Eu personal vad ortodoxia altfel ,ca un drum pe calea cea ingusta ,fara sa te abati de la carare.
Trairi sa avem in biserica ,la sfanta Liturghie.
Sa ne rugam cu durere sa fim asculatati de Maica Domnului ,de sfinti ,de Domnul Hristos.
El e asa deoarece asta e cliseul occidental ,conferinte ,reclame.Ei asa au fost crescuti in spiritul asta

Te inseli,Klaus Kenneth nu este genul pe care il descrii.Eu nu fac aici comparatii cu sfinti,nu e vorba de cinstirea sfintilor aici,te abati de la subiect.Nu am spus sa te rogi lui Klaus Kenneth!
Doar sa deschizi urechile si ochii si sa auzi si sa vezi marturia crestina a unui mare traitor.
Nu o da pe sentimentalisme si te abate de la subiect.Daca tot critici,adu argumente din ceea ce a spus sau a scris.

Cu disclaimerul ca eu inca nu am citit cartea asta:
Dat fiind faptul ca omul descrie in ea o experienta personala a convertirii lui, mi se pare firesc ca nu toti oameni se vor regasi in ea si asta dintr-un motiv foarte simplu: nu toti oamenii au avut acea experienta si acele cautari, acelasi background cultural si aceeasi iesire salvatoare. Asta nu inseamna ca, neavand afinitate cu experienta lui, unii ii neaga ortodoxia sau ceva dar pur si simplu, eu recunosc din start ca, netraind niciodata intr-un mediu protestant, nefiind manata in lupta in chiar atatea cautari, n-as putea-o intelege in felul in care o intelege cineva care a trait experiente similare cu ale lui Kenneth.

Dar nu vad de ce ar fi asta o problema si-un motiv sa ma critice cineva, in fond Dumnezeu vorbeste tuturor felurilor de oameni intr-un limbaj pe care acestia il pot intelege. Nu ma pot decat bucura pentru Danion si pentru Kenneth, ca au gasit Calea si ca au aratat-o si altora care aveau nevoie. Eu cred ca in ortodoxie ne regasim toti, ortodocsii, indiferent de barierele culturale, dar modul in care am ajuns acasa poate sa varieze. Mie nici Danion nu-mi spune foarte multe si nu ma omor dupa stilul in care scrie, asa, fresh si dezinhibat, dar sunt multi la care el ajunge in felul asta, cu stilul asta, asa cum Savatie a ajuns la altii si asa mai departe.

Daca nu faci click / nu te identifici cu ceva nu inseamna neaparat ca si critici acel lucru.

Si in Vest oamenii chiar au nevoie de dezvaluiri sincere, brutal de sincere, pentru ca, dupa parerea mea, ei sunt de mici mult mai dezinhibati si deschisi (si spre rele, dar poate ca si spre bune) si ei pot intelege modul asta de cautare si de traire, pentru ca ei chiar cauta.. de-asta incearca totul, experimenteaza totul, sunt flamanzi de senzatii, ei chiar cauta. [ Eu n-as spune ca ortodoxia e o aventura! cu atata entuziasm, si nici n-as zice ca a citi Sfintii Parinti si a-mi gasi lipsuri, prin prisma scrierilor lor, e o provocare! tot cu entuziasm :) nu zic ca e rau sa o vezi ca pe o aventura, pur si simplu am alt mod de raportare la ea]

Acu sa nu te superi Danut ca am scris atata desi n-am citit cartea, dar nu e obligatoriu ca tuturor sa ne placa un lucru chiar si atunci cand Adevarul e acelasi (exemplu concret: unora ne plac duhovnicii mai blanzi, altora, cei mai aspri, si ambii au si impartasesc acelasi Adevar). Probabil ca multora dintre cei care au crescut cu Inger Ingrasul meu, invatat de la bunica, si cu experienta catorva Liturghii ortodoxe in frageda copilarie, chiar rare dar care si-au lasat amprenta, ne-ar fi greu sa zicem "cartea asta a fost scrisa pentru mine". Dar asta nu inseamna ca aceasta carte nu e buna si ca nu a fost scrisa pentru ceilalti care nu au avut privilegiul asta, al bunicii si al Ingerasului si al Liturghiei.

