draga Mihai..l,

Sper ca ai sesizat ca Dumnezeu ( Lumina necreata ) vine la toata lumea (catolici,copti,arabi...) numai prin ortodoxie,adica prin Biserica,toate celelalte variante lasindu-se cu intuneric ( erezie sa-i spunem ).
Este f bine ca participa si ceilalti,bine ar fi sa fie televizata slujba si minunea astfel incit intreaga lume sa vada...dar ma tem ca nu se va intimpla.Daca ar participa numai ortodocsi,atunci nimeni nu ne-ar mai crede.Bine este sa marturisim Adevarul pentru ca Iisus Hristos Dumnezeu doreste mintuirea tuturor oamenilor,bine este ca toti oamenii sa vina si sa ia Lumina Sfinta de la Patriarhul ortodox,sa cunoasca vietile si invataturile Sfintilor Parinti in care a trait Duhul Sfint Dumnezeu si a luat chip Domnul nostru Iisus Hristos.
Din pacate,prin ecumenism...se pune rabi sa se roage,cia-ul in mod discret ii aprinde torta,vine apoi cnn-ul cu blitzuri si poze de familie + internet,apoi vine cardinalul,coptul,muftiul,hindusul si la final,daca mai ramine ceva ...si patriarhul ecumenist.
Ai inteles ?

Concluzia este ca nu mi se pare o problema ca se slujesc liturghii in aceleasi biserici , normal nu in acelasi timp, de catre ortodocsi si catolici.
Cu atat mai mult de catre copti in respectiva biserica.
Asa ceva facandu-se normal pentru cazurile de necesitate.
Cat despre rugaciunile comune cu catolici la care asista musulmani si evrei cum a fost cazul cu IPS Teofan pe care l-am acuzat degeaba , caci daca Domnul nostru Iisus Hristos da marturie de asa ceva cine poate zice ceva impotriva, nu mi se pare ceva eretic.

Cu festivalul ecumenic de la Sibiu e complet alta problema pe care o vedeti enumerata mai jos.

Ce cauta in aceasta miscare alte biserici decat catolicii,armenii,coptii, iar musulmanii si evrei numai sa asiste la rugaciuni si la discutii, nu inteleg.

Mai grav nu inteleg ce cauta la aceste discutii femei sa ia cuvantul si sa vorbeasca.

Daca si comunitatea Sfantul Munte Athos ii considera pe catolici si pe anti-calcedonieni eretici, putem noi sa ne punem de-a curmezisul parintilor inchinoviati la Manastirile Sfantului Munte si sa afirmam ca si Mihail ca anti-calcedonienii si catolicii nu sunt eretici? Ci doar ca exista mici diferente intre noi, Sfanta Biserica Ortodoxa si ei, bisericile anti-calcedoniene si biserica catolica? Dar daca noi, ca si Biserica Ortodoxa detinem invatatura apostolica neschimbata de 2000 de ani, oare cei care au "mici diferente" fata de invatatura de credinta si marturisire apostolica cum ar putea sa fie decat niste mincinosi si inchinatori la mamona, chiar daca il numesc pe mamona [dracul, diavolul] cu numele Mantuitorului nostru Preaiubit si Preamilostiv?

In acest sens citez epistola comunitatii extinse a Sfantului Munte Athos, adresata SS Patriarhul Bartholomeu al II-lea si referitoare la aiurelile asa-zisului document al intrunirii ecumenice de la Balamand [Liban] adoptat in 1993, care aduce in discutie atat schisma anticalcedoniana cat si cea latina[catolica, apuseana] fata de Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica a lui Hristos [nu doua, nici trei, ci Una Biserica Apostoleasca si Sfanta a lui Hristos], care este Biserica Ortodoxa:

[SIZE=4]EPISTOLA ATHONITA[/SIZE]

[SIZE=4]de Sinaxa Extinsa a Sfîntului Munte Athos[/SIZE]

