266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XII)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XII)

Altă inconsecvenţă majoră se referă la transparenţa, respectiv opacitatea acestei veniri. În acelaşi mesaj întâlnim elogierea unei veniri a Domnului întru slavă văzută, sărbătorită acum de toţi cei care-L pot vedea la Pucioasa pe cel care zice “iată, vin cu slavă!”; pentru ca peste doar câteva rânduri să ni se vorbească despre o venire proiectată undeva în viitor şi în neştire, pe care puţini o vor vedea, şi o vor vedea numai cei care sunt treji şi au privegheat pentru ea:

“Ies înaintea ta cuvânt, lume fără de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiu al Omului prin Fecioară acum două mii de ani. Eu sunt Cel ce Mă sărbătoreşte lumea, născut, răstignit, înviat şi înălţat la Tatăl, Care M-a născut fără de ani mai înainte de toţi vecii. Dar mai este scrisă în Scripturi o sărbătoare a Mea, şi aceea este sărbătoarea celei de a doua veniri a Mea, şi iată, vin cu slavă şi Mă fac cuvânt care judecă viii şi morţii, iar împărăţia cuvântului Meu nu va avea sfârşit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

“O, lume fără de cale, o, omule fără Dumnezeu, vin să te judec şi să-ţi spun să faci pocăinţă înaintea Mea, căci cel ce se pocăieşte vindecându-şi vederea, acela Mă cunoaşte pe Mine în acest cuvânt cu care vin să judec viii şi morţii şi să înviez omul şi să Mă arăt în slavă mare peste pământ, aşa cum scrie în Scripturi. Dar mai întâi vin să-l trezesc pe om şi să-l pun să privegheze, ca să nu vin pe neştire cu slava venirii Mele ca Împărat al cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute de om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIII)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIII)

Deşi Sfânta Scriptură vorbeşte limpede despre o a doua venire văzută a lui Hristos pe pământ iar Cuvântul lui Dumnezeu este doar un nume, prin care Hristos Se defineşte pe Sine din veşnicie, pucioşii insistă în a pretinde că a doua venire a lui Hristos are loc doar în cuvânt, adică fără trup, Cuvântul lui Hristos definind exclusiv Duhul Lui. Pucioşii consideră acea colecţie de predici ticluite de ei şi intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” este însăşi a doua venire a lui Hristos adică “aşternerea lui Hristos pe pământ” şi “împlinirea Scripturii: cuvântul Fiului, ieşit din cuvântul Tatălui”. “Poporul” pucios este considerat “casa de adăpost” a Fiului, fără a ni se preciza şi de ce (şi de cine) se adăposteşte:

“Când a trebuit să Mă dovedesc Dumnezeu venit din Dumnezeu, M-am aşternut pe cruce, şi prin cruce M-am dovedit Fiul lui Dumnezeu. Iar acum când trebuie să Mă dovedesc cuvânt din cuvânt, cuvântul Tatălui peste pământ, aşa cum este proorocit în Scripturi pentru timpul de acum la venirea Mea cea de a doua din Tatăl, Mă aştern în tine cuvânt, ca să Mă dovedesc prin cuvânt împlinit din Mine Fiu al lui Dumnezeu Tatăl, […] iar tu, poporul Meu, vei sta lângă Mine, că tu eşti casa Mea de adăpost întru cea de a doua venire a Mea. Fericit cel ce crede azi în cuvântul acesta, că acela nu se va tângui când Mă voi lăsa descoperit întru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-4-1997)

Pucioşii pretind că “cerul român” se uneşte cu “pământul român” ca să împlinească taina celei de-a doua veniri a lui Hristos la ei “în cuvânt”, venire în faţa căreia cerul şi pământul se dau în lături:

“O, Israele român, am cerul român cu Mine în venirea Mea, şi mare este taina ta pe pământ şi în cer. Cerul român şi pământul român se unesc şi fac dreptate sfinţilor, care au cupele pline de rugăciuni pentru venirea Mea. Eu sunt Răscumpărătorul, Care vin. Eu sunt Izbăvitorul celor vii. Eu sunt Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care vine din cer pe pământ şi Se face cuvânt, şi dinaintea Mea cerul şi pământul se trag în lături…” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-1997)

Primitorul celei de-a doua veniri a fost exclusiv “poporul” pucios, dezmierdat în cuvânt cu apelativul “Israelul român” (ceea ce contrazice flagrant Biblia, care spune că toţi Îl vor vedea pe Hristos atunci când El va veni):

O, Israele român, Mă vestesc cu tine, că tu eşti poporul Meu cel micuţ, şi Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Ferice ţie că M-ai primit întru a doua Mea venire, căci vin cuvânt peste pământ, şi tu Îmi eşti iesle, şi îţi voi plăti pe veci, şi voi cina cu tine, şi tu cu Mine, şi voi fi văzut cu tine, şi tu cu Mine, Israele român, poporul Meu iubit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-97)

Cea de-a doua venire are loc exclusiv în Grădina Întâlnirii de la Pucioasa, iar liderii pucioşi sunt desemnaţi “străjeri ai venirii”. Începutul anului 2000 este anunţat ca începutul venirii biruitoare a “Domnului” Pucioasei cu veacul cel nou şi cu viaţa veşnică. Îngerii se bucură, iar liderii pucioşi sunt învăluiţi în taina “venirii Domnului”. Ca prin vis ei vor aşeza această taină în faţa neamului omenesc ca mărturie a lucrării de mântuire de la Pucioasa:

“Vin în grădină. Cuvânt dulce vin, ca să vă îndulcesc auzul din cuvântul Meu cel dulce, fiilor străjeri ai venirii Mele. […] O, copilaşi ai Duhului Meu, Mă adâncesc cu voi în taina veacului cel nou, veacul ce va să fie, veacul Meu cu omul, Eu şi poruncile Mele scrise pe inima omului, Eu şi sfinţii Mei prin care-Mi aştern venirea Mea biruitor cu veacul cel nou, cu viaţa veacului ce va să fie. [...] Acum îngerii au părtăşie prin voi la bucuria tainei venirii Mele cu veacul cel nou, căci Eu Mă odihnesc cu voi în taina aceasta şi vă învăluiesc în ea, şi ca prin vis vă voi aşeza cu ea în faţa neamului omenesc spre veşnică mărturie a lucrului Meu cu omul, pentru răscumpărarea omului care a părăsit pe Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-1-2000)

A doua venire a “Domnului de la Pucioasa” este considerată simultan a doua Sa naştere, naştere în mireasa România, naştere fără trup, naştere în cuvânt, naştere din Fecioară Curată, Fecioara Verginica, în care S-a întors “Domnul” după 2000 de ani şi S-a încuibat într-însa:

“Mă nasc cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, ţara venirii Mele cu sfinţii, ţara întoarcerii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIV)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIV)

Liderii pucioşi răstălmăcesc încă o dată Scripturile, pretinzând că între prima venire a Domnului de acum 2000 de ani şi cea de-a doua despre care vorbeşte Scriptura, mai este încă o venire (!!!) , o venire de pregătire a celei de-a doua veniri (venire care devine , automat, a treia, dacă judecăm matematic). De asemenea, ei pretind că Scriptura localizează precis locul venirii Domnului în România, care ar fi “ţara strălucirii” proorocită de Daniel (ignorând cu seninătate faptul că Daniel se referea la ţara sfântă a Vechiului Testament), deoarece, după cum apreciază liderii pucioşi, România străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua (!!! O performanţă demnă de Guiness Book !!!). Pucioşii o mai asemuiesc pe România cu un pântece, în care “Domnul” pucios îşi introduce sămânţa Sa de bărbat, cuvântul, ca să zămislească ea apoi, şi să rămână grea, şi să rodească, şi să nască, şi să răsară din acest pântece un prunc nou care este … tot “Domnul” Pucios cu venirea Lui. Greu de pătruns această taină pucioşească, în care “Domnul” pucios este şi tată al pruncului care se va naşte, şi prunc al tatălui care a fecundat pântecele (adică pe România):

“ Iată, vin, şi sunt întru venirea Mea peste ea, şi Mi-am aşezat în ea scaunul de judecată, cuvântul Meu care Mă vesteşte venind pentru vii şi pentru morţi, căci împărăţia Mea va fi fără de sfârşit, şi vin să Mi-o pregătesc. Vin cu cei din cer, căci cei de pe pământ îşi pregătesc venirea lor, nu pe a Mea. Este scrisă în Scripturi venirea Mea, şi se tem oamenii de ea şi nu Mi-o pregătesc, şi nu vor să se pregătească pentru ea. Dar Eu sunt întru venirea Mea şi vin venind, căci cine poate opri fulgerul ca să nu se vadă când el taie cerul şi vine şi se vede tăind întunericul cu strălucirea lui cea de foc, de şapte ori mai strălucitor decât lumina zilei, precum scrie în Scripturi? Iată ţara venirii Mele! Ea străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua, căci lumina ei sunt Eu, Domnul; Eu şi cuvântul Meu. Ea este pântecele în care Eu îmi însămânţez cuvântul Meu, ca să răsar din ea cu venirea Mea. Ea este naşterea din nou a lumii, şi zic din ea popoarelor: veniţi la ieslea cuvântului Meu din România...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)

Altă inconsecvenţă pucioşească urmează imediat: Mai întâi, ei proclamă că pe 7 ianuarie 2000 se anunţă că ceasul venirii Domnului, cu sfinţii Săi pe pământ, n-a venit încă:

“ Faceţi pâine, fiilor. Eu sunt pâinea care se coboară din cer spre viaţa omului. Daţi săracilor pâinea aceasta, căci cei bogaţi gustă şi o scuipă jos, şi nu dau pâinea lor pe pâinea aceasta. Voi însă hrăniţi-vă cu ea până la ceasul zilei venirii Mele cu sfinţii pe pământ şi staţi întru întâmpinarea Mea cu ieslea Mea de la voi. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)

După doar o zi se anunţă că “Domnul” deja este venit cu sfinţii pe pământ, căci acestea sunt zilele venirii Domnului cu sfinţii:

“ Şi va veni apoi foamete mare peste ei şi Te vor dori şi nu Te vor afla, iar lumina grădiniţei ieslei Tale va cuprinde tot pământul, spre mărturia venirii Tale din zilele acestea, Fiule tainic, Fiule venit, că Tu vii venind cu sfinţii, şi duhurile drepţilor Tăi vin cu Tine. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-1-2000)

În acelaşi mesaj se revine apoi tot la afirmaţia făcută cu o zi înainte: sfinţii n-au venit încă, dar vor coborî pe pământ şi vor veni cu “Domnul” curând, curând, ca să încununeze “adevărul venirii Domnului”:

“Curând, curând lumina Mea cu voi se va vedea bine; curând, curând, fiilor. Atunci morţii vor învia nestricăcioşi, şi sfinţii şi îngerii vor coborî pe pământ şi vor încununa adevărul venirii Mele, iar minciuna şi trupul ei va roşi şi se va topi spre pedeapsa făţărniciei şi a trupurilor ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-1-2000)

După încă o zi, misterul se dezleagă: sfinţii au venit, totuşi cu Domnul pe pământ, acum, după două mii de ani, şi sunt angajaţi cu toţii într-un război nevăzut în care trebuie păzită însăşi lucrarea venirii Domnului cu judecata pentru fapte:

“Eu, Domnul Dumnezeul vostru sunt mereu, mereu cu mare grijă şi cu mare dor pentru voi, copii ai venirii Mele. Mă frământ cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri în toată vremea, căci războiul cel nevăzut al celor fără Dumnezeu care-şi văd biruinţa pierdută pune cerul în alarmă pentru paza lucrării Mele cu voi, lucrarea venirii Mele cu judecata pentru fapte. [...] Acum, după două mii de ani, am venit iar pe pământ la voi şi v-am născut din Mine, din cuvântul Meu v-am născut,[...] “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2000)

Liderii pucioşi sunt numiţi “fiii venirii Domnului” şi sunt tocmiţi să ţină caldă ieslea “venirii Domnului” să o ţină vie prin noi predici meşteşugite aduse “poporului” pucios ca de la Domnul, şi să se bucure de această venire:

“Ţineţi-Mi caldă ieslea, ţineţi-Mi vie venirea, căci împărăţia cerurilor este cu cei înţelepţi, cu cei ce veghează întru lumină. [...] Vine Mirele! Curând, curând se va auzi această strigare peste cei ce dorm fără veghere, fără lumină. Dar voi, fii ai venirii Mele, bucuraţi-vă de venirea Mea, că străin am umblat între cer şi pământ, şi voi v-aţi dat Mie casă şi v-aţi făcut împărăţie a Mea şi odihnă a Mea după şapte mii de ani de aşteptare, iar Eu M-am făcut la voi nuntă şi masă de nuntă şi pom al vieţii. Vă binecuvintez cu mare iubire; iubire pentru iubire, şi zic, ca să se audă plata voastră cea de la Mine: celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum Eu am biruit şi am şezut pe scaunul Tatălui Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2000)

“Cuvântul de la Pucioasa” este un fel de piatră filosofală a pucioşilor. El este când “ fluid botezător” (materie sacră), când “râul vieţii” (mântuitor), când “venirea Domnului” (acţiune), când “Însuşi Domnul” (fiinţă), când “Iordanul care curge de sus în jos” (fenomen al naturii – spre deosebire de “Iordanul care curge de jos în sus”, care este fenomen supranatural); când “carte de învăţătură” (obiect):

“Vine Domnul pe pământ. Amin, amin, amin. Mă vestesc întru venirea Mea. Mă aşez duh de pace peste grădina cuvântului Meu. întăresc stâlpii porţilor Mele ca să stea după voia Mea, şi trimit cuvântul Meu pământului şi îmi lucrez lucrarea venirii Mele. Vin şi botez pământul în cuvântul Meu. Vin să cufund pământul în cuvântul Meu ca în apă, ca să-l botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi să fie nou apoi, să fie din cer apoi, ca şi omul cel nou prin botezul credinţei şi al Duhului Sfânt prin pocăinţă. Mă fac botezător. Cuvântul Meu este râul vieţii, apa în care cufund pământul, căci tot şi toate aşteaptă cer nou şi pământ nou. Cuvântul Meu este Iordanul care curge de sus în jos şi se împarte în patru braţe şi botează pământul. Apa vieţii este el, iar cine se apleacă să bea din el nu mai însetează după nimic şi stă întru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-01-2000)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XV)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XV)

“Venirea Domnului” de la Pucioasa se repetă la nesfârşit, ca într-un perpetuu carusel al neputinţei de a face ceva temeinic, dintr-o singură trăsătură majestuoasă, dintr-un singur gest magistral. Nici pleiada de “sfinţi” pucioşi (care se zice că însoţesc “venirea Domnului”) nu sporesc în vreun fel eficienţa “Cuvântului” care vorbeşte de 55 de ani încoace ca în pustie. Chiar şi “sfinţii” pucioşilor îşi proiectează “împlinirea cuvântului” într-un viitor neprecizat, şi numai după ce îşi sporesc numărul şi puterea cu ajutorul “duhurilor îngerilor”:

“Vin iar la ieslea cuvântului Meu. Vin şi iar vin, căci sunt fără început şi fără de sfârşit, şi sunt începutul şi sfârşitul a toate câte sunt de lucrat. Amin. Vin cu hrană din destul, că fără hrana de la Mine nu e om să poată cu Mine. Vin mereu cuvânt pe pământ şi am sfinţii întru venirea Mea. Ei sunt cei vii până la venirea Mea […] Sfinţii Mei vor împlini împreună cu duhurile îngerilor Mei tot cuvântul care iese de la Mine…“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Vremea “venirii Domnului” Pucios cu sfinţii este şi vremea venirii sfinţilor pucioşi cu “Domnul” lor. Calitatea de “sfinţi” pucioşi o dobândesc automat toţi cei vii de pe pământ care îmbrăţişează învăţătura de la “Noul Ierusalim” şi care sunt devotaţi “Domnului” până la “venirea Lui” cu sfinţii din cer. (De aici rezultă că după “venirea Domnului” acest lucru nu pare a mai fi posibil):

“Eu însă vin mereu din cer pe pământ, că e vremea venirii Mele, şi vin şi grăiesc adevărul cel din Scripturi împotriva minciunii omului, şi vin cu sfinţii, că e vremea venirii lor cu Mine, Domnul sfinţilor […] Sfinţii Mei sunt cei vii care sunt până la venirea Mea şi lucrează între Mine şi cei ce nădăjduiesc în Mine de pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

O altă aserţiune din acelaşi text stabileşte că “Domnul” vine din cer la Pucioasa pentru a împlini proorocia venirii Lui cu sfinţii, iar sfinţii din cer şi cei de pe pământ care întâmpină în trup venirea “Domnului” Pucios cu sfinţii au pe cap cununi strălucitoare. Faptul că nimeni n-a văzut vreun sfânt din cer venind la Pucioasa cu cunună strălucitoare pe cap, ar mai fi de înţeles; dar de ce n-a fost văzut vreodată vreun sfânt pucios de pe pământ cu cunună strălucitoare pe cap, asta nu mai are nici o motivaţie. Singurele explicaţii ar fi următoarele: ori că în realitate nimeni dintre pucioşi nu merită aceste cununi (şi de aceea nici nu le-au mai primit), ori că ei l-au primit, dar nu le poartă niciodată (din prea multă modestie, probabil):