Nu critic ,dar eu prefer cartile duhovnicesti din care invat cate ceva.
Uite ce am gasit azi pe internet ,eu cred ca are dreptate :
http://vlad-mihai.blogspot.com/2010/...pre-klaus.html
Asta spunea par.Serafim ,despre ravna celor convertiti dar nu mai tin minte ce spunea despre noi cei nascuti si crescuti in ortodoxie ,poate ai citit undeva ,stiu ca facea o diferenta.

CE SPUNE KENNETH DESPRE PARINTELE SOFRONIE

De ce părintele Sofronie a fost mai impresionant decât toţi ceilalţi ortodocşi pe care i-ai cunoscut? Ce îl făcea special?

Dragostea şi umorul său. Arta sa de a se coborî la nivelul meu. Există mulţi preoţi, în toate religiile, care ridică ştacheta foarte sus şi atunci e nevoie de un efort mare din partea ta ca să poţi ajunge la ei. Şi fac un lucru greşit, pentru că Hristos S-a coborât El Însuşi la nivelul nostru.

Iar părintele Sofronie putea intra în mod desăvârşit în fiecare om, ştia cine e omul din faţa lui şi ştiu sigur că fiecare persoană era transparentă pentru el. Vedea totul, la toţi! Cu siguranţă, ştia că într-o zi mă voi afla aici şi atunci a ştiut să-mi dea lucrurile de care aveam nevoie pentru asta. Şi, pentru că cel mai important lucru este iubirea şi abia pe urmă teologia, care vine mai târziu, m-a umflat, m-a umplut de iubire!

Părintele Sofronie vedea totul, la fiecare om, dar niciodată nu a spus nimic dacă nu a fost întrebat. Şi aceasta e o mare înţelepciune, pentru că ceilalţi mereu vor să dăscălească! Părintele Sofronie, însă, voia să conducă spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Eu nu il prefer pe Danion ,nu am citit cartile lui si nici la conferinte nu am fost ,dar aceste ispite de care vorbesti sunt foarte mari cand incepi sa marturisesti public.

Asta e minunat,ca desi Klaus Kenneth conferentiaza,nu a avut inselari de genul pe care le are Danion.Oricum ,Kenneth traieste mult mai profund ,si intelege mult mai mult ortodoxia.

fragment din cartea Calator pe pamant romanesc
 

Fă-ne să înţelegem un lucru… De ce ai ales tocmai Ortodoxia ca mod de viaţă în Hristos? L-ai cunoscut pe Hristos în protestantism. Nu era mai simplă varianta aceasta de „mântuire” protestantă? De ce ai ales o cale din aceasta, mai „masochistă”, în care Hristos vrea totul, când era mult mai simplu să mergi pe mâna celor care declară sus şi tare că „Hristos ne iubeşte şi suntem mântuiţi!” Ce i-a lipsit protestantismului?

Am simţit foarte repede că protestantismul e superficial. Dacă măcar un pic ţi-e inima sensibilă, atunci imediat observi că e ceva putred, că ceva lipseşte acolo. Acesta e un lucru pe care îl simţi în primul rând.
În al doilea rând, îi vezi pe pastorii lor care predică despre faptul că trebuie să faci ceva, dar ei înşişi nu fac… Cunosc pastori care au maşini de lux, trăiesc în vile mari şi beau cel mai bun vin, în vreme ce Hristos a venit pe un măgar.
De îndată ce protestanţii simt că vine un moment în care trebuie să se nevoiască puţin, ei îl refuză, spunând că sunt deja mântuiţi. Şi, astfel, nu e greu de văzut că nu sunt altceva decât ouă putrede acolo. Şi pastorii şi poporul, masele, cu toţii. Mi se întâmplă şi astăzi să vină mulţi protestanţi la mine - pentru că trăiesc şi lucrez într-o lume protestantă -, protestanţi care simt şi ei lucrurile acestea şi care mă întreabă ce altă soluţie există. Iar dintre aceştia, destul de mulţi au deveni ortodocşi, iar unii dintre ei chiar au intrat în mănăstire, fiind călugări şi măicuţe.

Pai cu tot respectul, acest al doilea rand nu e valabil pentru ca si in ortodoxie se va lovi de lucrurile astea.. daca nu a facut-o deja.
Pe mine nu ma intereseaza luxul preotilor, dar pe altii da, si pe aia pe care i-a deranjat luxul pastorilor in mod special.

Ai rabdare ,a sesizat si lucruri rele din ortodoxie,-dar de aici nu mai pleaca,e ortodox de 25 ani.
Am sa le postez tot aici.