Intr-adevar, din cate am citit si auzit in ortodoxie se considera ca viata incepe din moimentul fecundarii.
Este o discutie despre asta in cartea parintelui John Breck despre bioetica, Darul sfant al vietii, pe care o gasesti pe scribd. (vorbeste si despre FIV daca nu ma insel) El spune acolo despre aceste variante si ajunge la concluzia ca dpdv ortodox nu putem accepta ca viata ar incepe doar la nidare sau chiar mai tarziu.
Chiar genetica confirma acest fapt, pentru ca codul genetic prezent de la fecundare contine deja toate informatiile necesare dezvoltarii persoanei.
E adevarat ca si dupa nidare se mai prouc schimbari provenite de la mama. Insa nu esentiale.

Acum, sigur, se poate discuta si cerceta mai departe, dar asta este stadiul actual al discutiilor teologice despre acest subiect.

Si intr-adevar, daca pierdem embrioni fara sa ne dam seama nu este responsabilitatea noastra, insa daca folosim o metoda care presupune DIN START pierderea unor embrioni ca sa dam viata unuia este altceva.
Insa parerea mea este ca daca folosim o metoda care incearca IN PRIMUL RAND sa dea viata unui singur embrion fara sa distruga altii, cu sanse de reusita, atunci asta este acceptabil.

@cristina 2021: exista multe femei, majoritatea, la care tratamentele nu dau rezultate, nici alopate, nici naturiste, nici macar operatiile. Pana si FIV are rezultate in 30% din cazuri. In majoritatea tipurilor de chisturi si fibroame, medicatia alopata nu ajuta (medicatia alopata ajuta in mod real daca chisturile sunt de tip functional, situatie in care se pot rezolva de multe ori si fara medicatie). Tratamentele naturiste, bioenergetice, acupunctura, moxe, cromoterapie etc. ajuta in general daca problemele nu sunt foarte avansate (chisturi si fibroame sub 2 cm diametru) si chiar si atunci peste 50% din cazuri ajung tot la operatie. Operatia rezolva chirurgical (taie chistul, fibromul, bucata sau tot ovarul, bucata sau partial trompa, uterul etc.) iar la trompele infundate tratamentele cu instilatii functioneaza cam la 2 paciente dintr-un salon de 12. La restul de 10 se pot rezolva chirurgical cam 2-4 cazuri, cam 1-2 se pot rezolva mecanic (nu vrei sa stii ce inseamna asta si ce presupune!). Restul pacientelor nu au sanse reale de a ramane insarcinate pe cale naturala. Chiar nu au!

Dintre acestea care nu au sanse, sa zicem ca opteaza sa faca FIV, la multe din ele nu se poate face FIV (FIV presupune stimulare hormonala puternica, pacientele pot face chisturi si fibroame, hemoragii, cancer etc. sunt riscuri care la unele paciente sunt prea mari). Din cele la care se poate face FIV dpdv hormonal, doar putine reusesc (eventual din 2-3 incercari). La restul ori nu se prinde sarcina, ori se opreste in evolutie imediat, ori o elimina prin hemoragie.

FIV se mai face si la pacientele care au frecvente extrauterine. Raman insarcinate dar niciodata in uter, sarcina ori se elimina rapid ori trebuie inlaturata ca altfel moare mama (daca sarcina e pe col sau pe trompa). Aceste paciente ce ar putea face in afara de FIV?

Daca afectiunile ginecologice s-ar putea trata cu tratamente de orice fel crezi ca ar mai exista acest subiect? Crezi ca o femeie care are o problema nu va incerca tot ce e omeneste posibil ca sa o trateze si sa nu ajunga la FIV (stiu mai multe pe pielea mea la acest capitol decat imi doresc).

In FIV nu sunt omorati in mod voluntar embrioni, dar e adevarat ca unii din ei nu se dezvolta si mor pe parcurs. Sa zicem ca nu e corect sa selectezi embrionii pe criteriul sanatatii genetice (cu toate ca nu sunt de acord cu punctul de vedere al sophiei). Ti se pare etic ca cuplurilor in care unul dintre soti sufera de epilepsie sa nu li se permita sa faca copii? sau sa li se recomande sa nu faca (ca de impiedicat nu ii poate impiedica nimeni). Exista si situatii in care in FIV materialul genetic nu apartine 100% ambilor soti, ci doar unuia, iar restul este dintr-o banca. Ti se pare ne-etic? de ce?

Dar criogenarea embrionilor ramasi? ti se pare ne-etica? si eventual implantarea lor la alte mame. Care e diferenta intre aceasta si adoptie?

