Givannaa, recunosc intrebarea ta de pe topicul cu rugaciunea ;-) Ai dreptate, e o problema grea!

Mie mi s-a intamplat. M-am rugat sa ajung sa ma casatoresc cu cineva, sa isi rezolve problemele, sa se deschida, etc, si Dumnezeu nu a ascultat rugaciunea mea. Dar dupa aia mi-am dat seama ca bine a facut! Ar fi fost o catastrofa daca ma maritam cu el.

A fost deci o greseala sa ma rog? Eu nu cred. Cred ca lui Dumnezeu 'ii place' ca sa folosesc aceasta formula antropomorfa, sa ii impartasim dorintele noastre. Daca nu m-as fi rugat de frica sa nu fie vointa lui Dumnezeu, oare cum ar fi fost? Ar fi fost ca si cum as fi incercat sa fac pe la spate un lucru impotriva voinitei Lui.
Si in plus, am invatat multe din acea relatie stramba, care mi-au folosit pentru iata si pentru cand am intalnit 'alesul'. A fost o vale prin care trebuia sa trec. Daca o treceam fara rugaciune, chiar o rugaciune aparent fara roade, poate ar fi fost mai greu si ar fi adus mai putine roade.

Este ca si cum in loc sa discuti fata catre fata cu persoana iubita o problema ivita, un lucru care te deranjeaza, eventual o slabiciune de-a ta, o ascunzi, si te porti ipocrit.
Este mai buna discutia directa, chiar o mica cearta, iar dupa furtuna cerul redevine senin.
Fiecare stie slabiciunile si neputintele celuilalt si il iubeste asa cum este.

Nu stiu daca e buna comparatia, este o idee. Intr-un fel ne certam sau macar avem o discutie fata catre fata cu Dumnezeu cand ne rugam pntru ceva ce este impotriva voii Lui. Dar El prefera asta, decat sa ne vada ca ne ascundem ca Adam in rai.

Asa ma gandesc si eu, ma gandesc in toate felurile.. Ma gandesc ca daca nu m-as ruga Lui, as fi ipocrita.

Eu am fost impreuna cu baiatul respectiv, nu am mers, intr-un final am renuntat amandoi, eu personal am gresit mult in relatia cu el, nespus de mult, si in loc sa-i fac bine, i-am facut rau. Dupa ce ne-am despartit, cand eu inca speram ca ne vom impaca, el a gasit o alta fata.... si se pare ca a inceput cat de cat sa isi rezolve problemele... sau macar este intr-o perioada mai buna... ma indoiesc ca s-a intors la Dumnezeu, si dupa parerea mea atunci cand ne rezolvam problemele fara Dumnezeu este o rezolvare aparenta, temporara...

suntem si vecini, stam la scari alaturate, va dati seama ce trebuie sa fie in sufletul meu, ii vad mereu impreuna, aud tot felul de lucruri despre ei.... si oricat incerc eu sa imi spun ca numai Dumnezeu stie care o fi adevarul... sufar mult.

Nici nu stiu daca e bine sa mai lupt, sa ma mai rog ca sa ma impac cu el. Am incercat si varianta de a-I prezenta pur si simplu problema, si sa aleaga El solutia din mai multe variante... dar tot simt sa ma rog eu pentru impacare. Dar apoi imi vine gandul: pai daca El stie ce e mai bine pentru mine, de ce sa ma mai rog eu pentru asta?

Simt insa ca am un dram de speranta cand Il rog pe Dumnezeu sa ma impac cu el... Cand nu-l rog, ma simt mai trista, mai deznadajduita(pe tema asta), chiar daca asa ma las in voia Lui, el parca nu ar vrea sa fiu chiar un robotel... nici nu stiu cum e mai bine... sau poate El vrea sa ne lasam total in voia Lui???

Duhovnicul meu a fost chiar umpicut haios cand i-am spus ce ma framanta: "A, pai si ce, daca nu te mai rogi sa te impaci cu el, te impaci, sau cum?"

E o chestiune delicata, nici nu stim cum e mai bine. Acum pe mine ma doare sufletul in problema asta, dar probabil ca as fi in aceeasi dilema, despre ce sa cer in rugaciune, si daca mi-ar fi parintii bolnavi, sau asa avea probleme la serviciu.... sa ma las total in voia Lui, sau sa am si eu dorintele mele?

Giovaninaa, roaga-te, zic eu. Dar zi intodeauna si 'faca-se voia Ta'. Zi cu sufletul, nu cu buzele.
Stiu cum e, e foarte greu, dar incearca.
Nu te agata de trecut, incearca sa privesti lucrurile un pic si din afara, cum ai sa le vezi peste cativa ani.
Un sfat: daca vrei sa faci o incercare concreta de reimpacare, fa-o, dar nu fa mai multe. Fa una si buna, vorbeste odata sincer cu el, expune-i situatia.. si pe urma lasa-l pe el sa aleaga. Si f. important: incearca sa il vezi cat mai putin, sa auzi cat mai putin de el, sa ai cat mai putind de-a face cu el o vreme, pana iti trece de tot (sau se reintoarce la tine, eventual, dar lasa-l sa se reintoarca el). Daca poti, muta-te.
Am trait si eu o situatie asemanatoare in care il vedeam mereu pe cel pe care n-as fi trebuit sa-l mai vad, si Dumnezeu m-a ajutat mutandu-ma El in alta parte...
Doamne ajuta si curaj!