“Taină de nepătruns este viaţa cea veşnică a sfinţilor îmbrăcaţi în casa lor cea din cer, pe care şi-o lucrează în vremea trupului lor prin faptele sfinţeniei lor. Ei sunt cei vii cu care Eu vin ca să împlinesc proorocia venirii Mele cu ei, cu sfinţii Mei, care au viaţă veşnică. Cununile lor vor străluci ca şi ale celor ce vor întâmpina în trup venirea Mea cu sfinţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Deşi pucioşii au anunţat în repetate rânduri că “venirea Domnului” curge aproape necontenit din 1955 încoace, totuşi ei precizează uneori că este vorba de fapt de o venire punctuală, stabilind chiar un “astăzi”, o “zi a zilelor venirii Lui cea de azi”:

“Mă apropii de ieslea cuvântului Meu şi Mă las în ea cuvânt ca să meargă din ea cuvântul Meu peste pământ, vestindu-Mă el întru venirea Mea de azi, căci azi sunt zilele venirii Mele, precum am spus Eu prin Scripturi acum două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Şi cu toate acestea, deşi “azi sunt zilele venirii Domnului cea de azi” liderii pucioşi (denumiţi conspirativ “cei de la iesle”) şi ciracii lor aşteaptă o altă “zi cea de azi”, plasată undeva într-un orizont de timp neprecizat, stând în aşteptarea acelei zile şi îndemnându-se unii pe alţii la mare veghere (ca să nu treacă pe lângă ei acea zi). Duhurile morţilor vor fi chemate ca să mărturisească ele cum că acest “Cuvânt” de la Pucioasa este cel care le-a binevestit lor, morţilor, după ce i-a înviat din morţi pe cei care zac în morminte (deşi nici un mort al pucioşilor, nici măcar Verginica, n-a înviat de-a binelea până acum, ca să mărturisească cu gura lui autenticitatea “Cuvântului” pucios şi să zădărnicească astfel minciuna celor care zic că n-a fost învierea morţilor):

“Voi, cei de la iesle, şi toţi cei care trăiesc ca şi voi pentru aşteptarea venirii Mele cu sfinţii şi pentru sfinţi, îndeletniciţi-vă din destul cu viaţa voastră întru Mine, cu învăţătura cea sfântă şi cu îndemnul spre mare veghere[...] Şi vor mărturisi şi cei înviaţi despre viaţa lor cea din trup şi despre venirea Mea în cuvântul acesta cu care Eu vestesc şi morţilor[…] şi iată, unii vor fi morţii înviaţi, iar alţii vor fi cei vii care vor minţi din loc în loc ca să zădărnicească, zic ei, taina învierii morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

Deşi în textele oficiale pucioşeşti sunt numeroase precizările care spun că “Dumnezeul de la Pucioasa vine în chip nevăzut pe pământ”, totuşi oamenii sunt mustraţi că nu-L văd venind întru venirea Lui cea cuvântătoare:

“Şi Eu vin şi găsesc omul în voile lui şi dau să-l ajut cu cuvântul Meu, dar el s-a deprins nepăsător şi necredincios, şi Eu vin, şi omul nu Mă aude şi nu Mă vede venind şi cuvântând întru venirea Mea […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

“Venirea cea de azi” a “Dumnezeului de la Pucioasa” se desfăşoară de fapt pe mai multe zile, numite “zilele venirii Lui”. Există de asemenea un “plan al zilelor venirii Lui” şi o “cruce a venirii Lui”, cruce care nu apare pe cer aşa cum scrie în Biblie la Matei 24:30, ci este “dusă în spate” de către liderii pucioşi, “cei mici”, cei de sub cruce” (vorba vine, pentru că cei doi lideri pucioşi pot fi văzuţi mereu mari şi tari, drepţi şi ţanţoşi, căci nimeni nu i-a văzut vreodată să ducă în spate vreo “cruce” cât de mică, şi nici măcar de munca necesară asigurării traiului propriu nu prea se cocoşează dumnealor):

“Şi iată, adevăratele sărbători pentru sfinţi şi pentru Domnul sunt cei ce sărbătoresc pe cei din cer trăindu-le viaţa şi învăţăturile lor cele sfinte, iar cei ce se sfinţesc pentru venirea Mea cu sfinţii, pentru venirea Mea de azi, sunt cei în care Eu încap cu planul zilelor venirii Mele [...]. Dar Eu sunt cu cei mici, cu cei de sub cruce sunt, cu cei ce Mă ajută pe Mine ducând cu ei crucea venirii Mele, semnul care se arată înainte de arătarea Mea şi a zilei Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

În anul 2000 se făceau 45 de ani de “venire a Domnului în cuvânt” la sectanţii pucioşi, venire sterilă şi fără nici un orizont limpede. Tipicul sec pucioşesc consta în “aşezarea cuvântului în carte” prin mâna şi pixul “proorocilor” pucioşi şi apoi “trâmbiţarea Cuvântului pe tot pământul”. În realitate, până la a apela la serviciile internetului, trâmbiţarea se limita la rude, prieteni şi cunoscuţi. Din motive practice, ziarele şi cartea care reproduceau “Cuvântul” se distribuiau selectiv, numai pe sub mână. Bilanţul făcut chiar de către liderii pucioşi era dezamăgitor: “venirea” de la Pucioasa nu interesa pe nimeni, iar pucioşii erau cu toţii corigenţi şi repetenţi la capitolul propovăduirea “Cuvântului” în faţa oamenilor:

“De patruzeci şi cinci de ani grăiesc şi iar grăiesc peste om ca să-l trag de pe calea morţii şi să-i dau calea Mea. [...] Străbat văzduhul cu cete de sfinţi şi de îngeri şi Mă las cu ei în jos până deasupra ieslei cuvântului Meu, şi îmi găsesc străjerii de veghe şi Mă aşez cuvânt în carte prin ei, şi străbat apoi pământul cu el şi îmi fac cu el lucrarea venirii Mele cu sfinţii, căci lucrez prin cuvânt. Dar cine îşi face vreme pe pământ pentru sărbătoarea venirii Mele? Cine să le spună oamenilor de venirea Mea?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

Ignoraţi-i
 

Eu n-am primit nimic, dar ce-l mai bine nu este să te enervezi ci să-i ignori, iar dacă ai ocazia să-i aduci pe drumul cel bun.

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVI)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVI)


Printre alte inovaţii dogmatice, liderii pucioşi modifică radical percepţia generală asupra unui eveniment biblic ce se proiectează spre viitor: judecata obştească. Biblia prezintă detaliat acest eveniment la dimensiunile lui cosmice şi eshatologice:

“Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele. Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc.” (Apoc. 20 11-15)

Pucioşii simplifică lucrurile la maximum şi le bagatelizează. Tronul de judecată a dispărut. Învierea obştească a morţilor, care ar trebui să preceadă judecata lor, este ignorată cu nepăsare. Prezenţa vie, mustrătoare, a persoanei Judecătorului suprem este înlocuită cu o “coborâre tainică în duh nevăzut pe pământ, în adâncă umilinţă, a Celui care gustă iarăşi o nouă suferinţă şi o nouă cruce a păcatelor oamenilor neîndreptaţi de jertfa Lui anterioară”. Pentru ei, Judecata cea Mare este sinonimă cu venirea “Cuvântului la Pucioasa” şi se numeşte “judecata prin cuvânt”. Mai exact, faptele oamenilor “au şi fost judecate” atunci când “Cuvântul”, în nenumăratele ocazii pe care şi le oferă singur, a sancţionat verbal (cu asprime, cei drept) toate sau aproape toate faptele cele rele ale oamenilor, luate una câte una, şi a proclamat restabilirea “adevărului cel sfânt”. În fine, “cartea vieţii” este considerată de pucioşi a fi ediţia a doua a cărţii pe care ei au tipărit-o în anul 2006 cu titlul “Cuvântul lui Dumnezeu” şi pe care o deschid ei adesea ca pe o Sfântă Evanghelie. Cartea (7 kg de maculatură) conţine o parte din predicile pucioşeşti dintre anii 1955-2006, cu precizarea că din 2006 până în prezent au mai apărut alte câteva sute de predici care completează “canonul” pucioşesc din “cartea vieţii”:

“S-au întâlnit la Betleem împăraţii pământului şi s-au închinat fiarei şi femeii care şade pe fiară, femeia care are stăpânire peste împăraţii pământului, şi ea le-a dat lor daruri, stele şi medalii. Dar ea se prăbuşeşte prin desfrânarea ei, iar sfinţii Mei se ridică şi mărturisesc din cer şi de pe pământ lucrarea adevărului sfânt şi venirea Mea cu judecata: judecata prin cuvânt.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

O asemenea “Judecată” este lipsită nu numai de maiestatea firească a evenimentului şi a menirii ei, ci şi de puterea de corecţie sau de sancţionare a celor greşiţi. Pucioşii înşişi recunosc că “venirea Domnului”, cea pe ei care o consideră sinonimă cu Judecata, trebuie ajutată de sus şi de jos ca să nu se prăbuşească de tot. “Domnul” este declarat pe faţă neputincios, iar cel mai preţios ajutor, desigur, nu-I va putea veni decât de la “poporul venirii Domnului în mijlocul României”– “poporul” pucios, adulat frecvent cu apelativul “fraţii Domnului”:

“Dar vouă, celor ce sunteţi poporul venirii Mele în mijlocul României, să vă placă să fiţi fraţi pentru Mine, ca să Mă ajutaţi să fiu Eu numit peste tot pe pământ prin puterea Mea şi prin voi, cei ce v-aţi făcut fraţi în numele Meu pentru Mine şi nu pentru voi. Iar voi, cei ce sunteţi poporul venirii Mele, faceţi numai voia Mea, nu şi pe a voastră.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVII)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVII)


“Judecata” pucioşească bântuie fantomatic în prezent şi suflă din greu peste tot pământul de la truda vânturării gâului în arie (dar curios lucru că n-o simte nimeni):

“O, s-au scurs vremile toate şi a venit vremea să vin cu zilele cele de apoi şi voiesc să-Mi culeg un popor şi să-l ocrotesc de vremea judecăţii, căci judecata suflă cu putere peste tot, şi Domnul este cu lopata în mână şi Îşi curăţă aria şi Îşi adună grâul în jitniţă, iar pleava în foc, căci aşa este scris despre vremea judecăţii şi a botezului cu Duhul Sfânt şi cu foc peste oameni...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 19-08-2010)

Uneori “Poporul” pucios este îndemnat să-i înalţe “venirii Domnului” o odă a bucuriei şi să se uşureze prin ea, şi cu nici un chip să nu fugă de ea, ci să fie fierbinte de aşteptarea şi de dorul ei:

“Aşa să Mă aştepţi şi tu, poporul Meu, şi să Mă mângâi întru venirea Mea la tine, că Eu vin mereu şi te pregătesc şi te înnoiesc şi te bucur ca să-ţi dau putere să te faci bucuria Mea, căci duhul bucuriei este putere de duh şi de suflet şi de trup în cel care are de la Domnul duhul păcii şi al bucuriei. Aşa să Mă aştepţi, poporul Meu, şi să oftezi cu bucurie, fiule, de dorul venirii Mele, şi să te uşurezi prin venirea Mea la tine şi să te prindă fiori uitându-te la cer şi aşteptându-Mă să vin, şi Eu voi veni şi te voi mângâia şi te voi uşura de aşteptarea Mea când voi veni. O, să nu fugi din calea venirii Mele, ci să fii fierbinte la dor şi la aşteptare, căci aşteptarea înseamnă pregătire mare, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Alteori (şi cel mai adesea) îndemnurile sunt exact pe dos. “Poporul” pucios este îndemnat să fugă de bucurie şi să-şi întunece mângîierea venirii Domnului, plângând în pumni, cu lacrimi de crocodil, cu zdrobire de inimă şi cu apăsare, durerea care vine de la “omul minciunii” (care nu poate fi altul decât slujitorul Bisericii oficiale, adică preotul sau episcopul):

“Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii şi care se făţărniceşte că este martorul Meu, slujitorul Meu şi moştenitor scaunului Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2010)

Bineînţeles că cei mai zdrobiţi de durere şi de plâns şi jale sunt tocmai liderii pucioşi (denumiţi conspirativ “copiii din porţi”) căci acolo în ei locuieşte “Duhul care plânge”:

“O, copii din porţi, voi sunteţi numai zdrobiţi cu inimioara, numai strânşi la sufleţel, numai într-o jale, tată, şi purtaţi durerea toată senini la faţă, ca să nu-i doară de la ea pe cei ce sunt poporul cuvântului Meu, cel mângâiat de Duhul Meu şi de duhul vostru, căci Duhul Meu locuieşte în voi cu toată duioşia lui, şi mare putere este în împărăţia Mea din om duhul duioşiei, duhul care plânge, fiilor!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-03-2010)

Pucioşii propun şi altora o experienţă inedită pe care ei au gustat-o din plin: cum să-ţi fie dor fierbinte de Cineva care este mereu cu tine, nedespărţit şi mereu comunicativ, încât “dialogul” cu El începe a da semne de pălăvrăgeală! De obicei dorul este asociat cu depărtarea în timp şi în spaţiu de o persoană iubită. Or, pucioşii pretind pe de o parte că “Dumnezeul” aflat de ei este mereu prezent şi comunicativ cu ei, pe de altă parte că au obosit de speranţă şi de dorul fierbinte ca să-L întâmpine, după o aşteptare care durează de mai bine de 2000 de ani:

“Duhul aşteptării Mele se face dor fierbinte în omul care află de Mine, Cel viu în vecii vecilor, şi dorul se face gătire în el, şi el se apropie cu dor de fructul aşteptării lui, de ziua venirii Mele, ziua când Eu voi fi pe pământ cu toţi cei ce M-au aşteptat şi Mă aşteaptă să vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

“Cel ce este aşteptat să vină”, aşteptat cu dor fierbinte de către om ca să-L întâmpine, a venit o dată întrupat din Fecioara Maria ca să-i arate omului viaţa pe care trebuie s-o urmeze, şi iarăşi a mai venit o dată întrupat în Fecioara Verginica, în mare lumină, şi tot vine necontenit de atunci de când a venit:

“Şi iată, a trebuit să vin Eu, şi am venit şi i-am arătat omului viaţa Mea ca s-o urmeze şi să intre întru Mine, ca să-l ridic prin viaţa Mea în el. El însă cu greu trage spre umilinţă, şi iarăşi Eu am venit, şi vin în mare lumină, lucrând şi brăzdând cu lumina Mea întunericul de pe pământ şi din om, ca să ajung cu dorul vieţii veşnice la inima omului, şi să-l simtă omul, şi să-i simtă gustul şi fructul, capătul dorului omului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Deşi vine nevăzut, “Dumnezeul” Pucioasei are pretenţia ca omul să-L vadă venind:

“Bat la inima ta, ca să deschizi şi să Mă vezi că am venit după tine ca să suflu din nou peste tine, ca să fac din nou fiinţa ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Venirea nevăzută de la Pucioasa trebuie văzută de om, iar pentru aceasta omul trebuie să-şi spele ochii trupeşti care nu le văd pe cele nevăzute. Venirea nevăzută este o venire de facere din nou a omului, o venire care îl eschivează pe om de la Judecată, o venire de chemare a omului la “ştiinţa sfântă” şi de schimbarea a omului în “casă a venirii Domnului”:

“Am venit să fac din nou fiinţa ta. [...] Spală-ţi şi ochii, ca să vezi venirea Mea la tine. [...]N-am venit din cer să te judec. Am venit să te ajut ca să scapi de judecată. Am venit să te chem din noapte şi să te fac fiu al zilei, fiu al ştiinţei sfinte. Ieşi înaintea Mea şi Mă ia în tine, ca să fac din tine averea Mea şi casa venirii Mele, omule care ai uitat pe Dumnezeu. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Păi ei sunt drumul cel Bun, ''Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa''... şi Domnul a făcut să ai ocazia să ştii cum să mergi pe acest drum, privind în scriptură şi la poporul Său de slujitori şi de sfinţi trăitori... şi aşa, imitând, înveţi să mergi şi tu pe drumul spre Cer Nou şi Pământ Nou, ca să ajungi în Impărăţie.

Deci nu e suficient să nu te enervezi pe nemulţumiţii şi revoltaţii şi mincionşii care vă sfătuiesc pe voi ca să dezinformaţi şi să amăgiţi ci trebuie şi pe voi înşivă să vă ignoraţi... căci e clar că sunteţi complet păcăliţi de păcălicii gLumii nemiştiind voi care e defapt Calea ortodoxă.

Păi voi pe toţi filmaţii îi credeţi?

