Despre smerenie
 

Sufletul celui smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se scufunda in adancuri.
Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.
Unde locuiesti tu suflet smerit?Cine locuieste in tine?Si cu ce te-as putea asemana?
Tu stralucesti limpede ca soarele, dar arzand nu te mistiuiesti,si incalzesti pe toti oamenii cu caldura ta.
Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului.
Esti asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca.
Pe tine te iubesc Cerul si Pamantul.
Pe tine te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Parinti.
Pe tine te iubesc Ingerii, Serafimii si Heruvimii.
Pe tine te iubeste, in smerenia ta, Preacurata Maica Domnului.
Pe tine te iubeste si in tine se bucura Domnul.

Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine , dar nu in continuu.Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea, Lumina mea.Tu m-ai povatiut prin milostivirea Ta.Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa invete smerenia;caci fara smerenie, harul nu poate fi pastrat,si o grea intristare si descurajare cuprinde atunci sufletul.Dar cand a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristetea nu se apropie de el, caci Duhul lui Dumnezeu il umple de bucurie si veselie.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei"aparuta la editura Deisis, Alba Iulia 1994)

Despre Har
 

Era odata un suflet pacatos pe care Domnul l-a chemat la pocainta, si acest suflet s-a intors spre Domnul Care l-a primit cu milostivire si I s-a aratat lui.Domnul e atat de milostiv, smerit si bland.Pentru nesfarsita Lui bunatate, El nu si-a adus aminte de pacatele lui, si acesta L-a iubit si se avanta spre El cum zboara pasarea din colivia ei stramta spre tufisurile inverzite.
Sufletul acestui om a cunoscut pe Dumnezeu-Dumnezeu milostiv, iubitor si bland- si L-a iubit pana la sfarsit.Iubirea lui arzatoare il atrage fara satiu spre El, caci harul Domnului e nesfarsit de dulce si el incalzeste mintea , inima si intreg trupul lui istovit.
De ce tangui, suflete al meu, si versi lacrimi?
Ai uitat ce a facut Domnul pentru tine, cel vrednic de toata osanda?
Nu, n-am uitat ce nesfarsita iubire a revarsat asupra mea Domnului si-mi aduc aminte de dulceata Duhului Sfant.
Cunosc iubirea Domnului si cat de dulce este El sufletului si trupului.
De ce plangi, suflete al meu, daca cunosti pe Domnul tau si negraita Lui bunatate fata de tine?
Ce mai vrei de la Stapanul Care ti-a aratat o asemenea iubire?
Sufletul meu doreste sa nu mai piarda nicicand Harul Domnului, caci dulceata Lui atrage sufletul meu sa iubeasca pe Ziditorul lui.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei")

Parintele Arsenie Papacioc - Despre om
 

Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l da sa-l traim. Pentru ca a sufla si a rasufla e tot de la Dumnezeu. Si atunci a avut marea prudenta Domnul Hristos sa ne spuna ca " nu se misca fir de par fara voia Mea". Suntem guvernati de Dumnezeu in toata miscarea, in toate gandurile noastre ascunse. Sigur ca depinde si pe ce pozitie te asezi. Avand in vedere si numai lucrul acesta : viata vesnica. Daca te ratacesti, daca esti neatent sau esti ateu- Doamne fereste ! Ca-i mai grava starea aceasta, nepasarea aceasta. Aceasta este nesuferita lui Dumnezeu. . .Pentru ca nu e suparat Dumnezeu pentru anumite greseli pe care le facem cat e suparat ca suntem nepasatori. Ne amanam existenta, mergem pe inertie. E o mare greseala ! Trebuie trait fiecare moment in toata plinatatea lui. Sa te cunosti pe tine. Marea greseala care e in lume care e ? Fiinta omeneasca, care e facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, se izoleaza dupa propria sa fiinta. Nu Dumnezeu l-a dat afara pe Adam din Rai, ci Adam s-a dat afara singur. Asta-i omul !