[SIZE=2]În ochii parintilor din Sfîntul Munte Athos, respectul total pentru adevar este una din primele îndatoriri pe care le impune iubirea pentru aproapele. Ei nu au nici o pozitie doctrinara aparte, ci marturisesc pur si simplu credinta Bisericii Ortodoxe: “Biserica este una. Aceasta Biserica una si adevarata, care pastreaza continuitatea vietii ecleziale, adica unitatea Traditiei este Ortodoxia. A admite ca aceasta[/SIZE][SIZE=2] Biserica una si adevarata nu exista pe pamînt în stare pura ci ca ar fi partial continuta în diferite ramuri, înseamna… a nu avea credinta în Biserica si în Capul acesteia“.[/SIZE]
[SIZE=2]Fara ostentatie, calugarii athoniti tin ca aceasta convingere sa se înscrie în fapte. Nu pot aproba manifestari sau vorbe care ar implica o recunoastere practica a “teoriei ramurilor”. Unitatea crestinilor, care le e la fel de pretioasa ca oricarui alt crestin, nu poate fi împlinita decît prin alaturarea neortodocsilor la întregul si plinatatea credintei apostolice. Ea n-ar putea fi rodul unor compromisuri si eforturi nascute dintr-o aspiratie omeneasca si fireasca la unitate a unor oameni care nu dau doua parale pe învatatura încredintata Bisericii.[/SIZE]
[SIZE=2]În materie de ecumenism, ca si în viata duhovniceasca, atitudinea Athosului este alcatuita din luciditate si discernamînt.[/SIZE]
[SIZE=2]Traditia spirituala a Muntelui Athos este în esenta ei identica cu cea în care traiau Parintii si, în particular, toti vechii calugari din Apus, într-o perioada în care schismele si divizarile nu distrusesera înca unitatea spirituala a Europei. Drept pentru care, redam în cele ce urmeaza textul scrisorii Parintilor athoniti referitoare la Documentul de la Balamand, ca pe un raspuns patristic la o problema contemporana de o mare importanta:[/SIZE]

[SIZE=2]Sanctitatii Sale, Patriarhul ecumenic,[/SIZE]
[SIZE=2]Parintele si Stapînul nostru, Bartolomeu[/SIZE]

