Trebuie sa fac o clarificare: intrebarea era pentru miercurile si vinerile din timpul anului, nu doar din cele 4 posturi.

Tot la fel !

Nu e greu deloc, pot sa gatesc mancaruri delicioase fara ulei. Este doar mentalitatea noastra ca trebuie neaparat sa consumam carne si ulei, ca altfel ne prapadim...

In loc de ulei, in zilele de post consum seminte prajite de floarea-soarelui si de bostan fara ulei, alune, fistic si alte feluri de seminte.

Postul tinut corect inseamna sanatate in primul rand. Mortificarea insa e pentru avansati... :)

Desi s-ar putea să fiu puţin of-topic iată o altă situaţie legată de post:
Eşti în postul Paştelui,mergi în vizită la viitorii cuscri.Aceştia nu postesc.Ştiind că tu posteşti gătesc mâncare de post cu fffoarte mult ulei(posteai fără ulei).Refuzi această mâncare consumând la masă cele aduse de acasă.Aceştia se supără iar după ce pleci sunt multe comentarii şi rămâne o impresie foarte proastă care va afecta relaţia celor doi tineri care urmează să se căsătorească.
Era mai bine dacă pentru o zi sau două întrerupeai postul fără a spune nimănui că tu posteşti.????
Voi cum aţi fi procedat?
Eu am făcut aşa cum am scris mai sus şi cred că am greşit.
Dar dacă am greşit faţă de oameni nu înseamnă că i-am iubit pe ei mai mult decât pe Dumnezeu?

Nu cred ca ai gresit, pentru ca asa ai simtit atunci.
Dar uite ce ne invata Sf.Ap.Pavel:
"Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos. "

Ai gresit, trebuia sa mananci ce ti-au pus pe masa, chiar daca era friptura.

Am intrebat un preot-calugar cum trebuie sa ne comportam in situatia asta si mi-a raspuns: cum ne invata Hristos? Daca mergi in vizita la cineva, mananca ce iti pune pe masa si multumeste pentru mancare. Nu stau sa caut in NT versetul, dar este scris.

De exemplu, calugarii nu mananca deloc carne (cel putin in Moldova), exceptand carnea de peste. Insa au o exceptie de la regula: in caz ca sunt gazduiti de cineva si omul ii serveste cu carne.

PS: Acelasi mi-a spus ca la Muntele Athos pun aia ulei in mancare cu kilogramele in post. :)

Oare n-ar fi mai mare sacrificiu (adica post) sa renunti la ce-ti place, de exemplu la cafea? Sau macar s-o reduci? Sa nu te superi...

Ba da, ai dreptate, o poti reduce pina la a o inlatura cu totul .Este f. bine asa,eu doar o reduc si numai uneori o inlatur. Nici o data nu am inlaturat-o de tot de la inceput. Dar si mincarea imi place la fel de mult ca si cafeau si pina acum nu am reusit sa o inlatur complet intro zi de post sau in tot postul pastelui. Acestea sunt puterile mele !
O data parintele Paisie aghioritul a fost intrebart daca fumatul este pacat ? a raspuns ca este pascat de la primul fum. Apoi a fost intrebat daca bautul vinului este pacat(consumul de alcool distilat nu are ce cauta in viata unui ortodox)? A raspuns ca nu este de la primul pahar. Apoi a fost intrebat daca bautul cafelei este pacat. A raspuns : ,,... socotiti si voi, eu in fiecare zi beau o ceasca de cafea".

Mda, buna pilda. Eh, daca si mancarea iti place la fel, atunci e cam totuna. Mi-e rusine s-o spun, dar eu chiar trebuie sa mananc ceva, o imbucatura cat de mica dimineata, altfel ma doare capul toata ziua. Cred ca de la aciditate. Ce sa fac, fiecare cu limitele lui, cum ai zis si tu...