Sfantul Maxim Marturisitorul:
 

"Dar poate nu poti sa iubesti pe vrajmasul tau cand te simti nedreptatit de dansul; poate aceasta nu o poti face deocamdata. Dar mai bine taci, rabda si roaga-te lui Dumnezeu. Macar nu te razbuna pe el si macar in suflet poarta cu intelegere neputinta acestuia in vremea lui tulbure.Dupa aceea te vei ruga cu lacrimi lui Dumnezeu si-ti va da tie dar si putere sa-l iubesti din toata inima pe cel ce ti-a facut rau.Dar intai si intai TE ROAGA!"

Avva Antonie
 

Nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor .Caci s-a zis:" Ridica ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca".

Parintele Arsenie
 

Da , este vindecare si mântuire si pentru cel mândrţ, dar va trebui să trăiasca intr o mare frică de Dumnezeu. Acest păcat este cel mai urât de Dumnezeu. Este păcatul luciferic, care a dus la căderea unei cete intregi de ingeri si i-a făcut lipsiti total de darurile lui Dumnezeu. Sunt draci nesuferiţi, urâti, vicleni, fiinţa cu ură desăvârsită si blestemati pe vecii vecilor. Aceasta este soarta tuturor celor ce se incred in puterile lor, mai presus de toţi, ingâmfati , nemiloşi, urâti de semenii lor, indrazneti si fară rusine.

despre pacea sufleteasca - Sf.Serafim de Sarov
 

"Scopul vietii crestine este dobândirea Duhului Sfânt. Dobândeste pacea launtrica si mii de suflete se vor mântui in jurul tau.
Totul este subordonat agonisirii acestei paci, alipirea de Biserica, adevarata nadejde, îndepartarea de patimi, iertarea greselilor, neosândirea aproapelui, tacerea launtrica.
Nimic nu este mai bun decât acea pace în Hristos. prin care sunt respinse navalirile durerilor celor rele, din vazduhuri si de pe pamânt.
Caci lupta noastra nu este împotriva trupului si a sângelui, ci impotriva începatoriilor, împotriva stâpâniilor, împotriva stapînitorilor intunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri (Efeseni 6, 12).
Un om intelept îsi indreapta duhul înauntrul sau si îl coboara in inima
sa. Atunci harul lui Dumnezeu îl lumineazâ si el se afla într-o stare de liniste suprapamânteasca, adica, având constiinta împacata, caci el contempla harul Sfântului Duh în interiorul sau, dupa cuvântul lui Dumnezeu: ,,Unde este pace, acolo salaslueste El”.
Cel care merge în pace aduna ca si cu o lingura darurile harului.Când un om dobândeste pacea, atunci poate revarsa si asupra altora lumina sufletului sau…
Domnul nostru Iisus Hristos a lasat aceasta pace ucenicilor Sai înainte de moartea Sa ca pe o comoara nepretuita, zicând: Pacea Mea dau voua, pacea Mea las voua (Ioan 14, 27).
Apostolul vorbete de asemenea despre accasta pace: …si pacea lui Dumnezeu, care cavârseste orice minte, sa pazeasca inimile voasre si cugetele voastre, întru Hristos Iisus (Filipeni 4, 7). Si astfel se cuvine ca noi sa ne îndreptam toate gândurile, dorintele si faptele spre dobândirea pacii lui Dumnezeu, strigând totodata impreuna cu Biserica: Doamne Dumnezeul nostru, pacea Ta da ne-o noua… (Isaia 26, 12)."

http://serafimdesarov.trei.ro/?p=14

Sf.Simeon Noul Teolog
 

"90. Nu e tot una a te multumi cu o haină modestă si a nu dori un vesmint strălucitor, cu a te imbrăca in lumina lui Dumnezeu. Acesta este un lucru si acela altul. Atrasi de mii de pofte, unii dispretuiesc cu usurintă poftirea unui vesmint ; dar in lumina lui Dumnezeu se imbracă acei care o caută neobositi prin toate nevointele si se fac fiii luminii si ai zilei in implinirea poruncilor.

