Mantuirea este in intelegerea mea sa ajungem la starea de dinainte de cadere adica la rai si viata venica adica imortali.
Intrarea in rai se castiga cu Botezul Ioan 3:3 si nemurirea cu Sfanta Impartasanie ce se ia Duminical de la Biserica Ioan 6:54. Prin mancare a intrat moartea in om, prin mancarea Sfintei Impartasanii iese moartea din om.

Biserica ortoldoxa este cea mai sigura cale de a obtine mantuirea.

Subscriu. Mi se pare cea mai simpla si mai completa definitie. Simplu si complet - ce frumos!

Mantuirea este starea cand omul devine incapabil sa mai greseasca.

Atata vreme cat inca suntem susceptibili sa savarsim pacate,
chiar si foarte subtiri, nu suntem cu adevarat mantuiti.

Aceasta inseamna ca mai exista zone de penumbra in suflet,
sau seminte ale raului care isi au originea in necunostinta.

Mantuirea inseamna cunoastere deplina,
iar cunoasterea deplina vine prin har dumnezeiesc.

Desi nu reactionez la tine ca persoana, ci doar la textul pe care l-ai postat, iti voi spune asa:
Din nou, draga Florine, imi exprim dezacordul fata de opinia ta, te rog sa nu te superi pentru asta.
Nu pot fi de acord, desi ma atrage fermitatea ta logica, cum am mai spus; nu pot, tocmai datorita acestui exces de logica, de coerenta, pe care eu o consider rationalism pur, formal, rupt de viata liturgica si de Traditia Bisericii Ortodoxe din care eu fac parte.
Daca noi am sti atat de clar cum e cu mantuirea (ca deznodamant final, ca despre procesul care ne conduce spre mantuire avem recomandari clare in Biblie si in Biserica Ortodoxa), cam ce am mai face? Ne-am pune, desigur, pe treaba si, stiind formula, am putea masura nivelul si am zice: asta se mantuieste, asta nu... mai am atat, am realizat atat, etc.
Or, lucrurile nu stau deloc asa. Pentru mine, mantuirea este Taina suprema. Doar Dumnezeu va hotari cine se mantuieste si cine nu se mantuieste. In ortodoxie vorbim de Judecata Universala.
Nu putem defini (ca "stari" sau altceva) ceva indefinibil. Opinii, da, putem avea cu duiumul. Dar Taina mantuirii, ca deznodamant, ne scapa cu desavarsire.
Putem cuprinde cu mintea necuprinsul Tainei mantuirii? Eu cred ca nu, de aceea discutiile sunt de prisos. Mantuirea nu e o stare a omului cat mai degraba o consecinta a unei vietuiri teandrice, a comuniunii cu Dumnezeu. Imi pare un reper ferm, daca voiesti, mucenicia pentru Hristos. In ciuda lipsei impecabilitatii de care vorbeai (caci nu am citit nicaieri in Ortodoxie ca mucenicii erau impecabili, dar am citit ca si-au dat viata pentru numele Domnului).
Imi amintesc acum ca sfintii se roaga pana la ultima suflare pentru Mila Domnului, la Judecata, in vederea mantuirii. Desi, poate, au ajuns in starea de a fi incapabili sa mai greseasca (precum sustii) - eu unul nu cred ca asa ceva e pe masura omului, dupa cadere -, ei continua sa isi planga pacatele (macar pe cele din tineretile lor). De ce ar face-o daca ar fi siguri de mantuire (ca nu putini sunt cei care au contemplat tainele toate, prin har)?
Uite, Florine, chiar azi in Biserica s-a citit povestea cutremuratoare a Sfintei Maria Egipteanca si a calugarului Zosima... Nici o legatura cu ce zici tu! Oamenii aceia sfintiti erau in stare de pocainta adanca, desi pluteau deasupra pamantului cand se rugau. Isi tineau mintea in iad, dar nu deznadajduiau. Nu se considerau impecabili si nu putem nici noi sa evaluam daca erau sau nu. (Criteriile sfintirii sunt multiple, vezi canoanele Bisericii.)
Apoi a urmat Canonul Sfantului Andrei Criteanu. Asemenea, nici vorba de ce spui tu.
Reamintesc si "Plansurile" Sfantului Efrem etc., etc....
Cred ca picam pe langa miezul problemei atunci cand fixam o formula sau alta, o definitie acolo unde sunt doar Taine dumnezeiesti. Iar mantuirea e cea mai mare din ele, sper sa fii de acord.
Sa tindem spre mantuire e dorinta lui Dumnezeu si El ne ajuta sa ne intoarcem Acasa. Dar eu nu cred ca vreun om poate afirma ceva sigur in privinta reusitei.
Asta am invatat in Biserica. Oare nu am inteles bine? As fi dezolat, ar fi cumplit...
(Apropos, daca esti amabil sa imi spui, tu din ce biserica faci parte? Nu am sesizat in postarile tale, cate am citit, o precizare in acest sens. Nici in casuta cu date personale. Daca nu esti ortodox, botezat in Hristos, te rog sa imi spui: imi faci un serviciu, nefiind treaba mea sa luminez pe cineva care nu ma roaga sa ii impartasesc din ale mele, cu atat mai putin pe un om care, eventual, nu doreste sa fie un membru al Bisericii lui Hristos. Iar daca esti ortodox, ma mira mult felul cum pui, in general, problema. Nu e ortodoxie in cuvintele tale, asa inteleg si asa simt eu.)

