Lauda Maicii izvorâtoare de bucurie
 

Se revarsă, se revarsă, / Se revarsă bucuria , / Prin Măicuţa cea aleasă, / Prin Fecioara, prin Maria ! / Inimi mute, dureri surde, / Ea le mângâie pe dată. / Orice rugă o aude / Maica Sfântă , Preacurată. / Ea Îl roagă , ea Îl cheamă, / Îl imploră pe Iisus , / Glasul ei duios de mamă / Ne-aduce mila de sus. / Căci prin inima ei sfântă / A trecut sabie grea. / Durerea i se împlântă , / Când Fiul moartea gustă. / De atunci orice nevoie, / Orice chin şi suferinţă, / Ajung prin Sfânta Maria / Chemare la pocăinţă. / Plec genunchii, plec rărunchii, / Îmi plec sufletul şi trupul, / Să mi se deschidă ochii, / Să se liniştească duhul !

Lauda Maicii , închipuită de rugul lui Moise
 

I s-a deschis vederea / Lui Moise , de demult. / I s-a dat mângâierea , / Pe Maria, văzând . / Rugul, arzând, nu arde , / Mila din ceruri cade, / Îngeri pe oameni ning. / Aşa Sfânta Fecioară, / În foc dumnezeiesb / A stat , fără să moară, / Născând Pruncul Ceresc. / Rug nars, strălucitor, / Întoarce-te spre popor, / Iartă-ne , mult am greşit, / Păcatul ne-a ostenit.

Lauda izgonitoarei fricii
 

Mi-e frică , Maică , că-ntr-o zi / Voi pierde bruma de speranţă, / Că nu îmi voi putea păzi / În suflet, pacea de vacanţă. / Mi-e frică de al morţii ceas, / Ce ticăie şi-acum în mine, / Că aş putea să uit, să las / Tot ce e bun şi ce e bine. / Mi-e frică şi de Dumnezeu, / Când voi da ochii, la-ntrebare : / - De ce nu M-ai chemat la greu / Şi te-ai retras în întristare ? / Mi-e frică, de-aceea te chem, / Să îmi goneşti teama amară, / Să mă auzi cum plâng, cum gem, / Cu hohot de furtuni de vară. / Să-mi ţeşi o haină de minuni, / Care să-mi fie adăpostire. / Iar tuturor celor ce-s buni / Să le fii , Maică , ocrotitoare.

Plângeri la icoană
 

Aleargă, suflete , aleargă, / Te pleacă la icoana Maicii, / Adu-i , degrabă, Dânsei, sacii /De gânduri şi trăire seacă. / Tu i-i aduci, să ţi-i golească, / Cu mâna-i sfântă, -nmiresmată, / Să te atingă, doar o dată, / Şi-ţi rugăciune să-ţi rodească. / Aleargă, suflete, cu lacrimi, / Şi i le du, de pocăinţă , / Nu te-ntrista , ci ai credinţă, / Preasfânta îţi va da noi aripi. / Te copleşeşte neştiinţa, / Te doare tot amarul lumii ? / Vino acum şi spune Mumii / Că te ajută, Prodromiţa. / De ce te poticneşti , o suflet ? / Te-ai încurca în deznădejde. . . / Of, cruce-ţi fă şi te fereşte / De tot întunecatul cuget. / Icoana e înrourată / De lacrimi-ale cui sunt oare ? / Eu plâng. . . prin ceaţă, se-ntrezare / Că nu doar eu. . . ci laolaltă !

Cuvine-se cu adevărat ( Catedrala Patriarhală ) http://video.crestinortodox.ro/20DM3..._adevarat.html

Astazi este începutul buneivointe a lui Dumnezeu si anuntarea mântuirii oamenilor.Fecioara este adusa la Templul Domnului si vesteste astfel pe Hristos Cel ce va sa vina.Sa strigam Maicii si noi cu mare glas:Bucura-te, ceea ce esti împlinirea rânduielii Domnului.

Cea care este templu preacurat al Domnului si camara de nunta de mare pret,comoara adevarata a slavei Domnului, intra astazi in casa Domnului primind harul Duhului cel dumnezeiesc.Ingerii Domnului o preaslavesc caci ea se face masa cereasca.

"Să se bucure astăzi cerul de sus şi norii veselie să stropească, pentru mult-lăudatele mariri ale Dumnezeului nostru. Că , iată , Uşa care cauta spre răsărit , născându-se , după făgăduinţă , din cea stearpă şi neroditoare şi lui Dumnezeu sfinţită fiind spre locaş , astăzi în Templu ca o jertfă fără prihană este adusă. Să se bucure David, lovind în alăută , căci zice : <<Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei , cele de aproape ale ei se vor aduce Ţie>> . Înăuntru , în cortul lui Dumnezeu, înăuntrul altarului Lui , să se hrănească spre locaş Celui ce S-a născut mai înainte de veci din Tatăl fără stricăciune , spre mântuirea sufletelor noastre ".
( Prima stihiră de la Litia Vecerniei zilei ) . - Această sărbătoare poate fi socotită " drept puntea care ne duce către naşterea lui Hristos" , fapt pentru care a şi fost aşezată de Sfinţii Părinţi la începutul acestui Post .

Mărire ţie !
 

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria , Slava Îngerilor , şi podoaba pământenilor, cere iertare tuturor păcatelor celor ce-ţi cântă ţie ; fi milostivă robului tău, că tu eşti adăpostire, care nu dă de rusine pe oameni. Tu eşti izbăvirea celor deznădăjduiţi, una Preacurată şi binecuvântată ! Doboară , Puternice , cum a grăit Stăpâna , pe cei puternici de pe scaune, moartea şi iadul , şi ridică-i pe cei smeriţi, adică firea oamenilor , prin Izbăvitorul sufletelor noastre, care s-a întrupat şi a coborât în iad.
Bucură-te , Scaun cu Lumină de foc , al Împăratului tuturor , Iisus Hristos ! Bucură-te , una Doamnă a toată făptura , Preasfântă Fecioară Maria , cea preaslăvită de Dumnezeu. Marire ţie !