Am pierdut bucuria, am ajuns prea ganditori. Darul lui Dumnezeu (mintea) noi ni l'am facut piedica spre El.
Avem nevoie de simplitatea omului de rand, avem nevoie de curatia copiilor, avem nevoie de ravna celor care iubesc mult.

Hristos a venit pentru mine, Hristos a murit pentru mine... fie ca Hristos sa invieze si in mine !

Hristos s'a dat in mana iudeilor de bunavoie... ca sa'i vindece de rautatea adunata de ei in inima.
.

Aceasta practica a prepararii si sfintirii Marelui Mir este in stransa legatura cu randuiala din Biserica primelor secole, potrivit careia catehumenii erau botezati in noaptea de Inviere. Astfel, Mirul folosit pentru ungerea neofitilor sau a persoanelor nou botezate, era pregatit si sfintit mai inaite, mai exact, in Joia ce Mare. Randuiala sfintirii continua si astazi, numai ca nu mai are loc anual, ci ocazional, in functie de nevoile pastoral-misionare.

Extraordinare cuvinte de suflet,pe acest forum plin mai de graba de iscodire si cercetare ,decat de simtire. Ma bucur dorin ca ai scris ceea ce ai simtit

nici eu n-am vazut niciodata sa se bata cuie in Sf. Cruce in Joia sau Vinerea Mare
 

Nici eu n-am vazut niciodata, in nici o biserica (si am fost pe la multe) sa se bata cuie in Sf. Cruce, in Joia sau Vinerea Mare!...
"La re-intrarea in biserica, parintele impreuna cu alti barbati tin panza aceea intinsa, nu stiu acum cum se numeste si lumea trece pe sub ea." - panza aceea este Sf. Epitaf (care simbolozeaza punerea in mormant a Domnului si Mantuitorului nostru, Iisus Hristos). Este aceeasi de pe masa pe sub care se trece (sau nu, ci se saruta numai - la unele biserici, dupa cum ai descris si tu).

"Grecii impodobesc ceva ca o calota mare, cu flori. Probabil,ca pe sub aceasta trec ei." - la greci, aceea este Sf. Masa cu Sf. Epitaf (care simbolizeaza punerea in mormant a Domnului si Mantuitorului nostru, Iisus Hristos) - diferentza este ca are acel baldachin in forma de calota. La ei nu se trece 'pe sub masa' la inceputul sau/si in timpul deniei, ca la noi, ci se saruta numai obiectele sfinte care sunt puse si tzinute pe ea, cum ar fi Sf. Evanghelie si o cruce de marime mai mica etc; pe sub acea 'calota mare, impodobita cu flori' se trece doar la sfarsit, la re-intrarea in bis. dupa ce se face procesiune cu acea 'masa' (care poate fi cam grea, depinde si din ce fel de lemn este lucrata etc - este nevoie de vreo cativa barbati vanjosi cu bratze puternice sa o care ca pe un fel de dric/suport/'pat' in genul celor mortuare care se folosesc la noi prin unele cimitire pt. transportarea cosciugelor la groapa etc). Poate ca si la ei, aceste practici ar putea varia de la bis. la bis., dar cel putin eu asa am vazut la una dintre bis. lor din diaspora.

Prohodul Domnului in varianta originala (ceva mai 'rimata')
 

Cristi, eu stiu Prohodul Domnului (care e posibil sa varieze putin, de la editie la editie) putin altfel, dupa variata originala si (posibil, cea) mai veche (in care multe din randurile strofelor, cel putin in prima parte/stare, rimeaza mai bine), si anume:
In mormant, Viata,/Pus ai fost, Hristoase,/Si s-au spaimantat ostirile ingeresti,/Plecaciunea Ta cea multa preamarind// Dar cun mori, Viata,/Si cum sezi in mormant?/Si imparatia mortii Tu o zdrobesti/Si pe mortii cei din iad ii inviezi?// Te marim pe Tine,/Iisuse Doamne,/Si-ngroparea Iti cinstim, si patimile,/Ca din stricaciune Tu ne-ai izbavit.// Cel ce-ai pus pamantul/Cu masuri, Hristoase,/Astazi sezi in mic mormant, Ziditorule,/Si din gropi, pe cei ce-au murit inviezi. s.a.m.d....

La biserica sf nicolae,sector 3,langa circa 13 ,in fiecare an,se bat aceste cuie.Poate e doar o gaselnita,sau se aseazsa pur si simplu florile si prosoapele pe cruce.Dar e cel mai emotionant moment al slujbei,mai ales ca vine imediat dupa scoaterea crucii din altar.In fiecare an ,merg acolo in Joia patimilor si e o slujba cum rar iti e dat sa vezi.Va recomand cu caldura,daca sunteti din bucuresti,dar sa veniti din vreme ,pentru a intra inauntru.

Nu se compara cu Biserica Sf. Mercurie ! ! !

:) Ce pacat ca nu putem fi in 2 locuri in acelasi timp.Cred ca ar merita,in ambele.
Dupa mine e ,la aceea biserica se realizeaza slujba perfecta(era sa zic spectacolul).Totul:luminile,orga,cantarile (ca si tonalitate,ca si interpreti),preotul Daniel cu interventile -i binecunoscute.
Dar sunt convins ca si la cea mai prost organizata biserica,de fapt 'spectacolul ' ar trebui sa fie jalea din sufletul nostru,data de continutul slujbei.

In cadrul deniei din Marea Miercuri, Biserica Ortodoxa aminteste de Spalarea picioarelor ucenicilor si de Cina cea de Taina, doua evenimente legate in mod profund.

Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca spalarea a avut si un rol purificator deoarece era necesar ca Apostolii sa fie curati pentru a primi Trupul si Sangele Sau, la Cina cea de Taina. In acelasi sens, o cantare din slujba spalarii picioarelor spune: "Nu intinaciunea trupeasca spaland, ci sufletele in taina sfintindu-ne."

Dar tainele cele mai mari pe care ni le descopera Mantuitorul prin acest act, sunt smerenia si slujirea aproapelui. Nu orice slujire a aproapelui ( din interes, sau spre mandrie) este bineplacuta lui Dumnezeu, ci numai cea care izvoraste dintr-o inima iubitoare si smerita.

Interesant este ca acest element (spalarea picioarelor), nu se face la noi in biserici. Poate doar la nivel ierarhica mai ridicat (la episcopi, patriarh).
Am vazut la televizor ca la catolici se face, tot la nivel mai inalt...(cardinali, papa, etc.).