3. Domnul care ne dăruieste nouă cele mai presus de simtire ne dă si o altă simtire mai presus de simtire prin Duhul Său, ca să simtim in chip mai presus de fire darurile si harismele Lui mai presus de simtire, prin toate simturile, in chip clar si curat.

3. Pe toti credinciosii, noi credinciosii trebuie să-i vedem ca pe unul si in fiecare din ei trebuie să vedem pe Hristos si să avem atita dragoste fată de el, incit să fim gata să ne punem sufletul propriu pentru el. Nu trebuie să numim sau să socotim pe vreunul rău, ci pe toti să-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dacă ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, să nu urăsti pe fratele, ci patimile care il războiesc. Iar dacă il vezi tiranizat de pofte si de ginduri gresite, să ai si mai multă milă de el, ca nu cumva să fii si tu ispitit (Col. VI, 1), ca unul ce te afli supus schimbărilor materiei nestatornice.

7. Plinsului după Dumnezeu ii premerge smerenia si ii urmează o bucurie si o veselie negrăită. Iar din smerenie după Dumnezeu răsare nădejdea mintuirii. Căci cu cit se socoteste cineva pe sine din suflet mai păcătos decit toti oamenii, cu atit creste, impreună cu smerenia si nădejdea care infloreste in inima lui, incredintindu-1 că prin ea se va mintui. 8. Cu cit coboară cineva mai mult in adincul smereniei si se recunoaste ca nevrednic de mintuire, cu atita se intristează mai mult si varsă siroaie de lacrimi. Iar pe măsura acestora, tisneste in inima lui bucuria, iar impreună cu ea izvorăste si creste nădejdea, care face incredintarea despre mintuire mai puternică.

56. Acoperisul fiecărei case se tine prin temelii si prin cealaltă parte a clădirii ; iar temeliile se asază, ca trebuincioase si folositoare, pentru a purta acoperisul. Astfel nici acoperisul nu poate sta fără temelii si nici temeliile nu-s de vreo treabă sau de vreun folos, fără acoperis. Asa si harul lui Dumnezeu se păstrează prin lucrarea poruncilor, iar faptele poruncilor se pun ca temelii pentru harul lui Dumnezeu ; si nici harul Duhului nu poate răminea in noi fără lucrarea poruncilor, nici lucrarea poruncilor fără harul lui Dumnezeu nu e de vreo trebuintă sau de vreun folos."

Filocalia - Sf.Simeon Noul Teolog

http://www.filocalia.ro/scrieri/10/Simeon_Noul_Teolog

invataturi ale Parintilor Duhovnicesti-biblioteca Manastirii Saraca
 

Hristos vine adesea si bate la usa ta si tu il inviti sa se aseze in camara sufletului tau. Apoi, prins in afacerea ta, uiti de Marele Oaspete. El te asteapta sa te infatisezi si cand intarzii prea mult, se ridica si pleaca. In alte dati, esti atat de ocupat incat ii raspunzi de la fereastra. Nu ai vreme nici macar sa-i deschizi usa.

Un om se poate inalta deasupra pamantului cu doua aripi, una este simplitatea si alta este curatia inimii. Trebuie sa fii simplu in lucrari si curat in cugete si simtiri. Cu o inima neprihanita il vei putea cauta pe Dumnezeu si cu simplitatea il vei gasi si te vei bucura. Inima curata trece cu usurinta prin portile Cerurilor.
(Parintele Amfilohie Makris)

