Un copil ca acesta am cunoscut si eu ,se dadea cu capul de pereti cand ceva il nemultumea sau era contrat.
Parintii au aflat de la cineva(au mers la un radietezist-desi eu nu sunt de acord ) ca mama se suparase foarte rau pe cineva in timpul sarcinii.
A trebuie sa se roage sa fie iertata si s-a spovedit cu multa parere de rau si in timp ,rugandu-se luni la rand pentru iertarea acestui pacat copilul si-a revenit ,are vreo 17 ani si e la liceu ,invata foarte bine.Dar caeasta schimbare s-a produs in vreo trei sau mai multe luni ,copilul a facut crize tot mai rare pina s-a linistit cu totul.
Sa nu uitam ca psihicul copilului se formeaza in timpul celor 9 luni de sarcina ,daca mama e agitata si copilul este agitat ,deci mare atentie.

Copilul acela nu era alintat iar pedeapsa mai mult il indarjea ,aici psihologii nu au prea multa putere ca dovada ca nu au realizat nimic.

..."daca mama este agitata in timpul celor 9 luni de sarcina...!"...pai,toate mamele sunt agitate in timpul sarcinii,datorita slabirii sistemului neurovegetativ al acestora,sunt sensibile si capricioase.Unele au o somnolenta mai accentuata,altele au insomnii,plang deseori...este evident ca sunt mai sensibile si nu prea putem face mare lucru in acest sens.
Eu am fost foarte plangacioasa in timpul sarcinii,ma consumam de la orice si nu ma puteam stapani chiar daca stiam ca nu are rost,am avut si insomnii groaznice,imi era teama ca nu voi putea duce pana la capat sarcina.Cu toate acestea,sarcina a mers in mod firesc pana la capat si copilul sanatos.Cat a fost bebe a fost extrem de cumintel,aproape ca nu-l simteam,si chiar ma minunam,stiind ce sarcina nervoasa am avut...apoi a inceput sa fie cam ca si acesti copii caracterizati aici,si tot asa este,imi trebuie multa rabdare,dar nu am ce face..Nu sunt ingrijorata foarte tare,este doar un copil,si poate ca in personalitatea lui are si justificari pentru reactiile exteriorizate,si in nici un caz nu mi-as supune copilul la tratamente calmante de la aceasta varsta atat de frageda.Astept sa vad cum va fi dupa ce va pleca nepotica de la mine,poate ca se va mai schimba,de fapt nu ar avea incotro,fiind singur.Oricum,ma inteleg,relativ bine cu baietelul meu.
Dumnezeu sa le dea sanatate la toti puii!!!

Ory una este starea de nervozitate si neliniste si alta este viata traita in scandal si suparare.
Citeste cartea sf.Porfirie scrisa de Klitos Ioanidis ,nu stiu daca numele l-am scris corect.
Acolo da exemple concrete ,de ex. doi copii nascuti cu distrofie musculara din cauza unor stari conflictuale ale mamei.

Este de neinchipuit cat au de indurat unii oameni. Dintre toate realitatile nefericite din lumea in care traim, abuzurile asupra copiilor sunt cele mai teribile. Exista in multe familii o "pedagogie otravitoare". Promovarea dreptului de proprietate asupra copiilor, favorizeaza violenta fata de ei. Se ia in calcul principiul "e al meu si fac ce vreau cu el". Cineva a spus bine: "copiii vostri nu sunt ai vostri...straduiti-va sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i determinati sa simta ca voi, caci viata merge inainte, nu inapoi". O ameliorare cat de mica a starii lor de spirit, un pas cat de mic facut spre sufletul lor, contribuie la vindecarea ranilor lor. De multe ori oferim doar citate biblice si neglijam fondul problemei.

"Copilul nu este chemat sa urmeze in viata un drum de la sine inteles, ci sa isi aleaga propriul lui drum din multitudinea de posibilitati alternative ce i se ofera. De altfel acelasi lucru sunt chemati sa il faca si cei mari. si daca aceasta este dificil pentru cei mari, pentru cei mici este cu mult mai dificil. Dar pentru a fi ajutati si indrumati de parinti este nevoie de iubire si intelegere." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis). As mai recomanda o carte "Cum comunicam credinta ortodoxa copiilor"de Maica Magdalena, avem nevoie si de sfaturi, nu de retete.

copilul este inocent..mai ales in cazul acesta...nu are creier de om matur macar de 10 ani...nu mai cautati si incercati sa rezolvati ca asa e copilul.....

[COLOR=black]Dostoievski spunea ca daca a ramas ceva in lumea aceasta care sa ne aminteasca de frumusetea raiului este fragezimea frunzelor de primavara, ciripitul pasarilor si ochii copiilor. Si noi ce facem? Incercam sa-i dam copilului ochii nostri. De ce? Pentru ca ne lipseste raiul.[/COLOR]

un dos de palma peste fatza e ajutorul cel mai bun

Bataia nu este o solutie,chiar presupunand ca s-ar linisti temporar.Ca sa nu mai vorbim ca are doi ani...deci,astfel de sfaturi ma uluiesc!
Trebuie vazuta cauza pentru care acest copilas reactioneaza asa.De regula,problemele copiilor reflecta cu fidelitate problemele existente in familia de provenienta.
De aceea,de regula,la terapie de familie este investigat copilul,dar ulterior se lucreaza cu parintii care trebuie sa inteleaga unde anume gresesc si cum pot solutiona situatia.
Daca vorbim de un copil autist,ar trebui un tratament special.
Din punctul meu de vedere,cei mai vinovati de ce se petrece sunt parintii care nu cauta nici o solutie.Educatoarele pot avea toata bunavointa din lume,dar daca in familia lui nu se petrece o schimbare benefica,nu pot avea prea multa putere.
Deci,initiatoarea topicului ar trebui sa discute serios macar cu mama pentru a cauta ajutor specializat pentru copilul ei.