[SIZE=2]Prea Sfintite Parinte si Stapîne,[/SIZE]
[SIZE=2]Unirea Bisericilor sau pentru a vorbi mai precis, revenirea heterodocsilor la Biserica noastra, sfînta, soborniceasca, apostoleasca si ortodoxa este o dorinta fireasca a noastra, ca sa se împlineasca rugaciunea Domnului: “Toti sa fie una” (Ioan 17,21), rugaciune pe care o primim si o împartasim total în sensul ei ortodox. Dupa cum scrie profesorul J. Romanides: “Hristos se roaga aici pentru ca ucenicii Lui si ucenicii ucenicilor Lui sa fie una în perspectiva slavei Sale înca din aceasta viata, ca madulare ale Trupului Sau, adica ale Bisericii…“. Iata de ce, de fiecare data cînd crestinii heterodocsi ne viziteaza, desi îi primim cu dragoste în Hristos si le oferim ospitalitate, constientizam totusi cu durere despartirea noastra în credinta si imposibilitatea de a lega relatii ecleziale cu ei.[/SIZE]
[SIZE=2]Schisma dintre ortodocsi si anticalcedonieni si apoi cea dintre ortodocsi si occidentali constituie o adevarata tragedie, cu care nu trebuie sa ne obisnuim si s-o acceptam linistiti si resemnati.[/SIZE]
[SIZE=2]Asadar, întelegem eforturile care vizeaza unirea numai atunci cînd sunt facute cu frica lui Dumnezeu si în acord cu traditia ortodoxa, cînd ele nu rezulta în nici un caz din micsorarea sau anularea dogmelor ortodoxe si nici din indiferenta toleranta fata de marturisirile strîmbe ale heterodocsilor - pentru ca o astfel de unire nu va fi o unire întru Adevar, si ca atare nu va fi niciodata acceptata cu adevarat de Biserica, nici binecuvîntata de Dumnezeu. Asa cum spun Sfintii Parinti: “Binele nu e bine decît cînd e bine facut“.[/SIZE]
[SIZE=2]Dimpotriva, o astfel de falsa unire ar provoca noi schisme, noi dureri si diviziuni în trupul astazi unit al Ortodoxiei. În aceasta privinta am spune ca, în fata marilor schimbari care s-au produs în tarile de traditie ortodoxa si în fata violentului curent care se manifesta sub diferite forme la scara mondiala, Biserica Ortodoxa, care este una, sfînta, soborniceasca si apostoleasca, ar trebui, pe de-o parte, sa consolideze coeziunea Bisericilor locale, avînd grija de membrii ei raniti si restabilindu-i spiritual, si, pe de alta parte, constienta de ea însasi, sa predice puternic si limpede, umanitatii decazute, puterea mîntuitoare, harul unic care-i apartine.[/SIZE]
[SIZE=2]În acest duh urmarim, atît cît ne permite angajamentul monahal, manifestarile si dialogurile miscarii numita ecumenica si constatam cînd divizarea cuvîntului adevarului, cînd compromisurile si concesiile în chestiuni fundamentale de credinta.[/SIZE]
[SIZE=2]Asadar, actele si declaratiile reprezentantilor Bisericilor ortodoxe ne-au pricinuit o adînca mîhnire, pentru ca sunt lucruri nemaiauzite si total contrare credintei noastre.[/SIZE]
[SIZE=2]Mentionam mai întîi cazul Prea Fericitului Patriarh al Alexandriei, care a declarat cel putin de doua ori cã noi, crestinii, ar trebui sa-l recunoastem pe Mahomed ca profet! - si nimeni pîna astazi nu l-a criticat pe acest Patriarh asa de grav ratacit, care a continuat sa conduca destinele Bisericii sale ca si cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Parasim, deci, limitele sincretismului pancrestin si intram în sincretismul tuturor religiilor![/SIZE]
[SIZE=2]În al doilea rînd, va aducem la cunostinta cazul Patriarhului Antiohiei care, fara consimtamîntul unanim ortodox, a intrat în comuniune liturgica cu anticalcedonienii Antiohiei, fara sa se fi gasit cea mai mica solutie la foarte gravele probleme ale acceptarii lor de catre Sinoadele ecumenice posterioare Sinodului III si, mai ales, Sinodului de la Calcedon, care constituie o temelie de nezdruncinat a Ortodoxiei.[/SIZE]
[SIZE=2]Din nefericire, nici în acest caz n-am vazut proteste din partea vreunei Biserici ortodoxe.[/SIZE]
[SIZE=2]Dar motivul cel mai serios de neliniste este brusca si inadmisibila schimbare de atitudine a ortodocsilor, asa cum reiese din continutul declaratiei comune de la Balamand din iunie 1993 a Comisiei mixte pentru dialog între ortodocsi si romano-catolici, care adopta teze antiortodoxe si asupra careia tinem în mod special sa atragem atentia Sanctitatii Voastre.[/SIZE]
[SIZE=2]Pentru a începe, se cuvine sa recunoastem ca declaratiile pe care Sanctitatea Voastra le-a dat din cînd în cînd în privinta uniatismului, considerat un obstacol de neocolit în calea dialogului dintre ortodocsi si romano-catolici - ne-au linistit.[/SIZE]
[SIZE=2]Textul în cauza dadea, cu toate acestea, impresia ca declaratiile Voastre au fost ocolite, ca uniatismul beneficiaza de amnistie si se vede chiar invitat la masa Dialogului Teologic, în ciuda respingerii categorice din partea Conferintei panortodoxe din Rodos: “Iata de ce am hotarît sa pretindem, ca o conditie prealabila pentru reluarea dialogului, ca toti agentii si propagandistii uniatismului de la Vatican sa fie îndepartati definitiv din tarile ortodoxe, si ca toate Bisericile numite unite sa fie supuse si încorporate Bisericii Romei, deoarece uniatismul si dialogul sunt absolut incompatibile“. Pentru a ne justifica nelinistea, vom aduce ca dovada, între altele, articolul Înalt Prea Sfintitului mitropolit Demetriados K. Hristodulos, aparut în “Biserica Pireului”, din care vom cita cîteva fragmente.[/SIZE]


