt este de fapt o jertfa urata!

Eu cred ca este, oarecum, o repetare a episodului din Scriptura cu fiii lui Adam, Cain si Abel; jertfa lui Cain nu era urata prin ea insasi, ci rautatea, invidia lui Cain a facut ca aceasta sa nu fie primita. Cel care se rupe de Biserica este Cain!

Aici, parinte, indraznesc sa nu fiu tocmai de acord. Recunoasterea anumitor calitati nu este de obicei acceptata (in unanimitate) decat dupa ceva timp. Nu mai vorbesc de cum era privit Mantuitorul printre-ai Lui si nici de cei care pana la urma L-au si rastignit, dar istoria ortodoxiei este plina de sfinti care nu aveau neaparat functii (inalte) dar traiau intru Hristos. Sfantul Maxim Marturisitorul a fost doar unul dintre ei!...
Ascultarea ESTE importanta, dar nu cea mai importanta. Cand "uraciunea pustiirii" va ridica potirul Sfintelor Taine, nici o regula sau juramant nu mai poate ramane in vigoare. Mai ramane doar sa avem puterea sa discernem binele de rau!
Iertare, parinte!

Pr. Gheorghe, sunt multi care au lasat totul, plecand in strainatate. Acestia au ajuns ori ai nimanui, ori tin de Constantinopol, ori de Biserica Protestanta, Catolica, etc. Nu am auzit insa ca cineva sa fie excomunicat, desi motive ar fi destule: neparticipare la Sf. Liturghie, sau participare o data pe luna, acolo unde se tine, fara spovedanie, fara impartasanie. De credinta ce sa mai zic, ca in cei peste 20 ani, pe care unii i-au petrecut in conditiile de mai sus, mare lucru nu au acumulat. Cu toate astea, nimeni nu-i da afara. Chiar l-am intrebat pe Parintele nostru daca in acest fel ne putem mantui... Inca mai astept raspuns.

Dar pleaca un preot, care isi expune motivele, care are credinta si mijloace de a-i mantui si pe altii, si rezultatul: este in primejdie de a fi caterisit, desi ceea ce stie cel mai bine sa faca este preotia; si o face bine.

Stau si ma intreb, ca un mirean fara minte ce sunt: L-a tradat pe Hristos schimband locul?

Atatia specialisti pleaca si lasa in urma Romania; nimanui nu ii pasa. Tineri, care termina facultatea, care nici nu si-au platit inapoi banii de invatatura sunt cu gandul la strainatate si pleaca, golind tara de oameni cu carte: Pe cine doare? Pe nimeni. Presedintele Basescu chiar le-a spus profesorilor, ca daca nu le convine salariu, sa plece in strainatate.
Care e atunci diferenta dintre un profesor, care isi abandoneaza catedra si un preot, care schimba manastirea, din motive mai intemeiate pentru el, decat salariul, fiind vorba de mantuirea lui si a celor pe care ii pastoreste.

Felul in care este tratat acest caz imi aminteste mai degraba de anii comunismului, cand la plecarea in strainatate a cuiva, era denigrat, i se lua toata agoniseala si mai era si condamnat in absenta, pentru ca a tradat Partidul.

Noi, ortodocsii suntem ai lui Hristos. Pe Hristos sa nu Il tradam, ca de suparat Il suparam deseori, mai ales prin lipsa dragostei pentru aproapele.
Cand cineva indrazneste sa faca altceva decat am face noi, din n motive, repede ne adunam sa dam cu piatra. Sa Il lasam mai bine pe Domnul sa judece: si de ce a plecat Pr. Nichita Pascan, dar si de ce s-a impartasit Nicolae Corneanu cu catolicii, si multe altele.
Comparatia cu Abel si Cain nu mi se pare potrivita. Iertare.