Nu mai credeţi filmaţii minteresaţi de poftele lor cele rele: măscăricii zdrăngănici, actori, cântăreţi, fotbalişti, sportivi, politicieni, ştirişti, revoltaţii contrioversaţi tolkşockişti contrazicători, ştiinţificii explicaţionişti ai deşerţilor de rahate turceşti, averaţii bogătani afacerişti, speculatorii bancheri şi pe toţi parveniţii chiulangii, nu pe trăitorii ăştia ai spurcăciunilor... căci ăştia toţi sunt foarte spurcaţi chiar dacă apar spălaţi şi bine îmbrăcaţi pe TV... ci voi urmaţi pe sfinţi! Pe sfinţii lui Dumnezeu!

Şi nu v-am mai zis că oricât scrieţi şi răstălmăciţi vă crede dracool?

Şi apoi placa stricată:
Deci uite, ca să pricepeţi unde vă aflaţi, cântaţi cam aşa... şi poate o să vi se lumineze ceva în minţica voastră amărâtă!

Sau dacă tot nu reuşiţi un mic gând curat, un sentiment drept şi nobil, atunci mai încercaţi să aveţi o revelaţie cu asta şi apoi cu asta şi poate o să reuşiţi ca să nu mai consumaţi atâta cafia... distrugătoare de Iisuflet...

Nu e oare atât de trist şi de păcat de voi?.. sărmanii amăgiţi de şarpele viclean şi rău. Poate că totuşi vi se înseninează mintea privind la o chelie.

Sau poate voi nu sunteţi decât trupuri... şi atunci se explică... toate pofturile, softurile, mofturile voastre cusute cu aţă albă, nu din aia subţire ci cu camila aia cât parâma marinărească.

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVIII)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVIII)

“Domnul” Pucioasei a venit ca să bată şi să I se deschidă de către om; a venit să-i adune pe adepţii pucioşi în acelaşi staul în care se lucrează înfăţişarea cea nouă a omului, cea după adevăr; a venit ca să fie mângâiat în dureri întru venirea Lui de către poporul ales, “poporul pucios”; a venit ca “poporul pucios” să ofteze cu dor după venirea care va să vină; a venit ca “poporul pucios” să se uşureze de aşteptarea lui după venirea care tot vine dar întârzie să vină:

“Fiilor, am grăit cu omul. Am ieşit în întâmpinarea omului. I-am adus aminte de Mine şi am bătut ca să-Mi deschidă omul. Şi mulţi îmi vor deschide, căci Eu de aceea am venit. Am venit ca să-i adun pe cei ce sunt ai Mei şi să-i fac să Mă lucreze în ei după voia Mea, după adevăr, ca să ştie apoi ce este adevărul. Nici un om nu ştie ce este adevărul decât omul care-Mi dă Mie înfăţişare în el după voile Mele cele sfinte. Amin. De aceea am venit. Am venit să-i adun pe cei ce sunt ai Mei după adevăr, pe cei ce Mă aşteaptă să vin la ei. Mare frumuseţe este în cei ce Mă aşteaptă pe Mine să vin. Aşa să Mă aştepţi tu, poporul Meu, şi să fii frumos prin aşteptarea Mea şi să Mă mângâi întru venirea Mea la tine. Aşa să Mă aştepţi să vin, şi să te prindă fiori şi să oftezi cu dor de dorul venirii Mele şi să te uşurezi prin venirea Mea la tine, căci Eu vin, şi mereu vin, şi te mângâi şi te uşurez de aşteptarea Mea când vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Nu oricine gustă, nu oricine cunoaşte gustul cel dulce al venirii “Domnului” Pucioasei în duh şi cuvânt, ci numai “poporul cel micuţ” care crede că duhul pe care zice că îl aude este Hristos:

“Omul cel pribeag gustă cu greu din venirea Mea la tine, căci el este înveninat de gustul cel amar al minciunii, gust căruia îi zice dulce, de vreme ce el nu cunoaşte gustul cel dulce al venirii Mele la tine, dar tu să ştii bine numele Meu şi cuvântul lui. Numai un cuvânt să ştii tu, numai unul, poporul Meu micuţ, numai unul: Hristos.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

“Domnul” Pucioasei a venit cu durere mare la Pucioasa. Leacul durerii este cuplul dictatorial al liderilor pucioşi, denumiţi conspirativ “fiii de la iesle” sau “fiii venirii Lui”, iar iarba de leac este cuvântul lor despre venirea Lui cu sfinţii, pe care El o lucrează în taină cu ei:

“Voi, fiilor de la iesle […] Am făcut din voi leac pentru durerile venirii Mele. Iarbă de leac este cuvântul venirii Mele la voi pentru cei ce-l iau să şi-l pună pe rane spre folosul Meu […]. Iar Eu voi împlini prin voi lucrare de rai pe pământ şi viaţă de nou Ierusalim, pământ nou şi cer nou spre bucuria sfinţilor care aşteaptă suspinând cu dor viaţa cea veşnică pe pământ şi venirea lor cu ea, pentru bucuria după care ei suspină aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu, fiii cei din urmă ai lui Dumnezeu, fiii venirii Mele, cu care Eu lucrez venirea Mea cu sfinţii pe pământ, venirea Mea şi viaţa cea de veci pe pământ cu oamenii. .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

“Domnul” Pucioasei a venit de la Tatăl ca să adune şi să păstorească oile, iar “Cuvântul Lui de azi” este ultima trâmbiţă – a opta, dacă numărăm a şasea trâmbiţă pe Verginica şi a şaptea pe Maria, sora ei după trup (e drept că Biblia nu aminteşte decât de şapte trâmbiţe apocaliptice, dar a greşi este omenesc):

“Am venit de la Tatăl să păstoresc oile; am venit să le adun şi să le păstoresc. Sun din trâmbiţă, că aşa este scris să fac. Cuvântul acesta este trâmbiţa cu care sun[...]”(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

“Domnul” Pucioasei, deşi nu este recunoscut ca Păstor de oameni, Îşi numeşte dintre adepţii pucioşi alţi ucenici şi alţi Apostoli decât cei pe care îi aminteşte Biblia. Aceştia au ca misiune propovăduirea unei alte Evanghelii (numită de liderii pucioşi “evanghelia cea după sfânta Virginia” sau “evanghelia venirii Domnului cu sfinţii”):

“ Numai Păstor nu vrea omul să-i fiu, căci omul este fiul cel risipitor de viaţă pentru viaţa lui pe care şi-o pierde prin ea însăşi. Dar pe tine, poporul Meu pe care te-am ales dintre oameni […] vă numesc ucenicii Mei cei de la sfârşit, apostolii Mei prin care-Mi vestesc până la margini Eu însumi Evanghelia venirii Mele cu sfinţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

“Poporul” pucios este dăruit cu darul temerii de duhul care se autointitulează “Dumnezeul” lui, iar acest dar îl subjugă ca să şi facă trupul lui locaş măturat şi curăţit şi împodobit în care să primească încuibarea şi stăpânia acestui duh, căruia i se face slujitor pentru venirea Lui. “Poporul” pucios vesteşte apoi în gura mare, în cărţi şi în ziare (dar şi prin valuri repetate de spamuri pe internet) că şi-a găsit un “Dumnezeu” al lui care-i promite viaţa veşnică şi se aşează cu bucurie şi cu iubire în aşteptarea nenumăratelor promisiuni ale duhului, care sunt frumoase dar nu mai vin. Dar adepţii pucioşi aşteaptă mereu, de 55 de ani aşteaptă împlinirile promisiunilor care nu mai vin, chiar dacă unii dintre ei au murit aşteptând iar restul s-au risipit plictisiţi de aşteptare, lăsând locul altora la fel de entuziaşti şi de naivi ca şi ei:

“Îţi dau în dar temerea de Dumnezeu, poporul Meu. Cu ea vei fi mereu curat şi treaz şi gata pentru Mine; cu ea Mă vei sluji, că fără ea nimeni nu poate să-Mi fie slujitor şi locaş curat pentru stăpânia Mea în omul cel Mie slujitor pentru venirea Mea. Slujitorul Meu este numai cel ce-Mi pregăteşte venirea prin vestire şi prin lucrare, aşezându-Mă pe Mine viaţă veşnică în om. Viaţa cea veşnică este cu omul prin darul cel lucrător al temerii de Dumnezeu, prin care omul cel iubitor stă mereu gata pentru venirea Mea, pentru bucuria lui întru venirea Mea. Temerea de Dumnezeu este legătura care-l ţine pe om alături de Dumnezeu. Ea este ucenicia celor ce învaţă lucrarea lui Dumnezeu cu omul. Ea este duhul cel treaz care nu adoarme în cel ce o are pe ea ca pavăză a vieţii. Darul acestei iubiri să facă din tine iubire pentru Mine, poporul Meu, iar altfel să nu-ţi fie iubirea până ce Eu voi veni ca să fiu cu tine pe veci, căci scris este: "Eu sunt cu cei ce se tem de Domnul".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

Probabil am inteles eu gresit 'aprecierile' domniei tale neintelegand ca , de fapt, este vorba doar de grija( de fapt verdictul domniei tale) de a nu ma rataci ( din nou) si din prea mult orgoliu ranit m-am 'victimizat'.
Eu stiu un singur lucru :tot ceea ce sunt si tot ceea ce am fizic, mental si spiritual este primit ca un dar de la Dumnezeu. Si Cel ce m-a nascut din nou din apa si din Duh si mi-a luminat calea pana acum se v-a ingriji si de acum in colo de mine si ma v-a hrani cu acea 'mancare' care sa-mi aduca cresterea potrivita.
Cu siguranta:" La inceput era "Cuvantul" si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu". Eu nu contest acest adevar pentru ca il simt real si prezent in Sfanta Scriptura si in inima mea.Este atat de viu si aproape pentru fiinta mea si as putea sa dau marturie in fiecare zi despre felul in care "Cuvantul" este pentru mine ca o "sabie cu 2 taisuri pana acolo ca desparte maduva de oase".Da, aceasta sabie taie , ori de cate ori ma las curatata,toate 'crescaturile',toate cancerele , toate neghinele si ranile pe care mi le cresc singura.De aceea nu inteleg( poate pentru ca n-am avut a face cu ea) 'ortodoxia pe dos" despre care vorbesti si nici nu-mi bat capul. Judecata nu este a mea, nu mi s-a dat mie s-o fac si eu nu ma urc pe acest tron. Judecata mi s-a dat pentru propriile-mi fapte pentru a le duce la Sf. Spovedanie.
Din multele mele experiente in care oamenii se erijau in 'prooroci' si 'mesageri' divini, in care fiecare secta afirma ca este "Unica, singura si adevarata' revelatie a lui Dumnezeu, singurul "Cuvant Adevarat" si vrednic de primit am gasit un indrumar extraordinar atat in Sfanta Scriptura cat si in Sf. Traditie si in scrierile Sf. Parinti pentru a deosebi adevarul de minciuna.Sf. Scriptura spune ca doar dupa implinirea prorociilor se vor cunoaste prorocii adevarati.Iar Sf. Parinti au avut acest dar mare,parintele Arsenie Boca de exemplu,pentru a sluji oamenilor spre mantuirea sufletelor.In afara de scumpul meu duhovnic este tot ceea ce am nevoie sa stiu spre calauzire sufleteasca.
Daca acolo sunt cu adevarat proroci sau nu se va vedea dupa implinirea prorociilor lor si daca acolo este lucrarea Domnului se va vedea, caci" dupa roadele lor ii ve-ti cunoaste" si " "Orice vita pe care n-am sadit-o Eu va fi taiata si aruncata in foc".
Imi place foarte mult pilda cu neghina.Lucratorii se intrebau nedumeriti:
-"De unde a aparut neghina cand noi am semanat doar seminte curate"
Stapanul le-a raspuns:
- "Un vrajmas a facut acesta".
-"Ce sa facem? Sa smulgem neghina?"
-"Nu,lasati-o pana la sfarsit"
Deci raul si binele, neghina si graul, plusul si minusul coexista in univers pana la 'seceris' si atunci totul se va vedea in adevarata lumina.

Foarte frumos, dar trebuie să şi asculţi de Domnul ca să te fereşti de aluatul fariseilor şi saducheilor căci ei spun dar nu fac, şi mai ales de otrava miliţiei, a mîncărurilor spurcate bine ticluite şi sulimenizate cu otravă, hrana pregătită pentru fraieri de ''vrednicii'' câini bucătari care ''apără'' cică ortodoxia! Şi oare nu a zis Domnul că are mulţime de legiuni de slujitori, miriade de îngeraşi, şi dacă ar voi, oricând le-ar putea chema în ajutor ca să facă dreptate... deci de ce anume vă este vouă atât de frică? Pentru ortodoxie? Păi voi nu aţi priceput ce este ortodoxia şi de ce a zis Domnul către Pilat că de sus a primit Pilat acea putere cu care se lăuda: ''Nu şti că am puterea să..? îndemnându-L să-şi scape Domnul pielea... ''. Dar voi chiar n-aţi citit nimic din cărţile fraţilor Macabei.

Şi la sfârşit e tot Cuvântul!

Dar Cuvântul Lui Dumnezeu, Iisus Hristos şi nu a omului mincinos.
Şi draga mea, nu mă acuza pe mine de judecată, când eu nu am judecat decât tangenţial nu ca să-mi caut slava mea ci doar ţi-am arătat că iarăşi te laşi hrănită cu desfrânarea jidoveacă idolicească, ca şi în sectele din care au reuşit să fugi... a judecătorei vulpiţe cumetriţe care vrea ea, mereu vrea ea ceva, oare ce vrea ea pentru ei?

Păi vrea dacă e cineva care o să creadă, vrea să zică că e meritul contrioverselor ei explicaţioniste pentru cei ce vor crede. Adică dracul se vrea la originea credinţei voastre în Dumnezeu... adică ''ciuma'' şi ''lepra'' se întoarce... că de aia are lupul îmbrăcat în haina sfântă aşa o râvnă deşertică de nedescris... căci ştie că i se apropie sfârşitul tiraniei blestemate...

Nu confunda lucrurile căci numai Domnul este Proorocul şi Învăţătorul care dă cui vrea darurile Sale şi nu omul care se erijează la proorocie ca să se dea mare şi să se ţină mare că ştie dând tuturor minciuni dar nici cu degetul nu se atinge ca să trăiască conform cu proorociile pe care cică le ştie, conform cu buna învăţătură trasă din ele... ci omul acela rău şi necredincios e un lăudăros şi un mitoman notoriu... Tu uită-te bine la oameni şi deosebeşte-l pe cel care e omul cel lăudăros şi se iubeşte pe sine şi atât, deosebeşte-l pe fratele tău şi deosebeşte duhurile... uită-te atent, ia aminte la fapte şi la roade... şi vezi care e hoţul şi criminalul căci e uşor să acuzi pe slujitorii cei vrednici şi buni cu faptele şi ''roadele'' cele rele ale altora!

Nu te zăpăci!

Păi nu e vorba de ei, de prooroci căci Domnul e proorocul ci de Cuvânt, de ce este scris în cărţi, şi doar citind vei înţelege că este purul Adevăr care s-a împlinit şi se împlineşte în vederea venirii Domnului a treia oară! Ca să plinească ce mai are de plinit căci aşa cum s-a ridicat, tot aşa va şi reveni, dar de data asta în slavă mare pe norii Cerului... şi numai pentru poporul Lui dreptcredincios! Şi nu pentru mincinoşi sau vicleni sau desfrânaţi sau răi!

Oare ce mai tot aşteptaţi ca să lăsaţi secul, gLumea?

Dacă nu are cine să vă spună, vă repet eu: acolo la Pucioasa Domnul este proorocul şi Învăţătorul... pregâtind popor dreptmăritor întru venirea Sa.

Şi cine să vă scoată neghinele din inimă? Toţi ispidolii pătimăşiei prea pătimaşe pentru care vă luptaţi cu Dumnezeu? Eu? Păi nu despre ei e vorba, neghinele din inimă trebuiesc scoase afară... ci acolo în textul citat de tine e vorba de oamenii neghină! Care au fost sădiţi de un vrăjmaş şi un potrivnic al Lui Dumnezeu şi al omului. Pe ăia lăsa-ţi-i, lăsaţi-i ca să nu cumva să smulgeţi şi grâul odată cu neghina... deci lăsaţi gLumea!

Şi mai bine haimana... decât...

Bine, te cred, dar atunci de ce spune spune Domnul in prorocie:

«Drumul spre Mine este postul, rugăciunea, milostenia, spovedania şi împărtăşania. Nu vă depărtaţi de biserică». Dar pe de altă parte zicea: «Vai vouă, preoţilor care fumaţi în sfântul altar sau vă căsătoriţi a doua oară!».

si:
Dar în luna octombrie 1960, pe când grăia Domnul la mine în casă, şi fiind sigură că nu este nimeni străin, a început Domnul să strige: „Femeie, pentru ce te-ai despărţit de biserică? Mai bine îţi frângeai mâinile şi picioarele decât să te desparţi de biserică. Femeie, femeie, ard doisprezece fluturi în foc, şi cu tine treisprezece, femeie. Mergi la biserică şi te spovedeşte!“. Maica Verginica a început să se zbuciume în pat şi să strige mai tare. Eu plângeam, că nu ştiam ce înseamnă acest lucru, dar lângă pat a apărut o vecină, cu numele Teodorescu Anastasia, şi pe care o adusese mama mea să asculte în ascuns, şi a început să strige cu lacrimi în ochi: „Eu sunt, am douăsprezece avorturi şi m-am dus la adventişti“. Dimineaţa s-a dus la biserică, s-a spovedit, şi urmează la biserica Sfânta Parascheva.