Sora Dorina ,aceasta intrebare, problema ,este intradevar serioasa si este bine ca ai pus-o, cel putin asa cred eu . Inti am sa-ti spun o povestioara si apoi am sa-ti spun parerea mea.
Intr-una din cartile parintelui Cleopa (la un capitol despre post) cineva ii tot pune intrebari de acest fel : Parinte, este bine ca sa ne aratam in lume (la servici, cind mincam cu colegii)ca postim .Batrinul a raspuns : da, este bine sa te arati fara rusine pt. ca si cei care te vad sa ia seama la comportamentul si la faptele tale si sa-si doreasca si ei sa faca la fel. Dar daca ne intreaba cineva(fara sa fie prilej de masa)daca postim ,ce sa spunem. Sa nu mintim si sa spunem ca postim,ca sa marturisim adevarul, dar sa nu spui nici o data in amanunt nevointa ta exact cum o faci caci astfel afla vrasmasul care se misca prin preajma tot timpul si de atunci in colo va incerca neincetat sa te incurce si sa-ti slabeasca puterile si hotaririle.
Eu am fost multa vreme medic militar si cind m-am inscris la teologie incepind cu tatal meu ,care si el era fost ofiter de cariera precum tatal lui la fel fusese,multi m-au privit ciudat si nu intelegeau ce se intimpla cu mine , cum poate intra in mintea mea dumnezeirea si ce legatura avea cu medicina teologia cind eu fusesem membru de partid comunist, militar si in general un om cu preocupari stiintifice si filosofice ? Doar mama, care de mic m-a crescut in frica si rusinea de dumnezeu si cu sora mea nu se mirau ci din contra s-au bucurat sperind ca la momentul potrivit sa le fiu si lor de folos.
Dupa un timp apropiatii au sesizat ca postesc, ca stiu vieti de sfinti, povesti, pilde, rinduiala slujbelor bisericesti si obiceiurile cultice (pe care atunci cind se iveau ocaziile le spuneam sau le povesteam).Trecind timpul au vazut ca mi-am schimbat limbajul si nu numai ca nu mai faceam misto sau nu mai suduiam strengareste, ca refuz suetele cu sprit dar ca folosesc saluturi, urari, binecuvintari si stereotipii verbale adecvate situatiilor de tip duhovnicesc.Si tot asa pina au vazut ca schimbarile au fost lente dar ample si definitive .Mai toti ma ridiculizau si imi ponegreau duhovnicul cum ca un schimnic de minastire care habar nu are de ce este in lume si nici ce este familia si copii l-am ales ca sa-mi conduca viata... de ce nu am ales un academician sau un savant, daca tot ma dau ca sunt medic ? Lucrurile s-au comlicat cind eu am inceput sa ma apropii din ce in ce mai mult de lumea monahala. Cu toate acestea eu mi-am vazut de treaba mea deoarece decizia in legatura cu ,,treaba mea" o luasem cu mult inainte.

In situatii asemanatoare cu cea descrisa de tine ai putea beneficia de ,,postura" calatorului si sa gusti din ce ti se pune in fata ,nu sa maninci pt. ca nu era conforma cu perioada postului(daca era de frupt) .Sau puteai sa spui ca tu postesti si vrei sa ti aceasta nevointa chiar si in vizita la ei. Sau daca ti se oferea maicare de post dar cu ulei puteai sa maninci linistita pt. ca la urma urmei era de post si beneficiai de pozitia calatorului.Eu in situatii similare spun deschis ca postesc si ca atare doar ciugulesc din mincare iar daca sunt ridiculizat cu finete sau chiar mai mult atunci de obicei am urmatoarea atitudine : cum ,voi nu sunteti crestini ? voi sunteti pagini ? pai nu stiti ca este post ,pai nu stiti si nu cinstiti ca intreaga crestinatate acum se infrineaza si se intristeaza pt... si spun motivul crestinesc, voi ce legi respectati, cui va inchinati...pai nu este bine asa, eu ma asteptam la altceva...s.a.m.d. Ma conport firesc, natural, nu ma enervez dar nici nu il dau pe Hristos pe zimbete usoare indiferent ce ar zice oricine. Este adevarat ca de cele mai multe ori sunt privit ca paria dar am avut si ajutorul de la D.zeu ca cei care m-au batjocorit sa vina la un timp oarecare(inca nu toti pina in prezent) sa ma intrebe cum ar putea prin biserica sa-si rezolve un necaz. Tatal meu care a adormit anul trecut de cancer de colon cind a fost sigur ca nu mai are scapare si ca se duce direct in moarte mi-a zis : as striga la toti sfintii dupa ajutor. I-am raspuns : roaga-te cu multa tarie si plingi din suflet pt. ca D.zeu poate schimba viata omului in orice moment, cine da un cancer, tot acela il si poate ridica desi...acum este mult prea tirziu. Si asa a si fost .Tot timpul am fost uimit extraordinar de calugarii care in monahism intrind de la 18-20 ani isi pling pacatele (care ,ca de f. tineri intra in monahism)toata viata cu smerenie din ce in ce mai mare ...pai un ateu de toata viata credeti ca are atita smerenie si inima infrinta ca sa-si plinga pacatele in 2-3 zile si sa fie salvat in orice fel : sa mai traiasca sau sa mearga in rai?

Un raspuns lung, o parere personala, o propunere .Zelul , implinirea si taria este insa a fiecaruia!