Parintele Paraian spunea: Unii calugari nu-s nici de manastire, si nu-s nici de lumea asta. La manastire, se zice ca unii-s de ruga, iar altii-s de fuga.

@AndreiB: Da, bine ai zis. Baiu e ca unii au o imagine idilica despre manastiri, ei cred ca ele sunt "bucati de rai", locuri ale pacii, etc... toate cliseele tembele pe care ni le vand astia la televizor.

Pe cand acolo e razboi mare si mare lupta. Desigur ca unii se imbunatatesc si cand iti pleci tamplele inaintea lor si asculti cuvantul lor te mangaie, iti dau pace... Dar aceia sunt din cei care au luptat o viata si s-au nevoit.

Cand mergem la manastiri trebuie sa ne gandim ca nu mergem sa ne intalnim cu sfinti ci cu sfintenia, nu cu oameni mari ci cu aceia dintre noi care lupta si se nevoiesc. Greutatile lor nu trebuie sa ne sminteasca si lipsurile lor sunt lipsurile noastre...

mai..lor acum lii mai greu sa respecte ce trebuie..:)..dar tot calugari sunt..

Din toate postarile pe aceasta tema, postarea aceasta a lui ssb mi se pare cea mai echilbrata si apropiata de adevar. Calugarii din ziua de azi, nu sunt cu nimic intru schimbare ,ci viziunea noastra intru mandrie si invidie a evoluat. In rest toate sunt la locul si randuiala lor.

Daca ai inchis usa ce da spre interiorul tau, e firesc sa stai cu privirea pe cei care trec prin fata casei tale. Ar fi bine sa nu stam prea mult pe afara, ca vine intunericul si s-ar putea sa nu mai vedem unde este incuietoarea la usa ca sa o deschidem. In concluzie, degeaba stam cu cheia la gat, daca intunericul se lasa mai devreme decat actul nostru de a deschide usa. Nu va temeti sa lasati usa deschisa, astazi nu se mai fura decat atunci cand usa e incuiata.

In ziua de azi,daca vrei sa te mantuiesti trebuie sa fugi de calugarie.N-ai ce invata in manastirile din ziua de azi.Sunt niste puncte turistice unde se fac si slujbe,atat.Asta este.Mai rau este ca sunt ademeniti acolo tineri care apoi sunt tampiti de asa zisi stareti cu tot felul de practici care n-au nici o legatura cu crestinismul.de fapt,ei au nevoie de slugi,care sa le faca mancare,sa-i spele,sa le conduca masinile ultraluxoase,s.a.m.d.

Frate sa iti deschida Dumnezeu sufletul si sa intelegi cum sta treaba cu calugarii.

jean, se vede ca nu ai fost prin manastiri, iar daca ai fost - ai trecut degeaba pe acolo. Erau multe de vazut si de auzit. Dar asa se intampla cu cei care nu au "ochi sa vada si urechi sa auda". In concluzie, daca vrei sa te mantuiesti, nu trebuie sa fugi de calugarie, ci de a judeca pe ceilalti.

Eu cred ca nu se poate generaliza nimic. Fireste ca si calugarii ca si noi mai cad in lupta cu ispitele. Dar daca le-am vedea si lacrimile de pocainta si metaniile si ostenelile prin care cer mila de la Dumnezeu dupa ce s-a intamplat sa cada in vreo ispita, nu i-am mai judeca. Multi se spovedesc imediat chiar si pentru ca au mancat un mar fara binecuvantare, darmite pentru greseli si pacate mai mari!

Nu e simplu sa-ti schimbi modul de a gandi si sa te lasi modelat de altcineva. Dar calugaria fara lupta cu gandurile, cu ipitele si cu patimile, cu pacatele in general, nu inseamna totusi prea mult. Nici zidurile singure, nici hainele de calugar nu mantuiesc.

Daca ti-ai calcat propriul orgoliu in picioare, nu ti se mai pare nicio munca umilitoare. Iar daca in lume duhul mandriei face ravagii, apoi sa nu se faca acesta simtit macar in parte si in manastire? De unde pleaca acesti calugari? Nu din lume? Si le pretindem ca peste noapte sa-si schimbe modul de a gandi? Cinste celor care reusesc in scut timp sa se adapteze! Iar pe ceilalti Dumnezeu sa-i ajute sa duca o viata evlavioasa!