Păi de aia spune aşa, căci El este Proorocul şi Învăţătorul Cel Bun care îşi pune viaţa Sa pentru oile Sale... şi are puterea să-şi dea Sufletul Său şi apoi să şi-L ia îndărăt... fiindcă a fost trimis de Tatăl a doua oară ca să găsească oaia pierdută şi rătăcită, adică pe mine şi pe tine! Dar acum a venit şi gărieşte în Duhul. Înainte de judecată va veni a treia oară precum s-a ridicat la Ceruri tot aşa, dar cu slavă mare, pe nori, împreună cu miriadele de sfinţi şi îngeraşi ai Cerului. Acum este Izvor de Viaţă Sfântă, dar atunci va veni spre osândirea celor nedrepţi căci ''oriceochi Îl va vedea şi cei ce L-au străpuns''.

Şi nu pe mine să mă crezi că la nimic nu-ţi foloseşte, nici ţie, nici mie, ci crede Lui Dumnezeu... şi Credinţa Ta te va Mântui. Căci sf. Pavel identifica pe Domnul cu Credinţa! Deci nu mă încântă pe mine cu nimic dacă mă crezi sau nu că eu nu caut să mă crezi pe mine şi ''nu cad oare două vrăbii la un ban''? Adică fiind noi cuprinşi de vraja cea mai mare pentru a nu mai răbda!.. sărăcia?.. pentru eterna reîntoarcere în gLumea poftelor rele.

"O, împacă-te cu Dumnezeu, neam român! Ia-L de Stăpân al tău, ca să nu-ţi fie ţie rău pe pământ! Întreabă-L pentru soarta ta şi ascultă-I povaţa, că are pe vatra ta albia cuvântului Său din vremea aceasta şi grăieşte cu tine ca un tată bun şi plin de grijă pentru viaţa ta! Voi, cei din porţi, (Din parlament şi guvern, n.r.) nu întoarceţi spatele înspre cuvântul Meu de peste voi,iar voi, cei ce staţi în nume de păstori peste neamul român, nu fiţi necredincioşi cuvântului Meu, care vă îndeamnă să fiţi sfinţi şi credincioşi venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp! O, aşa cum am grăit prin vasele purtătoare de Dumnezeu până în vremea întrupării Mele, de am lăsat pe pământ cuvântul Meu, care s-a făcut carte şi care s-a adeverit întru Mine tot, o, tot aşa grăiesc şi azi, căci am puterea toată în cer şi pe pământ dată de Tatăl Meu spre folosul oamenilor. Iubiţi pe pământ iubirea Mea în om şi între om şi om! Treziţi duhul rugăciunii cea pentru zilele acestea, căci zilele sunt grele, iar duhul lui antichrist dă să cuprindă în duhul lui şi acest neam, pe care Eu, Domnul, l-am ales Mie! Vă voi cere socoteală dacă nu veţi păstra viaţa acestui neam, viaţa cu Dumnezeu din zi în zi mai mult, spre nimicirea lucrării satanice de pe pământ, căci neamul român are alegere aparte între neamuri, iar cei ce nu cred aceasta, vor lua plată cu cei necre- dincioşi cuvântului Meu, care descoperă planurile Domnului"

Mie mi se pare o chemare la o traire sfanta ,la cainta si pocainta la unire si iubire sfanta si nu la dezbinare .

Poate nu aţi priceput programarea... iată atunci cheia... sol sau fa-ls.

Şi apoi
Recapitulare:
''La așa concluzii, am rămas mască și fără cuvinte așa că las să vorbească doar placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

(Îmi cer iertare pentru cei căzuţi în mrejele artistei foarte frumoase şi foarte ademenitoare, căci este doar o fetiţă... şi zic asta pentru cei căzuţi fără să vrea în ispita poftei rele, a lor, căci videoclipurile sunt foarte dure pentru oricine chiar dacă par inofensive şi frumuşele şi colorate.)

Fireşte că este aşa precum înţelegi cinstit dumneata şi orice om cu scaun lşa cap dar nici într-un caz nu este precum te ''ajută'' să ''înţelegi'' stimabilabila mariamargareta roata bicicleta care viceversează lucrurile şi le răstălmăceşte la nesfârşit... şi zice ea că e un fel de critică literară... căci ele sunt înhitate cu grămăticul şi se cred ele mari profesoare... dar ţi-am spus că ele sunt profesoare de ballet. E vine de la electron.

Deci ţi se pare perfect Adevărat şi ai înţeles bine ce ai citit şi nu te teme de gLumea cea rea şi spurcată că gLumea nu face nici cât o ceapă degerată.

Dar draga mea Grabriella, se pare că nu ai dat data atunci când ai prezentat citatul din Cuvântul lui Dumnezeu ca să afle şi să ştie cel interesat unde anume să caute... după dată.

Mă bucur totuşi de vorbele tale, nu pentru mine ci pentru tine... că eu nu vreau să mă laud cu trupul tău...

Şi uite îţi pun o melodie frumoasă.

Şi una pentru mariamargareta roata bicicleta... .

Şi la sfârşit una pentru amândouă, ca un fel de mesaj de la cei morţi... despre noi... şi apoi încă odată.

Şi una pentru mine.

Şi apoi placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

Corect. Dar cine face chemarea? Ea este făcută de om din dreptul lui Dumnezeu. Asemenea chemări frumoase şi corecte din punct de vedere semantic (dar nu întotdeauna şi din punct de vedere gramatical) vei găsi şi din alte surse, tot omeneşti. Toate sectele vorbesc înălţător, pacifist, iubitor, hristic chiar, mai mult sau mai puţin corect şi logic pe fond, deci mai e un singur pas până a ajunge la concluzia "toate sectele sunt bune, pentru că-L vestesc pe Domnul şi poruncile Lui".

Un pas mic, uşor de făcut, dar cu consecinţe uriaşe.

După aceea ţi se ivesc două opţiuni, una mai grea şi alta mai uşoară.

Ce mai grea este să alegi care dintre biserici sau "sectele cele bune" este simultan şi cea adevărată, pentru că toate mărturisesc despre sine că sunt "singura cea adevărată".

Cea mai uşoară este să alergi necontenit de la una la alta, ca fluturele care trece din floare în floare, căutând mereu ceea ce nu vei găsi niciodată.

Vsivivi nu ţi-a răspuns, deoarece este o întrebare prea incomodă pentru el.

Am să-ţi răspund eu.

Secta "Noul Ierusalim" îşi are originea în revelaţia pe care o tânără cu probleme psihice severe a avut-o în anul 1955 când i s-a părut că-I vorbeşte Însuşi Domnul. Pe tânără o chema Virginia(Verginica) Tudorache, iar evenimentul avea loc în satul Maluri din jud. Dâmboviţa. Îndată nişte săteni mai exaltaţi au preluat fenomenul şi l-au stimulat, transcriind toate mesajele care veneau de acum tot mai des de la “Domnul”. În această perioadă mesajele erau 100% ortodoxe, de aceea fenomenul a fost încurajat şi de preotul bisericii din sat.

Cu timpul, pe lângă Verginica s-au ataşat o droaie de profitori, căci tânăra era cotată de acum ca "proorociţă" şi primea multe daruri materiale şi de altă natură de la cei nevoiaşi care veneau la ea ca la o ghicitoare, ca “să le spună Domnul”: cu cine să-şi mărite fata, când o să-i fate vaca, ce duşmani are şi cu să se păzească de ei, ş.c.l. Printre profitori s-au numărat doi inşi, unul exaltat (Dănciucă Gheorghe, zis nea’Mişu, zis şi “pătorul Daniel”) şi altul de-a dreptul grosier şi brutal ( Costache Cristea, zis nea’Cristea, zis şi “tătucul” Cristea), care s-au autointitulat “păstori” şi care făceau şi dregeau totul ca sfetnici de taină ai Verginicăi. Alt profitor a fost Stoica Nicolae care, deşi era mai mic cu 15 ani decât Verginica iar Verginica era chioară de un ochi, s-a căsătorit "creştineşte" (citeşte: din interes) cu ea, a dus câţiva ani o viaţă privilegiată în cadrul sectei, iar apoi a părăsit-o şi s-a încurcat cu altă femeie.

Verginica a fost internată în cursul vieţii de mai multe ori în clinici psihiatrice la Plătăreşti, Bălăceanca, Jilava, Târgovişte.

În ultimii ani ai vieţii, Verginica s-a mutat şi a “proorocit” la Pucioasa, iar în anul 1980 a murit. A urmat imediat o derută totală în rândul adepţilor ei, deoarece Verginica “proorocise” că ea nu va muri până ce ea şi “poporul ei” nu vor vedea venirea Domnului pe norii cerului şi-L vor întâmpina în văzduh. După mai bine de un an tăcere (14 decembrie 1980- 2 februarie 1982, perioadă în care “Domnul” Pucioasei a tăcut chitic, fără să mai dea nici un mesaj şi nici un alt semn de viaţă) “păstorii” nea’Mişu şi nea’Cristea au îndemnat-o pe lelica Maria, sora după trup a Verginicăi, să preia cârma “proorociei”. Lelica Maria a început să “proorocească” şovăitor, aducând mesaje evident diferite ca substanţă, tonus şi întindere de mesajele Verginicăi. “Poporul” Verginicăi însă se risipise în mare măsură, fie întorcându-se în bisericile din sate, fie căzând în necredinţă.

Lelica Maria a “proorocit” până în anul 1994, şi ar mai fi proorocit încă mult şi bine (deoarece a murit abia în 1997) dacă n-ar fi apărut o concurenţă acerbă la “proorocie” în persoana Mihaelei Tărcuţă. Această moldoveancă îngâmfată şi ambiţioasă a început şi ea să “proorocească”, în paralel cu lelica Maria, încă din anul 1990, într-un stil şi de o factură mult mai elevată şi mai convingătoare,aşa încât între anii 1990 şi 1994 “Domnul” Pucioasei vorbea pe două canale simultan, dar într-o manieră complet diferită: prin lelica Maria vorbea simplist ca şi prin Verginica, în perioadele când ea era compet adormită şi inconştientă, iar Mihaelei îi vorbea elevat, pe când era trează, la ureche (când la una, când la alta, când la amândouă).

În 1994 Mihaela a forţat-o pe lelica Maria, prin mesajele aduse de ea “de la Domnul” , să se retragă din funcţia de “proorociţă”, ceea ce lelica a şi făcut , lăsând-o pe Mihaela singura stăpână în fruntea bucatelor.

Acum urmează cotitura. Mihaela avea deja (încă din copilărie) unele afinităţi şi influenţe dogmatice fie de la adunările “Oastei Domnului”, fie de la grupările adventiste din Moldova, fie de la viziunile paranoice ale unor monahi rătăcitori “ortodocşi pe stil vechi” precum a fost călugărul Gherasim, aşa încât a început treptat să instituie un trend deviaţionist în cadrul “mişcării” de la Pucioasa, care fusese până atunci ortodoxă. S-a folosit de un ierarh ortodox pentru a sfinţi un locaş de cult proiectat de ea a fi folosit în circuit închis şi apoi l-a instigat spre a obţine o recunoaştere oficială din partea BOR pentru “mişcarea de la Pucioasa”, ca fiind un model de trăire ortodoxă pentru întreaga Biserică. Deoarece Sinodul BOR a calificat “mişcarea” de la Pucioasa ca “străină ortodoxiei”, iar ierarhul s-a trezit la timp că este pe cale de a face o mare greşeală susţinând o mişcare cu tendinţe sectare, Mihaela a dat semnalul replierii şi schismei. Pucioşii s-au rupt de BOR, mesajul lor s-a schimbat complet şi s-a radicalizat, trecând de la apreciere la blasfemie la adresa BOR şi infestându-se treptat cu erezii.

Aşa se explică de ce în perioada Verginicăi şi a lelicăi Maria, cuvântul de ordine al “proorociţelor” era: “creştini, nu vă depărtaţi de biserica strămoşească!” şi “creştini, cinstiţi feţele bisericeşti!”, iar în perioada Mihaelei cuvântul de ordine este “în biserica din lume (BOR) a ajuns urâciunea pustiirii la loc de cinste” şi “toţi preoţii şi episcopii din BOR au pe frunte pecetea lui Antihrist”.

Consecinţele?

Astăzi nici un credincios “pucios” nu mai calcă în vreo biserică a BOR, nu-i cinsteşte pe preoţi, nu apelează la serviciile religioase uzuale (botez, cununie, maslu, spovedanie, împărtăşanie, vecernie, liturghie), excepţie făcând slujba înmormântării – asta pentru că nu au (încă) un cimitir care să fie numai al lor.

Mai mult, ei au o pseudo-instituţie a “Bisericii Noul Ierusalim” separată, schismatică, în care slujesc “preoţi” şi “arhierei” fără hirotonie. Slujesc prin paraclise improvizate, nesfinţite, amenajate în poduri de case sau în subsoluri (pe vremea călugărului Gherasim, printre pucioşi erau şi femei care slujeau ca "preotese" şi făceau sfânta liturghie prin case particulare). Nu mai recunosc cele 7 Sfinte taine ale Bisericii, considerând printre altele că instituţia căsătoriei este o formă subtilă de legalizare a desfrânării dintre bărbat şi femeie, iar de botez nu mai au nevoie îndată ce ei nu mai vor şi de aceea nu mai fac copii. De asemenea, taina hirotoniei este desfigurată, ei renunţând la sluba tradiţională în care are loc punerea mâinilor episcopilor pe capul candidatului la preoţie sau la arhierie. Au o colecţie de predici adunate din mesajele Verginicăi, Mariei şi Mihaelei într-o carte, pe care ei o consideră o carte sfântă, care prelungeşte învăţăturile Bibliei, şi pe care ei o denumesc “Evanghelia după Sfânta Virginia” (impropriu denumită aşa, deoarece textele nu aparţin numai Virginiei, ci tustrelelor “proorociţe”; şi oricum, sunt pline de erezii)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIX)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIX)

“Poporul” pucios se face pildă de ascultare şi pentru alţi naivi care ar voi eventual să se alăture acelora care au darul temerii de duhul pucios cel se declară a fi un “Dumnezeu” neputincios, căruia el I se face sprijin şi putere pe pământ şi semn înaintemergător pentru venirea Lui:

“Fac din tine pildă de iubire, pildă de ascultare prin darul temerii de Dumnezeu, iar tu să fii puterea Mea pe pământ, poporul Meu, şi să se hrănească din tine popoarele cu viaţă, cu viaţa Mea din tine, căci te-am pus pildă a Mea înaintea neamului omenesc şi am făcut din tine semn înaintemergător pentru venirea Mea, că Eu, ca un bun Păstor ştiind semeţia omului, am găsit cu cale să-l judec prin tine pe om, [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

Cei care păzesc calea venirii duhului vorbitor sunt liderii pucioşi, dăruiţi de tatăl lor, duhul, cu dregătoria de “fii străjeri”:

“Vine ploaia, fiilor străjeri în calea venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Şi “venirea Domnului Pucioasei cu sfinţii Lui” a venit, şi Judecata Lui peste cei vii şi peste cei morţi a început, dar învierea morţilor este încă aşteptată ca să vină. Însemnă că morţii se vor judeca în contumacie (Biblia stabileşte o cu totul altă cronologie a faptelor: întâi are loc învierea morţilor, şi abia după aceea are loc Judcata cea Mare):

“Eu sunt Judecătorul peste vii şi peste morţi, iar sfinţii sunt cu Mine întru venirea Mea şi aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, şi fiecare va sta la rândul cetei sale şi va aduna rod din cele ce a semănat pe pământ. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Sunt criticaţi apoi preoţii care citează versetul referitor la a doua venire a Domnului (verset care spune că “…de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” – Matei 24,36; Marcu 13, 32). Astfel, în loc să răstălmăcească acest verset, spunându-le oamenilor că “…de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, ci numai Fiul şi Tatăl”, preoţii îl reproduc mot-a-mot din Biblie. În acest mod, oamenii care ascultă predicarea Bibliei îndepărtează cu a lor putere, chipurile (cu concursul preoţilor scrupuloşi), ziua venirii Domnului, şi de aceea ea întârzie să vină:

“Pe pământ se dă citire în ziua aceasta din cartea Evangheliei Mele cea despre a doua Mea venire, dar omul care aude această Evanghelie nu se apropie de ziua venirii Mele, ci, din contra, o depărtează de el chiar prin îndemnul preoţilor, căci preotul peste tot zice că nu ştiu nici Eu, Fiul, de ziua venirii Mele. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Acest raţionament al liderilor pucioşi este profund defectuos. Chiar dacă presupunem că aşa ar fi trebuit să fi procedat preoţii, răstălmăcind public textul Scripturii, tot nu există nici o legătură între voinţa singulară a Tatălui (care stabileşte şi ştie ziua venirii Fiului) şi voinţa îndrăzneaţă şi interesată a oamenilor (de a întârzia cât mai mult această venire). Nu e suficient să vrei ceva, trebuie să mai şi poţi. Or, Tatăl ceresc este Atotputernic, iar omul, chiar dacă se ajută de “minunile” tehnicii, este în multe situaţii atotneputincios. Invers, dacă presupunem că atât Tatăl, cât şi Fiul cunosc ziua venirii Fiului pe pământ, asta nu-i împiedică pe oameni cu nimic să dorească în chip interesat întârzierea acestei veniri, dacă aşa vor ei.