Multumesc din suflet, Fani.

Adevarul este ca in ceea ce priveste suferinta venita din "vecinatate", mi-o merit cu varf si indesat. Si ma apropie de Dumnezeu, si ma intareste, intr-un final. Si asa si trebuie sa o percep, pt ca oricum nu as avea cum sa ma mut :) . E casa mea, a lui e casa lui, asta este.

Discutia cu el am avut-o, el nu se considera demn de mine, considera ca nu ma merita ( deci cum sa nu il iubesc??? ) , si considera ca nu are ce sa imi ofere...Degeaba am incercat eu sa-i spun ca eu ma bucur de sufletul lui, pentru ca pe de o parte nu i-am si aratat asta, m-am purtat oribil... si pe de alta parte el nu se vede omul care sa merite iubire, are o parere foarte proasta despre el.

Nu mai incerc nici o apropiere de el, pentru ca daca vine de la el, voi sti ca e de la Dumnezeu. Si daca lui ii este cu adevarat bine cu fata aia, nici nu imi doresc sa se desparta de ea pentru a fi cu mine.

Ma stradui sa ii vad cat mai putin insa.. e urat si asa, incerc sa fiu indiferenta, decat sa ies din casa cu gandul "pfuuu sper sa nu ma intalnesc cu fericita pereche..."

Poate gresesc, dar asta suna cam a pretext...

si eu as fi crezut la fel, din afara. exact asa as fi gandit. nu credeam ca mai exista astfel de oameni. dar il cunosc pe el... el chiar asa e. un om cu multe probleme, cu constiinta incarcata, foarte modest si cu extrem de mult bun simt.

Eu nu zic, poate ai dreptate, dar atunci cum de si-a gasit alta? sau fata aceea nu ii ofera iubire? iarta-ma, nu zic ca am dreptate neaparat, nu stiu cum stau lucrurile... dar poate nu ti-a spus adevarul.

Nu ma supar in nici un caz, pentru ca nu se stie de unde mi se lumineaza mintea si sufletul si mi se termina suferinta... orice parere e bine venita!

Fata aia cred ca nu are pretentii de la el, nu ii cere nimic. E o diferenta foarte mare de aspect fizic intre ei. Ea cred ca este fericita si multumita ca il are alaturi, si pentru asta este se poarta foarte frumos cu el. De asemenea, este o diferenta de aspect financiar intre ei. Ea castiga mai bine. In rest, sunt asemanatori, le e usor sa fie pe aceeasi lungime de unda. ( nu vreau sa spun mai multe, eu banuiesc mai multe, dar poate sunt subiectiva, nu vreau sa judec, nu stiu care e adevarul). probabil ca fata aceea ii ofera iubire, dar cred ca stie sa i-o ofere mai putin "ingraditor" decat mine.

Eu aveam pretentii si dramatism.

Vreau sa va spun ca imi face bine sa vorbesc cu voi despre asta, si va multumesc.

Si eu am pretentii si dramatism incat prietenul meu spune ca abuzez, ca stiu ca n-o sa ma paraseasca niciodata si de aia imi permit orice. Dar altcineva nu mi-ar accepta prostiile. Depinde de om, care ce poate suporta de la altul. Pana la urma perechea fericita e aceea care nu se "dizolva" din cauza slabiciunilor membrilor ci in care ei se accepta si suporta. Acuma depinde si aici, nu stiu, totul e relativ...:))
Eu totusi as vorbi cu el in locul tau, nu as astepta...Iar daca nici asa nu merge, pai gata, incerci sa mergi mai departe.

@giovaninnaa eu sincer cred ca este totusi ceva ce fostul tau prieten nu vrea sa iti spuna. Are el unele motive (ca sa zic asa) pentru care a ales sa ramana cu fata aceea. ceva tot este in sufletul lui,in mintea lui,in constiinta lui,insa prefera sa se inchida in sine.
Ai putea face o ultima incercare,sa vorbesti odata cu el deschis,pe fata,sa-i spui tot ce ai in suflet si sa-ti dea un raspuns. Dupa aceea cel putin vei ramane cu sufletul impacat. Iti va fi greu o perioada,pana vei gasi pe altcineva. Tu de mult nu mai esti cu el?
Eu de exemplu cand ma despart de o fata (care am iubit-o) sufar putin,o zi doua,dupa care imi trece complet. Recunosc,cu conditia sa nu-o mai vad si sa nu mai vorbesc deloc cu persoana respectiva. Altfel e mai greu,iti inteleg durerea!