Sa fim intelepti ca serpii si curati sufleteste ca porumbeii! :)
Cred ca toti cei ce traiesc aproape de Dumnezeu pastreaza viu copilul din ei.

Fiti precum copiii, cred ca indeamna in primul rand la bucuria spontana si la dragostea dezinteresata.

Copilul este curat intru toate, totul este lipsit de urma pacatului.
Din pricina pacatelor parintilor si ale celor din jur insa, rareori copilul isi poate pastra curatenia.

Daca mostenirea genetica este considerata un pacat atunci asa este deoarece sa nu uitam ca multi se nasc intr-un fel sau altul si orice am face " ei tot soareci vor minca"

Fiecare va fi judecat cu mintea lui Dumnezeu, care vede si stie toate.
Pe unul nascut cu mari slabiciuni nu'l va cerne precum pe unul nascut deplin curat, dar care s'a stricat pe cale.

Subscriu, Dorin. Mai mult, indemnul "Fiti precum copiii", Il adreseaza Mantuitorul, parca intr-un mod mai pregnant, parintilor pe care I-a binecuvantat cu nasterea de prunci. Dar, din cauza impietririi inimii lor, parintii nu sunt intotdeauna (si nici in chip deplin), constienti de importanta acestei (acestor) prezente pilduitoare din viata lor.

Am văzut, cândva, 2 copilaşi de 3-4 ani, certându-se; imediat, însă, s-au împăcat şi au început să se joace şi să râdă, uitând cu totul de cearta dinainte, care, de altfel, fusese cu totul lipsită de răutate, câci nu aveau aşa ceva. Şi atunci am înţeles ce a vrut să spună Domnul prin cuvintele: „Până nu veţi fi precum copiii nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”; inimile lor păstrează curăţia, seninătatea, bucuria primordială. Mai târziu, când cresc, cad în lume... din păcate.

sinceritatea copiiilor tine pana la prima pedeapsa :)
 

Desigur,cred ca si modul in care educam copiii isi pune amprenta mai tarziu asupra acestora.
Imi amintesc ca prima data am mintit doar pt a nu mai fi pedepsita,doarece data trecuta cand spusesem adevarul fusesem pedepsita.Automat,copiii isi pierd sinceritatea deoarece aceasta le aduce suferinta;depinde de ei mai tarziu,daca se vor reintoarce la sinceritate si vor dori sa sufere consecintele...

Aici cred că a fost o greşeală pedagogică. Pentru că ai spus adevărul, trebuia să fii iertată.

Pe de-o parte, Mantuitorul ne indeamna sa fim precum copiii, iar pe de alta, prin gura Prorocului David, spune: "Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut; Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea".

El nu vorbeste insa de etape, de stari consecutive, ci de unele simultane. Mi-a fost dat sa traiesc aceasta realitate aparent contradictorie, cunoscand cativa monahi, cu infatisare, blandete si curatie copilaresti, dar care se arata cu adevarat barbati, darji si nemiscati, in fata pacatului si patimilor.

Asceza insasi, presupune rugaciune curata, izvorata cu daruire deplina, ca din inima unui copil, si taria unui barbat, in fata ispitelor de tot felul, pentru ca "in legea Domnului sa fie voia lui si la legea Lui sa cugete ziua si noaptea".