Liderii pucioşi îşi justifică poziţia lor în felul următor: Cuvintele Bibliei sunt – chipurile – intenţionat amăgitoare, mincinoase pentru om, în aşa fel ca omul să fie dus zăhărelul şi să accepte că trebuie să stea întărit pentru veghe în toată clipa, aşteptând înfrigurat cea de-a doua venire a Domnului. Preoţii n-ar avea dreptul să reproducă textul biblic întocmai, citând cuvintele Mântuitorului, ci să le interpreteze prin răstălmăcirea cuvenită care le răstoarnă sensul:

“O, fiilor străjeri, de ce, tată, zic preoţii aşa? Aceasta am zis Eu. De ce zic şi ei aşa? De ce nu zic ei ca Mine, căci Eu am mers până la capăt cu zisul prin Evanghelia Mea despre ziua venirii Mele. Dar voi, fiilor unşi pentru vremea venirii Mele, voi, tată, cum ziceţi despre cuvintele Mele de atunci? – Dacă Tu ai zis: "De ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl", ai zis aşa ca să întăreşti omul pentru veghe în toată clipa, Doamne, de vreme ce pe neaşteptate vii. Iar omul care Te aşteaptă trebuie să fie îmbrăcat şi încălţat, ca şi cum Tu vii în orice clipă, că Tu ai zis: "Fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului vine".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XX)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XX)

Dar dacă am admite că textul Biblic este corect, n-ar fi mai bine, n-ar fi mai sănătos? Cu ce s-ar schimba lucrurile în ce priveşte venirea Domnului? Cu nimic. Omul este dator să-L aştepte liniştit pe Domnul ca să vină, indiferent dacă ceasul venirii Lui este cunoscut de una, de două, sau de toate trei Persoanele Sfintei Treimi. Oricum tainele Dumnezeirii îi sunt inaccesibile, aşa că este inutil să despice firul în patru, ca să deducă el cu mintea lui dacă Tatăl ştie mai multe decât Fiul (Matei 24,36) sau dacă Fiul primeşte toate de la Tatăl (Matei 11, 27); dacă Tatăl este mai mare decât Fiul (Ioan 14, 28) sau dacă sunt egali, Tatăl fiind una cu Fiul (Ioan 10, 30). Iar dacă nu înţelege aceste taine (care se completează, nu se contrazic), să deducă precipitat că Biblia are inconsecvenţe sau minte pe alocuri, şi să se grăbească să o “corecteze” prin raţionamente “savante”.

Liderii pucioşi se raportează însă la o altă venire, cea despre care ei spun că a avut deja loc: “venirea Domnului de la Pucioasa”. În acest context, este firesc să li se pară de-a dreptul incceptabil ca preoţii să ignore această “venire” cu seninătate, în loc să o propovăduiască în biserici ca pe o epocală împlinire a proorociilor Scripturii, întărindu-i pe oameni să creadă şi să se alăture ereziei de la Pucioasa. Venirea Domnului trebuie asociată neapărat cu teama terifiantă, deşi Biblia spune că se vor teme numai cei necredincioşi, în timp ce credincioşii o vor primi cu bucurie. Pucioşii pretind că Hristos trebuie aşteptat neapărat cu teamă, iar cei care Îl aşteaptă cu bucurie sunt învăţaţi aşa de către Antihrist:

“– O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii nu propovăduiesc un Hristos al milei şi al iertării, ci un Hristos al temerii şi al terorii, asemănător cu modelul vechi-testamentar al unui Dumnezeu părtinitor, gelos, mânios şi răzbunător. “Hristosul” pucios îşi alege adepţii nu dintre cei care-L iubesc, ci dintre cei care se tem de El. Venirea Lui este acum şi aici, la Pucioasa, şi despre ea se spune “iat-o!” dar nimeni nu o vede cu ochii:

“El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Dar de ce nu văd oamenii venirea “Domnului” de la Pucioasa? Ochii lor sunt închişi sau bolnavi, şi trebuie unşi cu alifie pentru ochi, iar alifia este “Cuvântul” pucios. Cei care însă citesc şi îşi însuşesc “Cuvântul”, în “Cuvânt” şi prin “Cuvânt” văd (dar nu şi aievea) şi aud venirea “Domnului” şi “Judecata Lui prin cuvânt”:

“Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii pretind că “Domnul” lor a venit de 55 de ani pe pământ ca să facă lucruri minunate – dar aceste lucruri şi împlinirile lor sunt numai pe hârtie, în cărţile lor pucioşeşti, căci nu se văd aievea pe nicăieri. Nici învierea morţilor, nici transformarea pământului în cer, nici judecata preoţilor pentru roadele lor nu se văd pe undeva, ca să mărturisescă prin împlinirea lor despre această “venire” de 55 de ani:

“… omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Cei 55 de ani de “venire a Domnului” la Pucioasa sunt consideraţi adesea de către pucioşi a fi o singură zi: “Ziua Domnului”, “ziua înfricoşatei judecăţi”. De ea nu va scăpa nimeni aşa de uşor, de pe o zi pe alta, aşa că cei care dau să fugă de ea mai bine s-ar apropia ca s-o întâmpine. În acest caz ar avea ca răsplată “coroana venirii Domnului” şi vor fi băgaţi la masa de nuntă de la Pucioasa, unde este o permanentă atmosferă de “sărbătoare a venirii Domnului” pentru cei băgaţi la sărbătoare:

“Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Numai că omul ăla ce vorbește din dreptul lui Dumnezeu e chiar FIUL LUI DUMNEZEU!.. prin Duhul! și nu e minciuna pe care o scoateți voi ca jidovii care au zis că ucenicii au furat trupul din mormînt... sau unii au zis că nici nu a existat Iisus Hristos ci e o legendă sau că era cineva ce avea trup aparent, iluzoriu, și că unele minți își închipuiau și delirau că cică totul se petrecea numai în mințile lor... delir colectiv... și sectant fireștie...

Și ce vă mai place vouă să scoateți zvonuri și să răspândiți minciunile apoi ca pe niște știri, niște bârfe „adevărate” și contrioversate...

V-am zis : ați fost programate și autoprogramate și funcționați cu cărbune încins scoțând aburi ca trenurile intercity, adică alea simandicoase cu abur ce se coase cu ață albă de mătase din aia groasă cât parâma, din aia ce nu vrea să intre prin gaură la ac ci ea vrea să intre numai prin gaura de la butoi și acolo să se pună pe supt tot vinul exact ca o sugativă... că vrea să se ascundă fiindcă e timidă... mitomania asta.

Păi nu descri tu exact optica ta acuzând pe alții cu ea? Nu toți ortodocșii trufași și sectanți e buni doar că e ortodocși? Nu toți sectanții și oamenii e răi și e eretici doar că e sectanți? Nu tu ai acest microb sectant în tine și ești cea mai sectantă dintre toți căci judeci și osândești pe toți viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc deși nu există glob pămîntesc și cu toate astea pe tine nu vrei să te vezi cu niciunchip cît ești chiar dumneata de eretică și sectantă? Nu e despre tine în toate poveștile tale? Nu te vezi pe tine în ele? Ele sunt chipul tău!

Chiar vrei să mă faci să te cred că cică vrei să ne păzești de alunecarea în erezie și sectologie?.. păi tu ești eretica și sectanta numărul unu mondial și nu vrei cu niciunchip să te oprești și să nu mai osândești pe Domnul... dar să știii că nu pe Domnul Îl osândești ci pe tine însuți că El n-are nevoie să Îl apere cineva dar tu o să ai nevoie... Dar cine crezi că o să vie să apere pe cea care a osândit la nesfârșit pe Dumnezeu?.. și crezi că te vei ști apăra singură? Iar pe dracool să nu te bazezi căci va fi primul care se va bucura când ți se va aplica pedeapsa cea mai mare și mai sadică... primul care te va părăsi la greu, greul tău nu al lui...

Eu te-am apărat mereu dar dacă nu ai dorit să fi scăpată de răul în care te adâncești... ai să-ți primești ceea ce ți-ai căutat cu atât de mare pătimașă poftă de a defăima pe alții...

Deci Grabriella, las-o dragă, că femeia asta te trage în fundul iadului... ei... las-o să se ducă singură... că poate dacă va simți fierbințeala focului și putoareaoarea de acolo se va cutremura în cugetul ei și întorcându-se din minciuni și nedreptăți se va mântui, căci păcătosul ce se întoarce din păcate se va mântui tot așa cum dreptul care se întoarce la fărădelege se va pierde...

Așa că stimabilăabilă mm-roata-bicicleta ia mai vizionează și ascultă placa stricată de szmeeeus, poate apare și în mintea ta un licăr cât de mic:

Și încă o chestiune, cine te pune pe tine să sari din floare în floare? Stai liniștit la casa ta și fă din ea o mănăstire. Păi nu v-am zis că acolo Domnul se pregătește întru venirea Sa a trei oară? V-am zis că a venit a doua oară și mereu în Duhul, dar voi pentru idolii voștrii vă luptați cu Dumnezeu căci pentru iubirea pătimașe de idoli vă luptați cu atâta pătimășie cu sfinții și proorocii Lui... defapt tocmai contra la proorocii Lui Dumnezeu, contra lui Iisus Hristos Domnul, căci acolo El este proorocul și Învățătorul și nu omul... nu omul!

Uite vă repet că poate pricepeți mai greu, căci repetiția e maica învățăturii, (faptele bune și roadele sfinte și veșnice, dragostea curată) :

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!


Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Iar dreptatea Lui Divină vine din dragostea Lui curată și mila curată, din Tatăl, și nu din ce crede omul că ar veni și ar fi dreptatea: ambiția pentru întietatea în deșertăciunile vremelnice ale lăcomiei și mîndriei și mitomaniei răutății pismei și iubirii de sine pentru a beneficia de blestemul ce vine din hulirea Lui Dumnezeu...

Şi... am uitat, de placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

Și dacă tot la murul plin de murmure și fără de roade tragi... mereu la măsea ca să te înăbuși singură printre spini și mărăcini, atunci te întreabă tu singur, pe tine, așa... căci nu e de-ajuns doar atât ca să crezi și să decizi ci... vino... să vezi și să auzi ce-ți mai trebuie......... credință.

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXI)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXI)

Dar dacă am admite că textul Biblic este corect, n-ar fi mai bine, n-ar fi mai sănătos? Cu ce s-ar schimba lucrurile în ce priveşte venirea Domnului? Cu nimic. Omul este dator să-L aştepte liniştit pe Domnul ca să vină, indiferent dacă ceasul venirii Lui este cunoscut de una, de două, sau de toate trei Persoanele Sfintei Treimi. Oricum tainele Dumnezeirii îi sunt inaccesibile, aşa că este inutil să despice firul în patru, ca să deducă el cu mintea lui dacă Tatăl ştie mai multe decât Fiul (Matei 24,36) sau dacă Fiul ştie şi primeşte toate de la Tatăl (Matei 11, 27); dacă Tatăl este mai mare decât Fiul (Ioan 14, 28) sau dacă sunt egali, Tatăl fiind una cu Fiul (Ioan 10, 30). Iar dacă nu înţelege aceste taine (care se completează, nu se contrazic), să deducă precipitat că Biblia are inconsecvenţe sau minte pe alocuri, şi să se grăbească să o “corecteze” prin raţionamente “savante”.

Liderii pucioşi se raportează însă la o altă venire, cea despre care ei spun că a avut deja loc: “venirea Domnului de la Pucioasa”. În acest context, este firesc să li se pară de-a dreptul incceptabil ca preoţii să ignore această “venire” cu seninătate, în loc să o propovăduiască în biserici ca pe o epocală împlinire a proorociilor Scripturii, întărindu-i pe oameni să creadă şi să se alăture ereziei de la Pucioasa. Venirea Domnului trebuie asociată neapărat cu teama terifiantă, deşi Biblia spune că se vor teme numai cei necredincioşi, în timp ce credincioşii o vor primi cu bucurie. Pucioşii pretind că Hristos trebuie aşteptat neapărat cu teamă, iar cei care Îl aşteaptă cu bucurie sunt învăţaţi aşa de către Antihrist:

“– O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii nu propovăduiesc un Hristos al milei şi al iertării, ci un "Hristos" al temerii şi al terorii, asemănător cu modelul vechi-testamentar al unui Dumnezeu părtinitor, gelos, mânios şi răzbunător. “Hristosul” pucios îşi alege adepţii nu dintre cei care-L iubesc, ci dintre cei care se tem de El. Venirea Lui este acum şi aici, la Pucioasa, şi despre ea se spune “iat-o!” dar nimeni nu o vede cu ochii.

“El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Dar de ce nu văd oamenii venirea “Domnului” de la Pucioasa? Ochii lor sunt închişi sau bolnavi, şi trebuie unşi cu alifie pentru ochi, iar alifia este “Cuvântul” pucios. Cei care însă citesc şi îşi însuşesc “Cuvântul”, în “Cuvânt” şi prin “Cuvânt” văd (dar nu şi aievea) şi aud venirea “Domnului” şi “Judecata Lui prin cuvânt”:

“Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii pretind că “Domnul” lor a venit de 55 de ani pe pământ ca să facă lucruri minunate – dar aceste lucruri şi împlinirile lor sunt numai pe hârtie, în cărţile lor pucioşeşti, căci nu se văd aievea pe nicăieri. Nici învierea morţilor, nici transformarea pământului în cer, nici judecata preoţilor pentru roadele lor nu se văd pe undeva, ca să mărturisescă prin împlinirea lor despre această “venire” de 55 de ani:

“… omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Cei 55 de ani de “venire a Domnului” la Pucioasa sunt consideraţi adesea de către pucioşi a fi o singură zi: “Ziua Domnului”, “ziua înfricoşatei judecăţi”. De ea nu va scăpa nimeni aşa de uşor, de pe o zi pe alta, aşa că cei care dau să fugă de ea mai bine s-ar apropia ca s-o întâmpine. În acest caz ar avea ca răsplată “coroana venirii Domnului” şi vor fi băgaţi la masa de nuntă de la Pucioasa, unde este o permanentă atmosferă de “sărbătoare a venirii Domnului” pentru cei băgaţi la sărbătoare:

“Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

esti tare suparata! roaga-te pentru ei.... poate nu isi dau seama ca sunt pe aratura!!!

preot marian
norway

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXII)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXII)

În martie 2000 s-a proclamat solemn de către “Domnul” de la Pucioasa învierea morţilor. Trâmbiţa lui pucioşească a sunat îndelung, iar morţii care au auzit-o trebuiau să se trezească şi să se scoale din morminte peste puţin, puţin timp, pregătindu-se de cea de-a treia venire a Celui care a venit acum a doua oară ca să-i trezească din morţi pe morţi. De atunci însă au trecut nu puţin timp, ci mai bine de 10 ani încheiaţi şi nici un mort nu s-a sculat, şi nici măcar nu s-a întors vreunul de pe o parte pe alta (poate n-o fi auzit trâmbiţa, trebuia să fi sunat mai tare; sau poate morţii vor să mai moţăie un pic). Ziua înfricoşatei Judecăţi este însă aproape, iar sufletele abia aşteaptă învierea trupurilor lor ca să meargă la Judecata care va veni:

“Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Să se trezească morţii şi viii! Amin, amin, amin. Eu voiesc să se trezească tot omul care s-a aşezat mai mare peste oameni şi să sune trezirea peste tot, şi să se scoale omul de pe tot pământul şi să se grăbească întru pregătirea lui cea pentru venirea Mea. Puţin, puţin, şi se trezesc cei din morminte, că aşa este scris în Scripturi. Aşteaptă sufletele învierea trupurilor lor, ca să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ziua înfricoşatei judecăţi. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

“Domnul” de la Pucioasa a venit nevăzut încă din anul 1955 şi s-a îmbrăcat cu veşmântul judecăţii (tot nevăzut, desigur) încă din anul 2000 (sau poate chiar mai devreme) şi aşa strigă la oameni până la cea de-a treia Sa venire, când va veni văzut. Venirea Lui cea de a doua nu este văzută şi nici crezută de om, care chiar stă împotriva ei, dar Domnul va primi un ajutor substanţial de la morţi, care văzându-L atât de neajutorat Îl vor ajuta să-Şi dovedească venirea Lui odată cu învierea lor, care va avea loc în curând:

