Forum Crestin Ortodox - Despre suflet

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Despre suflet (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=400)

Citat:

În prealabil postat de ory

Jeniffer,esti asa succinta in raspunsuri incat am impresia ca nici nu le gandesti,ci doar le etalezi copiate dintr-o carte fara argumente.Oare chiar nu exista macar o experienta in viata ta care sa ateste faptul ca "ai nevoie de acest Dumnezeu!"????,ai nevoie de un crezamant divin care sa-ti aline la un moment dat disperarea,pentru ca bazandu-ne doar pe noi insine in fiecare clipa a vietii tumultoase,ne putem impotmoli intr-o incertitudine dureroasa...Nu stiu,cu adevarat este mult prea vasta lumea si spiritul in care traim,si este greu sa ne dedicam unei singure directii cu precizie,dar uneori poate fi vitala aceasta farama de credinta cu care incercam sa suportam mai usor problemele iminente ale vietii.

Nu stiu, undeva am citit ca este mai bine sa fii un ateu convins cum este genul Jeniffer, adica fara prea multe explicatii, totul se imparte in alb si negru, decat un fanatic religios care vede numai raul in manifestare absoluta si nutreste si emite ganduri pe masura.
Trebuie sa incercam sa invatam toleranta, adica respectul fata de aproapele pentru ce este el si ce are el mai bun si nu pentru anumite idei pe care le posteaza.
Cu cat gandirea este mai simpla cu atat si gandurile sunt mai cinstite si mai curate si de multe ori caile mai simple sunt mai rapizi si mai sigure.
Daca ne sta in permanenta drobul de sare deasupra capului si nu putem privi cu ochi limpezi si cristalini viata, cu ochi de copil, ne vom invarti la nesfarsit fara iesire nici pentru noi nici pentru cei din jurul nostru.
Una din calitatile esentiale ale omului pentru desavarsirea spirituala este sa aiba capacitatea sa-si pastreze sufletul de copil, un anumit tip de curaj, naivitate, candoare, curatenie sufleteasca si a gandurilor, o anumita forma de nebunie de care numai un copil sunt in stare.

"totul se imparte in alb si negru", in albastru. Istoria religiilor, incepind cu Brahma si pina la Allah demonstreaza ca religia astazi a devenit o unitate istorica, nu o credinta, deci trebuie acceptata ideea ca valorile exista la fel de bine fara a crede ca spirite inchipuite se ocupa de sufletele noastre.

Citat:

În prealabil postat de silverstar

Sunt convinsa ca Dvs.cei care asigurati buna functionare a acestui site, ma veti ajuta sa-mi explic anumite trairi pe care le-am avut si sa-mi spuneti daca tin sau nu de religie, de credinta. Am inceput cu o intrebare despre suflet si nu intamplator.
Cu mai multi ani in urma, in ziua cand mama mea a iesit la pensie, s-a intamplat ceva ce nu stiu cum sa interpretez. Seara, dupa ce au venit o parte dintre invitati, cineva a propus sa bem niste bere. Afara era cald, era august si masa a fost pusa sub vie. Dupa ce toate paharele au fost pline, inainte ca cineva sa ia un pahar in mana, unul dupa altul paharele s-au rasturnat. Noi ne uitam si radeam. Nu stiam ce sa credem. Nimeni nu se sprijinea de masa, nimeni nu o atingea. Si, in loc sa bem berea, ne straduiam sa prindem paharele ca sa nu se sparga de ciment. O ruda mai in varsta a intrebat-o pe mama daca pe parcursul zilei a vorbit despre cineva care e mort. "Sigur," am spus intr-un glas eu si mama. Ne-am amintit de tata, de mamaia, de alte rude care am fi vrut sa fie cu noi si sa se bucure de bucuria mamai si a noastra, dar acestia nu mai erau printre noi. "Atunci umple din nou paharele si da de pomana de sufletul celor care nu mai sunt, dar i-ai pomenit." Dupa ce mama a facut ce i s-a spus, nu s-a mai intamplat nimic. Insa eu nu am uitat niciodata. :rolleyes:

Draga Silverstar,
In fiecare din noi exista samburele cel bun, pe care il avem de la Dumnezeu. Il vad si la tine.
Daca acele pahare, care s-au rasturnat, te-au impresionat intr-atat, incat nu ai uitat intamplarea si ne-ai povestit-o si noua, ma intreb cat de impresionata vei fi cand Dumnezeu va face o minune in viata ta. Atunci va cadea valul si te vei intreba: "Cum de nu am inteles, caci a batut tot timpul la poarta inimii mele, doar eu nu L-am inteles".
Acum in prag de Craciun, iti doresc sa ajungi simti cat de minunata este prezenta lui Dumnezeu in viata ta. Atunci, cand El va face minuni si pentru tine, ii vei intelege pe cei care si-au pus viata in mainile Lui, traiesc si gandesc prin El.
A fi crestin practicant nu inseamna sa-ti schimbi firea deschisa si vioaie pe care o ai, ci doar sa-ti indrepti gandul catre El.
Iti urez din tot sufletul un Craciun fericit!

Clar este ca ceea ce se spune despre suflet (sentiment) ca ar deveni dupa moarte este doar inchipuire, realitatea nu arata asa ceva.

Jennifer, poti sa-mi spui ce se intampla cu viata din om cand moare, caci in privinta corpućui stim, il ingropam si tarana se face. Dar cu sufletul lui, cu personalitatea lui?

Mitul raiului vine din timpuri unde religia era cale de cunoastere, astazi realitatea face sa asociem spiritul creierului si sufletul simturilor.

Jeniffer nu cred ca ai raspuns la intrebare ci ai ocolit frumos subiectul.
Adica, in alta ordine de idei, ce se intampla cu tine Jeniffer dupa ce vei fi tarana. Dispari pur si simplu ca si cum nu ai fi fost vreodata. Te contopesti cu natura si doar atat. Atunci pot intreba eu mai mult. De ce te nasti, ca sa ce. Sa mananci, sa bei, sa dormi, sa te imperechezi, etc. Sentimentele de ce le ai? Doar asa ca sa dea culoare vietii?

Mortii devin ceea ce se cunoaste iar viata este ce este, tu chiar te crezi nemurior, undeva, intr-o lume imaginata? Sint doar istorii fictiune nascute in gindul oamenilor.

E chipul cel dintai!E chip!Suntem si fapturi ceresti,nu doar pamantesti!E chip nevazut!Poate fi luminat,sau antunecat.Sufletul e si atribut,pentru ca ne e greu sa-l credem chip!!

Oamenii, trup si gindire, sint nascuti in milioane de ani, la fel ca celelalte organisme, din pamint. Istoriile despre suflet ca fiind altceva decit fiinta este pentru cei care cred cerul altceva decit este.