Afirmatia mea, frate drag, nu exclude adevarul, adica posibilitatea ca acesti oameni sa existe (asa cum desigur au existat). Eu am spus: Pentru ca un om sa poata judeca (analiza spre a spune de-i corecta ori nu) invatatura unui episcop sau a unui sinod el trebuie sa fie inzestrat cu macar aceiasi putere de a intelege acea invatatura. Sa nu crezi ca Sfantul Maxim Marturisitorul nu stia ce vorbeste atunci cand s-a opus monotelitilor, dar nici sa nu crezi ca oricine se ridica astazi si in numele cine-stie carei trebuinte mai mult sau mai putin duhovniceasca, loveste in sfintenia, sobornicitatea si apostolicitatea Bisericii Ortodoxe Romane de azi, este asemeni Sfantului Maxim!!! Cuvantul la care as dori sa fii atent in afirmatia mea este acesta: "inzestrat". Inzestrarea omului implica un dar de la Dumnezeu si daca monahul X sau crestinul Y este inzestrat de Dumnezeu cu o putere asa de mare de a intelege si de a propovadui spre mantuire, macar ca si Sinodul Bisericii noastre, acela nu se va putea ascunde.

Dar de ce crezi ca ar da Dumnezeu astfel de putere unuia sau altuia si i-ar indemna sa se opuna Patriarhului sau Sinodului? Doar daca Dumnezeu vrea ca sa-i osandeasca pe acestia din urma fiindca s-au abatut de la calea cea dreapta. Vechiul Testament arata multe situatii in care proorocii certau pe poporul lui Israel, chiar si pe cei mai mari ai acestora, cand erau in greseala. Daca se pocaiau erau iertati, daca nu, erau taiati! Pana aici situatia este foarte asemanatoare cu ceea ce se zice ca se petrece azi. Eu as intreba aici: cine este proorocul si cum arata el asta? Eu nu ma simt prooroc, deci este altul sau nu este deloc! Tot in acest punct declar ca mai prooroc il vad pe Parintele Papacioc, care nu o data a certat, chiar a mustrat pe cei mari, dar nu a plecat din Biserica!

Dar spuneam ca asa era in Vechiul Testament, care este indrumator spre Hristos. In Noul Testament ne este prezentata Imparatia Duhului, Mangaietorul, care se afla in oamenii lui Hristos, iar acestia, impreuna cu Hristos drept Cap, sunt Biserica. Din Biserica fac parte nu numai cei ce sunt in viata azi ci si cei ce au trecut la Domnul. Aceasta Biserica deplina este cea care nu va fi biruita nici de portile iadului. In "doctrina" pro-ecumenica se crede ca Biserica are drept fii pe toti cei care cred indiferent carui "grup" religios ar apartine. Eu cred ca Biserica este cea Ortodoxa, sfanta, soborniceasca si apostoleasca! Pentru mine, preot român fiind, Biserica Ortodoxa Romana este o parte a acestei Biserici adevarate a lui Hristos, autocefala fata de Biserică doar in cele administrative. Cine este conducatorul acestei Biserici ce include si BOR? Eu spun cu tarie si credinta ca este Iisus Hristos. Cine lucreaza adevarul in aceasta Biserica, asa incat portile iadului sa nu o piarda? Eu spun ca Duhul Sfant! In Biserica este buna randuiala; asa a fost si asa va fi inca! In aceasta randuiala buna, Biserica are o ierarhie, in scopul de a ne calauzi si sprijini frateste spre desavarsire.