[continuare in postul urmator]

[continuarea postului precedent]

[SIZE=2]Dar tezele ecleziastice ale acestui document provoaca înca un si mai mare scandal, Sanctitate. Vom mentiona ratacirile cele mai strigatoare la cer.[/SIZE]
Citim în articolul 10: “Ca reactie la Biserica Catolica ce, pretinzîndu-se unica depozitara a mîntuirii, îsi exersa eforturile misionare în detrimentul ortodocsilor - Biserica Ortodoxa, la rîndul ei, a adoptat aceeasi conceptie, potrivit careia numai la ea se gaseste mîntuirea. Pentru a asigura mîntuirea fratilor rataciti, ajungea chiar sa-i reboteze pe crestini, uitand exigentele libertatii religioase a persoanelor si a actelor de credinta, exigente la care epoca respectiva era putin sensibila“.
Noi, ortodocsii, nu vom putea admite niciodata un astfel de punct de vedere, dat fiind faptul ca Sfînta noastra Biserica Ortodoxa nu a început sa se creada singura depozitara a mîntuirii ca reactie la uniatism, ci cu mult înainte de el, înca din epoca în care, din motive dogmatice, s-a produs schisma. Biserica Ortodoxa nu i-a asteptat pe uniati pentru a întelege ca ea este continuatoarea autentica a Bisericii una, sfînta, soborniceasca si apostoleasca a lui Hristos, pentru ca ea a avut întotdeauna constiinta ca papismul e o erezie. Daca n-a folosit prea des acest termen de “erezie”, a facut-o dintr-un motiv explicat de Sfîntul Marcu al Efesului: “Latinii nu sunt numai schismatici, ci eretici, iar daca Biserica n-a proclamat acest lucru foarte clar a fost pentru ca natiunea lor era mult mai numeroasa si mai puternica decît a noastra… înaintasii nostri n-au vrut sa-i zdrobeasca pe latini ridiculizîndu-i si stigmatizîndu-i cu numele de eretici pentru ca desi îi asteptau sa se întoarca, faceau toate eforturile sa le menajeze prietenia“.
Atunci cînd uniatii si misionarii Romei au navalit în Anatolia noastrat pentru a-i converti, mai ales prin mijloace dubioase, pe ortodocsii slabiti de grele încercari - tactica mult folosita si astazi de ei, Ortodoxia a trebuit sa predice adevarul nu pentru a face prozelitism de tip roman, ci pentru a-si proteja turma.
Astfel, Sfîntul Fotie a denuntat de mai multe ori Filioque ca o erezie si pe adeptii ei ca rau-marturisitori (kakodocsi).
Sfîntul Grigorie Palama spune despre occidentalul Varlaam ca, venit la Ortodoxie, n-a aratat “ca sa spunem asa nici un semn de sfintire primit de la Biserica noastra, care ar fi putut sterge pacatele cu care a venit“.
Este clar ca Sfîntul Grigorie îl considera pe Varlaam un eretic care are nevoie de harul sfintitor pentru a intra în Biserica Ortodoxa.
Formula utilizata în articolul 10 arunca pe nedrept vina asupra Bisericii Ortodoxe, pentru a o atenua pe cea a sustinatorilor papismului. Cînd i-au rebotezat ortodocsii pe romano-catolici si pe uniati independent de vointa lor, calcîndu-le în picioare libertatea religioasa? Si daca exista exceptii, ortodocsii care au semnat acest text n-ar fi trebuit sa uite ca cei care au fost rebotezati “independent de vointa lor” erau urmasii ortodocsilor care fusesera uniti cu forta, cum a fost cazul în Polonia, Ucraina si Transilvania! (vezi articolul 11).
Citim în articolul 13: “De fapt, mai ales dupa conferintele panortodoxe si al doilea Conciliu al Vaticanului, redescoperirea si punerea în valoare, atît de catre ortodocsi cît si de catre catolici, a Bisericii drept comuniune au schimbat radical perspectivele si deci si atitudinile fundamentale. Ambele parti au recunoscut ca ceea ce Hristos a încredintat Bisericii Sale - profesia de credinta apostolica, împartasirea cu aceleasi taine, mai ales preotia unica celebrînd jertfa unica a lui Hristos, succesiunea apostolica a episcopilor - nu poate fi considerat proprietatea exclusiva a uneia singure dintre Bisericile noastre. În acest sens este evident ca orice rebotezare este exclusa“.
Redescoperirea Bisericii drept comuniune are desigur sens pentru romano-catolici care, în fata impasului în care se gaseau din cauza eclesiologiei lor absolutiste, au fost constrînsi sa se întoarca, printr-un joc dialectic, spre caracterul comunitar al Bisericii. Asadar, alaturi de o extrema, aceea a puterii absolute, ei pun alta extremat, aceea a puterii colegiale, asezîndu-se întotdeauna, în acest du-te vino, pe aceeasi baza antropocentrica. Biserica Ortodoxa, dimpotriva, a avut întotdeauna si conserva constiinta de a fi nu o simpla comuniune, ci o comunitate teandrica sau, cum spune Sfîntul Grigorie Palama în “Tratatul despre purcederea Sfîntului Duh” (2,78), o “comuniune de îndumnezeire”. Or, comuniunea de îndumnezeire nu este numai necunoscuta, dar ea este teologic incompatibila cu teologia romano-catolica, care refuza sa accepte energiile create ale lui Dumnezeu, singurele prin care aceasta comuniune poate exista.
Acestea fiind zise, constatam cu cea mai mare tristete ca, în articolul cu pricina, sfînta noastra Biserica Ortodoxatilde; este pusa la egalitate cu Biserica Romano-Catolica rau-marturisitoare.
Sunt trecute cu vederea gravele diferente teologice - Filioque, primatul papal, infailibilitatea, harul creat etc. - si este fabricata o unire artificiala fara cel mai mic acord asupra dogmelor.