Iertati-ma !!!
 

Mantuirea este iubirea vazuta a Domnului pentru noi, pentru ca mantuirea noastra vine prin iubitul nostru Iisus Hristos. Pacea Domnului tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

Iacov 5, 12:
Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată.

Vedem de aici că la oameni există "da" şi există "nu". Putem accepta, putem refuza, putem crede, ne putem îndoi. Însă la Dumnezeu există numai şi numai DA, pentru că El este Amin, adică SĂ FIE:

Apocalipsa 3, 14
Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:...

Deci Hristos-Dumnezeu şi unicul Fiu al Lui Dumnezeu este Amin, la El este numai DA, El a încuviinţat bunavoinţa Tatălui de a crea lumea şi lumile. Dacă vrem să ne asemănăm cît mai mult cu El, atunci să spunem şi noi: Da, să facem cum vrea Tatăl: facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pe Pamînt.

Impartasesc aceeasi opinie. Noi nu putem da verdicte cu privire la cine se va mantui si cine nu. Oricum, nu reusim sa intrezarim prin aceste "definitii" decat in mica masura, in ce anume consta mantuirea. Stim numai ca mantuirea presupune indumnezeire, impartasirea omului de viata dumnezeiasca.

Avem insa nadejdea mantuirii deoarece il marturisim pe Hristos ca Mantuitor. Toata viata trebuie sa o petrecem nadajduid ca si noi vom auzi, intr-un sfarsit, "astazi s-a facut mantuire casei acesteia" sau "credinta ta te-a mantuit."

Hristos a spus: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Ce poate fi altceva mântuirea decât a trăi viaţa Lui? A fi unit cu Domnul, a-L avea întotdeauna în inimă, a trăi după voia Lui, a trăi cu El. A trăi tu în Hristos şi Hristos în tine. Asta-i mântuirea. Şi ea nu e o stare viitoare. De acum începe. Dacă nu începe de acum, nu va fi nici după moarte. Dacă nu avem viaţă de acum, ne vom naşte morţi în viaţa viitoare. Nu e chiar aşa de simplu de explicat în cuvinte ce e mântuirea. E o stare. Duhovnicească. De când a venit Mântuitorul, a încercat să ne ridice mintea la înţelegerea duhovnicească, mai presus de cea raţională.
Tot el a spus: trebuie să vă naşteţi din nou. Şi botezul este, într-adevăr, naşterea din nou în duh. Însă acest duh poate fi stins în noi. Deci dacă nu avem acea flacără a Duhului Sfânt arzând în inimile noastre, nu suntem vii, nu suntem mântuiţi.
Mântuirea e o relaţie de iubire. Cu Hristos.

Este........

IMPREUNA VIETUIREA CU DZEU!

Sau vietuirea in duhul lui DZEU, pentru "a trece" in vesnicie alaturi de El, de Mantuitorul nostru in Treime slavit.

DAR, dar mantuirea totusi o primim in dar, prin har, orice ar face omul aici pe pamant, oricat s-ar stradui nici o fapta nu este indeanjuns,sau oricate fapte marete ar face nu le va putea face fara a avea HARUL de la Dzeu.

Noi putem arata doar ca dorim sa ne mantuim, ca ne straduim, ca luptam, ca suntem consecventi in cele ce le dorim spre mantuire, dar "a se plini" mantuirea noastra este un dar de la Dzeu.