Acum, vine fratele meu si-mi spune ca parintele cutare este proorocul trimis de Domnul sa arate caderea Patriarhului, adica a celui chemat acolo spre implinirea bunei-randuieli in Biserica. Si-mi spune acest parinte ca patriarhul si chiar tot sinodul episcopilor este rau. Atunci eu trebuie sa-l ascult pe acesta fara sa-l cercetez mai intai? Nu, ca poate fi prooroc mincinos de care trebuie sa ma feresc! Ce dreptar am ca sa-l dovedesc de este de la Dumnezeu sau este mincinos? Roadele sale! Dar roadele nu se vad intr-o zi sau doua, dupa cum spuneai si fratia ta, ci dupa ani de osteneala. Si-apoi ca sa pot analiza aceste roade trebuie sa mai am si marturia despre altii care au fost dovediti ca au deja roada cea buna. Da' nu prea e bine sa compar roada parintelui nostru prooroc, cu roada Sfantului Maxim; prea mare diferenta poate! Eu ma uit la ce vad in Biserica azi: parinti mari si batrani de zile, duhovnici iubiti si recunoscuti ca implinitori de cele bune, manastiri cu monahi ce traiesc uneori in cea mai mare saracie dar cu duhul canta lui Dumnezeu, frati crestini mireni de la care invat blandetea si smerenia chiar eu, preotul. Nici unul din acestia nu pleaca, nu striga a revolta, nu ma indeamna la ura razboiului pentru al castiga pe Hristos, ci imi spun sa ma rog, sa fiu bland, sa fiu smerit! Si privesc o clipa iar spre parintele asa zis prooroc si-l vad lovind in chiar Biserica celor pe care ii port in suflet, cei blanzi si smeriti cu inima, chiar mai mult, il vad cum se leapada de aceasta Biserica spunand ca, de fapt, nu acesta este Biserica si el pana acum s-a inselat!

Si acum ma dumiresc eu: daca era prooroc pentru Biserica, implinea voia lui Dumnezeu si statea in Biserica, proorocind asa cum Duhul Sfant iar fi poruncit spre zidirea Bisericii. Dar el se arata luptator impotriva Bisericii! Roada aceasta il face, in fata mea, dupa crezul meu, prooroc mincinos; si nu cred in el. Odata ce-am aflat aceasta ma lepad de el, chiar daca pentru altii din afara Bisericii se arata a fi un prooroc adevarat. Este treba lor cu Domnul!

Iar toata acesta analiza sunt obligat, de unii sau altii, a o face din ce in ce mai des! Tot mai des apar prooroci mincinosi, care stiu ei mai bine decat patriarhii sau sinoadele! Eu unul nu mai vreau sa fiu cainele de paza al ortodoxiei, asa cum imi striga acestia ca trebuie sa fiu. Ma uit in oglinda constiintei mele si vad, adevarat, un caine dar nu unul de paza, ci unul aproape mort, de pacate. In aceasta idee am spus ceea ce am spus legat de ascultare. Eu vorbesc din ale mele. Am intrebat pe fratele, mai mult retoric, spre luare aminte, daca el se stie caine de paza pentru Biserica lui Hristos. Si asa am intrebat pe multi de pe acest forum, pe acei care latra foarte mult in directia Sfantului Sinod. Repet si acum: daca au fost inzestrati (de Dumnezeu, bine-nteles) cu darul pazei si au fost binecuvantati de El spre a latra si a musca pe patriarh, sa o faca! Daca vor ramane in Biserica, roadele lor ii vor arata ce fel de prooroci sunt. Daca sunt adevarati (vom vedea mai tarziu) voi crede si eu in ei. Daca insa se vor lepada, vor arata ca ei nu sunt capabili de roada si pe acestia nu-i ascult.

Fratia ta sa ai grija la a nu te face partas pacatelor straine! Daca simti tu ca trebuie sa fii caine de paza, latra; dar sa nu cazi in ispita de a latra fiindca asa latra unii caini. Poate nici nu sunt caini, poate-s doar inregistrari cu latraturi, multe mai scorneste diavolul!

Despre ascultare, chiar daca nu esti de acord, eu asa am sa fac si de acum incolo, oriunde si oricum ma voi afla. Sunt sigur ca, asa cum il iubesc eu pe Domnul si El ma iubeste chiar inainte de a-L iubi eu si nu ma va lasa sa pier. Daca va vrea sa-mi arate pacatul sinodului sau al patriarhului va gasi El calea sa o faca, clar ca sa nu ma pot indoi deloc. La fel de clar cum se pogoara Duhul Sfant peste darurile pe care I le aduc pentru popor si pentru mine. Sa fii intelept, nu copil la minte!