“Sunt îmbrăcat în veşmântul judecăţii, căci duhul omului stă cu putere împotriva venirii Mele. […] Strig până voi veni văzut, şi tot omul Mă va vedea. Strig să Mă audă cei morţi şi cei vii, şi morţii Mă vor ajuta şi vor mărturisi venirea Mea odată cu învierea lor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Ziua venirii Domnului se vedea limpede încă de acum 10 ani, din anul 2000, când El o arăta tuturor cu cuvintele: ” iat-o, vine venind cu mânie!” Judecata începea şi ea, iar oamenii erau trecuţi la stânga sau la dreapta, căci venise pe pământ ziua dreptăţii (întrebarea care se pune este dacă judecata s-a terminat între timp, sau cei 10 ani n-au fost de ajuns, la atâta puhoi de lume, câtă a adunat istoria omenirii în miile de ani):

“Ziua venirii Mele iat-o, vine venind cu mânie! Dacă nimeni nu-Mi pregăteşte calea să vin, vin Eu, dar cu mânie vin, căci omul nu Mă vrea, şi Mă tot alungă de peste tot, ca să fie el, omul; […] Eu, Cel ce sunt Stăpânul, ridic mâna Mea şi fac semn cu ea la dreapta sau la stânga Mea pentru tot omul, că e ziua dreptăţii pe pământ, ziua dreptăţii Domnului. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Liderii pucioşi au primit sarcina de a anunţa venirea zilei Domnului în lung şi-n lat. Din nou ea este arătată deschis, cu cuvintele “Iată ziua Domnului!” şi este descrisă ca o ploaie care adapă tot pământul, dar oamenii nici n-o văd, nici n-o simt, nici n-o cunosc pe ea, căci ea a trecut prin om şi pe lângă om:

“O, fiilor străjeri, spuneţi în lung şi în lat că vine ziua Domnului. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară pe pământ ploaie de cuvânt, ziua Domnului. Cine este cel ce se ascunde sub cuvântul Meu care a spus acum două mii de ani: "De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl"? Iată ziua Domnului! Dumnezeu plouă cu ea pe pământ, şi omul trece prin ea, şi ea trece prin om, şi omul nu vede şi nu aude şi nu cunoaşte ziua venirii Mele. Dar voi, cei aleşi dintre oameni cu mâna Mea cea tare, daţi veste peste pământ că vine ziua Domnului, şi fiecare om să se pregătească pentru ea, că ea vine. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Liderii pucioşi sunt “primăvara” venirii “Domnului” lor. Dacă nu fac faţă vestirii ei ca s-o lărgească, sunt îndemnaţi să angajeze vestitori năimiţi şi să-i plătească pentru ducerea veştii Ierusalimului cel Nou, ca să vină apoi toate neamurile ca să i se închine:

“Vin mereu şi fac din voi primăvară pentru venirea Mea cu învierea. Aşa cum rândunica se întoarce în fiecare primăvară la cuibul său lăsat, aşa şi Eu după fiecare durere vin în cuib şi îl încălzesc şi pun rod în el şi îmi încălzesc puii şi îi hrănesc cu cele din văzduh, nu cu cele de pe pământ, şi îi iau pe aripi şi îi deprind cu zborul, ca să meargă cu ei cuvântul Meu de la margini la margini, şi el merge, că vin zburători şi îl iau, şi din loc în loc îl duc, că aşa este scris să fie mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. Şi zic: vestiţi vestea Ierusalimului nou şi vă grăbiţi cu vestirea de la margini la margini. Plătiţi vestitori şi lărgiţi vestirea, că aceasta este lucrarea pe care o aveţi de lucrat. Eu sunt Cel ce izvorăsc râul vieţii, vestea Ierusalimului, iar voi trebuie să ridicaţi stăvilarele ca să curgă el peste pământ şi să se împlinească până la margini vestea Ierusalimului Domnului, şi să curgă apoi spre el neamurile învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)

Ba asta pretind ei, că sunt plugarii "Domnului" lor, lucrători ai ogorului Lui, căruia Îi seamănă Cuvântul în brazda Internetului, iar păsările vin şi culeg sămânţa, trecătorii o calcă în picioare şi spinii o înnăbuşă şi de aceea sămânţa lor nu rodeşte, deşi ei o samănă cu abnegaţie de 55 de ani încoace. Sunt ei pe arătură, dar pentru care "Domn"? Aici ne deosebim (eu şi ei) în vederi.
Şi nu sunt deloc supărată, doar constat şi iar constat ceea ce se vede cu ochiul liber. Dă-le Doamne, mintea românului de pe urmă!

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIII)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIII)


Din nou se recunoaşte neputincios “Domnul” Pucioasei, căci nu poate să-Şi pună “poporul” pucios la adăpost, pentru că are piedici multe care-L împiedică în venirea Lui de azi cuvânt pe pământ. Pucioşii care cred în venirea Lui se pot însă singuri pune la adăpost, fără ajutorul Lui, dacă aleg calea cea dreaptă. Singurul ajutor oferit de către "Domnul" lor este punerea la dispoziţie a noii învăţături pucioşeşti, dar omul prin neprihănire şi credinţă în această învăţătură se adăposteşte şi se mântuieşte singur:

“Voiesc să-Mi pun la adăpost poporul Meu de azi, ba şi pe tot sufletul care trage cu izvorul cuvântului Meu care dă viaţă şi iubire pentru Mine în om, dar am piedici multe, şi acestea sunt piedicile fiecăruia din cei ce se alipesc cu Mine prin cuvântul Meu de azi, prin venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. O, câte piedici, căci omul se trezeşte târziu pentru Mine şi pentru viaţa cea vie. Dar iată calea cea dreaptă, calea cea cu dreptate, căci neprihănirea face casă cu credinţa şi îl pun la adăpost pe cel ce crede în venirea Mea de azi, şi Eu îl ajut pe calea cea cu dreptate, îl ajut prin învăţătura Mea pentru cei curaţi şi drepţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)

Venirea “Domnului” Pucios cuvânt pe pământ este auzită, dar nesocotită de om, căci puţini vin să se alipească de “Cuvântul” de la Pucioasa şi să se adape de la eresurile lui cele noi care curg ca un izvor în "grădinile suspendate" de la “Noul Ierusalim”:

“Mergem, fiilor, cu cuvântul Meu la cei credincioşi şi îi culegem ca să le dăm din cer. Dăm şi poporului, dăm şi celor ce se alipesc cu cuvântul Meu de azi. Puţini sunt din loc în loc cei ce aud şi vin să ia şi să bea şi să fie cu izvorul venirii Mele de azi, dar mulţi sunt cei ce aud de venirea Mea la voi cuvânt şi nu se arată aceştia cu faţa şi nu iau calea cea cu dreptate, şi de aceea nu se apropie să meargă pe ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Liderii pucioşi proclamă decadenţa creştinismului de pretutindeni şi îl declară făţarnic şi compromis. În consecinţă, ei propun “poporului” pucios o nouă cale, o cale alternativă, o cale care îl pune la adăpost de cădere: observarea strictă a preceptelor “Cuvântului” pucios care vine pe pământ la “Noul Ierusalim” prin liderii lui:

“Se bate în piept omul creştin de azi şi zice că e drept, dar calea cea cu dreptate nu se bate omul pentru ea. De aceea voiesc să-Mi pun la adăpost poporul Meu de azi şi să ţin peste el cuvântul Meu şi venirea Mea cu cuvântul peste pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Venirea “Domnului” de la Pucioasa nu se face oricum, ci numai şi numai prin ei, prin liderii pucioşi, care sunt singurii preţioşi şi de neînlocuit. Ei sunt ca o ţeavă prin care curge “Cuvântul”, iar povara “Cuvântului” este grea de dus pentru ei, căci ei sunt prea mici pe pământ, la trup şi mai ales la suflet. Au fost mulţi simpatizanţi ai sectei, dar s-au risipit şi s-au împiedicat în poverile lor şi în rudele lor. Dar ei (liderii pucioşi -proorocii mincinoşi) au rămas, şi sunt acum singurul sprijin de nădejde pentru venirea Domnului care vine şi iar vine, de aceea ei sunt unşi cu toate darurile venirii Duhului şi cu toate alifiile alegerii şi mirurile pecetluirii, ca să le fie dulce apoi povara lor cea grea de dus:

“O, popor de sub cort, şi, o, popor cules din spini ca să vii spre Mine! O, copii hrăniţi cu mila Mea, staţi bine pe picioare cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, căci povara celor din grădina cuvântului Meu prin care Eu vă acopăr şi vă hrănesc pe voi cu el, e grea povara lor, e grea, şi ei sunt prea mici pe pământ, căci cu cei mari n-a fost chip să Mă sprijin cu venirea Mea de azi. Iată, vin la voi, vin prin ei, prin cei mici, şi povara lor e grea de tot. [...] O, mulţi creştini au fost buni şi credincioşi, dar plini de piedici, plini de povara celor dinainte ale lor, şi Eu trag din greu prin cei puţini pe care-Mi sprijin venirea Mea de azi. Vin şi iar vin, că fără Mine nimeni nu poate ceva bun pentru Mine. Vin şi iarăşi vin, şi Mă semăn pe Mine însumi cuvânt peste tot din grădina Mea cu fii unşi cu darurile venirii Mele, cu fiii cei care-Mi duc povara Mea. Mereu vin şi vă ţin treji şi vă dau îndemn mereu să fiţi curaţi întru toate câte faceţi şi trăiţi, căci povara lor e grea, dar să le fie dulce povara lor cea grea, să le fie curată ca cerul.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Dintotdeauna primitorii “Cuvântului” pucios au fost un sprijin de nepreţuit pentru Duhul vorbitor cel neputincios, ca să nu se ofilească bobocul şi apoi floarea "lucrării" Lui de “Nou Ierusalim”:

“Pe vremuri, pe când lucrării Mele de azi îi dădea bobocul, Mă sprijineam cu cei ce primeau cuvântul venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Liderii pucioşi cei mici sunt numiţi “cei unşi”, dar ei nu sunt unşi cu alifii sau uleiuri ieftine, ci cu însuşi “mirul venirii Domnului”. Ei adună în jurul lor pe aceia care alcătuiesc “poporul” Domnului, alegându-i pe unicul criteriu al credinţei nezdruncinată în ei şi în credinţa pe care ei o propovăduiesc:

“O, fiilor unşi cu mirul venirii Mele, e grea povara voastră, că voi sunteţi mici, dar Eu sunt cu voi sub povară. [...]Voiesc să pun la adăpost poporul Meu de azi prin acest dar al credinţei în venirea Mea cu îngerii puterii Mele şi cu sfinţii […] Această Scriptură este lucrarea cuvântului Meu de azi, care adună pe cei ce sunt ai Mei prin credinţa lor cea cu dreptate semănată între cer şi pământ pentru venirea Mea, la credinţa omului, pentru împlinirea Scripturilor Mele prin credinţa omului drept.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

“Cuvântul” de la Pucioasa trebuie perceput şi primit cu mare spaimă şi cutremur de către toate neamurile de pe pământ, care trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la adevărata credinţă (adică la pucioşism, desigur):

“Să ia aminte toate neamurile oamenilor de pe pământ şi să se cutremure la glasul venirii Mele, care strigă de la marginile cerurilor până la celelalte margini, zicând după două mii de ani din nou: "Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ?".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIV)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIV)


Liderii pucioşi vin cu o nouă Evanghelie pe pământ, zisă de ei “Evanghelia după Sfânta Virginia”, ignorând avertismentul de la Galateni 1,8-9 care spune că orice Evanghelie apocrifă va trebui să fie anatema. Apoi preiau un verset din Biblie (Marcu 8,38; Luca 9,26) care se referă la Sfânta Scriptură cea autentică şi îl aplică pentru “evanghelia” lor apocrifă, pentru a-i ruşina pe cei care nu cred nici în “venirea a doua în duh, de la Pucioasa” şi nici în “venirea a treia în trup, tot la Pucioasa” (care este proiectată pentru un viitor iminent, dar care se tot îndepărtează văzând cu ochii):

“ Eu vin pe pământ cuvânt, vin pe pământ Evanghelie, şi cine se va ruşina cu Mine şi cu cuvântul Meu în neamul acesta făţarnic şi desfrânat, acela va fi ruşinat la venirea Mea întru mărirea Tatălui Meu cu sfinţii şi cu îngerii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Liderii pucioşi instituie un “post al venirii Domnului”, care constă în principal în renunţarea la orice formă de proteine sau lipide de origine animală (dar mai are şi alte restricţii), post pe care ei îl generalizează ca obligatoriu pentru toţi oamenii, fără excepţie. Cei care vor respecta noile restricţii pucioşeşti legate de post vor intra în ceata fericiţilor:

“Apropiaţi-vă şi voi, fii ai oamenilor, şi ascultaţi de Dumnezeu, căci am aşezat peste cei plăcuţi Mie postul cel pentru venirea Mea, mâncarea cea plăcută lui Dumnezeu pentru viaţa cea veşnică a omului, ascultarea de legile raiului. Amin. Apropiaţi-vă şi ascultaţi, căci Eu, Domnul, am aşezat pe pământ post pentru venirea Mea cea cu slavă întru slava Tatălui, că Eu pentru slava Lui vin, nu pentru slava Mea. […]De aceea astăzi zic: fericit este omul care mănâncă cu ascultare de Dumnezeu în vremea aceasta a venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Teologii au descoperit repede asemănarea izbitoare dintre sectanţii pucioşi care vorbesc dezlănţuit despre o aparentă “venire a Domnului” (nevăzut, necunoscut, în duh imaterial şi în cuvânt zburător prin văzduh), şi sectanţii adventişti care în mai multe rânduri şi-au păcălit adepţii spunându-le ba că Domnul va veni la o anumită dată precisă (şi n-a mai venit!), ba că a venit deja pe ascuns, ca un fur noaptea (şi de aceea nu L-a văzut nimeni venind). Deşi asemănarea între aceste înşelătorii este izbitoare, liderii pucioşi pretind că numai sectanţii adventişti sunt mincinoşi, deoarece la ei “n-a venit Domnul”, iar la pucioşi cică ar fi venit (dar cum se face că nimeni nu L-a văzut!?):

“O, fiilor din grădina ascultării, cei ce-şi zic astăzi „teologi” vă caută vină mereu, dau să vă găsească asemănare cu tot felul de oameni care M-au aşteptat sau Mă aşteaptă pe Mine, şi care sunt mincinoşi, de vreme ce Eu n-am venit. Aşa zic aceştia de voi, dar iată ce îi întreb Eu pe aceştia: voi, cei ce găsiţi vină celor ce sunt puşi de Mine întru aşteptarea venirii Mele, voi de ce nu Mă aşteptaţi?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Întrucât liderii pucioşi ştiu bine că “cea mai bună apărare este atacul”, ei îi acuză aici pe teologii ortodocşi că “ei nu-L aşteaptă pe Domnul” pentru că “nu stau întru aşteptarea venirii Lui”. Ceea ce nu-i adevărat. Dimpotrivă, teologii sunt primii care pot susţine, mai documentat şi mai temeinic decât orice credincios obişnuit, că venirea Domnului este o proorocie autentică şi intangibilă, posibilă oricând în viitor, fie el acesta oricât de îndepărtat sau de apropiat, deci chiar şi în clipa următoare.

Liderii pucioşi escaladează atacul împotriva teologilor ortodocşi venind cu o mare minciună şi şarjând sforăitor cum că teologii le-ar vorbi oamenilor despre “nevenirea Domnului”, rătăcindu-i pe oameni de la “calea venirii Domnului”. O acuză răutăcioasă şi gratuită, lipsită de orice probă sau temei, îndată ce despre Parusia există o teologie perfect conturată în sânul Bisericii Ortodoxe. Probabil că ei se referă însă exclusiv la “venirea Domnului de la Pucioasa”, o “venire” lipsită de orice probă materială, despre care desigur că unii teologi s-au exprimat deja că nu corespunde proorociilor biblice :

“Vă e teamă că greşiţi dacă Mă aşteptaţi? […] de unde ştiţi voi că nu vin? Luaţi voi parte la sfatul dintre Mine şi Tatăl ca să ştiţi ce fac Eu, şi dacă vin sau dacă nu vin? O, în numele cui vorbiţi voi oamenilor despre nevenirea Mea? O, până când rătăciţi voi pe om de la calea venirii Mele? Iată-Mă cum Mi-o pregătesc, cum Mi-o pietruiesc cu pietre vii, cu pietre tari, cu fii cereşti între cer şi pământ! O, până când ascundeţi voi de oameni cheile împărăţiei cerurilor, drumul spre viaţa cea fără de sfârşit a Mea cu omul cel îndumnezeit prin harul Meu? Iată-Mă cu cei ce au harul Meu în ei, după cum am binevoit Eu să lucrez în zilele acestea. Oare, voi credeaţi că voi sta să aştept după voi, cei care vă numiţi unii pe alţii „teologi”? Am aşteptat Eu, oare, după Anna sau după Caiafa ca să-Mi pregătească ei calea venirii Mele? Am venit Eu prin ei atunci când am venit? Ba, din contra, am murit prin ei atunci când am venit, şi apoi am înviat împotriva lor. Iată, aşa am lucrat şi azi pentru cea de a doua venire a Mea, căci voi Mă vreţi în cer, şi Eu vin împotriva voinţei voastre şi lucrez ca şi acum două mii de ani cu cei neluaţi în seamă de voi, cei ce vă numiţi mari şi oameni ai lui Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXV)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXV)


Paralelismul cu neprimirea pe care Anna şi Caiafa I-au făcut-o lui Hristos, Care a venit văzut de toţi timp de 3 ani şi jumătate la propovăduire pe pământul sfânt, şi neprimirea unui “Hristos” care vine nevăzut de nimeni timp de peste 55 de ani la Pucioasa este fals şi pueril. Arhiereii Anna şi Caiafa L-au văzut pe Hristos cu ochii lor şi au ştiut de minunile Sale care-L dovedeau cine este. Teologii ortodocşi n-au văzut nimic la Pucioasa, în afară de o colecţie de predici contradictorii, adesea agramate, pline de ciudăţenii şi de erezii, susţinute de o mână de oameni certaţi cu disciplina de biserică şi adesea certaţi între ei cu ură de moarte, dintre care nu puţini au avut şi au grave dereglări psihice. De la o ediţie la alta, cărţile pucioşilor care reproduc aceste predici sunt modificate fraudulos, pentru a ascunde unele formulări greşite sau exprimări hazardate, mistificatorii pucioşi dovedind astfel un dispreţ total faţă de valoarea şi puritatea aşa-zisului “Cuvânt al lui Dumnezeu” de la Noul Ierusalim – Pucioasa.