Staretul spunea: „Nu va presati copiii. Orice le-ati spune, rostiti-o cu rugaciune. Copiii nu asculta cu urechile. Ei asculta doar ce vrem sa le spunem cand harul cel dumnezeiesc apare si ii lumineaza. Cand vreti sa spuneti ceva copiilor vostri, spuneti-o Prea-Curatei Maici a lui Dumnezeu, si ea va savarsi tot lucrul. Rugaciunea voastra va deveni o imbratisare duhovniceasca, care vă atrage si cuprinde copiii. Vedeti, noi incercam adesea sa ii imbratisam, dar ei se opun. Insa nu se opun niciodata unei imbratisari duhovnicesti.
(Parintele Porfirie)

Satana nu ne cunoaste gandurile. El stie doar ce ne aseaza in cugete, ca si orice lucru de care isi da seama din miscarile noastre, si orice aude din vorbele noastre... Satana se impotriveste oricarui crestin ce se nevoieste cu sinceritate. Totusi, nimanui nu trebuie sa ii fie frica de diavoli. Ei sunt fum, tarana si duhoare. Nu au putere asupra oamenilor. Dumnezeu ingaduie ispitele pentru a incerca credinta oamenilor. Pot fi gasiti chiar si in biserica, chiar si in timpul Dumnezeiestii Liturghii. Ei pun cugete rele in mintile oamenilor si ii abat de la rugaciune si de la atentia pentru dumnezeiasca taina. Totusi, la vremea Cantarii Heruvimice si a Intrarii Mari, pleaca. Doar Lucifer, conducatorul lor, poate intra in altar. Nimeni altul. Slujeam odata liturghia noaptea, cand au venit in biserica si au inceput sa rastoarne scaunele. Arhidiavolul a intrat in altar, a inchis fereastra si m-a apucat de gat, ca sa ma sugrume. Am cerut ajutor de la Arhangheli, si cand cocosii au cantat dimineata, au plecat cu totii. „Acest neam cu nimic nu poate iesi, fara numai cu rugaciune si cu post” (Marcu 9:29). Satan nu trebuie sa gaseasca pe nimeni lipsit de barbatie, caci face cu ei ce doreste. Satan se teme de marturisirea curata si cinstita, cu umilinta si cu dragoste. Cand exista acestea, el, pur si simplu, nu poate intra.
(Parintele Dimitrie Gagastathis: Omul lui Dumnezeu)

http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...parintilor.htm

Părintele Paisie ( de luat in seamă ! )
 

Când femeia rămâne insărcinată, atunci cel mai bun lucru este să inceteze imediat contactele sau dacă nu pot, să le reducă cât se pot de mult. Dar cel puţin din luna a opta trebuie să inceteze de a mai avea contacte, pentru că, in afară de pericolul ce există ca copilul să pătimească ceva ( avort şi altele ) , se pricinuieşte pagubă duhovnicească.
Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel incă din pântece dobândeşte patima. Există prunci care sug şi se aprind trupeşte. In timp ce există tineri de optsrezece-douzeci de ani care au nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă ? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părintii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare , ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor. Dacă cineva este bogat sau sărac, lasă moştenire multe sau puţine , potrivit cu starea lor. Astfel există copii care au o bogată moştenire duhovnicească de la părintii lor, adică au multe virtuţi. Aceşti copii dacă adaugă şi osteneala lor, nevoinţa lor, pot ajunge la mari inălţimi duhovniceşti, pentru că au pornit deja de la inălţime. De aceea Maica Domnului a fost atât de curată. Nici măcar un gând păcătos nu s-a apropiat de ea. Rădăcina ei este Sfânta Ana. Ioachim şi Ana au fost sfinţi, iar zămislirea Maicii Domnului a fost fără plăcere. Insă Dumnezeu nu este nedrept. Ceea ce are valoare este lucrarea pe care a făcut-o cineva asupra lui insuşi. Nevoinţa, osteneala personală pe care a depus-o fiecare, pentru a respecta poruncile lui Hristos, pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu, aceasta o ia in considerare Dumnezeu şi nu punctul de unde a plecat.