Domnul sa te binecuvanteze! Sa-i binecuvanteze pe toti cei ce iubesc pacea in iubire!

Este, sora, mare diferenta! Daca aceasta nu o intelegi, ma faci sa cred ca nu stii ce vorbesti. Iarta-ma, mai bine ar fi sa taci si la vremea potrivita, de-ti va trebui pentru mantuirea ta, Domnul iti va lumina orice raspuns ce-l doresti. Altfel, risti sa te faci ispita pentru altii si mai slabi decat tine, si vei da socoteala si de sufletele lor! Sa nu fie! Roaga-te, mai bine si cauta mila mai intai; jertfa o sa-ti spuna Domnul cand iti este necesara!

Sa fii sanatoasa!

Frate, tine minte ce-ti spun: ascultarea este cea mai importanta! Cum asculti si de cine asculti este problema cea grea! Numai Domnul iti poate arata, iar Domnul este iubire!

Pana la "uraciunea pustiirii" din potir, eu la fiecare Sfanta Liturghie am in potirul meu "Jertfa Iubirii". Cand nu va mai fi voi vedea ce este de facut, dar acum asta este datoria mea. Iti repet: Fii intelept, cu urechi ce vor sa auda!

Iarta-ma si tu si pomeneste-ma in rugaciune si eu te voi pomeni, ca astfel sa implinim iubirea Lui! Hristos in mijlocul nostru!

Va multumesc, Parinte, chiar pentru lipsa unui raspuns. Doamne ajuta.

Domnul te cunoaste exact asa cum esti si exact asa te si iubeste: asa cum esti!
Sa nu pui patima in ceea ce faci, sau in ceea ce vorbesti, nici macar in ceea ce gandesti! Sa pui doar iubire! Acesta este raspunsul meu, sora draga!

Sa ai parte doar de iubire nu de intrebari (acolo, la Judecata)!

Este şi va fi !

Două diferenţe sunt, cred eu, mai importante între un profesor care îşi lasă catedra şi pleacă la spălat pahare în Franţa şi un ieromonah care pleacă de la mănăstire cu o felie groasă din congregaţie.

Mai întâi, profesorul este legat cu un grad MULT mai mic de ascultare de superiorii săi de la conducerea şcolii şi de la inspectorat în comparaţie cu legătura unui preot şi, mai ales, a unui preot călugăr (ieromonah) faţă de superiorii săi. Una sunt raporturile de serviciu ale laicilor cu instituţia la care lucrează, care azi e mâine nu e, şi alta este votul ascultării. Când un profesor de matematică, necăsătorit, păcătuieşte cu profesoara de franceză, ni se pare că ceva-ceva nu prea e în regulă. În schimb, dacă auzim că un călugăr păcătuieşte cu o măicuţă, ni se pare ceva mai grav şi ne îngrozim. De ce ? Fiindcă instinctiv ne dăm seama că acela care s-a tuns la călugărie, şi a mai fost şi hirotonit se află într-o altfel de legătură cu Cristos, încât durerea Lui dacă acela ar cădea, ar fi mult mai mare. Până şi la păgâni, răpirea sabinelor era privită cu o anumită îngăduinţă, în schimb siluirea vestalelor era ceva de neimaginat. Dar nu numai cu datoria fecioriei se încarcă, de nimeni silit, călugărul, ci şi cu datoria ascultării. Asta e prima deosebire faţă de ipoteticul profesor emigrat.

Pe urmă, profesorul de matematică emigrat, când pleacă, nu face rău şcolii sale. Lumea nu gândeşte "a plecat profesorul, va să zică era o şcoală de doi bani". În nici un caz elevii nu vor începe să pună mai puţin preţ pe matematică, fiindcă a plecat un profesor de la o şcoală oarecare prin ţări străine. Pe când atunci când un ieromonah rupe comuniunea de unul singur, face rău Bisericii sale. Şi pe mulţi îi sminteşte.