|
Citat:
|
Parintele Galeriu intr-una din predicile sale facea o legatura intre cele trei ispitiri si cele trei patimi din I Ioan 2, 16 "Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume"
|
Citat:
|
in concluzie sa nu fim ispiti de diavol si ne rugam la Domnului Dumnezeu"si nu ne duce pe noi in ispita".Amin.Sa postim si sa fim atenti,doar atat.
|
Citat:
Ca si completare la cele spuse de ceilalti de dinaintea mea. Sunt trei incercari prin care satana incearca sa doboare pe Domnul Iisus. Una din stanga, una din dreapta si alta prin centru, adica din ambele parti deodata. Totdeauna diavolul incepe cu ispite din stanga, iar daca rezisti la cele din stanga vine cu ispite din dreapta, adica de supraestimare a ta ca inaltime duhovniceasca sau spirituala. Te face sa crezi ca de-acum esti imun la ispite, pentru ca te afli la mare inaltime spirituala. Asta ca sa incepi sa te mandresti. Ca apoi are el grija de tine si te dirijeaza cum vrea. Asa si cu Mantuitorul, a incercat intai ispita din stanga cu painea, dar a combinat-o in asa fel ca Iisus sa-si foloseasca puterile in scop egoist, pentru sine. Vazand ca nu merge a schimbat directia si a venit cu o lovitura din dreapta, asa cum fac boxerii: directa de stanga apoi directa de dreapta si la urma upercutul. Ispita de dreapta a fost sa-si dovedeasca Siesi pretuirea inalta de care se bucura din partea Tatalui. Iisus trebuia sa duca umanitatea cazuta la neprihanire, mergand pentru asta pana la jertfa de sine. Or satana il maguleste ca deja a ajuns la acel stadiu si poate verifica aceasta aruncandu-Se de la acea inaltime. Dar insusi Iisus a spus ca acela care se inalta pe sine va cadea, iar cel ce se va smeri pe sine va fi inaltat. Vazand ca nici asa nu reuseste sa-L doboare pe Iisus a incercat upercutul cu toata puterea si toata slava deodata, stiind el ca afrodisiacul puterii si al slavei este foarte puternic si greu i te poti opune. Dar raspunsul categoric al lui Iisus l-a pus pe fuga. Har, smerenie si jertfa de sine. |
Icoana Ispitirii Domnului in pustie o gasiti aici
http://florina.megablog.ro/2010/02/05/despre-diavol/ Este fresca de la corpul de chilii al Manastirii Cernica. |
Vidoveczandrei:multumesc pt tot.
MariS_:Foarte,foarte interesant pct de vedere.As dori sa aflu mai multe pe acesta abordare.Multumesc mult pt opinie. Ma alatur si eu doamnei/domnisoarei florina_drossu si va las(din arhiva siteului prin care va invit sa cautati pt ca veti gasi multe lucruri interesante) ceva despre locul desfasurarii acestei infruntari dintre Mantuitor si diavol http://www.crestinortodox.ro/reporta...esc-72407.html Va doresc o seara placuta.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti. |
Citat:
pentru ca fiintele create sunt de mai multe feluri si ispitele sunt de mai multe feluri. Pentru fiintele spirituale, netrupesti, ispitele sunt de-un fel, iar pentru oameni, care sunt fiinte materiale si spirituale, trupesti, ispitele sunt duble, adica si materiale si spirituale. Ispitele materiale sau trupesti sunt cele ce tin de pofte trupesti sau dorinte materiale precum dorinta de putere sau de imbogatire. Iar ispitele spirituale tin in general de slava desarta, de mandrie, orgoliu, de autoapreciere. Ele hranesc egotismul spiritual din noi, spre deosebire de pofte care hranesc egotismul cel animalic, trupesc. Ingerii sunt atacati doar cu ispite de dreapta, spirituale, pe cand oamenii cu ambele tipuri. Oamenii, de la cadere incoace, au infiltrata in omenitatea lor si o samanta straina, samanta ce rodeste egotismul. Dar si Dumnezeu are constiinta de partea Sa. Intre constiinta si egotism se duce o lupta pe viata si pe moarte. Sufletul nostru este camp de batalie, tabla de sah, intre Cel ce "joaca" cu albele si cel ce "joaca" cu piesele negre. Se pune intrebarea: de ce negrele deobicei castiga partida? Raspunsul este ca egotismul manevreaza dorintele, adica e pe pedala de acceleratie, pe cand constiinta mustrarile, adica umbla doar la