Ce faci cu mamele surogat, care acceptasa duca o sarcina cu materialul genetic al unui cuplu din care nu face parte, iar copilul va fi adoptat la nastere de cuplul respectiv. Ti se pare ne-etic? de ce?

evident ca toate astea sunt o chestiune de optiune personala, ca si topicul despre divort, si este la latitudinea lui Dumnezeu daca sunt pacate sau nu sidaca ne iarta pentru ele.Poate ca pentru unii FIV este considerat pacat iar pentru altii nu. Dar daca ai avea de ales intre adoptie si FIV ce ar trebui sa alegi?

Ma gandesc totusi ca daca Dumnezeu a spus ca femeia se va mantui prin nastereade prunci, nu e oare corect ca femeia sa faca tot ce e omeneste posibil, inclusiv FIV, ca sa nasca copii? sigur ca poate sa adopte, da adoptia nu te mantuieste!

Am impresia ca metodele prin care se poate omul (femeie sau barbat) mantui sunt mult mai multe decat cunoastem noi, si mai important cred ca nu sunt batute in cuie. N-ai facut X esti pierdut. Nu cred nici ca tratamentele pentru fertilitate sunt gresite, din moment ce este un tratament, si nu se atenteaza la pozitia lui Dumnezeu in viata noastra: noi facem ce ne este cu putina dar tot de la El asteptam minunea, si n-o vei primi daca nu iti pui sufletul la punct ca Dumnezeu sa se poata apropia. As compara tratamentul respectiv cu exersarea oricarei abilitati pe care omul deja o are - ai un oarecare talent dar prin exersarea lui capeti experienta si devii mai bun.

Deja ma disper:102:
Pai ce-i daca a zis ca femeia se mantuieste prin nastere de prunci? Ca NU a zis ca se mantuieste DOAR prin nastere de prunci. A zis cumva ca se mantuieste numai si numai prin nastere de prunci? A fost asa exclusivist? Sau Hristos a zis asa ceva? A zis desfranatei "nu mai pacatui". I-a zis cumva "fa prunci"?:102:Sau carei femei i-a zis El asa ceva?
Iisus, cu tot cu poruncile alea peste fire, e mai "light" si relaxat decat voi, daca imi permiteti o gluma...

Daca FIV si alte tehnici de reproducere asistata ar fi dorite de Hristos pentru mantuirea femeilor, ar fi absolut imposibil ca toti duhovnicii buni sa fie impotriva. Dar eu la cati am auzit discutii pe aceasta tema ziceau ceva de genul: Biserica nu opreste pe nimeni sa se insanatoseasca, dar nu si sa intervina in procreatie.
FIV si alte tehinci RUA nu sunt nici pe departe insanatosire, ba chiar au riscuri sa imbolnaveasca si mai rau corpul mamei...

In privinta nasterii e hilar sa ne gandim ca ajunge sa nasti copii si doar prin asta sa te mantuiesti. Amaratele acelea fara minte care lasa prin orfelinate cate 5-10 copii de care nu mai stiu nimic pe urma, crezi ca se mantuiesc inaintea mamelor care au adoptat 2 dintre copii lor??????

Apoi sa nu uitam ca Sf Ioan Gura de Aur vorbeste si de nasterea spirituala. A forma crestini adevarati este o lucrare mantuitoare nu a fata copii prin gunoaie, ca la unele termenul nastere e mult prea nobil.
A-ti duce crucea, aceea pe care Dumnezeu ti-a dat-o e lucrarea mantuitoare a fiecaruia. De regula lucrarea femeii e nasterea si cresterea copiilor dar cu staruinta in rugaciune si fapte bune.


O trasatura a femeilor care apeleaza la FIV, sau se gandesc sa apeleze la o astfel de interventie, este aceea ca isi doresc cu tot dinadinsul copil. Dumnezeu vrea sa dorim cu tot dinadinul mantuirea nu sa ne lipim sufletul de cele ale lumii (e o dorinta patimasa pentru copil aici). Unele dintre femeile care isi doresc asa de mult copil, ciudat, dar nu raman insarcinate deloc. Daca in timp reusesc sa se relaxeze, raman insarcinate.
Stiu un caz al unei mamaici care apelase la inseminare artificiala fara rezultat. Avea cicluri neregulate si foarte lungi (la cateva luni). Sfatuita de mai multe alte mamici, intre care si eu, a luat un timp tinctura de branca ursului, s-a mai calmat si are si copil acum facut in mod natural.