Din nou răstălmăcesc pucioşii Sfânta Scriptură şi pe acest subiect. Plecând de la proorocia (Marcu 8,38; Luca 9,26) care spune că Fiul Omului se va ruşina de cei care se ruşinează de El şi de cuvintele Lui, pucioşii sugerează că expresia “cuvintele Mele” nu se referă (numai) la ceea ce a rostit Iisus pe pământ (cuvinte din care o mică parte au fost consemnate în scris de către cei patru evanghelişti) ci (şi) la cuvintele adunate de către pucioşi în colecţia de pilde intitulată de ei “Cuvântul lui Dumnezeu”, pilde rostite între anii 1955-2010 (şi continuă). În consecinţă, ei deduc că proorocia respectivă vorbea despre “venirea de azi în cuvânt a Domnului de la Pucioasa” şi nu despre venirea de atunci a Domnului Iisus, în urmă cu circa 2000 de ani. Motiv ca să-i mustre din nou pe teologi şi să-i întrebe de ce nu cred în “venirea Lui de azi în duh, la Pucioasa”:

“O, ce veţi face voi, căci curând, curând veţi fi ruşinaţi şi căzuţi cu faţa în ţărână. Curând, curând slava voastră de azi se va ridica împotriva sufletelor voastre, căci Eu prin Evanghelie aşa am zis: "Oricine se va ruşina cu Mine şi cu cuvintele Mele în neamul acesta păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinţii îngeri". Iată, despre venirea Mea vorbeam atunci. Cum, dar, spuneţi voi că nu vin? Cum, dar, mărginiţi voi venirea Mea?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Apoi liderii pucioşi lansează în forţă o tiradă sforăitoare ce se vrea a fi cât mai fioroasă cu putinţă, declamând în numele “Dumnezeului” lor, care se prezintă drept “Fiul Omului” (dar nu este, căci dacă ar fi, ar avea trup de om, nu ar fi doar un duh nevăzut-necunoscut, care se ascunde sub o haină transparentă de “cuvânt”), Care vine cu putere ( dar nimeni nu-L vede venind, iar de puteri se plânge adesea că-L lasă şi atunci le cere ajutor liderilor pucioşi şi ciracilor lor) şi cu slavă multă ( o slavă care nu există, căci nici nu străluceşte şi de nimeni nu se vede şi nu se cinsteşte) că nu-i recunoaşte pe teologi cine sunt şi îi somează să se prezinte. Or, dacă ar fi Atotştiitor, ar spune El cine sunt şi i-ar da pe faţă pe fiecare după numele său şi le-ar da pe faţă şi lucrările lor şi pentru cine lucrează în ascuns:

“Eu, Domnul Iisus Hristos, Arhiereul Cel mare, vin şi vă întreb pe voi: cine sunteţi voi? Să audă în lung şi în lat tot omul ce vă întreb Eu pe voi, că aceasta vă întreb: cine sunteţi voi? Iată, Eu vă spun cine sunt: Eu sunt Fiul Omului, Care vine cu putere şi cu slavă multă ca să se împlinească Evanghelia venirii Mele. Dar voi, cei care staţi împotriva acestei Evanghelii, cine sunteţi? Vă întreb ca să găsească tot omul răspuns la întrebarea Mea. Voi, cei care staţi împotriva venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii întru mărirea Tatălui Meu, cine sunteţi voi? Răspundeţi-Mi! Voi, cei îmbrăcaţi în haina lui Dumnezeu ca să vă vadă oamenii şi să vă slăvească mai mult decât pe Mine, Domnul, cine sunteţi şi ce lucrare aveţi de lucrat şi cui o lucraţi? Răspundeţi-Mi!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Ziua celei de a treia veniri a “Domnului” de la Pucioasa nu vine dintr-o dată, ci vine treptat şi agale, apropiindu-se în fiecare zi câte puţin şi din zi în zi mai mult. Morţii n-au înviat încă, deşi aud glasul care îi cheamă spre înviere şi se pregătesc şi ei de înviere, înviind puţin câte puţin, din zi în zi mai mult până la învierea deplină:

“Ziua Mea vine din zi în zi mai mult, iar Eu, Domnul, mai bine Mă înţeleg cu cei din morminte decât cu cei vii cu trupul, căci morţii aud glasul Meu din zilele acestea şi se pregătesc pentru înviere, dar cei vii cu trupul trăiesc în sângele lor, iar Eu, Domnul, scriu cartea judecăţii şi o ridic între cer şi pământ şi vin prin ea pentru tot omul, şi fericit este cel ce aude glasul Meu din cartea aceasta şi se aşează întru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Pucioşii îndrăgesc trihotomia, pretinzând că ei sunt singurii care iubesc cu duhul şi cu trupul şi cu sufletul venirea Domnului şi stau înaintea Lui, ca să poată El să vină:

“Iar voi, cei ce staţi înaintea cuvântului Meu […] curând, curând harul Meu vă va arăta pe voi cu Mine înaintea neamului omenesc, iar ziua Mea cea mare va fi vouă strălucire şi salvare, căci voi aţi iubit cu duhul şi cu trupul şi cu sufletul venirea Mea şi aţi stat înaintea Mea ca să vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 02-04-2000)

Începutul venirii Domnului cuvânt la Pucioasa a fost în şi din mireasa fecioară Verginica, ajutat fiind de legiuni de duhuri prefăcute în îngeri ai luminii (v. 2 Cor.11,14), pe care Domnul a peţit-o (deşi după câţiva ani ea L-a trădat pe Mire şi s-a măritat cu un biet muritor, cu Nicolae Stoica; acesta, la rândul lui, a trădat-o şi el pe Verginica după alţi câţiva ani, încurcându-se cu altă femeie şi plecând după ea):

“Când Eu am peţit-o pe Verginica pentru venirea Mea cuvânt în ea şi din ea, tot aşa am lucrat, şi M-am ajutat cu îngerii luminii, cu îngerii vestirilor cereşti, cu îngerii mângâierii şi ai iubirii şi cu sfinţii binecuvântărilor Mele, căci sfinţii din cer au fost cei credincioşi între oameni pe pământ şi M-am sălăşluit în ei prin credinţa lor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

A cui preot eşti dumneata? A lui baall? Sau a lui thor că altceva ce să faci prin Norvegia? Iată te-ai găsit să nu-ţi dai seama ce vorbeşti şi pe ce lume trăieşti dar te dai preot marian... păi care sunt argumentele tale referitor la cei osândiţi cu atâta neruşinare pe nedrept? Sau doar aşa te-ai găsit să dai apă la moara de vânt stricată aliindu-te total absurd cu nibelunga asta supărată şi neastâmpărată... ce vorbeşte fără de ea de ani de zile..? Câtă ''bunătate'' cică roagă-te pentru ei şi hop una cu toporul în cap şi îi face nebuni. Tu eşti preot sau procuror?

Te roagă pentru tine stimabile că tu eşti pe ghiaţă dacă nu ai căzut sub ghiaţă prin copca unde pescuieşti oiţele Domnului ca să le dai ballaurului bell, şi arăturile de toamnă sau încheiat... dar tu nu şti ce e aia să ari, să semeni, să păzeşti să uzi... să culegi... să seceri...

Şi ai tupeul să vii şi să insinuezi că ar fi pucioşii duşi cu pluta şi nu mariamargareta şi cu cei ce îi dau ei dreptate? Păi poporul Domnului ascultă de Adevăratul Dumnezeu dar ăştia care se dau preoţi sau slujesc lui nenia şi lui tanti grijania ca să facă circ şi întărirea minciunii, şi ăştia ascultă de gLume... deci rugaţi-vă pentru voi căci voi nu ştiţi cui slujiţi!

Puneţi-vă întrebarea serios: CUI SLUJIŢI? Căci acolo Domnul grăieşte!

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVI)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVI)


“Ziua venirii Domnului” , despre care se vorbea în mesajul din 02-04-2000, este de fapt “zilele venirii Domnului”, că e mai multe! În consecinţă, şi lucrările sunt mai multe, nu mai este o singură “lucrare” sau “lucrătură” ca până acum:

“O, fiilor străjeri la ieslea aceasta de cuvânt, bucuraţi-vă că Domnul este la voi şi vă înconjoară cu harul Său şi vă binecuvintează pentru El şi pentru lucrările Sale din zilele acestea ale venirii Lui. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

“Dumnezeul” Pucios este însă tare obosit şi are nevoie mare de odihnă. A obosit de 55 de ani de alergături peste tot şi de strigături în lung şi-n lat după om, dar toate în van. Este şi neajutorat, şi de aceea se ajută El cu liderii pucioşi, ca să Se binevestească şi să-Şi sfârşească de lucrat venirea care întârzie să vină, şi abia după aceea să se odihnească cu oaia în braţe, aşa cum zice că scriu Scripturile despre a doua venire a Lui cu oaia în braţe:

“Voiesc, fiilor, să nu Mă odihnesc vestindu-Mă. Voiesc să vin mereu şi să strig în lung şi în lat peste om. Voiesc să Mă ajut cu omul ca să Mă binevestesc peste tot, să Mă ajut aşa cum Mă ajut cu voi, să Mă creadă omul aşa cum M-aţi crezut voi şi să-Mi sfârşesc de lucrat venirea Mea, şi apoi să Mă odihnesc împreună cu omul pentru bucuria Tatălui Meu, Care Mă aşteaptă să Mă duc lângă El cu omul în braţe, cu oaia în braţe. Este scris în Scripturi de cea de a doua venire a Mea, dar omul scoate Scripturile Mele de la el şi citeşte de pe pământ şi crede ce citeşte el şi se duce omul de la Mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

O fi spunând ea Scriptura că Hristos e aşteptat acum cu a doua Sa venire, dar “Dumnezeul” Pucios spunea la începutul “propovăduirii” Sale că El este deja la a treia venire (!!!) şi că a coborât a treia oară în mai multe locuri, ca să nu creadă cineva că a fost vreo iluzie – vezi mesajul din 22 iunie 1957. Oare şi El face acum cu Scriptura ca şi omul, despre care spune că “scoate Scripturile Mele de la el şi citeşte de pe pământ şi crede ce citeşte el şi se duce omul de la Mine”? Pare se că da – presupunând că nu Se contrazice, uitând de la mână pân-la gură ce spunea în gura mare prin 1957:

“... O, copiii Mei, am venit a treia oară. […] Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri […].” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)

Deşi această a treia venire a Domnului este acum şi aici ( “iat-o!”, se spune), totuşi omul nu o vede şi nu o aude, ca şi când n-ar fi. Dar pucioşii merg pe principiul: “dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”. Şi de aceea liderii lor le îndrugă poveşti cu “Cel venit din cer de la Tatăl”, şi de ce a venit El cuvânt pe pământ: ca să-l trezească mai întâi pe om; ca să-l facă pe om să se mai şi teamă, pentru ca să nu-I mai dea peste mâna Lui cea nevăzută atunci când ea se atinge de ochii şi de urechile omului cele văzute; ca să-l tragă apoi pe om cu forţa de pe drumul pierzării lui; ca să-i vorbească omului la urechea lui cea surdă; ca să-i dea omului de lucru pentru că fie era şomer, fie îşi lua singur de lucru şi nu era bine; ca să-l înveţe pe om ce şi cum să facă şi să lucreze totodată; şi mai ales, ca să-i fie omului stăpân, iar stăpânitorul lumii acesteia să se numească de acum încolo “Dumnezeu (de la Pucioasa)”, şi nu Satana, şi aşa să fie primit la venirea Lui ( nu această a treia venire, despre care a zis “iat-o!”; ci cealaltă, care va veni, a patra venire):

“O, când, omule, te vei trezi? Când te vei teme de cele ce faci tu? Când, oare? Venirea Mea iat-o, dar tu nu auzi şi nu vezi. Lasă-Mi mâna să se atingă de ochii tăi, şi apoi de sufletul tău şi de urechea ta, omule. Mereu, mereu Mă binevestesc în preajma ta venit din cer ca să te trag de pe drumul pierzării, […] învaţă-te cu Mine, omule, că de aceea am venit de la Tatăl cuvânt în calea ta. Iată, de aceea am venit din cer de la Tatăl. Am venit să vorbesc cu omul şi să-l învăţ cu Mine pe om. Ca să-i dau de lucru am venit, dar să-i dau Eu, nu să-şi ia el, că dacă îşi ia el nu e bine. […] Iată de ce am venit Eu din cer, de la Tatăl, pe pământ. Am venit să vorbesc Eu însumi cu omul şi să-l învăţ ce să facă, ce să lucreze, că e bine să-i dau Eu omului de lucru, nu să-şi ia singur. […] Eu am venit pe pământ să-i fiu omului stăpân, să aibă omul stăpân pe Dumnezeu, nu pe satana, căci fiecare îşi slujeşte stăpânul, şi nu este nici un om fără stăpân, nu este, iar sfârşitul fiecăruia va fi după faptele lui la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

“Poporul” pucios este planificat a fi un popor ales, asemenea poporului Israel al Vechiului Testament. Va fi un popor de elite, iar elitismul este împins până la schisma totală de restul societăţii. Pucioşii nu trebuie să mai depindă de nimeni din lume şi de aceea până la venirea Domnului trebuie însuşite în popor toate meseriile posibile, astfel încât independenţa faţă de lume să fie totală:

“O, poporul Meu, poporul Meu, […] Eu pe tine te-am învăţat mereu, poporul Meu de azi, şi ţi-am spus să stai lângă cuvântul Meu ca să nu pieri. Să stai până voi veni, aşa ţi-am spus. Ţi-am spus că voiesc să te ridic şi să fac din tine lucrători pe potriva Mea. Am spus vouă că voiesc să fac din voi ucenici de ai Mei, doctori de ai Mei, învăţători de ai Mei, zidari de ai Mei, croitori de ai Mei, servitori de ai Mei, preoţi şi arhierei de ai Mei să fac din voi, şi să fiţi neamul Meu cel sfânt de la venirea Mea; şi am spus că vă voi da de lucru, ca nici unul din voi să nu fiţi fără lucru, căci vai omului care vine la Mine ca să stea fără lucru! ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

Aşadar, pucioşii se vor face ucenici singuri, se vor doftorici singuri, se vor instrui singuri, îşi vor zidi singuri, îşi vor croi haine singuri, vor sluji în biserică singuri, fără preot de la episcopie. Unele dintre aceste aspiraţii le-au şi pus în practică, altele (încă) nu. Preoţi şi-au ridicat singuri dintre ei (preoţi necanonici, desigur), dar doctori stomatologi, (încă) nu. Zidiri îşi fac singuri, dar cărămizile şi cimentul le cumpără de pe piaţă. Haine îşi croiesc singuri, dar stofele, acele şi aţa le cumpără de la magazin. Maşinile electrice de cusut au învăţat singuri să le folosească, dar curentul electric le vine pe sârmă de undeva, de unde ei nu ştiu. Dacă vine de la diavolul? Automobile au învăţat să conducă pucioşii, dar benzină nu scot din puţul lor din fundul curţii, ci cumpără pe bani peşin de la benzinării. Iar benzina în mod sigur e de la diavolul, că aşa spun liderii pucioşilor, că petrolul este spurcat de păcate: cică “s-a format în pământ la presiuni şi temperaturi înalte, din grăsimea păcătoşilor care au fost scufundaţi în adâncuri când Foc şi Pucioasă au căzut din cer peste sodomiţii şi gomoriţii din vechime”. Iată-i pe pucioşi profund neîmplinitori ai “Cuvântului”, folosindu-se din plin de serviciile ascunse ale diavolului care le simplifică viaţa de pe pământ şi le-o îndulcesc şi pentru care ei plătesc cu bani, adică tot cu ochiul diavolului, care le vede şi le iscodeşte şi le înscrie la catastif toate neîmplinirile “Cuvântului”.