frane. De ce e asa? Simplu: pentru ca Dumnezeu e interesat sa respecte libertatea omului, si il mustra doar dupa ce a facut raul, pe cand satana il impinge discret spre prapastie, accelerand peste masura pedala dorintelor. Aici e vorba de omul simplu, fara ajutorul harului. Omul, si in general orice creatie, nu este autonom, adica nu lucreaza normal in modul autonom. Noi si ingerii suntem chemati sa lucram in comuniune cu Creatorul nostru. Si pentru asta avem nevoie de harul Duhului. Harul e cel ce face deosebirea intre bine si rau fara greseala si o face si in avans, adica te atentioneaza sa nu faci anumite lucruri, nu numai te mustra dupa ce le-ai facut. E adevarat ca harul preia din judecatile tale, dar o face numai pentru ca tu ai dorit si vrei asta. Totusi decizia finala tot tu o iei, harul iti indica doar varianta cea buna. Dar harul si egotismul au principii contrare si nu pot coexista impreuna, asa cum focul si apa nu pot sta impreuna. Omul fara har e incercat intai de satana cu ispite trupesti, de-a stanga, pentru ca satana mizeaza pe calul troian din noi, egotismul nostru. Vazand ca nu reuseste, stie ca acesta e inaintat spiritual si atunci alege din arsenal ispite de-a dreapta. Il face sa se creada foarte inaintat si sa se mandreasca cu asta. Mandria e floarea egotismului spiritual. Ea da nastere la multe alte seminte, alias dorinte. Asa a cazut Lucifer. Dumnezeu a creat o lume altruista, generoasa, iubitoare, fara pic de egoism sau rautate. Lucifer se straduia sa faca fericiti pe cei din jurul sau, si era cel mai capabil in aceasta misiune. Totusi, la un moment dat a inceput sa contabilizeze faptele bune, cu intentia de a mari in fiecare zi numarul lor. A facut greseala sa intre de pe taramul calitatii pe cel al cantitatii, crezand ca numarul tot mai mare de fapte bune e considerat un merit personal si va creste in ochii lui Dumnezeu. Dar de fapt era doar o autoapreciere. Si a ajuns cu autoaprecierea pana acolo incat s-a considerat indreptatit sa spuna ca face mai mult chiar decat Dumnezeu pentru fericirea celorlalti. In consecinta, gandea el, lui i se cuvenea tronul cel Ceresc si a inceput sa lupte pentru detronarea lui Dumnezeu. Deci iata pana unde merge ispita autoaprecierii. Ea da in mandrie si orgoliu si apoi cade direct in trufie. Acum, in ceea ce priveste ispita cu puterea si slava, care este mixta, si de stanga si de dreapta, are efect de upercut. De ce? Imaginati-va ca intr-o zi vine patronul dvs si va spune ca de-a doua zi ati putea fi noul patron peste firma sau intreprindere, si toti salariatii sa va asculte si sa lucreze pentru dvs si nu va cere altceva decat sa-l puneti pe el presedinte de onoare si sa nu ascultati de altcineva. Atentie, nu va va cere sa ascultati de el, ci doar sa nu ascultati de altcineva. Adica sa decideti singur, autonom, liber. Cati ati rezista unei astfel de ispite? Eu, unul, am mari indoieli ca as rezista. De ce nu va cere satana sa ascultati de el, ci va lasa libertatea de-a decide singuri. Foarte simplu, pentru ca el stie ca omul nu poate lucra bine autonom, si ca mai devreme sau mai tarziu va face raul din proprie initiativa. De ce? Pentru ca omul fara Dumnezeu e ca o masina fara frane ce coboara o serpentina de munte. La inceput va reusi sa tina directia buna, dar incet, incet, nu va mai avea control asupra directiei si va sfarsi in prapastie. Astea sunt doar ca ne facem o idee despre lupta dintre Iisus si satana. Acuma, dvs luati de aici doar ceea ce vi se pare bun, iar ce considerati rau, puneti in seama mea si aruncati. Domnul fie cu tine, prietene scotian, si cu noi toti. Har, smerenie si jertfa de sine. |
MarisS:trebuie sa coroborez si sa gandesc cele 2 posturi ale tale.Ma retrag si iti spun si eu ce cred dupa ce le analizez cu atentie.Multumesc mult pt explicatii>mi-ai dat o serioasa tema de gandire.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 12:38:19. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.