[continuarea in mesajul urmator]

draga Mihail,

Iti spun in cuvinte mai simple...
Lumina sfinta...Duhul Sfint Dumnezeu,nu se coboara in Biserica decit la rugaciunea patriarhului ortodox...adica in Biserica ortodoxa se afla in mod neindoielnic Iisus Hristos Dumnezeu,Capul Bisericii,prezent in tainele mintuitoare,in mintile si sufletele sfintilor ,in ierarhia drept credincioasa,in mirenii drept credinciosi...
Cind se roaga catolicul,coptul sau mai stiu eu cine...intuneric bezna,nu se aprinde nimic,nu se coboara nici o Lumina sfinta,nu este Duh,nu este Hristos ( adica este erezie )...ma folosesc doar de exemplul acesta.
Daca vrei sa cunosti despre catolici si altii,despre viata bisericii...Adevarul se afla la oamenii care sint mintuiti,adica traiesc acum in Cer,noi le spunem Sfinti Parinti,adica oameni in care a trait Dumnezeu pe pamint.Vrem sa ne mintuim si noi si sa ne intilnim cu ei ? Daca da,evident ca trebuie sa ne asemanam pe cit este cu putinta cu ei,si la viata in primul rind,dar si la invataturi.
Despre oamenii care traiesc astazi pe pamint,indiferent cine ar fi ei...nu poti sa stii daca se mintuiesc sau nu,sint incerti...asa cum le este si viata si invatatura.Daca se afla in Biserica,adica marturisesc ceea ce Biserica din toate timpurile a marturisit,atunci poti sa-i urmezi,dar daca vin cu inovatii,invataturi noi sau mai rau,marturisesc impotriva oamenilor care traiesc acum in Cer,a oamenilor mintuiti,a Sfintilor...atunci it's up to you...depinde de tine ce este mai important,adica cu cine vrei sa fii la un loc in vesnicie.

Si concluzia ta mi se pare gresita...nu este Sfinta Liturghie,nu se slujeste impreuna,nu este biserica ortodoxa ( administrata numai de ortodocsi,dupa cite stiu eu )...ci este o minune,prin care ceilalti sint instiintati care este Biserica Domnului...asa,pe vazute si pipaite...semn cumva.