Tu minţi, căci pretenţiile le aveţi voi, cei mofturoşi şi plini de pretenţii pentru că aţi fugit după ce v-aţi dat mari şi apoi v-a ''împroprietărit'' cineva cu munca altuia... deci e un fel de jeg ceea ce faceţi darmite nemulţumirea ce o aveţi de unde este? Vă spun eu: de la semeţia souluţiei răutăţii pentru plăcerile şi poftele gLumei direct în frumuseţeţeţeţeţeţeţe... căci aia v-a ocupat sufleţelul.

Păi ei slujesc Domnului şi vouă vă trebuie mintea aia, dar oricât o căutaţi nu o s-o găsiţi până nu veţi zice din nou ''Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului şi iar vine.''

Deci insiuările aste pline de argumente viceversate şi amestecate cu dezinformări şi presupuneri şi ştiinţe de la închipuirile vostre nu fac nici cât o ciapă degerată ci sunt tocmai oglinda că voi sunteţi cei mai eretici şi sectanţi din toată gLumea dar ca să nu vi se vădească chipul, aruncaţi mereu pisica neagră şi ucisă de voi în curtea şi în grădina altora ca să puteţi urla din gură de şarpe, că iată, iată de unde vine putoareaoarea...

Şi apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVII)
 

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVII)



După circa 2000 de ani de “nelucrare” a venirii Domnului, iată că la Pucioasa s-a ridicat un Cort Alb al salvării omenirii. Oamenilor nu li s-a spus în aceşti 2000 de ani ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii, şi această lipsă trebuia de acum corectată, şi tocmai din acest motiv a început să-şi “lucreze venirea” pe pământ “Dumnezeul” de la Pucioasa:

“Am aşezat acest cort sfânt în mijlocul oamenilor, şi grăiesc aici cuvântul buneivestiri pentru tot pământul, şi îmi lucrez venirea Mea peste pământ ca să-l deprind pe om să înţeleagă ce este Duhul lui Dumnezeu şi ce este duhul lumii. Duhul lui Dumnezeu este viaţă, şi este în veci, iar duhul lumii este moarte, şi se scurge în adâncul fără fund al morţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

Oare ce s-o fi întâmplat cu miliardele de oameni născuţi înainte de venirea “luminii de la Pucioasa” din anul 1955? Precis că au trăit şi au murit în întuneric, deşi Domnul le promisese că va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor, (nu numai de la 1955 încoace).

Pucioşii sunt “cununiţă cerească”, sunt “trandafiri”, sunt “fiii de la venirea Domnului”, sunt “copiii din urmă” , “sfinţii ultimelor zile” (la concurenţă neloială cu mormonii, care şi ei pretind de mai bine de 150 de ani că ei sunt “sfinţii ultimelor zile”) au fost hărăziţi din cer de către Maica Domnului să fie “cununa bucuriei celor din cer”, la re-venirea Domnului (aici nu se spune care dintre ele, dar se poate bănui că e vorba fie de a treia, fie de a patra)

“– O, auziţi voi, copii din urmă, ce a proorocit din cer mama Mea pentru voi? Ea a spus să fiţi voi cununa bucuriei celor din cer la venirea Mea cu ei pe pământ. Aşezaţi-vă, dar, cununiţă cerească pentru Mine, cununiţă de mângâiere şi de slavă pentru Mine, căci lumea este cununa Mea de spini, dar voi fiţi trandafiri, fiilor de la venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-04-2000)

Alteori sintagmele se inversează şi se recombină, dar efectul de scenă este acelaşi, căci şi porumbeii din joben sunt aceiaşi. “Copiii din urmă” devin “fiii din urmă”, iar “fiii de la venirea Mea” devin “copii ai venirii Mele”:

“Iată-Mă cum vin la voi, fiilor din urmă, copii ai venirii Mele.“(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Uitând de propriile teologumene, care stabileau de la început că Hristosul venit la Pucioasa este numai duh fără trup, liderii pucioşi pretind că acum El este venit în “cuvânt şi trup”:

“Sunt cu voi cuvânt şi trup, copii de la ieslea cuvântului Meu de azi, şi iată-Mă după două mii de ani împlinindu-Mă cu venirea Mea din nou pe pământ şi strigând în lung şi în lat omul. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Începuturile pucioşeşti erau ceva mai modeste, mai ponderate, dar nu mai puţin contradictorii. Se vorbea atunci ba de “pregătirea Celei de-a Doua Arătări” ba de parcurgerea Celei de a Treia! (aceasta din urmă fiind o inovaţie pucioşească în flagrantă contradicţie cu Scriptura). În toate cazurile însă se susţinea cu tărie că venirea nu este în trup, ci în duh:

“Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări […] “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955)

“Iată, am venit a treia oară. Acum sunt în Duh, şi M-am pogorât în mai multe locuri [...]” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 22 iunie 1957)

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” (XXVIII)
 

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXVIII)

Liderii pucioşi pretind despre credinţa omului în venirea “Domnului “ de la Pucioasa că este o probă de sănătate de minte pentru cei care o au şi o metodă de însănătoşire grabnică şi temeinică pentru cei care o primesc:

“O, bine este de omul sănătos la minte şi la iubire şi la fire şi la credinţa în venirea Mea, căci apostolii Mei acum două mii de ani aşa ziceau: "Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie". O, ce bine ar fi să-şi caute omul sănătatea cea de la Mine, cea cu Mine, căci David s-a rugat să-l iert după ce a păcătuit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Printre credincioşii de la Pucioasa sunt nu puţini cei care, deşi cred în venirea "Domnului" lor, au şi/sau au avut probleme psihice grave, care au necesitat internări repetate în clinicile de psihiatrie şi tratament îndelungat şi adesea ineficient. Această situaţie de fapt pune sub serioasă îndoială afirmaţiile de mai sus ale liderilor pucioşi. Cea mai elocventă este situaţia tinerilor Georgică şi Minodora, care au fost complet sănătoşi înainte de a cunoaşte “minunile” Pucioasei, dar au devenit abonaţi ai clinicilor psihiatrice şi total dependenţi de medicamente psihotrope după ce s-au integrat în “lucrare”.

Venirea “Domnului” de la Pucioasa promite adepţilor că vor primi sănătate de la El şi nu vor mai alerga pe la medici, numai să înveţe omul să caute la venirea Lui după 2000 de ani în care a fost despărţit de El :

“Să înveţi, omule, din cele ce-ţi spun Eu ţie acum, la venirea Mea după tine, şi să-ţi cauţi sănătatea cea de la Mine, căci scris este în cartea lui David: "Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeule, Tu nu o urgiseşti". Să înveţi, omule, din venirea Mea după tine, căci iată-Mă după două mii de ani strigând în lung şi în lat omul să vină să-l fac din nou, că s-a stricat după ce l-am făcut.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Dacă ar fi aşa, dacă “Domnul” Pucios le-ar fi asigurat pucioşilor sănătatea, nu s-ar mai fi îmbolnăvit Georgică şi Minodora “cu capul”, nu s-ar fi pensionat Viorel cu diagnostice de la Psihiatrie, nu şi-ar mai fi pierdut Milică al Mihaelei lumina ochiului, nu ar fi ajuns nea’Mişu mut după o operaţie mutilantă a laringelui, consecutivă unui cancer în gât, nu şi-ar fi pierdut auzul Cecilia şi Georgeta. N-ar mai fi murit Alexandra de limfogranulomatoză malignă, nici Cecilia de pancreatită acută, nici Ricuţa de tumoră cerebrală. N-ar fi ajuns Aspazia să aibă viziuni şi să audă voci care au îndemnat-o să-şi părăsească soţul şi copiii şi să plece haihui prin toată ţara ca “să-L propovăduiască pe Domnul”. N-ar mai fi făcut nici Mihaela repetate crize de isterie, nici Teodora şi nici Anisia n-ar fi trebuit să ajungă la operaţii traumatizante prin spitale, nici Iliuţă n-ar fi ajuns la operaţie de hernie abdominală, nici Tataia n-ar fi ajuns client al Sanatoriului TBC de la Moroieni, nici Emanuel nu s-ar fi molipsit şi el de TBC stând apoi prin spitale pe la Târgovişte şi la Bucureşti, nici Nicu Pop n-ar fi făcut repetate crize de rinichi, de hernie de disc şi o operaţie de deviaţie de sept, nici Ionică n-ar fi făcut o formă gravă de hernie de disc, nici Marian Mihalache nu şi-ar fi rupt piciorul zilele trecute. Dar mai ales şi mai ales n-ar fi murit de fraged copilul Simion, fiul Zidarilor, chiar pe pământurile “sfinte” ale “Domnului” Pucioasei, despre care liderii pucioşi pretind că este Unul şi Acelaşi cu Cel ce a zis: “Lăsaţi copiii să vină la Mine”.

Uneori, liderii pucioşi pretind că ei şi adepţii lor sunt protejaţi şi privilegiaţi de Dumnezeu faţă de restul lumii. Singurul la care a venit “Domnul” ca să-i deschidă portiţa vieţii veşnice este “poporul pucios cel mititel”, căci neamul creştinesc de pe pământ s-a corcit de tot şi nu mai merita o asemenea cinste, de a gusta “venirea Domnului”, iar corciturile de creştini s-au lăsat amăgiţi de “oamenii mincinoşi aşazaţi la toate răspântiile” (preoţii care au bisericile plasate strategic, la intersecţiile de drumuri). “Poporul” Pucios va fi beneficiarul unor favoritisme speciale, ca să-i fie lui binecuvântată intrarea în împărăţia cerurilor:

“Mă întorc la tine, poporul Meu cel mititel. Nu este neam creştinesc pe pământ, căci s-a corcit ca Israel în pustie, […] O, nu este neam creştinesc pe pământ, căci s-a corcit, şi e corcitură cel ce îşi zice creştin. Mă întorc la tine, poporul Meu cel mititel, […] Cine să te mai înveţe pe tine viaţa cea veşnică şi portiţa ei? Am venit Eu şi ţi-am deschis ca să intri şi ca să-ţi fie intrarea binecuvântată de Mine, căci omul cel mincinos s-a aşezat la toate răspântiile şi îşi zice omul Meu şi face cu ochiul la toţi trecătorii ca să intre la el, nu la Mine. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

Alteori, liderii pucioşi pretind că “Domnul” lor a venit pentru toţi oamenii, fără a mai face deosebire sau favoritisme, pentru a le fi a doua oară Făcător şi apoi Judecător. Tate făpturile văzute şi nevăzute care umplu cerul şi pământul vor fi cuprinse, nediferenţiat, de slava venirii Lui:

“Am venit pentru om, Făcător şi drept Judecător, că era scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: "cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia; unii spre viaţă, iar alţii spre judecată". [...] Şi voi veţi fi muntele Meu cel sfânt şi locuitorii lui, neamul celor ce-L caută pe Domnul şi faţa Domnului, căci curând, curând cerul şi pământul vor fi cuprinse întru slava venirii Mele, iar Eu Mă voi mărturisi pe Mine însumi cu cuvântul, Domnul puterilor şi împăratul slavei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-04-2000)

''Priceperea duhovniceasca fara curatirea inimii este teologia diavolilor".
Sfantul Maxim Marturisitorul

Defapt voi nici nu pricepeţi darmite să... şi aveţi şi inima plină de bârna ispisisisului... de zama aia toxică şi otrăviitoareoare şi dulce-rozalie, nemulţumirea lui ispisisikaa aia bătrână... şi vicleană rău, adică sunteţi pline de un soi de îngâmfare a desfrânării... nerecunoscând că nu vreţi să recunoaşteţi că sunteţi nerecunoscătoare Domnului şi aşa vă tot daţi mari chiar nepricepând nimic din ce citiţi şi nepricepând decât viceversa cu mult minteres pătimaş şi idolicesc vă daţi singure foc la valiză, darmite atunci să vă puneţi să vă încercaţi să mai şi învăţaţi pe alţii...

Aşa că neavând rost vre-un dialog vă întreb atât:
Cît e ceasul, cât e ceasul, cât e ceasul ?!!!
Şi vă şi răspund ca să nu vă chinuiţi degeaba încercând să daţi răspunsul:
Cât o nucă!

Şi apoi placa:

Deci stimabilăabilă duşmancă mariamargareta roatabicicleta cu prietenul tău preotul marian din norvegia.., te întreb pe tine soareoare: dragostea murit-a oare? Şi ce fel de flori în fereastră puse de iarnă sunteţi voi amândoi? Cu ispîni sau fără spini?.. că dacă mă iau după avatar, după petele de pe rochiţă, după bubulina, atunci se înţelege exact de unde vă vine vouă toată nemulţuimirea... păi din poft, soft, moft... bu-bu-bubulina close a e mira, bu-bu-bubulina sine s-ave trandafila...''


Cât îi vaiceasuşefu'vost? Cât o nucă!

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIX)
 

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIX)

Liderii pucioşi sunt “măgăruşii celei de-a treia veniri a Domnului”, căci ei Îl aduc pe “Domnul” nevăzut, necunoscut şi neauzit decât de ei. Scripturile “venirii Domnului” ţin până la capătul timpului, deci la canonul biblic va trebui obligatoriu să se mai adauge atât scripturile măgăruşilor pucioşi din 1955 încoace, şi cele pe care ei le fabrică astăzi, şi cele de mâine şi toate cele care le vor mai fabrica măgăruşii în viitor, căci vor mai veni şi alte scripturi pucioşeşti şi măgăreşti, pentru că singură venirea lor mai poate întreţine vie farsa “venirii Domnului” de la Pucioasa. “Domnul” Pucioasei pretinde că “vine şi azi şi Se preaslăveşte peste pământ cu cuvântul”, dar în realitate lucrurile stau exact invers: “cuvântul de la Pucioasa vine peste pământ şi se preaslăveşte cu numele Domnului”, nume pe care cuvântul pucios şi-l însuşeşte fraudulos, fără ca Persoana care poartă de drept acest nume să fie şi Ea de faţă, cu trupul şi cu duhul”:

“O, fiilor, […] vin şi azi şi Mă preaslăvesc peste pământ cu cuvântul, căci Scripturile venirii Mele de la Tatăl ţin până la capătul timpului. Scripturile venirii Mele înseamnă toată lucrarea Mea pentru om, pentru viaţa omului, şi Eu iată, încă şi încă lucrez preaslăvindu-Mă între oameni şi cutremurând pământul cu lucrarea venirii Mele. Omul însă doarme adânc pentru Mine şi e treaz numai pentru el, numai pentru cele ce nu sunt, dar Eu vin pe pământ, şi cu voi Mă ajut ca să Mă preaslăvesc cu lucrarea şi cu venirea Mea, aşa cum M-am ajutat cu măgăruşul pe care am intrat şezând pe el în cetatea Ierusalimului acum două mii de ani când venise vremea să Mă las spre pătimire şi spre moarte pe cruce. Voi sunteţi măgăruşul Domnului, măgăruşul pe care se aşează sarcină, şi merge din loc în loc cuvânt peste pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Cuvântul de la Pucioasa nu este întâmpinat cu osanale, aşa cum prooroceşte Biblia că va fi întâmpinat Hristos la a doua Sa venire, de către toţi locuitorii pământului. “Domnul” Pucioasei pretinde că este Cel înviat din morţi, ceea ce ar presupune că se prezintă cu trupul, aşa cum Hristos cel înviat S-a prezentat ucenicilor şi i-a spus lui Toma că poate să se încredinţeze de acest adevăr punând degetul său în semnul cuielor din palmele Sale şi în rana din coasta Sa. Or, “Domnul” Pucioasei se prezintă sistematic fără trupul cel înviat al lui Hristos, deci aceasta este o himeră şi o înşelăciune. O altă înşelăciune este aceea prin care pretinde că Se legitimează prin învierea morţilor, care ar fi să fie un semn hotărâtor şi zdrobitor - dacă ar fi. Or, la Pucioasa n-a înviat nici măcar unul dintre morţi, darămite toţi odată! Ba, au mai şi murit mulţi alţii pe deasupra, dintre adepţii pucioşi care sperau că nu vor mai gusta moartea, căci aşa le promiseseră “proorociţele Domnului” , şi chiar două dintre “proorociţe” au murit deşi ele ar fi fost să fie primele care să nu mai guste moartea, îndată ce pretindeau că Îl au pe Hristos aşezat la masa nunţii cu ele:

“Puţini sunt cei ce-Mi strigă "Osana!" înaintea cuvântului Meu care merge, iar cei mai mulţi dorm faţă de venirea Mea, ca şi cei care strigau: "Ia-L, ia-L! Răstigneşte-L!". Eu însă sunt Cel înviat dintre morţi şi vestesc învierea morţilor prin învierea Mea şi strig la tot omul de pe pământ să se gătească pentru înviere, că vine învierea, vine, fiindcă vin Eu, iar semnul venirii Mele este învierea morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Hotărât lucru, dacă pucioşii au dreptate în ceea ce spun aici, cum că “semnul venirii Domnului este învierea morţilor”, atunci cu adevărat la ei n-a venit Hristos, căci nici un mort n-a înviat în “pământul sfânt” de la Pucioasa,sau măcar prin împrejurimi!