Cristina, zici ca majoritatea duhovnicilor in Romania sunt impotriva FIV (eu aici am auzit si am citit aici din discutiile pe teme bioetice de la St Serge ca sunt doar impotriva daca presupune din start sacrificarea embrionilor; nu stiam ca in Romania se da argumentul asta cu 'intervenirea in procreatie' - pai nu se intervine si atunci cand vindeci o boala? Iar ajungem la discutia cu ce inseamna naturalul si pana unde poate merge medicina..). Dar care este parerea lor despre insemniarea artificiala? Ca aia nu presupune de loc pierdere de embrioni. Este pur si simplu injectarea spermei direct in uter.
In unele situatii cand un cuplu nu poate avea copii pe cale naturala dar pot avea pe calea asta mie mi se pare o solutie posibila. Un exemplu: sotul are cancer si face chemioterapie, deci se recomanda sa nu aiba copii pe cale naturala in timpul tratamentului si pana la un an jumatate dupa. Cu este un cuplu care ajunge la varsta limitei de varsta pentru procreatie, le este teama sa astepte pana dupa (de altfel, nu se stie daca barbatul nu isi va pierde fertilitatea - se intampla dupa chemioterapie). Solutia: prelevarea spermei inainte de tratament, si insemniare artificiala. Evident, pe toata durata chemioterapiei si dupa trebuie folosita o forma de contraceptie (neabortiva).
Evident, nu placuta.. sau frumoasa metoda asta, dar nu presupune sacrificarea vreunui embrion, din cate stiu eu.

Raspuns pentru Fani si Cristinamaria
 

Exista doua aspecte care nu sunt etice, in afara celui categoric pacatos pe care FIV il presupune prin uciderea voluntara sau involuntara dar cu buna stiinta a embrionilor.

1.Manipularea embrionului, supunerea lui la riscuri este la fel de neetica precum este manipularea unui adult. In fata Lui Dumnezeu cel vesnic, cei 50 de ani care-i despart nu inseamana nici macar o secunda. Oricat de intemeiate ni s-ar parea noua motivele, nu ne putem lua asupra noastra utilizarea ca obiect a unei persoane (chiar aflate in stadiul de embrion). Dumnezeu nu ne-a permis sa nu respectam alte persoane.


2. Daca sexualitatea umana s-ar putea reduce doar la reproducere, atunci ar mai merge luate in seama acele tehnici care nu presupun avort (inseminare artificiala, injectarea de speratozoizi direct in trompe, etc). Problema e ca pentru om sexualitatea nu inseamna doar reproducere, toti sunt de acord cu acest fapt. Ea are un rol extrem de important in coeziunea cuplului (si asta nu doar prin placere). Cand zic sexualitate ma refer la tot ce implica ea, cunoastere, intimitate, trairi, temeri si nu in ultimul rand taina daruirii vietii.
Noi aici cadn facem dupa capul nostru si il excludem pe Dumnezeu din ecuatia pe care stiinta ne invata cum s-o rezolvam, ne jucam cu focul. Lipseste o oarecare sfiala in fata tainei crearii omului, iar asta are consecinte grave.
Mi se pare neetic sa aseptizam si sa reducem crearea unui om la un simplu eveniment biologic (fecundatia care are loc intre doi gameti) pe care il putem produce si imbunatati noi dupa cat ne duce mintea.

Un exemplu: statistic s-a observat ca in familiile in care se produce un copil cu ajutorul spermei de la donator (inseminare artificiala, FIV), apare mult mai frecvent divortul (care oricum e foarte frecvent in occident). Majoritatea barbatilor ajung sa isi dea seama ca nu pot suporta asta, desi initial au fost de acord.

Cristina, in principiu iti dau dreptate, conceperea unui cpopil ar trebui sa se produca ca urmare a unei relatii sexuale iubitoare, respectuase intre parinti, ar trebui sa fie fructul firesc al dragostei lor. Exista multe pericole daca ne jucam de-a conceperea oricum.

Insa exista situatii in care doi oameni care se iubesc si au o asemenea relatie pe care o descrii nu pot avea copii decat sa zicem prin inseminare artificiala (ca sa lasam acum problema preiderii si manipularii embrionilor). Chiar daca copilul lor ar fi conceput in afara unei uniri intre ei, acea unire exista intre ei in restul timpului.

In ceea ce priveste donarea de ovule si de spermatozoizi (copii conceputi cu mama sau tata anponimi) si eu cred ca este un pas cam indraznet care poate duce la probleme psihologice si chiar spirituale.

Raman la ideea ca un cuplu care are in vedere o metoda de reproducere asistata (stiu, suna intr-adevar cum zici tu ca este) ar trebui sa se gandeasca bine si sa cunoasca tpoate datele problemei, si sa ia hotararea in fata lui Dumnezeu. Nu cred ca exista retete pentru bioetica crestina, exista doar principii: respectul vietii, respectul persoanei, etc.

Deocamdata Biserica este impotriva reproducerii asistate. Reteta o da fiecare duhovnic in parte, ca doar asta e rolul lui.

Duhovnicul meu povestea ca a fost in situatia in care o famile ia cerut parerea referitor la apelarea la reproducere asistata. Erau dupa calculele noastre omenesti foarte indreptatiti. El totusi le-a zis categoric nu. Nu dupa mult timp s-a descoperit ca mama avea o boala serioasa care nu permitea purtarea unei sarcini. Daca ar fi ramas insarcinata, sarcina ar fi fost compromisa...