Sfintele Canoane ale Bisericii noastre << interzic cu asprime rugaciunile impreuna cu eterodocsii>>, pentru ca acestia nu au aceeasi credinta cu noi. Ei cred intr-un Hristos diferit, denaturat. De aceea si Sfantuk Ioan Damaschin ii numeste necredinciosi :" Cel care nu crede potrivit traditiei Bisericii Sobornicesti, este necredincios."
Daca Sfintele Canoane interzic rugaciunile impreuna cu ereticii, cu atat mai mult <<ne opresc de a participa la "tainele" lor >>.

Dom-le la textul ala de la Muntele Athos nu vad semnaturile staretilor de l-au dat.
In legatura cu situatia bisericii Sfanta Ecaterina este vreun om duhovnicesc de poate sa vada pe Duhul Sfant cand se pogoara la Sfanta Liturghie si a vazut el ca in acea biserica nu se mai pogoara spre a preface darurile dupa ce au slujit coptii?
Daca este macar un om care a vazut asa si a vazut dansul ca nu se mai pogoara Duhul Sfant apoi acela este argument ca sa se faca resfintire.

Ca coptii nu sunt monofiziti cred ca am aratat destul de clar.
Faptul ca au sfinti,viata monastica,textul Sfintei Liturghii aproape asemenea cu cel al ortodocsilor daca nu chiar asemenea,posturile se tin,botezul se aplica la fel etc nu inteleg de ce vor unii a-i numi eretici daca nu sunt eretici.
Eu pe parintele Petroniu nu l-am vazut intre semnatarii acelui document de l-a postat fratele Romeo aici , de fapt nu am vazut niciun semnatar.



Eu nu am zis ca e voie sa te impartasesti de la catolici sau de la copti si nici nu a facut vreun ierarh din BOR asa ceva cu exceptia lui IPS Nicolae de a si fost mustrat pentru asta.
Iar catolicii au avut si ei un sfant de a vazut Slava Sfintei Treimi (nu imi place sa zic lumina necreata termen impropriu - nu gasim vreodata in Sfanta Scriptura acest termen) adica pe Sfantul Ioan al Crucii.
Normal tot asa viata ascetica a dus.
Deci daca in acest Sfant catolic a existat dorirea dar si ajutorul de a ajunge la aceasta,aceasta dorire numai de Duhul Sfant (harul Sfintei Treimi) poate fi lucrata in cineva,iar acest ajutor de a ajunge la asemenea comuniune cu Sfanta Treime tot numai harul Sfintei Treimi il poate da.
Deci iata ca si in BC lucreaza harul Sfintei Treimi.

Care-i respectivul "sfant" al bisericii catolice de care vorbesti, frate Mihail?

N.B. N-am reusit sa termin inca epistola chinoviei extinse a Sfantului Munte Athos incare critica dur documentul de la Balamand, rod al unei intalniri ecumeniste intre prelati ortodocsi si catolici, insa sinaxa extinsa inseamna staretii si egumenii tuturor Sfintelor Schituri si Manastiri ale Sfantului Munte Athos. Asa ca autorii epistolei semnandu-se o data drept "sinaxa extinsa a Sfantului Munte Athos", se stie despre cine e vorba...

Si mia-fizitismul coptilor este O MARE, F. MARE EREZIE. De ce se considera atunci ca Biserica Sfintei Ecaterina a Fac. de Teologie din Bucuresti a fost pangarita de o slujba a ereticilor miafiziti copti? T-am explicat de ce: ei considera amestecate cele doua Firi ale Mantuitorului: oDumnezeiasca si Omeneasca. Or, cele doua sunt separate conform Sfintelor Dogme de credinta ale Ortodoxiei!

...Sincer, frate Mihail, pentru atata propaganda facuta EREZIILOR si ECUMENISMULUI in general, ti-ar placea sa fii denumit ERETIC??? Cred ca nu...dar ca sa nu fii numit...si sa si devii eretic...te rog inceteaza cu propaganda fratiei tale facuta ereziilor...mia-fizita si ecumenista, in general...

R.

Am scris foarte clar acolo Sfantul Ioan al Crucii il chema pe respectivul Sfant catolic.